Sisteme inteligente de supraveghere a poluarii aerului

1. Introducere:
Transporturile reprezintă un element esenţial în cadrul societăţii umane. Acestea sunt indispensabile în toate
domeniile vieţii sociale, economice şi culturale, dar impun costuri substanţiale întregii comunităţi, prin efectele
semnificative şi pe termen lung produse asupra calităţii mediului şi prin influenţa directă sau indirectă
manifestată asupra stării de sănătate a populaţiei.

Efectele negative generate de activităţile de transport îşi pun amprenta asupra tuturor componentelor
mediului, prin:

- Poluarea atmosferică, datorată emisiilor de particule şi gaze toxice, care atacă sănătatea populaţiei, mediul
natural şi construcţiile;

- Poluarea solului şi apelor cu produse petroliere şi alte tipuri de deşeuri lichide;

- Poluarea sonoră, care aduce disconfort sau chiar efecte grave asupra sănătăţii, întrucât traficul este una
dintre cele mai importante surse de zgomot din zonele urbane;

- Generarea unor cantităţi considerabile de deşeuri (anvelope uzate, acumulatori, uleiuri uzate, ş.a.m.d.); -
Efectele asupra climei prin emisiile de gaze care provoacă efectul de seră cu impact pe termen lung; -
Accidente, cu pierderi de vieţi sau afectarea temporară sau permanentă a stării de sănătate;

- Infrastructura necesară activităţilor de transport afectează mediul prin ocuparea unor suprafeţe mari în
mediul urban pentru parcări, în detrimentul spaţiilor verzi, trotuarele, ş.a.;

- Circulaţia şi staţionarea în locuri neautorizate a maşinilor, transformarea părţii carosabile a străzilor şi a

trotuarelor în parcări,

- Consumul de resurse naturale,etc.

Intensificarea traficului rutier, aerian şi naval, creşterea numerică a parcului de vehicule, cât şi dezvoltarea
reţelei de transport constituie căi de poluare a mediului respectiv de afectare a stării de sănătate a populaţiei.
Practic, tot ce se elimină pe ţeava de eşapament (monoxid de carbon, oxizi de sulf, oxizi de azot, aldehida
formică, pulberi încărcate cu metale grele) este toxic pentru mediu şi sănătate. Impactul traficului rutier
asupra mediului se concretizează în acţiunea poluanţilor gazoşi şi a metalelor grele, generaţi în timpul
activităţilor de transport, asupra mediului şi sănătăţii.

Traficul rutier afectează mediul în principal prin:

 degajarea în atmosferă a unor cantităţi enorme de gaze toxice şi cu efect de seră;

 deversarea în sol şi apă a produselor petroliere şi a altor deşeuri lichide;

 poluarea sonica a mediului urban;

 ocuparea unor suprafeţe mari de terenuri din intravilanul oraşului pentru parcări şi parcaje, în detrimentul
spaţiilor verzi şi a trotuarelor;

 generarea unor cantităţi considerabile de deşeuri solide (anvelope uzate, acumulatoare, produse sintetice,
altele).

Principalele probleme care sporesc impactul transportului auto asupra mediului:

- calitatea combustibilului; 3 - insuficienţa nodurilor de intersecţie pe străzi, a staţiilor auto şi parcărilor auto
moderne;

- calitatea nesatisfăcătoare a învelişului rutier, în special în interiorul cartierelor;

1
 - parcarea automobilelor în curţi, pe spaţiile verzi şi pe trotuare;

- exploatarea îndelungată şi starea tehnică nesatisfăcătoare a unităţilor de transport etc.

Pentru reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă rezultate din traficul rutier este necesară dezvoltarea
unui transport durabil, care se poate realiza prin îmbunătăţiri ale tehnologiilor de fabricaţie a vehiculelor,
utilizarea de combustibili cu procent de plumb scăzut, fluidizarea traficului în zonele aglomerate din interiorul
oraşelor (prin sincronizarea semafoarelor, stabilirea unor căi de rulare cu sensuri unice), elaborarea şi
aprobarea conceptului de înverzire a terenurilor din vecinătatea arterelor de circulaţie şi crearea ecranelor de
protecţie din vegetaţie între străzi şi spaţiile de locuit, elaborarea unei schemei de amenajare a pistelor
pentru biciclişti în toate sectoarele oraşului.

Situatia actuala privind calitatea aerului:

Politicile europene în domeniul energiei şi al mediului subliniază impactul negativ, asupra mediului pe care le au
aglomerările urbane şi creşterea numărului de autovehicule. Traficul urban generează 40% din emisiile de dioxid
de carbon şi 70% din celelalte emisii poluante.

Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai
mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu
eliberare de noxe.

Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă doua mari particularităţi: în primul rând eliminarea se face
foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru
gazele cu densitate mică şi mare capacitate de difuziune în atmosferă. În al doilea rând emisiile se fac pe
întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi posibilităţile de
ventilaţie a străzii.Ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând
se situează gazele de eşapament.Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi de-pind de tipul de
autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare.Dintre aceste substanţe poluante
sunt demne de amintit particulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compuşii
organici volatili (benzenul), azbestul, metanul şi altele.

Smogul produs de gazele de eşapament ale maşinilor sau de alte surse este o problemă continua a poluării.

La nivelul Uniunii Europene circa 28% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt datorate transporturilor şi 84%
dintre acestea revin transportului rutier, cu menţiunea că 10% provin din traficul rutier urban.Cercetarea si
realizarea de mijloace şi tehnologii noi de transport, neagresive pentru mediu; dezvoltarea pe plan mondial in
ultimii 10 ani a domeniului; sistemelor Inteligente de Transport (ITS).

Elaborarea pe plan european si national a unor acte normative legate de calitatea aerului si reducerea factorilor
poluanti in scopul: stabilirii concentratiilor admisibile ale diferitilor 4 poluanti in functie de efectul acestora;
determinarii nivelului de poluare; limitarii efectelor poluarii urbane; informarii cetatenilor privind calitatea aerului.

Statii de monitorizare :
Monitorizarea factorilor de mediu se realizează printr-un sistem integrat, complex, de achiziţie a datelor privind
calitatea mediului pe baza unor măsurători sistematice, de lunga durată, la un ansamblu de parametri şi indicatori
cu acoperire spaţială şi temporală care să asigure posibilitatea controlului poluări .

Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului (RNMCA) cuprinde 142 staţii automate de monitorizare a calităţii
aerului şi 17 staţii mobile:

- 24 staţii de tip trafic;

- 57 staţii de tip industrial;

- 37 staţii de tip fond urban;

- 15 staţii de tip fond suburban;

- 6 staţii de tip fond regional;

- 3 staţii de tip EMEP

2
 O staţie de monitorizare furnizează date de calitatea aerului care sunt reprezentative pentru o anumită arie în
jurul staţiei. Aria în care concentraţia nu diferă de concentraţia măsurată la staţie mai mult decât cu o "cantitate
specifică" (+/- 20%) se numeşte "arie de reprezentativitate".

Reţeaua de staţii meteorologice din România este caracterizată în prezent prin existenţa staţiilor automate
(MAWS), dar şi a staţiilor „convenţionale”, care mai utilizează instrumente şi aparate mecanice.

Staţia meteorologică reprezintă locul în care sunt efectuate măsurători şi observaţii meteorologice, având la
bază programe stabilite unitar, în scopul asigurării comparabilității datelor şi omogenităţii informaţiilor
meteorologice.

Totalitatea staţiilor meteorologice aflate în subordinea Administraţiei Naţionale de Meteorologie formează

reţeaua naţională de staţii meteorologice.Calitatea aerului în zonele urbane depinde în special de tipul şi
dimensiunea activităţilor industriale, intensitatea traficului dar şi de gestionarea deşeurilor menajere şi indusriale.
Pe lângă aceşti indici, în analiza calităţii 8 aerului din zonele urbane, se mai ţine seama şi de: mărimea şi
calitatea spaţiilor verzi, densitatea populaţiei, condiţiile geografice şi climatologice.

Orice sistem complet de supraveghere a calităţii aerului și a mediului în general trebuie să fie structurat pe
patru componente, urmărind lanţul cauzal al poluanţilor.

În cazul aerului și al apei considerați și ca vectori de transfer ai poluării componenta de transfer a sistemului de
monitoring are o importanță crescută.

Monitorizarea poluării de fond, de transfer sau de impact se realizează prin interconectarea reţelelor de
supraveghere la nivel local, regional, naţional şi internaţional, atât în ce priveşte armonizarea procedurilor de
analiză a probelor cât şi a schimburile de date.

În afară de supravegherea calităţii aerului prin prisma compoziţiei lui chimice, un aspect deosebit de important
îl reprezintă monitorizarea atmosferei ca şi componentă a mediului prin prisma caracteristicilor sale. În scopul
înţelegerii proceselor, este necesar aportul specialiştilor climatologi şi al celor care se ocupă de procesele de
difuzie şi transport a gazelor. Aceştia pot studia fenomenele din atmosferă, simula mişcările gazelor şi prevede
locurile în care se vor manifesta efectele negative ale poluanţilor.

Fig. 3. Staţii, sunt prezentate publicului cu ajutorul unor panouri exterioare (amplasate in mod convenţional in zone dens
populate ale oraşelor) si cu ajutorul unor panouri de interior (amplasate la Primarii).

TRAFICPOL la nivelul local cuprinde: 3 afişoare SIGN pentru informarea publicului; unitate centrală de achiziţie şi
comunicaţii de date, cu tastatură şi afişor LCD pentru setări şi testări locale; traductori de mediu pentru
temperatură, CO, NO2, SO2; Achizitiile si comunicatiile de date se fac prin :

 senzorii de mediu local;

 afisare locala parametrii de mediu monitorizati;

 transmitere la Dispecerat a concentratiilor medii, in urma unei interogari a acestuia;

3
 afisare locala mesaje primite de la postul central;

 afisare locala mesaje primite de la alte puncte de masura; menu de setari si teste.

Mod de lucru

Fig. 4. Traseul informatiilor

NIVELUL LOCAL: 2 subsisteme locale de măsură şi afişare (SLA) a temperaturii si a concentraţiilor de gaze
poluante CO, NO2, SO2, cu posibilităţi locale de configurare; suport de comunicaţii prin GSM/SMS/GPRS.

NIVELUL CENTRAL: dispecer de comunicaţii de date pentru configurarea la distanta a subsistemelor locale,
dispecerizarea centralizată a parametrilor de mediu, gestionarea mesajelor text; dispecer de prelucrări de date
pentru calculul concentraţiilor medii pe perioade standard de timp, vizualizări de date; site-uri web cu acces liber
pentru informare on-line privind nivelul de poluare urbană în punctele monitorizate, cu o zona restricţionată pentru
accesul autorităţilor locale; baze de date de configurări de sistem, valori măsurate, valori calculate, valori de
referinţă, mesaje text; rapoarte.

Definirea pragurilor de alerta si de interventie pentru concentratiile de poluanti in emisiile atmosferice si in aerul
ambiental sunt:

 praguri de alerta - concentratii de poluanti care ating valori reprezentand 70% din valorile concentratiilor
maxime admise de reglementarile in vigoare (ORD 592/2002);

 praguri de interventie - concentratiile de poluanti care depasesc valorile concentratiilor maxime admise de
reglementarile în vigoare.

Identificarea cauzelor depăşirii valorilor limită admise: PM10 – cauze ale depăşirii valorii limită: industria,
şantierele din oraş şi traficul rutier. Traficul rutier are o contribuţie semnificativă la creşterea concentraţiei de
PM10.