Ghidul unui paranoic sau jurnal de nebunie

I
Nu-i asa ca v-a pacalit titlul? Daca ati sti cate titluri de carti m-au pacalit pe mine ?!!Ati rade 5
minute fara intrerupere. De exemplu la un moment dat m-a indemnat ,,nu stiu ce” sa cumpar
,,Ghidul lenesului” o carte simpatica de altfel …mi-e tare greu sa fac recenzii negative pe carti,
deci ,,simpatic” e aproape cel mai rau lucru pe care -l pot spune. In fine ceea ce vroiam sa spun e
ca nimeni, niciodata nu are nevoie de un ghid ca sa fie lenes. Desi asta e partea la care eu ma
pricep cel mai bine mi-am cumparat un ghid… pe la sfertul cartii am abandonat-o , gandidu-ma
ca sigur eu as fi facut un ghid mult mai simplu de inteles, structurat pe zile. Luni dormi, marti
zaci, miercuri faci niste floricele sit e uiti la tv all day long, joi daca ai chef faci un dus daca nu o
lasi pe joia viitoare. Vineri te bucuri in sfarsit ca a venit weekendul si incerci sa te relaxezi asa ca
iei telefonul intri pe booking si cauti cazari pentru o vacanta de cateva zile, sambata te trezesti
tarziu si incepi ziua direct cu filme si desene animate, bei o cafea, apoi o bere si la urma un pahar
cu vin. Duminica nu faci nimic …se stie . 😊
Fie vorba intre noi , toata lumea te indeamna sa traiesti la maxim, mm Carpe diem!” au zis
romanii, ,,burn out” au zis americanii. Cred. Ideea e ca daca traiesti prea intens e posibil sa te
arzi. Eu nu mai traiesc de mult intens, de cand am devenit mama, sotie, corporatist robotizat,
spalatoare de vase, strangatoare de cacaturi de prin casa, energia pentru ,, carpe diem!” s-a redus
considerabil desi am zile in care daca ar veni unu la mine sa-mi zica sa sar cu parasuta din
stratosfera…n-as sta prea mult pe ganduri.
Unii spun ca gandurile suicidale sunt pentru nebun, Robin William spunea ca daca-ti piezi si
dramul ala de nebunie pe care e musai sa-l ai..esti un om pierdut.
Nimic fara Dumnezeu si totusi unele lucruri n-au niciun Dumnezeu. Imi plac povestile din biblie
dar nu le pot crede in totalitate, desi Sodoma si Gomora au existat, orgiile romanilor o
demonstreaza. Povestea lui Isus mi-a placut intotdeauna si imi doresc sa o cred, pe alocuri chiar
imi place si -mi da puterea in credinta insa probabil ca religia si exagerarile sale, preotii si vointa
lor de a conduce lumea au cam stricat povestea.
Daca vrei sa fi nebun trebuie sa ti-o asumi, cel mai misto e sa fi nebun de fericire daca esti nebun
de legat lucrurile se schimba radical.
Suntem toti la fel si totusi diferiti, gandurile si actiunile noastre ne definesc , la fel si credinta.
Unii cred ca daca pupa o icoana si aprind trei lumanari Dumnezeu le rezerva un loc in rai, altii
cred ca daca dau ceva de pomana …mortul va manca/se va bucura pe lumea cealalta, altii cred ca
ceea ce dau se va intoarce inzecit catre ei; tind sa cred in cea din urma varianta. Unii spun ca nu
cred in nimic si traiesc ghidati de forta interna, de instinct, de vant si cred ca asa e cel mai misto
daca vantul nu te capaceste cu doi, trei, patru sau chiar un copil care sa-ti scoata responsabilitatea
din creier si sa te tintuiasca pe viata….si da, in unele cazuri e mai dificil sa ai un singur copil
decat 11.
1

Iubirea e ceea ce ne uneste, ne dezbina si da cu noi de toti peretii. Iubirea si hormonii pot fi usor
Page

confundate, de obicei barbatii profita de acest aspect si frang inimi, femeile profita pe termen
lung. De obicei barbatii parasiti devin epave pe timp lung desi isi pun masca macho. Pe mine
iubirea m-a luat de nas, mi-a descoperit hormonii, a dat cu mine de toti peretii si apoi m-am trezit
casatorita si cu un copil in brate, si poate nu ma trezeam complet daca pe la un an copilul nu
trebuia operat pe cord, atunci a intervenit atasamentul , responsabilitatea deciziilor, frica pierderii
si paranoia….da, cel mai bine s-a dezvoltat paranoia caci a gasit un mediu propice si gazda
perfecta, oare exista un vaccin anti- paranoia ?!!! L-as face?!!!

Tot ce pot sa spun e ca nu pot scrie 50 de pagini pe aceeasi idee. Paranoia e alibiul perfect.
Sa te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te la ceva frumos, sa-I multumesti divinitatii pentru
tot ceea ce ai, sa multumesti pentru soare, pentru apa, pentru ziua de azi … si daca maine nu mai
esti , nu mai multumesti pentru nimic sau multumesti ca ai incheiat totul, definitiv.
Poate ca te-ai intrebat de multe ori pentru ce te-ai nascut, care e rolul tau pe pamant. Daca nu te-
ai gandit inca la asta niciodata, e bine, esti un om fericit… dar tocmai am deschis usita asta si cel
mai probabil e ca de acum inainte o sa te gandesti la asta.
Biblia spune ca Dumnezeu l-a creat pe Adam si apoi pe Eva, dintr-o coasta; cred ca si Lui ii
placeau coastele. Cel mai ciudat e ca nu le-a spus sa se iubeasca sau sa se suporte reciproc; dupa
pacatul cu marul, sarpele, ispita a urmat pedeapsa si anume doi copii baieti care s-au invidiat si s-
au omorat cu pietre, cel mai probabil luptau pentru teritoriu. Apoi nu ma stiu cum s-au inmultit si
cum au ajuns la Moise…. Tot ce stiu e ca in 2020 a aparut covid 19. Desi omenirea a trecut prin
tot felul de epidemii si nenorociri pe tiparul Iov: ciuma, tuberculoza, razboaie pe tiparul Cain si
Abel. Si cand toate gandurile astea se aduna intr-un singur cap devii paranoic.
Ca sa nu spuna nimeni ca nu a invatat nimic de la mine pot sa va relatez una dintre cele mai
importante lucruri pe care le-am invatat recent. Ganditi strategic. Se pare ca gandirea strategica
este utila in orice situatie dar mai ales in interactiunea cu oamenii. Oamenii se pare ca sunt cele
mai periculoase animale, nu e sanatos sa gandesti asa, e bine sa spui ca oamenii sunt buni dar nu,
singurul om bun esti tu.
Pe multi dintre noi ne defineste copilaria, de fiecare data cand meditez, sau cel mai ades inainte
de culcare ma transpun in zilele copilariei pe aleea plina de carciumarese si fluturi colorati, simt
mirosul ierbii si simt uneori imbratisarea calda a bunicii..singurul regret pe care il am e ca
dimineata ma trezeste alarma….si oricat de Mozzart si Bach ar fi ea… oricat de Wonderfull life
si mantra pe frecvente ar fi…alarma asta e ca un buton ce activeaza un paranoic muritor sa
traiasca cat mai bine ziua de azi …eventual 75% in fata laptopului.
Uneori ma trezesc dar nu deschid ochii si sper ca atunci cand ii deschid sa vad fereasta si
carpetele din camera bunicii si totul sa fi fost un vis urat din viitor, dar nu … se pare ca totul e
real si omul meu drag nu mai e printre pamanteni de 20 de ani. Si totusi iubirea…. ramane si se
activeaza frecvent fara nicio alarma.
La aparitia pandemiei si carantinarea aproape mondiala am inceput sa sper ca lumea se va
2

vindeca si va deveni mai empatica,mai buna, am sperat ca viata si sanatatea vor fi prioritare insa
Page

timpul a dovedit ca politicul si economicul e mai periculos decat pandemia….si mai ales coruptia
si coruptibilul… pe tipare biblice fn. Oamenii preistorici ar rade pe toate orificiile vazandu-ne
cum ne vindem forta pe bani pentru imbracaminte si mancare. Dumnezeu cred ca ne-a pus de
mult eticheta ,,Prosti fara speranta”, inca nu stie daca sa ne arunce la reciclabile sau nu.
Isus a trait fara speranta pentru ca de el ne-a mantuit si a murit sigur pe el, oricum tot se intampla
asta la un moment dat caci oricat de nemuritor este Isus, trupul se deteriora cu timpu. El practic
el ne-a mai dat o speranta dar noi am ridiculizat-o pana la oua rosii, cozonac si friptura de miel .
De prin adolescenta am avut prea multe ganduri bulucite in cap, am crezut ca asa e normal apoi
am descoperit ca sunt oameni care abia reusesc sa screama un gand. Cel mai mult ma sperie
egostii si egoismul ridicat la rang de calitate. Oamenii sunt atat de individualisti incat nu pot
gandi mai mult de patratica lor, traiesc pentru ei insisi si atat…si o duc bine.
Paranoia se trateaza cu ganduri bune si fluturasi roz…asta daca nu te gandesti ca un future
evolueaza dintr-o omida care tocmai ti-a ros salata… asa e … salata de la chinezi fabricate pe
banda e preferata ta deci fluturii roz au devenit o raritate iar acnd vezi unul ai impresia ca l-ai
vazut pe Dumnezeu. E 2021. Esti para noic?

II
Orice paranoic care se respecta a fost traumatizat, Traumele se nasc foarte frumos in copilarie.
Unii spun: .. N-am avut copilarie!” Eu am avut trei , da, trei copilarii.
Se spune ca omul sfinteste locul si astfel eu am trait trei copilarii pentru ca am trait copilaria in
trei locuri diferite;,anii 80.

Copilaria nr 1
Un sat de campie, langa Bucuresti , Ordoreanu. Sat care in 1987 a fost ras de pe fata pamantului
de catre tovarasul Nicolae Ceausescu, deoarece statea in calea dezvoltarii comuniste.
Mergeam aici destul de rar insa cu toate astea am ramas cu amintiri puternice. Si chiar inainte de
scoala. Deci tot ce va povestesc s-a intamplat inainte de 6 ani.
Bunicii mei aveau o gospodarie mare, doua vaci, pasari si gaste fara numar plus vreo 3-4 porci si
bonus o gradina uriasa. Pe toate le tinea mamaie, care seara, cand mulgea vaca imi dadea primul
lapte muls intr-o cana alba de tabla. Adoram spuma si dragostea cu care mi le daruia. II placea
munca. Mamaie facea tot si chiar ma lasa sa o ajut cand spala hainele, de mana, adoram
clabucul.
Desi bunicii mei aveau doua corpuri de case , una mare cu prispa si alta mica formata dintr-o
camera cu doua paturi si o bucatrie gen hol in care mamaie batea untul si facea branza proaspata,
locuiam in acea camera cu doua paturi. Mamaie, tataie, unchiul meu cu 10 ani mai mare si eu ,
3

un bot cu ochi caruia I se faceau toate poftele. Noaptea cand faceam pipi imi amintesc ca bunica
Page

imi aducea olita in pat, mare rasfat pe care si un copil de 3 ani il considera exagerat.
Mamaie, era un om bun, bland si muncitor. Nu am vazut-o niciodatata stand sau plangand. Pe
langa vaci, porci, pasari, gradina, muls si batut de unt in putinei se ocupa si de curatenia la
scoala de peste drum. Intr-o iarna pe cand aveam doar patru ani m-a dus in clasa. Era o clasa cu
soba in care se invata doar iarna. O clasa micuta si un invatator parca desprins din povestirile lui
Creanga. Se invata simultan., lucru greu de inteles azi cand clasele au 30-40 de copii, un copil in
clasa intai, alti doi intr-a doua, vreo patru intr-a treia si inca unul intr-a patra. Asadar era loc si
pentru mine intr-o banca masiva de lemn, doar a mea. Stiu ca desi aveam doar patru ani si ceva
m-a laudat pentru cat de frumos am scris ,, mama” si chiar m-a dat exemplu, din momentul acela
am stiut ca sunt un geniu, pacat ca geniile sunt neintelese , asa cum am aflat mai tarziu.
Scoala avea un miros aparte, tricolorul si steagul comunist in antreu, plus niste tobe mari si o
trompeta. In sala de clasa mare, uriasa chiar,din care imi amintesc doar o numaratoare mare cat
mine, niste vitrine si un miros de nou…si vechi imbinat. Aici, in sala asta, intr-o seara de vara,
am venit cu unchiul meu si tot tineretul din sat si am vazut primul meu film la cinema. Sa tot fi
avut 5-6 ani si tot ce-mi amintesc e cum prin fumul de tigara am vazut pe marele ecran o ,,una”
plangand care si-a taiat venele intr-o chiuveta alba care s-a umplut de sange. Din momentul acela
am fost de multe ori tentata sa experimentez acesta actiune, dar lasitatea nesinucigasului nu m-a
lasat sa o fac. Probabil copiii de azi vazand zilnic atatea porcarii la televizor si pe internet nu ma
sunt atat de sensibili si marcati pe viata cum am fost eu.
In tot acest rai, tataie, bunicul meu era doi oameni diferiti. Unul era bun, imi facea toate poftele,
se juca cu mine si chiar intr-o iarna l-a rugat pe vecinul sau, sa puna caii la sanie ca sa-mi ofere o
plimbare de vis intr-un peisaj de iarna care mi s-a lipit de retina pentru totdeauna…sau poate
avea vreo treaba si m-a luat si pe mine, oricum eu m-am simtit ca o printesa . Era un om
inteligent care in loc sa-mi cumpere vreo papusa de la Cooperativa de langa casa , m-a dus si mi-
a luat un ceas auriu, frumos din cale afara dar pe care nu l-am putut purta decat de cateva ori din
cauza ca ba era prea mare, ba prea mic. Celalalt om – tot bunicul meu – era betivul satului. O
betie la el tinea minim trei zile si era dusa cu patima si dezinhibare totala. Intr-o zi, aflata in
vizita la una din matusile instarite ale tatalui meu, care locuia chiar la intrarea in sat, vedem un
cal si o caruta goala gonind furibund . Matusa tatalui meu, sora bunicului a sesizat linistita: - E
Ristea, il duce calu” acasa. Si cu toate astea n-am sa uit niciodata furia cu care am bagat un arac
in foc apoi l-am indreptat spre el , alt om decat acela care se juca cu mine, hotarata sa -l ucid pe
cand aveam doar vreo 5 ani nici ,pe unchiul meu, maim ult decat un frate pentru mine, care ba
ma indruma pornit de aceeasi ura izvorata dintr-o frica comuna dar care m-a si oprit cerebral
cand a fost cazul desi probabil nu avea mai mult de paisprezece ani. Am fugit repede in curtea de
vis-a vis unde statea strabunica, mama bunicului.
Strabunica, vaduva, fusese negustoreasa, o femeie desteapta, vicleana, calculata, o femeie de la
care as fi vrut sa invat mai multe dar de la care am invatat doar sarcasmul. Desi avea o casa
uriasa, cu pridvor si camere in care n-am intrat niciodata, statea intr-o camera in care incapea
doar un pat si o masa. Mamaie s-a ascuns sub pat, printr-un ritual deja cunoscut, iar eu si unchiul
meu ne -am ascuns in pridvor urmarindu-l pe lupul cel rau ce ne cauta turbat prin vecini si chiar
la casa matusii Marioara care statea in aceeasi curte cu strabunica. Strasnica poveste, doar ca
4
Page

Slava Domnului la noi, capra ( strabunica) era acasa si a pus lupul ( propriul ei fiu) cu botul pe
labe , trimitandu-l in lume. Stiu ca am ras putin prea tare si unchiul mi-a facut un semn cu mana
la gura sa ma opresc, apoi imi amintesc ca la micul dejun am avut oua fierte si ca strabunica a
taiat o gaina. Nimic mai mult, nimic mai putin. Doar corcodusii plini de fructe de la porti,
linistea serilor in care femeile stateau pe banca si barfeau glumind, frumusetea adolescentilor
indragostiti si papusile dezbracate carora le taiasem gura ca sa le dau sa manance. Praful cald al
drumului de tara rascolit de vaci , gaini si poate vreo bicicleta ratacita. Aici apusul linistea arsita
si seara parea cea mai frumoasa parte din zi .
Pe cand aveam sapte ani tot ce aveau bunicii mei a fost daramat si pierdut, comunstii i-au mutat
intr-un orasel de nisa, cu vblocuri neterminata, fara apa, fara caldura, fara parchet, Toata
gospodaria bunicilor s-a mutat intr-un apartament cu trei camera la parter, cu linoelu inca nelipit
si vedere la cimirul in care fusesera stramutati toti mortii din satele cu aceeasi soarta. Bunica
merge cu galetile sa ia apa de la fanatana de la vlocul vecin iar bunicul burdusea o soba vesta cu
coceni de porumb caci avea o boala de plamani si frigul ii putea fi fatal. Insa cand venea
primavera, depresia buniccului se ineca in carciumi si tambalaul continua la cote inalte. Un circ.
Un circ frumos doar daca sti sa stai pe scaun si sa-l privesti.

2 Alunis Prahova

5
Page