Lucrare practica 3

Recoltarea si transportul produselor patologice

Recoltarea produselor patologice în scopul examenului microbiologic reprezintă o etapă

extrem de importantă, de corectitudinea căreia depinde în mare măsură exactitatea diagnosticului.
Recoltarea produselor patologice adecvate, în momentul corespunzător, cu respectarea regulilor
de asepsie, transportul în condiţii optime şi cât mai rapid spre laborator sunt absolut necesare.

Recoltarea probelor trebuie făcută de medic sau sub îndrumarea acestuia.

Se utilizează numai recoltoare sterile, pe care vor fi menţionate datele de identificare:
numele pacientului, secţia, produsul şi data recoltării, înainte de a se face prelevarea.
Recoltarea unui produs biologic în vederea evidenţierii florei microbiene trebuie efectuată,
pe cât posibil, înaintea administrării tratamentului cu antibiotice.
Din produsul biologic se va recolta porţiunea sau fragmentul cu aspect patologic,
caracteristic.
Prelevarea trebuie făcută în momentul optim, în sensul posibilităţii prezenţei unui număr
cât mai mare de microorganisme şi în funcţie de evoluţia clinică a bolii.
Cantitatea de produs trebuie să fie suficientă pentru a permite efectuarea mai multor
examene.

Transportul probelor recoltate la laborator trebuie să fie făcut în timp cât mai scurt,
pentru a evita modificările cantitative şi calitative ale florei, sub acţiunea deshidratării,
modificărilor de temperatură, pH, etc. În probele păstrate prea mult timp, microorganismele mor
datorită deshidratării, temperaturii prea scăzute sau, din contră, altele (urina) sunt medii
favorabile multiplicării excesive a florei iniţiale.
În cazul în care transportul poate dura mai mult timp sau nu există posibilitatea
însămânţării imediate a probelor, se folosesc recoltoare cu medii de conservare şi transport.
Transportul probelor se va face în containere speciale, inscripţionate cu menţiunea
„material infectant”, manipulate de persoane instruite, evitându-se răsturnarea containerelor şi
vărsarea materialelor.
Produse patologice recoltate din cavitatea oro-dentara
1. Recoltarea produsului din caria dentara
Dupa izolarea dintelui cu rulouri de vata sterile, folosind aspiratorul de saliva, se face
antiseptizarea dintelui respectiv si a dintilor vecini si a mucoasei inconjuratoare cu apa oxigenata
3%, apoi cu alcool etilic 70 de grade. Se indeparteaza mecanic resturile alimentare de la nivelul
cariei si apoi se preleva cu excavatorul o cantitate de dentina care se introduce intr-un recipient
steril in vederea examenului bacteriologic.
2. Recoltarea produsului din canalele radiculare
Dupa izolarea similara a dintelui, se indeparteaza dentina cariata si apoi se creeaza acces la
camera pulpara reperandu-se orificiile canalelor radiculare Prelevarea se face cu conuri de hartie
sterile introduse cat mai aproape de apexul dintelui; apoi se introduc conurile in recipiente cu
mediu de conservare si transport.
Controlul sterilitatii canalelor radiculare se face respectand aceleasi reguli; se indeparteaza
obturatia provizorie si se spala abundent canalul cu ser fiziologic steril pentru a indeparta
medicamentul rezidual, dupa care se face uscarea canalului, urmata de recoltarea produsului cu
conuri sterile dupa metoda mai sus prezentata.
3. Recoltarea produsului din granulomul dentar
Se poate face pe dintii extrasi sau pe dintii de pe arcada. In cazul dintilor extrsi se dezinsera steril
granulomul, se termocauterizeaza peretele granulomului, apoi cu varful unei pipete sterile se
recolteaza continutul din care se va face examen bacteriologic.
In cazul dintilor pastrati, punctia granulomului se face in timpul rezectiei apicale.
4. Recoltarea produselor din infectii ale mucoasei bucale
Mucoasa bucala poate fi interesata in infectii bacteriene, virale, micotice. Produsele patologice
reprezentate de secretiidin ulceratii, lichid vezicular, false membrane, puroi din pungi
parodontale se pot recolta, dupa caz, cu tamponul sau cu pipeta Pasteur.

Hemocultura
Hemocultura este tehnica prin care sunt puse in evidenta bacteriile in sange.
Prelevarea unei probe de sânge pentru cultivarea pe medii adecvate – hemocultura are indicaţie
în suspiciunea de bacteriemie, septicemie sau endocardită bacteriană. De asemenea hemocultura
este indicată în stările febrile prelungite fără o cauză decelabilă.
 Septicemia- existenta unui focar de infectie din care bacteriile ajung in sange in mod
continuu, depasindu-se posibilitatile de aparare proprii ale organismului, cu perturbarea grava a
starii clinice.
Bacteriemia - existenta unui focar de infectie din care bacteriile ajung in sange in mod
discontinuu, astfel incat, organismul reuseste ca prin propriile sisteme de aparare sa delimiteze
infectia si sa distruga in totalitate bacteriile, fara a fi perturbata starea clinica.
Este foarte important ca puncţia venoasă să fie făcută în condiţii de asepsie, folosind
pentru dezinfectarea pielii la locul puncţiei venoase alcool 80-95% şi compuşi iodaţi: tintură de
iod sau betadină, ce vor fi lăsaţi să acţioneze pe piele minim 1 minut. Persoana care recoltează va
purta mănuşi sterile.
Vor fi recoltate cel puţin trei probe, fie într-un interval de 24 h, în suspiciunea de
endocardită, fie la intervale de timp determinate de evoluţia clinică, în general în plin puseu
febril, timp de 2-3 zile consecutiv. Volumul de sânge indicat a se recolta pentru hemocultură este
de 20 ml la adult şi 1-5 ml la copii, în funcţie de vârsta acestora.
Sângele se recoltează cu seringa şi se descarcă imediat în mediile de cultură lichide
speciale. Se foloseşte de regulă un set de două medii de cultură: aerobe şi anaerobe.
Raportul optim sânge: mediu de cultură este de 1: 10 (flacoanele cu medii pentru
hemocultură au în general 100 ml, pentru adulţi şi 20 ml pentru copii).
În cazul în care pacienţii au primit deja antibiotice, există medii de cultură aerobe şi
anaerobe cu inhibitori de antibiotice. Totuşi este de preferat ca măcar primele prelevări să se facă
înaintea instituirii tratamentului antibacterian sau antifungic. Incubarea hemoculturilor se face la
370 C, timp de 7 zile. În sistem clasic, se fac treceri pe medii solide la fiecare 24 h.
Hemocultoarele automate efectuează citiri cu ajutorul unei fotocelule ce înregistrează
modificarea turbidităţii mediului prin creşterea bacteriană, la intervale de timp de 15-30 minute.
Confirmarea pozitivării hemoculturii precum şi identificarea tulpinii izolate se face tot
prin trecere pe medii de cultură solide. Dacă după 7 zile hemocultura nu s-a pozitivat, rezultatul
definitiv va fi negativ (hemocultură sterilă).

Lichidul cefalorahidian (L.C.R.)

Examenul lichidului cefalorahidian este indicat în suspiciunea de meningită definita prin:
febră, cefalee, fotofobie, redoarea cefei.
 Recoltarea L.C.R. se face prin puncţie lombară, în condiţii de asepsie strictă, după
antiseptizarea pielii cu betadină sau alţi compuşi iodaţi.
Este de preferat ca prelevarea să se faca in flacoane diferite: pentru cultură, examenul
biochimic şi examenul microscopic.
La examenul macroscopic LCR normal este incolor, limpede, transparent.
În meningitele bacteriene apare tulbure, gălbui sau verzui. Culturile se fac pe medii solide,
dar pot fi făcute şi în medii lichide de hemocultură, în special la analizorul automat.
Apoi, din L.C.R., se numără elementele (celulele), în camera de numărat Fuchs-Rosenthal.
Valoarea normală a numărului de elemente celulare este mai mică de 5 elemente la 1 ml, acestea
fiind în special limfocite.
Dacă numărul de celule depăşeşte limitele fiziologice, este necesară efectuarea unui frotiu
colorat Giemsa pentru aprecierea raportului dintre mononucleare şi polinucleare.
În meningitele bacteriene, numărul de celule creşte la câteva sute sau chiar mii la 1ml,
predominante fiind polinuclearele. În meningitele virale, fungice şi în meningita tuberculoasă,
numărul de elemente este mai redus şi chiar dacă în primele ore există o predominenţă a
polinuclearelor, ulterior raportul se inversează cu predominenţa mononuclearelor.
L.C.R. este apoi centrifugat la 1500 g timp de 15 minute. Supernatantul este separat şi va
fi folosit la examenul biochimic: dozarea proteinelor, glucozei, clorurilor.
Din sediment se efectuează 2-3 frotiuri, colorate A.M., Gram şi la nevoie Ziehl-Neelsen.
Alte lichide normal sterile: lichidul peritoneal, lichidul pleural, lichidul sinovial, lichidul
pericardic.
Aceste lichide se recoltează de regulă prin puncţie transcutană, în condiţii de asepsie
riguroasă, în cantitate de 5-20 ml. Fiind produse normal sterile, orice microorganism de pe piele
care contaminează proba duce la rezultate complet eronate. Lichidul peritoneal se poate recolta şi
intraoperator, cu tamponul steril.
Dacă lichidul este purulent, se poate efectua un frotiu colorat Gram direct din produsul
patologic. În caz contrar, se fac culturi aerobe şi anaerobe.

Exudatul faringian şi exudatul nazal

Exudatul faringian se recoltează cu tamponul steril, de unică folosinţă. Recoltarea se face
dimineaţa pe nemîncate, înainte ca pacientul să se spele pe dinţi, să-şi facă toaleta bucală sau să
bea ceva. De asemenea, recoltarea se face înaintea oricărui tratament cu antibiotice sau local
(badijonări cu substanţe antiseptice, antifungice sau antibacteriene).
Pacientul este aşezat cu faţa spre lumină, i se indică să deschidă gura cât poate de mult şi
cu ajutorul unui apăsător de limbă se presează limba astfel încât să se evidenţieze peretele
posterior al oro-faringelui şi tonsilele palatine. Se examinează macroscopic rapid oro-faringele şi
cu o mişcare rapidă, blîndă dar precisă se şterg cu tamponul peretele faringian şi tonsilele. Nu se
ating peretele superior al palatului şi nici limba. (Secreţia linguală este o investigaţie aparte, când
se recoltează tot cu tamponul strict de pe suprafaţa limbii).
Exudatul nazal se recoltează în mod similar, cu tampon steril, din fiecare fosă nazală.
Exudatul faringian şi cel nazal se transportă la laborator şi se însămânţează în cel mai
scurt timp posibil, evitându-se uscarea tamponului şi efectul temperaturii scăzute, care duc la
moartea florei bacteriene, în special a streptococilor şi pneumococilor. Pentru a evita aceste
neajunsuri se pot folosi tuburi cu medii de conservare şi transport.

Secre
Secreţţiile conjunctivale, otice, secre
secreţţiile de plag
plagăă
Secreţia conjunctivală se recoltează cu tamponul steril, dimineaţa, înaintea efectuării
toaletei şi înaintea aplicării de coliruri sau de creme oftalmice. Prelevarea se va face din sacul
conjunctival intern, eventual cu tamponul umezit în ser fiziologic steril.

Secreţia otică se recoltează cu tamponul steril din conductul auditiv, înainte de aplicarea
oricărui tratament cu antibiotice sau antiseptice.

Secreţiile de plagă se vor recolta cu tamponul steril, înainte de toaleta plăgii. Dacă plaga
este profundă şi secreţia abundentă, se va recolta cu seringa sterilă şi o probă pentru cultură în
anaerobioză.

Sputa
Sputa poate fi recoltată prin expectoraţie într-un recipient steril (gradat, de unică
folosinţă). Pacientul este instruit ca dimineaţa, după un acces de tuse, să expectoreze în
recipientul steril, evitând să amestece sputa cu saliva. Acest lucru este dificil de realizat,
principalul neajuns al metodei este că produsele sunt frecvent contaminate cu floră din cavitatea
bucală. Probele de spută recoltate în cursul bronhoscopiei sunt ferite de acest inconvenient,
contaminarea cu floră bucală fiind practic neglijabilă.
 Urina
Tehnica prin care sunt puse in evidenta bacteriile in urina se numeste urocultura.
Recoltarea urinei pentru urocultură este indicată în suspiciunea de infecţie urinară. În majoritatea
cazurilor, urina se recoltează în timpul primei micţiuni de dimineaţă, “din mijlocul jetului”.

Pacienţii sunt instruiţi ca înainte de prima micţiune să efectueze o toaletă genitală

riguroasă, cu apă şi săpun, apoi să se şteargă cu tifon steril, iar femeile care au secreţii genitale
abundente să-şi introducă un tampon intravaginal. Aceste măsuri sunt absolut necesare pentru a
evita contaminarea probei de urină cu floră de la nivelul mucoasei genitale.

Recoltarea se face în flacoane sterile, de unică folosinţă. Pacientul va începe să urineze,

pentru ca prima porţiune a jetului să elimine flora existentă la nivelul uretrei terminale; apoi va
întrerupe voluntar micţiunea; va deşuruba flaconul steril şi a doua parte a jetului (mijlocul jetului)
o va urina direct în flacon – 2-3 ml.

La bolnavii care nu-şi pot controla micţiunea (copii mici, adulţi inconştienţi) şi la cei la
care oricum se efectuează sondaj vezical evacuator (adenom de prostată, etc.) recoltarea urinii
pentru urocultură se face pe sondă, situatie in care există pericolul introducerii în vezica urinară a
florei de la nivelul uretrei terminale sau chiar floră exogenă. Puncţia suprapubiană transcutanată
permite recoltarea unei probe de urină direct din vezica urinară.
Urina fiind un excelent mediu de cultură, ea va fi păstrată la temperatura camerei
maximum 2h până la însămânţare, sau la frigider maxim câteva ore.
Exista 2 tipuri de urocultura:
-cantitativa-infectie urinara la mai mult de 100.000 bacterii/ml urina
-calitativa-se identifica specia bacteriana-agent etiologic al infectiei urinare.

Materiile fecale
Tehnica prin care sunt puse in evidenta bacteriile patogene in materiile fecale se numeste
coprocultura. Materiile fecale se recoltează în scopul efectuării coproculturii sau a examenului
coproparazitologic.

Coprocultura este indicată în bolile diareice, în febra tifoidă şi paratifoidă şi pentru

depistarea portajului de enterobacterii obligat patogene. Recoltarea se face în coprorecoltoare, cu
mediu de conservare şi transport.
 La bolnavii cu diaree, materiile fecale se recoltează din scaunul emis spontan; cu spatula
cu care este prevăzut coprorecoltorul special, pacientul va recolta o cantitate mică din probă, în
special cu sânge sau mucus, dacă acestea există. Proba va fi apoi introdusă în coprorecoltor, în
mediul de conservare şi transport Carry-Blair.
Pentru examenul coproparazitologic, recoltarea se face în mod similar, proba
introducându-se într-un coprorecoltor fără mediu de conservare şi transport.

Scuame cutanate, fire de păr

Scuamele cutanate se recoltează prin raclare uşoară, cu o lamă de bisturiu, din regiunea
periferică a leziunii, apoi se introduc într-o eprubetă sterilă. Firele de păr modificate se recoltează
cu pensa prin smulgere, apoi se introduc într-o placă Petri sterilă. Unghiile parazitate se taie cu o
foarfecă dezinfectată şi se introduc într-o placă petri sterilă.
Aceste produse vor fi supuse unor examene micologice şi eventual bacteriologice.