Strategia Regiunii Centru

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU
Strategia de dezvoltare regională

(document în lucru)
Document elaborat în cadrul Proiectului UE

„Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale”
Septembrie 2007
Strategia de Dezvoltare Regională
Regiunea de dezvoltare Centru
Date generale
Populaţia stabilă (la 01.01.2006), mii locuitori 1076
Ponderea în total populaţia RM, % 30,0
Populaţia urbană (la 01.01.2006), mii locuitori 212
Ponderea în total populaţia urbană a RM, % 14,2
Gradul de urbanizare (la 01.01.2006), % 17
Suprafaţa (la 01.01.2006), km2 10636
Ponderea în total suprafaţa RM, % 34,9
Numărul locuitorilor pe 1 km2 101
Volumul producţiei industriale 2005, mil. lei 3082
Ponderea în total producţia industrială a RM, % 15,3
2 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

CUPRINS
P A R T E A I. I N T R O D U C ER E . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1 Cadrul legal şi politic ..................................................................................................5
1.2 Abordare, metodologie şi elaborare ........................................................................6
1.3 Durabilitatea şi evaluarea strategică a mediului......................................................9
P A R T E A II. A U D I T U L S O CIO -ECO NO M IC

Ş I A N A L I Z A SWO T . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1
2.1 Descriere generală ....................................................................................................11
2.2 Amplasarea geografică ............................................................................................11
2.3 Populaţia ...................................................................................................................12
2.4 Resursele forţei de muncă ........................................................................................13
2.5 Dezvoltarea economică ............................................................................................14
2.5.1 Industrie ........................................................................................................................................ 14
2.5.2 Sectorul agrar ............................................................................................................................... 15
2.5.3 Servicii............................................................................................................................................. 16
2.5.4 Micul business ............................................................................................................................. 16
2.5.5 Zone economice libere ............................................................................................................. 17
2.5.6 Turismul ......................................................................................................................................... 17
2.5.7 Investiţii ......................................................................................................................................... 18
2.6 Infrastructura ...........................................................................................................19
2.6.1 Transportul .................................................................................................................................... 19
2.6.2 Resursele energetice ................................................................................................................. 20
2.6.3 Comunicaţii ................................................................................................................................... 21
2.6.4 Mediu (alimentare cu apă, canalizare, protecţia mediului) ........................................ 21
2.7 Dezvoltarea socială...................................................................................................22
2.7.1 Educaţie ......................................................................................................................................... 22
2.7.2 Sănătate şi servicii de asistenţă socială............................................................................... 24
2.7.3 Viaţa culturală .............................................................................................................................. 25
2.8 Dezvoltarea capacităţii regionale ...........................................................................25
2.9 Analiza SWOT ...........................................................................................................26
2.10 Concluzii ....................................................................................................................27
REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 3

PARTEA III. P A R T EA S T R A TEG IC Ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 3 1

3.1 Viziunea .....................................................................................................................31
3.2 Obiective strategice şi măsuri ..................................................................................32
Obiectivul Strategic 1: Infrastructură dezvoltată pentru susţinerea business-ului şi
conexiunii ariilor rurale ....................................................................................................................... 34
Obiectivul strategic 2: Resursele umane dezvoltate şi rată înaltă a angajării în câmpul
muncii ....................................................................................................................................................... 39
Obiectivul strategic 3: O economie dezvoltată şi diversificată ............................................. 44
Obiectivul strategic 4: Calitate îmbunătăţită a vieţii şi a mediului înconjurător ............ 53
Obiectivul strategic 5: Consolidarea cooperării regionale şi interregionale .................... 59
P ARTEA IV. M O N I T O R I ZA R E Ş I EVA LUA R E . . . . . . . . . . . . .. 6 5

01
INTRODUCERE
Strategia de dezvoltare a Regiunii de Dezvoltare Centru a fost elaborată pe parcursul anului

2007 cu asistenţa tehnică a UE în cadrul proiectului „Suport pentru Organele de Implementare a
Dezvoltării Regionale”, utilizând abordarea „bottom up” (de jos în sus). Unul dintre scopurile pro-
cesului participativ de elaborare a constat în dezvoltarea parteneriatelor regionale structurate,
capabile să acorde suportul necesar Agenţiilor de Dezvoltare Regională (ADR) pentru evidenţierea
necesităţilor şi oportunităţilor în dezvoltarea regională şi identificarea celor mai bune proiecte
regionale, care vor asigura abordarea adecvată a dezvoltării socio-economice durabile în cadrul
regiunilor de dezvoltare din Moldova.
1 .1 C A D R U L LEGAL ŞI POLITIC
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind Dezvoltarea Regională în decem-

brie 2006, prin care, conform nomenclatorului Uniunii Europene, determină trei regiuni în nivelul
NUTS II, alte trei de nivelul NUTS III şi promovează politica de coeziune prin focalizarea pe ariile
mai puţin dezvoltate. Politica de dezvoltare regională vizează întreg teritoriul Republicii Moldova
şi va fi implementată în câteva etape. În cadrul primei etape – 2008-2011, eforturile Guvernului
vor fi canalizate spre consolidarea capacităţii şi condiţiilor de dezvoltare în regiunile de dezvoltare
Nord, Centru şi Sud. În acest context, aceste trei regiuni au beneficiat de asistenţă în elaborarea
strategiilor de dezvoltare regională 2008-2014, a planurilor operaţionale şi Documentului Unic de
Programare în Dezvoltarea Regională 2008-2010.
Însuşind lecţiile din experienţa noilor state-membre ale UE, ale ţărilor-candidate şi altor ţări
în curs de aderare la Uniunea Europeană, Moldova a identificat trei aspecte în consolidarea capa-
cităţii pentru dezvoltarea regională, pe care le-a incorporat în Strategia Naţională de Dezvoltare
Regională (2008-2011):
a) abordarea „bottom up” în ceea ce priveşte consolidarea regiunilor economice;
b) transferul metodelor, mecanismelor şi instrumentelor de planificare strategică în calita-
te de aplicare a principiilor de ghidare UE pentru procesul de pre-aderare şi Fondurile
Structurale;
c) stabilirea sistemului şi structurilor pentru politicile regionale şi dezvoltare.

Raţionamentul conceptului de dezvoltare regională în Republica Moldova oferă o combinaţie

corelată a unei varietăţi de decizii politice focalizate pe mecanismele de dezvoltare a creşterii eco-
nomice şi reducerea dezechilibrelor din cadrul regiunilor de dezvoltare. El implică un răspuns radi-
cal menit să realizeze obiective noi în înţelesul vast al conceptului de dezvoltare a ţării şi reducerii
nivelului de sărăcie în primul rând în dimensiunile economice, sociale şi de mediu. Un loc aparte
în direcţiile dezvoltării regionale este rezervat aspectului teritorial al intervenţiilor, orientate spre
consolidarea centrelor de creştere în calitate de mecanisme capabile să sprijine dezvoltarea regi-
unilor respective, să formeze abilităţi pentru accesibilitatea economică şi socială a periferiilor sub-
dezvoltate şi sărace şi să reducă în general discrepanţele pe plan socio-economic. Infrastructura
fizică şi capacitatea sunt considerate drept condiţie sine qua non pentru atingerea obiectivelor de
dezvoltare regională asupra cărora s-a convenit.
Decizia de a demara formarea de capacităţi pentru politici de dezvoltare regională este încor-
porată eficient în concept ca parte importantă a schimbărilor aferente aspectului teritorial al dez-
voltării trans-sectoriale şi coordonate conduse de structurile instituţionale care vor fi înfiinţate.
Consolidarea şi coordonarea suportului acordat bugetului naţional cu resursele financiare ale
donatorilor în cadrul Fondului Naţional de Dezvoltare Regională constituie o valoare adăugată la
conceptul dezvoltării regionale.
1 .2 A B O R D A R E , METODOLOGIE ŞI ELABORARE
Abordarea
a) Procesul de elaborare a strategiei Regiunii de Dezvoltare Centru a fost desfăşurat conform
principiului „bottom up” implicând membrii Grupului de Planificare Strategică Centru în
calitate de principali actori pentru identificarea şi stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi a
domeniilor de intervenţie.
b) Cadrul temporal pentru planificarea instrumentelor, stabilite prin Legea privind Dezvoltarea
Regională, a fost definit ca o combinaţie de plan strategic pe termen lung şi plan operaţio-
nal pe termen mediu. Diferenţa între ele a fost depăşită prin aplicarea succesiunii logice la
definirea măsurilor de implementare şi la prioritizarea implementării programelor şi sub-
programelor. Această abordare permite ca Obiectivele Strategice şi Măsurile să fie definite
în calitate de direcţii de dezvoltare pe termen lung de 7 ani, în timp ce Programele şi sub-
programele sunt orientate spre domeniile prioritare de intervenţie pe un termen de 3 ani.
Măsurile, în calitate de elemente-cheie ale documentului de strategie, determină scenariile
şi căile de realizare a Obiectivelor Strategice.
c) Analiza socio-economică a scos în evidenţă faptul că nu există diferenţe esenţiale în
dezvoltare între cele trei regiuni de dezvoltare, ci mai curând diferenţe între municipiul
Chişinău şi alte regiuni din Moldova şi discrepanţe în interiorul regiunilor şi al raioanelor.
Particularităţile fiecărei regiuni apar ca o bază importantă pentru planificarea strategică în
modul în care acestea combină necesităţile regionale şi căile de soluţionare a problemelor,
luând în consideraţie avantajele comparative ale regiunilor respective. La începutul anului
2007, Republica Moldova a demarat pregătirea Planului Naţional de Dezvoltare, abordând
dezvoltarea regională ca una din cele cinci priorităţi naţionale. În etapa finală de elaborare
strategiile de dezvoltare regională captează conformarea obiectivelor lor scopurile şi priori-
tăţile Planului Naţional de Dezvoltare.
d) Filozofia aplicată de-a lungul întregului proces de planificare strategică a avut drept scop
aplicarea metodologiei şi principiilor UE acolo unde acest lucru era posibil. Discrepanţa
principală în abordarea Fondurilor Structurale ale UE constă în faptul că în procesul de ela-

borare a strategiei în Moldova, necesităţile regiunilor au fost utilizate ca un punct de porni-

re la definirea domeniilor de intervenţie, în timp ce principiul de pre-aderare şi al Fondurilor
Structurale este să indice domeniile de intervenţie şi să asigure regiunile cu resurse finan-
ciare. Respectiv, în Moldova trebuia introdusă o abordare opusă în comparaţie cu cea utili-
zată în regiunile UE. Abordarea menţionată face parte din metodologia şi instrumentele de
programare şi elaborare ale Planurilor Operaţionale Regionale.
Metodologie
Principii
Principiile utilizate în procesul de definire a metodologiei au fost în mare parte echivalen-
te celor utilizate în regiunile UE şi, în acelaşi timp, adaptate condiţiilor din Republica Moldova.
Principiile de bază care au fost aplicate în elaborarea conţinutului documentului de planificare a
dezvoltării regionale au fost următoarele:
1) Parteneriatul este o condiţie esenţială pentru durabilitate şi schimbarea accelerată a con-
diţiilor economice prin aplicarea instrumentelor dinamice de planificare. Esenţa dezvol-
tării strategice este creată printr-o varietate de consultări, care au drept scop atingerea
consensului şi determinarea aşteptărilor rezonabile ale comunităţii din partea structurilor
împuternicite. Din acest motiv, toţi factorii interesaţi, cum ar fi reprezentanţii autorităţilor,
instituţiilor educaţionale, asociaţiilor antreprenorilor, camerelor de comerţ, întreprinderilor
respective, societăţii civile etc. sunt invitaţi să participe la procesul de luare a deciziilor şi
elaborare a direcţiilor strategice.
2) Principiul sentimentului de co-proprietate şi participare a principalilor actori din adminis-
traţia publică şi sectorul privat asigură strategiilor şi programelor un consens social vast,
precum şi un suport public evident. Toate activităţile sunt formulate astfel încât să protejeze
influenţa puternică a tuturor actorilor din procesul de dezvoltare şi să încurajeze implicarea
factorilor de decizie, părţilor interesate, experţilor, reprezentanţilor organizaţiilor neguver-
namentale, donatorilor selectaţi etc.
3) Durabilitatea. Problema principală în legătură cu durabilitatea se referă la un bun echilibru
şi coerenţa elementelor interne ale strategiei (obiective, măsuri, programe), susţinute prin
aplicarea tuturor principiilor menţionate în documentul de faţă. Un alt element important,
care susţine durabilitatea, se bazează pe dezvoltarea avantajelor comparative sporite prin
aplicarea strategiei maxi-mini, rezultate din analiza SWOT (identificarea oportunităţilor,
care ar reduce punctele slabe şi problemele). În afară de aceasta, matricea punctelor slabe
şi a riscurilor este utilizată ca factor corectiv necesar pentru identificarea supoziţiilor în ceea
ce priveşte durabilitatea (gestionarea riscurilor).
4) Integrarea a fost implementată în următoarele două aspecte:
• Integrarea necesităţilor locale de interes comun la nivel regional, în termeni geografici şi
conţinut. În final, acest lucru semnifică că orice obiectiv regional va produce un impact la
nivel local. Integrarea este realizată prin participarea activă a tuturor părţilor interesate din
regiune.
• Integrarea în calitate de plan multidimensional pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare şi
domeniilor de intervenţie, care se susţin reciproc şi ignoră vehement conflictele interne sau
influenţele negative. Astfel, în acest sens, integrarea asigură concentrarea pe compatibilita-
tea şi sinergia măsurilor.
5) Calitatea planului strategic este asigurată prin identificarea avantajelor comparative şi a
domeniilor de intervenţie în baza studiului situaţiei socio-economice.

6) Inovaţia este aplicată ca un principiu în procesul de identificare a proiectelor, referindu-

se în mare parte la abordarea propusă şi la cel mai eficient mod de utilizare a resurselor
disponibile.
7) Ierarhia planurilor strategice. Planurile strategiei la nivel mai superior sunt mai generale,
asigurând cadrul pentru definiţii mai specifice la nivel inferior.
Metode
Planul strategic a fost elaborat în rezultatul colaborării grupurilor de lucru cu grupul de experţi.
În vederea consolidării calităţii strategiilor au fost utilizate următoarele instrumente:
– metoda GMA [trad.: abordarea managementului global] – pentru definirea scopurilor şi
obiectivelor strategice;
– sinergie, complementaritate şi condiţionalitate – pentru identificarea domeniilor prioritare;
– grila corelaţiei pentru fiecare element al strategiei – pentru echilibrarea internă şi
consistenţă.
Partenerii de proces au beneficiat de asistenţă tehnică în formă de instruiri. Consultările con-
stante desfăşurate cu membrii Grupului de Lucru au consolidat dedicaţia lor şi au asigurat consen-
sul privind elementele de bază ale strategiei, domeniile de intervenţie şi priorităţile de dezvoltare.
Proces
În paralel cu principiile stabilite pentru strategii (parteneriat, proprietate, integrare), în cadrul
procesului de elaborare a strategiilor au fost aplicate următoarele principii:
a) Subsidiaritatea – definirea intervenţiilor strategice in baza necesităţilor are loc la nivel local
(al comunităţii), însă implică resursele dezvoltării regionale.
b) Principiul abordării participative a fost implementat pe larg pe parcursul întregului proces,
implicând dedicaţia faţă de obiectivele comune, nivelul înalt al încrederii reciproce şi asu-
mării responsabilităţilor în măsură egală.
c) Abordarea graduală şi consultativă – grupurilor de planificare strategică le-au fost puse la
dispoziţie toate rezultatele, analizele şi materialele tehnice elaborate în decursul etapelor
precedente pentru elaborarea etapei următoare.
Etapa I. Auditul socio-economic, Analiza SWOT
Inventarierea datelor statistice constituie punctul de pornire în procesul de elaborare a strate-
giei. În colectarea datelor au existat anumite probleme specifice regiunilor din Moldova:
• imposibilitatea colectării datelor la nivel regional din cauza sistemului centralizat de gestio-
nare a datelor;
• lipsa informaţiei actualizate şi prelucrate profesional;
• lipsa surselor sigure de date.
Analizele strategice nu reprezintă doar o analiză a indicatorilor statistici, ci conţin şi o evaluare
a condiţiilor structurale, politice, economice şi sociale. În acest sens, aspectul cantitativ/empiric
este strâns legat de aspectele calitative.
După analiza situaţiei a fost iniţiată analiza potenţialului regional. Metodologia prin care a fost
desfăşurată această activitate s-a bazat pe analiza SWOT. În practică, Grupurile de Lucru au iden-
tificat punctele tari ale regiunii, oportunităţile de dezvoltare şi riscurile externe. Discuţiile purtate
în cadrul câtorva seminare s-au focalizat pe sinergia factorilor în fiecare element al analizei SWOT
cu scopul definirii direcţiilor strategice, avantajelor comparative şi aplicării managementului
riscurilor.

Punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi riscurile identificate reprezintă caracteristici

clare ale situaţiei curente, ale problemelor şi posibilităţilor de dezvoltare ale regiunilor, servind,
prin urmare, drept o punte între auditul socio-economic şi strategie, în acest sens, direcţiile strate-
gice şi elementele de bază ale obiectivelor strategice devenind evidente, la sfârşitul acestei etape.
Jalon I.
– Auditul socio-economic
– Analiza şi matricea SWOT
– Avantajele comparative ale regiunii (cu analiza riscurilor)
Etapa II: Viziune, Obiective strategice
a. Viziunea, ca un tablou optimist privind dezvoltarea realistă a diverselor regiuni, a fost defi-
nită pentru o perioadă de 20 ani. Definirea viziunii se bazează pe provocările procesului de
dezvoltare, care au generat idei pentru direcţiile strategice.
b. Obiectivele strategice au fost stabilite în mod general pentru o perioadă de cel puţin 7 ani.
Această perioadă este prevăzută pentru întreaga strategie, în vederea stabilirii unei platfor-
me pentru două cicluri operaţionale a câte 3 ani fiecare, a prevenirii repetării întregului pro-
ces de elaborare a strategiei pe termen mediu, precum şi asigurării durabilităţii planificării
pe termen lung. Identificarea obiectivelor strategice s-a bazat pe viziune, orientarea strate-
gică şi avantajele comparative ale regiunilor.
Jalon II.
– Viziune (valorile Viziunii)
– Direcţii strategice
– Scopuri strategice (analiza intervenţiilor)
– Obiective prioritare
Etapa III. Măsuri
Măsurile au fost stabilite pentru realizarea Obiectivelor strategice respective şi, prin urmare,
constituie un scenariu pentru următorii 7 ani. Deseori măsurile au reprezentat o combinaţie a
intervenţiilor regionale (proiecte) şi activităţilor reformatoare rezultate din aceste intervenţii, cre-
ând baza pentru formarea ulterioară a capacităţilor.
Jalon III.
– Măsuri
Este evident că standardele europene pentru planificarea dezvoltării regionale nu pot fi direct
aplicate în ţările în curs de tranziţie, care încă mai prezintă încă obstacole în dezvoltare, precum
şi perspective politice şi instituţionale neclare. Totuşi, know how-ul şi cele mai bune practici au
fost transferate grupurilor largi ale părţilor interesate din regiuni şi experţilor. A fost înregistrat
cel mai important rezultat al procesului de elaborare a strategiei: sentimentul de co-proprietate a
Strategiei la nivel regional şi local, capacităţile consolidate ale grupurilor de parteneri şi responsa-
bilitatea lor în procesul de implementare.
1 .3 D U R A B I L I T A T E A ŞI EVALUAREA STRATEGICĂ
A MEDIULUI
Principiile dezvoltării durabile sunt intercalate în conţinutul strategiei de faţă. În timp ce planul
se focalizează pe abordarea principalelor oportunităţi economice pentru Regiune, el ia în conside-
raţie şi cel mai bun mod de promovare a integrării sociale, accesibilitatea şi modalitatea de realiza-
re a unui şir larg de beneficii de mediu.

În cursul elaborării planului dat, grupul de lucru permanent a ţinut cont de impactul obiecti-
velor strategice şi măsurilor asupra mediului. În acest sens, strategia conduce spre implementarea
acţiunilor, care păstrează patrimoniul natural, cultural şi istoric, promovând dezvoltarea durabilă şi
este în concordanţă cu acţiunile de combatere a fenomenului schimbării climei. În plus, Regiunea
de dezvoltare Centru este bine poziţionată pentru a beneficia de cererea crescândă pentru produ-
sele şi serviciile legate de utilizarea resurselor de energie regenerabilă.
Prin urmare, scopul primar al Strategiei este cel de asigurare ca eforturile canalizate spre spori-
rea creşterii economice şi investiţiilor capitale în cadrul regiunii, să se sincronizeze cu eforturile de
atenuare a impactului advers al creşterii economice asupra mediului, precum şi de creare a unei
regiuni, care ar fi preocupată de calitatea vieţii generaţiilor actuale şi viitoare.
Strategia are trei principii-cheie: (a) devotamentul faţă de dezvoltarea durabilă; (b) devota-
mentul faţă de egalitatea, diversitatea şi integrarea economică; şi (c) devotamentul faţă de corela-
rea acestei strategii cu alte strategii şi politici din cadrul regiunii. Strategia a fost elaborată pentru
întreaga regiune, însă accentul a fost pus pe cum va funcţiona în mediul rural şi cum va susţine
polii de creştere.
Strategia de Dezvoltare Regională, corelată cu “Instrucţiunile privind Metodologia şi conţinu-
tul Strategiilor de Dezvoltare Regională în Republica Moldova”, oferă cel mai bun cadru strategic
pentru îmbunătăţirea durabilă a performanţei economice şi calităţii vieţii.
Este vital ca prezenta Strategie să asigure o bază solidă pentru Planul Operaţional Regional în
vederea realizării sinergiei dintre fluxurile de finanţare şi strategie prin intermediul programelor şi
proiectelor, identificate de Regiune în calitate de acţiuni prioritare în vederea diminuării punctelor
slabe şi satisfacerii necesităţilor. În plus, Strategia asigură un fundament pentru formarea capacită-
ţilor pentru creşterea economică în cadrul Regiunii şi contribuie la realizarea aspiraţiei generale a
Republicii Moldova exprimată în priorităţile Planului Naţional de Dezvoltare.

02
AUDITUL SOCIO-ECONOMIC
ŞI ANALIZA SWOT
2 .1 D E S C R I E R E GENERALĂ
RDC include 13 raioane: Anenii Noi, Călăraşi, Criuleni, Dubăsari, Hînceşti, Ialoveni, Nisporeni,
Orhei, Rezina, Străşeni, Şoldăneşti, Teleneşti, Ungheni. RDC cuprinde 354 unităţi administrativ teri-
toriale: 14 oraşe şi 340 sate (comune). Cel mai mare oraş din regiune este or. Ungheni cu o popula-
ţie de 37,9 mii locuitori, urmat de or. Orhei – 33,7 mii locuitori şi or. Străşeni – 21 mii locuitori1.
Numărul total de localităţi din regiune constituie aproximativ 35,6% din numărul total de loca-
lităţi ale ţării, ponderea oraşelor fiind de circa 23%.
În RDC, majoritatea localităţilor urbane sunt în zona de influenţă directă a mun. Chişinău, cu o
rază de influenţă de 50-60 km, cu excepţia or. Ungheni, Teleneşti, Şoldăneşti, Rezina, care se află la
distanţe de 100-130 km. Chişinăul determină caracterul dezvoltării teritoriilor apropiate din RDC
(Ialoveni, Anenii Noi, Criuleni, Străşeni, Dubăsari, Hînceşti) şi concentrează sfere precum: antrepre-
noriatul, investiţiile, operaţiunile financiare, serviciile şi educaţia.
2 .2 A M P L A S A R E A GEOGRAFICĂ
Regiunea de Dezvoltare Centru (RDC) cuprinde 34,9% din suprafaţa totală a Republicii
Moldova. Se învecinează la Vest cu România, la Est cu raioanele Rîbniţa, Grigoriopol (Regiunea de
Dezvoltare Transnistria), la Sud cu raioanele Căuşeni, Cimişlia, Leova, (Regiunea de Dezvoltare Sud)
la Nord cu raioanele Făleşti, Sîngerei, Floreşti, (Regiunea de Dezvoltare Nord). De asemenea se
învecinează cu mun. Chişinău cu care are legături directe în ceea ce priveşte dezvoltarea transpor-
tului, atragerea forţei de muncă şi accesul la multiple servicii.
Regiunea este traversată de câteva coridoare de transport internaţional: M1 – Chişinău–
Leuşeni, М2 – Chişinău-Soroca – la graniţă cu Ucraina; M3 –Chişinău-Giurgiuleşti, М14 – Brest–
Briceni–Chişinău–Tiraspol-Odesa; M21 – Chişinău-Dubăsari. Aceste trasee vor fi suplimentate de
coridorul internaţional Budapesta-Iaşi-Chişinău-Odesa.
1 Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, la 01.01. 2007

În comparaţie cu alte regiuni, RDC este atractivă prin fondul forestier bogat care poate fi utili-
zat ca resursă în dezvoltarea turismului şi meşteşugurilor.
Municipiul Chişinău – constituie un pol de atracţie pentru multe raioane ale regiunii, având un
rol important în dezvoltarea infrastructurii, serviciilor şi utilităţilor publice.
RDC este parte componentă a Euroregiunii “Siret-Prut-Nistru”.
Poziţia geostrategică şi prin urmare, conexitatea cu celelalte regiuni constituie factori pozitivi
privind accesul, comunicaţiile şi comerţul.
În RDC clima şi alţi factori geografici (relieful, pădurile) în general, sunt favorabili pentru
dezvoltare.
2 .3 P O P U L A Ţ I A
Populaţia RDC constituie în prezent 30% din populaţia Republicii Moldova. La data recensă-
mântului din anul 2004, populaţia RDC număra 1 021,6 locuitori, efectiv apropiat de cel înregistrat
la recensământul anterior (1989), de 1,073,3 locuitori (o descreştere absolută de 51,7 mii locuitori).
Scăderea ratei natalităţii şi sporirea ratei mortalităţii comportă consecinţe în dinamica popula-
ţiei. Micşorarea numărului populaţiei RDC este determinată şi de migraţia în masă a populaţiei.
Structura populaţiei după sexe este similară întregului teritoriu al R. Moldova şi constituie
49% populaţie masculină şi 51% populaţie feminină. Această situaţie nu perturbează procesele
demografice.
Structura după vârste a populaţiei RDC se prezenta, la începutul anului 2005, ca una favorabilă
(pentru prezent), deoarece grupele de vârstă cele mai reprezentative constituie populaţia activă,
dar poate deveni defavorabilă pentru perioade mai extinse (medii şi de lungă durată), unde se
preconizează o îmbătrânire a populaţiei. Această situaţie este cauzată de faptul că prima grupă
mare de vârstă (0-14 ani) care va asigura completarea contingentului populaţiei active din punct
de vedere economic este în continuă descreştere începând cu 1989. De asemenea, sunt în descreş-
tere şi grupele de vârstă (0-4 ani) şi (5-9 ani), care determină îmbătrânirea populaţiei pe o perioadă
de lungă durată.
RDC se va confrunta în următorii 10 ani cu o accelerare a procesului de îmbătrânire a popula-
ţiei, care va determina o presiune demografică în descreştere. Asemeni RDC, Republica Moldova
se confruntă la nivel global cu un proces de îmbătrânire demografică, datorat în principal scăderii
natalităţii care a determinat reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere (0-14 ani). În ultimii
şapte ani, populaţia cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani s-a redus cu 215,4 mii de persoane. Pe de
altă parte, populaţia vârstnică (de 65 ani şi peste) a crescut cu 26,9 mii persoane (2000 – 2006 )2
În ce priveşte componenţa etnică a populaţiei RDC, un procent de 91,2% revine moldovenilor,
3,6% ucrainenilor, 1,8% ruşilor, 0,2% bulgarilor şi 0,08 găgăuzilor. În general, populaţia RDC este
una relativ omogenă. Ponderea moldovenilor în RDC este cea mai mare din toate regiunile de
dezvoltare.
Densitatea medie a populaţiei între hotarele RDC este în prezent de 101 loc/km2, faţă de
126,2 loc/km2 în restul ţării. Diferenţa este determinată de ponderea localităţilor rurale şi a oraşelor
neaglomerate.
După mediul de reşedinţă, la începutul anului 2006, populaţia RDC înregistra o predominare
majoră a populaţiei în zonele rurale, comparativ cu cea din zonele urbane, unde se înregistrează
2 Biroul Naţional de Statistică, 2006

doar un procent de 14,2%. Astfel, în comparaţie cu celelalte regiuni ale ţării, RDC înregistrează cel
mai redus grad de urbanizare. Densitatea populaţiei variază în funcţie de mediul de reşedinţă şi de
tipurile de construcţie a fondului locativ. În diferite raioane ale regiunii densitatea populaţiei este
diferită. Cu cât localităţile sunt amplasate la o distanţă mai mică de mun. Chişinău, cu atât densita-
tea populaţiei este mai mare.
Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică la 01.01.2006, în RDC – 8,7% din populaţia totală
a regiunii era plecată din ţară. Cel mai reprezentativ grup al emigranţilor îl constituie grupul de vâr-
stă (20-34 ani) – 53% din numărul total al celor plecaţi peste hotare. Aceste persoane reprezintă un
segment al forţei de muncă care ar putea fi atrasă pentru dezvoltarea regiunii. Cele mai solicitate
ţări pentru emigrare a populaţiei RDC sunt Rusia şi Italia.
Migraţia ilegală peste hotare a persoanelor are consecinţe nefaste asupra dezvoltării localită-
ţilor regiunii: determină apariţia şi dezvoltarea unor fenomene sociale negative precum traficul de
fiinţe umane, fenomenul copiii străzii sau orfanii sociali, familii defavorizate, sate fără tineret şi fără
forţă de muncă.
2 .4 R E S U R S E L E FORŢEI DE MUNCĂ
Din totalul de 1021,6 mii locuitori din RDC, 783,4 mii adică cca. 76,7%, reprezintă populaţia
aptă de muncă3. Persoanele angajate în câmpul muncii reprezintă un segment de 240 mii de
oameni adică 30,6%, repartizaţi în diferite sectoare: agricultură (61%), învăţământ (13%), industrie
(7%), sănătate (5%), comerţ (5%) şi administraţie publică (4%), ceea ce confirmă un grad relativ
de diversificare al domeniilor de ocupare a forţei de muncă, fiind predominante activităţile din
agricultură.
În anul 2005, salariul mediu nominal a constituit 962,9 lei, ceea ce reprezintă 73% faţă de sala-
riul mediu pe republică. Cel mai înalt salariu nominal din RDC este înregistrat în raioanele Rezina
(1168,6 lei), Ialoveni (1115,7 lei), Anenii Noi (1102,2). Salariul nominal cu cea mai mică valoare este
înregistrat în raioanele: Hînceşti (828,7), Teleneşti (722,2), Şoldăneşti (738,4).
Variaţiile salariale depind de sfera de activitate. Cele mai mici salarii sunt înregistrate în dome-
niul agriculturii, unde sunt antrenaţi mai mult de jumătate dintre salariaţi. Angajaţii din domeniul
public au salarii mai mari. Venitul populaţiei din mediul rural este mai mic decât venitul populaţiei
din mediul urban, unde domeniul public şi cel privat includ mai multă forţă de muncă. Nivelul
redus de salarizare din ţară reflectă astfel gradul înalt de ruralizare, condiţiile de trai şi respectiv de
muncă ale locuitorilor.
Pe parcursul anului 2005, în RDC au fost înregistraţi 3,1 mii şomeri, ceea ce reprezintă 30% din
numărul total de şomeri din ţară şi o rată a şomajului de 3% faţă de valoarea naţională a acesteia,
de 7,3%.
Un procent considerabil al populaţiei apte de muncă (aprox. 58%) constituie ponderea angaja-
ţilor în sectorul neformal, şomeri neînregistraţi, persoane aflate în transfer de la un loc de muncă la
altul şi persoane aflate în incapacitate temporară de muncă. Dintre aceştia există o categorie care
locuiesc în localităţile situate în RDC, însă desfăşoară o activitate în exteriorul acesteia.
Pentru unele raioane ale RDC (Străşeni, Orhei, Hînceşti, Ialoveni, Criuleni, Anenii Noi), munici-
piul Chişinău constituie un pol de atracţie a forţei de muncă. Majoritatea locuitorilor RDC angajaţi
în mun. Chişinău fac zilnic naveta, aceasta generând probleme privind aglomeraţia în rândul popu-
laţiei şi în mijloacele de transport. Impozitele salariaţilor sunt „absorbite” de către mun. Chişinău, pe
când bugetele locale din regiune sunt austere în majoritatea cazurilor. Acest factor presupune că
3 Conform datelor recnsământului, 2004

prin intermediul sistemului fiscal pentru regiune nu există beneficii economice directe din partea
celor care lucrează în afara regiunii, ci doar beneficii indirecte exprimate prin cheltuielile realizate
în regiune din veniturile acumulate.
2 .5 D E Z V O L T A R E A ECONOMICĂ
2.5.1 Industrie
RDC este caracterizată printr-un nivel scăzut al dezvoltării industriei. Această situaţie este
determinată de gradul scăzut al urbanizării în regiune. Proximitatea faţă de municipiul Chişinău nu
are influenţe directe în dezvoltarea industriei: nu sunt evidente schimbări esenţiale în acest sens.
Cauzele subdezvoltării sectorului industrial în RDC sunt similare celor din întreaga ţară şi încă
nu sunt clare, însă ceea ce împiedică dezvoltarea industriei din regiune ţine de: infrastructura
industrială slab dezvoltată, lipsa unei strategii de promovare a produselor locale pe terţe pieţe,
neasigurarea calităţii produselor şi lipsa tehnologiilor moderne. De asemenea, potenţialul uman
încadrat în această sferă necesită pregătire profesională.
În anul 2005, volumul producţiei industriale în RDC a constituit o pondere de cca.15,3% din
totalul volumului producţiei industriale pe ţară. Această pondere este mai mică decât ponderea
producţiei industriale a RDN (21%), dar mai mare decât în RDS (5,8%). Producţia industrială pe cap
de locuitor în RDC constituia 1,81 mii lei, cea mai mică din ţară. Ponderea persoanelor ocupate în
sectorul industrial din RDC era de 7% faţă de media naţională de 14%.
Cele mai importante ramuri industriale din RDC sunt:
1. Industria vinului. Printre cele mai mari întreprinderi vinicole din RDC menţionăm: „Vitis-
Hînceşti”, „Vinuri-Ialoveni”, „Vinăria Mileştii Mici”, „Vinăria Bardar”, „Ungheni-Vin”, „Romăneşti”,
„Orhei-Vin”, „Nis Struguraş”, „Dionysos-Mereni”, „Călăraşi-Divin”, „Cojuşna” ş.a. Întreprinderile
de producere a vinului în RDC deţin o cotă ridicată în volumul total pe industrie, deşi în
ultimii 3 ani producţia totală de vinuri s-a redus. Cu toate acestea, industria vinului este cea
mai importantă industrie a RDC. Pieţele de export nediversificate şi înăsprirea concurenţei
pe pieţele tradiţionale impun companiile vinicole să recurgă la raţionalizarea sistemului de
afaceri, îmbunătăţirea sistemelor calităţii şi sporirea efortului în departamentele de market-
ing şi vânzări.
2. Industria de prelucrare a fructelor şi legumelor. Este axată pe fabricarea conservelor de fruc-
te şi legume, sucurilor şi concentratelor, gemurilor, fructelor uscate ş.a. Cele mai importante
întreprinderi din domeniu sunt „Orhei Vit”, fabrica de conserve din s. Coşniţa, fabrica de con-
serve din or. Anenii Noi, fabrica de conserve din or. Călăraşi. Producţia industrială a acestor
întreprinderi acoperă necesităţile pieţei naţionale, însă nu există o piaţă mai mare de desfa-
cere pe arena internaţională din cauza lipsei tehnologiilor moderne în industrie, precum şi a
calităţii materiei prime.
3. Industria extractivă şi de producere a materialelor de construcţie. O importanţă deosebită
pentru RDC revine extragerii pietrei, extragerii nisipului şi pietrişului. Existenţa carierelor cu
un spectru bogat de resurse naturale (piatră, nisip, pietriş, argilă, prundiş, calcar) servesc ca
fundament pentru producerea materialelor de construcţie. Dintre cele mai mari unităţi eco-
nomice în domeniu menţionăm carierele Cobusca, Micăuţi, Ivanos. Materialele de construc-
ţie produse sunt destinate fabricii de ciment din Rezina care are o pondere semnificativă în
economia raionului şi a RDC.
4. Industria tutunului. În RDC, sectorul prelucrării tutunului a înregistrat un regres semnificativ
cauzat de scăderea suprafeţelor ocupate de această cultură, dificultăţi legate de exportul

produselor, utilizarea tehnologiilor cu grad depăşit de uzură şi de orientarea spre consumul

de tutun ieftin şi de proastă calitate. Menţionăm câteva întreprinderi de prelucrare a tutu-
nului: fabrica de fermentare a tutunului din Şoldăneşti, fabrica de fermentare a tutunului
din Orhei, Parşe-Tutun din Orhei, Magdas-Tutun din Criuleni.
5. Textile şi confecţii. Articolele producţiei autohtone se află într-o competiţie permanentă
cu produsele textile importate. O mare parte din producţia finită este destinată exportului,
materia primă şi modelele articolelor vestimentare fiind propuse/asigurate de către investi-
tori. Avantajul industriei confecţiilor şi atractivitatea acestei ramuri constă în forţa de muncă
calificată relativ ieftină. În 2001, fabrica „Covoare Ungheni” a fost divizată în două întreprin-
deri separate: „Moldabela”, care produce covoare şi „Covoare Ungheni”, care produce fibre
textile – materie primă pentru covoare. Cifra de afaceri a fabricii „Moldabela” pentru anul
2006 a constituit 21 milioane de dolari. Produsele „Moldabela” sunt exportate în aproxima-
tiv 30 de state din întreaga lume: Uniunea Europeană, CSI, America şi Asia.
Referitor la dezvoltarea industriei în RDC poate fi menţionată următoarea constatare: predo-
mină sectoarele industriale tradiţionale cu valoare adăugată mică. Sunt înregistrate unele excepţii
în industria vinului (unde calitatea poate majora valoarea, deşi condiţiile pieţei sunt foarte dificile)
şi în domeniul textil (unde schimbările de design pot creşte valoarea). Totuşi, aceste sectoare ale
industriei întâmpină dificultăţi în vederea utilizării noilor tehnologii de lucru, formării capacităţilor
şi organizării afacerilor.
2.5.2 Sectorul agrar

Agricultura deţine un rol important în economia regiunii: 61% din populaţia ocupată a regiunii
face parte din acest sector. Terenul agricol ocupă 51,6% din suprafaţa totală a regiunii. Sectorul
privat deţine cea mai mare pondere a terenului agricol şi asigură totodată cea mai mare parte a
producţiei agricole. Potrivit datelor din 2004, ponderea producţiei agricole din RDC constituie 34%
din producţia agricolă a R. Moldova. Pe cap de locuitor, producţia agricolă constituie 3,40 mii lei,
faţă de 2,59 mii lei cât reprezintă media naţională. Valoarea producţiei agricole pe cap de locuitor
în RDC este depăşită de cea din Regiunea de Dezvoltare Sud unde constituie 4,09 mii lei şi respec-
tiv din Regiunea de Dezvoltare Nord – 3,68 mii lei.
Structura terenurilor agricole este relativ stabilă. Cea mai mare pondere o deţin terenurile ara-
bile – 70% din suprafaţa totală a terenurilor destinate agriculturii. O suprafaţă semnificativă este
ocupată de viţă-de-vie, care în regiune este dublă faţă de suprafaţa medie similară pe ţară. Se con-
stată un nivel de plantare a viţei-de-vie mult mai înalt decât în cazul plantaţiilor pomicole.
În sectorul agricol al RDC principalele produse vegetale care se cultivă sunt: legumele de
câmp, cerealele şi leguminoasele boabe, floarea soarelui, tutunul, fructele şi pomuşoarele, strugu-
rii. Din analiza indicatorilor de producţie ai întreprinderilor agricole se constată că o cotă maximă
revine cultivării tutunului cu o pondere de 91% în R. Moldova, urmată de cultivarea legumelor de
câmp cu o pondere de 54%.
În ultimii ani, în RDC, sectorul agrar s-a dezvoltat neuniform, din cauza condiţiilor climaterice
nefavorabile (îngheţurile din iarna 2003-2004, seceta din 2004), parcelării excesive a terenurilor,
utilizării materialului semincer necalitativ. Supremaţia potenţialului agricol al regiunii este deţinu-
tă de viticultură şi de pomicultură.
RDC are un potenţial agricol ridicat, însă capacitata de prelucrare a produselor agricole este
scăzută, datorită tehnologiilor învechite şi fragmentării suprafeţelor arabile în porţiuni mici.
Potenţialul economic scăzut al întreprinderilor agricole şi gospodăriilor ţărăneşti, managementul
ineficient al exploatării agricole au determinat subdezvoltarea sectorului de prelucrare a produse-

lor agricole. Astfel, numărul întreprinderilor agricole care înregistrează pierderi este în creştere cu
circa 10% anual.
2.5.3 Servicii
Din structura serviciilor prestate populaţiei RDC, circa 90% revin serviciilor comunale (energie
electrică, gaz, apă, poştă şi telecomunicaţii), transportul persoanelor, alimentaţie publică, învăţă-
mânt, sănătate şi asistenţă socială.
În comparaţie cu nivelul de dezvoltare al serviciilor la nivel naţional, RDC nu înregistrează rezul-
tate deosebite în această direcţie. Sectorul servicii cu plată este dominat de existenţa unei puterni-
ce concentrări în mun. Chişinău la care apelează o mare parte a populaţiei RDC. Ponderea acestora
în RDC constituie 11,8% faţă de media naţională. Volumului de servicii cu plată acordate populaţiei
în anul 2005 îi revine un venit de 788,8 mii lei, în creştere cu 16% faţă de anul 2004. Creşterea a fost
înregistrată la nivelul tuturor raioanelor, cu precădere în Dubăsari, Criuleni şi Călăraşi.
Cota serviciilor asigurate de diverse instituţii publice este de 45%; în cazul instituţiilor private
este de 35%, iar al întreprinderilor mixte şi străine – 18%. În localităţile RDC, serviciile cu plată sunt
acordate mai ales de către instituţiile publice. În perspectivă, obiectivul dezvoltării serviciilor va
reveni sectorului privat.
Creşterea economiei regionale va depinde de dezvoltarea acestui sector, fiind preconizate
obstacole semnificative. Dezvoltarea serviciilor va fi condiţionată atât de veniturile mici ale popu-
laţiei, cât şi de sporirea cererii principalelor servicii.
2.5.4 Micul business

RDC cunoaşte o evoluţie pozitivă la capitolul afaceri. În anul 2005, numărul întreprinderilor
înregistrate în regiune a crescut cu 44% faţă de anul 2003, pe când la nivel naţional această creşte-
re a fost de 29%. La finele anului 2005 cifra de afaceri în RDC a constituit cca. 8,4 mlrd. lei, ceea ce
reprezintă 8,6% din cifra de afaceri a întreprinderilor la nivel naţional. Cheltuielile salariale repre-
zintă cca. 11% din cifra de afaceri.
În întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) din RDC, în anul 2005 erau angajaţi 85738 persoane
(cca. 10,9% din populaţia aptă de muncă). În acelaşi an, salariul mediu în sectorul micul business
pentru RDC a constituit 740 lei, faţă de 1043 lei la nivel naţional. Se înregistrează diferenţe salariale
în funcţie de mediu, astfel în mediul urban, valoarea nominală a salariului este cu 55% mai mare
decât în mediul rural.
Tabelul 1. Numărul de întreprinderi total/pe regiuni

2003 2004 2005 2005/2003
Total în ţară 25667 30343 33132 129%
R. Centru 3024 4010 4358 144%
R. Nord 3280 4158 4489 137%
R. Sud 1350 1662 1749 130%
Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2006
Cea mai mare pondere o au întreprinderile de comerţ care constituie cca. 41% din numărul
total de întreprinderi. Cele mai multe întreprinderi de comerţ sunt în raioanele Orhei (307 unităţi)

şi Hînceşti (200 unităţi), urmate de Criuleni (194 unităţi) şi Străşeni (177 unităţi)4. Întreprinderile de
comerţ sunt urmate de întreprinderile agricole şi respectiv de cele industriale.
2.5.5 Zone economice libere

În RDC este amplasată o Zonă Economică Liberă (ZEL) – „Ungheni-Business”.
Creată pe o suprafaţă de 42,34ha, ZEL “Ungheni-Business” are ca fundament câteva întreprin-
deri industriale, dezvoltarea activităţii sale fiind determinată de infrastructura deja existentă: acces
la calea ferată de tip european şi respectiv sovietic, acces la drumuri auto locale şi internaţionale,
apeduct, canalizare, sisteme de telecomunicaţii şi termoficare, gaze naturale, energie electrică, săli
de producţie, oficii, utilaje, depozite.
Se preconizează ca prin activitatea sa, ZEL “Ungheni-Business” să stimuleze dezvoltarea eco-
nomică a RDC, precum şi a republicii în ansamblu. De la începutul activităţii şi până în prezent aici
au fost înregistraţi 27 de rezidenţi cu diferite genuri de activitate; numărul angajaţilor este de 1250
persoane; salariul mediu al unui angajat este de 1332 lei.
Conform situaţiei prezentată în 1 aprilie 2006, volumul total al investiţiilor ZEL în Republica
Moldova, pe parcursul întregii perioade de activitate, a constituit 75,0 mil. dolari SUA, dintre care în
primul trimestru 2006 au fost investite 3,4 mil. dolari SUA. Pentru ZEL „Ungheni-Business” această
cotă constituie 12,2%.
Este evident că ZEL reprezintă o importantă sursă pentru forţa de muncă. Totuşi, acest mod de
dezvoltare cunoaşte şi anumite limite, de aceea nu poate constitui singura cale de diversificare a
economiei regiunii.
2.5.6 Turismul
RDC prezintă un înalt potenţial turistic, asigurat de existenţa unor resurse naturale specifice:
fondul forestier, resursele acvatice, rezervaţiile peisagistice şi numeroase monumente cu destina-
ţie turistică. Prin această zonă îşi are traseul principal „Drumul vinului” care include cele mai impor-
tante puncte de vinificaţie (Mileştii Mici, Ialoveni, Cojuşna, Brăneşti, Peresecina). De asemenea,
pentru turişti prezintă interes şi vinotecile Ialoveni, Mileştii Mici, Peresecina, Hânceşti.
Complexul muzeal „Orheiul Vechi”, Muzeul Meşteşugurilor Populare din s. Ivancea, Baştina lui
A. Donici şi satele Saharna, Japca, Ţâpova sunt punctele cu cel mai înalt grad de atracţie a turiştilor
autohtoni şi străini. Tot în RDC sunt amplasate cele mai mari mănăstiri ale R. Moldovei (Căpriana,
Hâncu, Dobruşa, Hârjauca, Racovăţ, Curchi etc.).
Toate aceste destinaţii turistice necesită dezvoltare şi promovare pentru a deveni cunoscute
mai ales turiştilor de peste hotare. RDC întâmpină dificultăţi în dezvoltarea infrastructurii turisti-
ce. Aici nu există hoteluri sau pensiuni agro-turistice, accesul spre unele destinaţii turistice este
într-o stare deplorabilă, fapt care determină ca vizitele turiştilor să fie de scurtă durată (între 2 şi 8
ore), pentru a reuşi să se întoarcă în timp util în mun. Chişinău sau în oraşele din apropiere (Rezina,
Orhei). Principalii turişti ai RDC sunt din regiune, dar şi din ţară şi din străinătate. Majoritatea per-
soanelor care ajung aici din Chişinău (diverse delegaţii, consultanţi, experţi străini etc.) sunt poten-
ţiali turişti ai RDC, deoarece cele mai apropiate destinaţii turistice se află în această regiune. Un
neajuns elementar în acest domeniu îl constituie faptul că până în prezent nu sunt asigurate încă
multe servicii.
Din păcate, nu există o abordare la nivel regional sau naţional, în vederea promovării regiunii;
nu sunt concentrate eforturi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai în localităţile cu destinaţie
4 Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, 2006

turistică care ar implica asigurarea diverselor servicii. Acest fapt constituie o premisă de consolida-
re a cooperării interraionale şi interregionale.
2.5.7 Investiţii
În anul 2005, volumul investiţiilor în capital fix în RDC a constituit 946,2 mln. lei, ceea ce repre-
zintă 13,2% din volumul investiţional în capital fix la nivel naţional. Din bugetul republican au fost
alocate circa 18,9% din volumul total al investiţiilor, iar din bugetele locale – cca. 14,2%. În realiza-
rea proiectelor investiţionale un rol important îl au agenţii economici.
Cele mai mari investiţii în capital fix pentru RDC în anul 2005 s-au înregistrat în raioanele Orhei,
Anenii Noi, Ialoveni şi Ungheni, cu o contribuţie nesemnificativă de la bugetul republican şi de la
bugetele locale. Posibilităţile investirii statului sunt foarte limitate, deşi în ultimii ani se observă o
majorare a acestora. În aceste raioane investiţiile în capital fix sunt din sectorul privat, cele publice
fiind nesemnificative.
Remarcăm legătura dintre nivelul de investiţie şi activitatea de producţie şi servicii în profil
teritorial. Astfel, conform datelor anului 2005, nivelul producţiei industriale pe cap de locuitor
pentru raioanele RDC a cunoscut un decalaj destul de pronunţat. Cel mai înalt nivel de industriali-
zare îl înregistrează raioanele Rezina, Ialoveni, Ungheni, Orhei – mai mult de două ori peste media
înregistrată în celelalte raioane. La polul inferior se află raioanele Şoldăneşti, Teleneşti – doar între
5-10% faţă de media raioanelor RDC.
Tabelul 2. Corelaţia dintre principalii indicatori industriali şi investiţiile în capital fix

Numărul în- Volumul producţiei industriale
Investiţii în capital fix,
treprinderilor în % faţă de
milioane, lei mln. lei
industriale anul 2005
Raioanele de vârf din RDC
Ialoveni 18 494,1 109,0 102,6
Orhei 29 459,2 134,8 118,7
Rezina 6 380,5 146,5 29,1
Străşeni 17 386,5 102,6 116,0
Ungheni 13 319,4 107,9 102,2
Raioanele codaşe din RDC
Călăraşi 16 143,4 109,7 69,1
Dubăsari 3 74,0 144,3 25,2
Criuleni 12 68,7 96,7 66,4
Teleneşti 5 52,9 70,7 37,5
Şoldăneşti 3 5,8 102,2 18,5
Efectul concentrării investiţiilor, dar şi a activităţilor industriale, al serviciilor în unele raioane,
conduce la dezvoltarea unei discrepanţe semnificative în ce priveşte nivelul de dezvoltare al RDC.
Ca urmare, o parte însemnată a forţei de muncă migrează în oraşele mai mari sau peste hotare,
accentuând aceste disproporţii în procesul de dezvoltare.
Discrepanţele înregistrate în domeniul investiţional impun reformularea politicilor de suport a
diferitelor sectoare ale economiei (în special agricultura, vizând dezvoltarea rurală).
Mijloacele proprii ale întreprinderilor pentru efectuarea investiţiilor în capital fix, înnoirea fon-
durilor fixe şi lărgirea bazei tehnice de producţie, nu sunt suficiente şi se completează parţial prin
împrumutul resurselor de la băncile comerciale.

În aceste condiţii, surse ale majorării semnificative a investiţiilor pot deveni mijloacele finan-
ciare ale populaţiei şi, îndeosebi, investiţiile străine, care practic sunt nelimitate. În ultimii 5 ani,
investitorii au depus activ capitalul în industria prelucrătoare, transporturi şi comunicaţii, tranzacţii
imobiliare, închirierea şi serviciile prestate întreprinderilor, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul.
Constituind polul dinamic al activităţii investiţionale, aceste domenii asigură mai mult de 70% din
volumul total al investiţiilor în economia RDC.
2 .6 I N F R A S T R U C T U R A
RDC dispune de o reţea impresionantă de drumuri, însă calitatea acestora este nesatisfăcătoa-
re; 85% din infrastructura drumurilor necesită reparaţii.
Ponderea infrastructurii utilităţilor publice în RDC este situată sub media pe ţară, iar nivelul de
deservire a serviciilor necesită îmbunătăţire şi modernizare.
Infrastructura comunicaţiilor din RDC nu se deosebeşte de cea la nivel naţional. Acest dome-
niu se dezvoltă în aceeaşi măsură în toate regiunile.
Infrastructura slab dezvoltată constituie un impediment în crearea condiţiilor de dezvoltare a
industriei şi a micului business.
Această situaţie a fost remarcată în regiune în urma studiului fiecărei localităţi în parte. Astfel,
oraşele care dispun de o anumită infrastructură (drum, gaz, apeduct, canalizare etc.) reprezintă
poli de atracţie atât pentru investitorii locali, cât şi pentru cei străini. În consecinţă, în aceste oraşe
sfera serviciilor este dezvoltată, sunt create noi locuri de muncă, iar nivelul de trai al populaţiei este
comparabil cu cel al populaţiei din mediul urban.
Unele localităţi urbane (Bucovăţ, Corneşti) care nu se deosebesc mult de localităţile rurale,
se confruntă ca şi acestea cu probleme legate de calitatea drumului, conectarea gospodăriilor la
apeduct şi canalizare, de aprovizionarea cu gaze naturale, renovarea instituţiilor social-educative
şi diversificarea serviciilor publice. Astfel de probleme determină stagnarea dezvoltării acestor
localităţi, deoarece bugetele locale nu pot acoperi asemenea cheltuieli, iar investiţiile din bugetul
republican acoperă doar unele segmente ale infrastructurii unor localităţi.
Un alt aspect specific localităţilor rurale care le plasează la un nivel mai scăzut de dezvoltare
faţă de oraşe îl constituie factorul uman. Din lipsa locurilor de muncă şi a condiţiilor de locuire,
satele au devenit neatractive pentru tineri; astfel, principala forţă de muncă de la sate are tendinţe
de emigrare atât către centrele urbane, cât şi peste hotare. Lipsa forţei de muncă calificate în locali-
tăţile rurale constituie un impediment şi în ce priveşte atragerea investitorilor.
2.6.1 Transportul
În general, RDC are conexiune directă cu România, Chişinău, RDN şi RDS. Conexiunea cu
Ucraina este posibilă prin Transnistria.
Legătura dintre RDC cu celelalte regiuni se realizează prin intermediul auto-magistralelor de
importanţă naţională şi internaţională. Calitatea acestor magistrale este satisfăcătoare, cu excepţia
unor porţiuni de drum care au un grad mai mare de uzură (ex. traseul Orhei – Rezina).
Drumurile locale, însă, sunt o problemă pentru majoritatea localităţilor din RDC. Dificultăţile
legate de transportul de marfă şi călători spre principalele centre urbane din regiune şi spre
Chişinău determină caracterul scăzut al dezvoltării economiei regiunii.

Principalele mijloace de transport atât prin intermediul regiunii, cât şi spre Chişinău sunt auto-
buzele şi microbuzele. Unele raioane din regiune (Ungheni, Călăraşi, Anenii Noi, Străşeni) au acces
şi la calea ferată care le asigură legătura cu mun. Chişinău.
Transportul mărfurilor este asigurat mai ales de firmele private, dar şi pe calea ferată.
Principalele destinaţii pentru transportul de mărfuri sunt: mun. Chişinău, principalele centre urba-
ne din regiune şi din ţară.
Reţeaua de drumuri locale. Starea drumurilor locale este deplorabilă şi necesită reparaţie.
Din cauza stării nesatisfăcătoare a drumurilor, atractivitatea localităţilor rurale este destul de scă-
zută. În prezent sunt localităţi care în caz de precipitaţii nu au legătură cu centrul raional din cauza
deteriorării drumurilor. Bugetele reduse ale primăriilor nu permit reparaţia capitală a drumurilor ce
traversează satele.
Transportul feroviar. Teritoriul RDC include traseele naţionale de cale ferată: Bender-
Chişinău-Ungheni, Revaca-Căinari, Ungheni-Bălţi şi un segment neînsemnat de cale ferată a secto-
rului Slobodca – Bălţi.
Staţia de cale ferată Ungheni este punct internaţional de trecere; se efectuează transport de
mărfuri şi de pasageri. Reprezintă cel mai mare nod de cale ferată al RDC. Staţia de cale ferată
Şoldăneşti asigură transportul de mărfuri şi pasageri, mai ales marfă de natură economică, produ-
să în republică.
Calea ferată este relativ neutilizată în vederea transportării în interiorul RDC, deoarece nu asi-
gură securitatea pasagerilor. Din motive tehnice, timpul de deplasare cu trenul este de două ori
mai mare decât timpul de deplasare cu autobuzul sau cu alte mijloace de transport. În acest, sens
este necesară reutilarea căii ferate, în vederea alinierii la condiţiile de tip european.
2.6.2 Resursele energetice

În comparaţie cu celelalte regiuni, situaţia privind aprovizionarea cu resurse energetice pentru
RDC este satisfăcătoare.
La finele anului 2005 erau conectate la reţeaua de gaz 34,5% dintre localităţile regiunii.
Conectarea la reţeaua de gaz se realizează paralel în instituţiile socio-economice şi în gospodăriile
individuale. Pentru conectarea instituţiilor, unele localităţi beneficiază de granturi pentru a acoperi
cheltuielile specifice, pe când gospodăriile individuale se conectează pe cont propriu. Deşi există
dificultăţi în achitarea plăţii de conectare, în anul 2005 în RDC, 44.7% din gospodării erau conecta-
te deja la reţeaua de gaze.
Conectarea la reţelele de electricitate se realizează la solicitările individuale ale cetăţenilor. Nu
există probleme în acest domeniu decât în cartierele noi, unde autorităţile publice locale trebuie
să asigure proiectul tehnic al reţelelor electrice, celelalte lucrări fiind efectuate de către proprieta-
rul reţelelor.
Alimentarea cu gaze naturale a localităţilor RDC este realizată de la conductele magistrale
de gaz cu presiune înaltă. Prin nordul RDC trece conducta magistrală de gaze naturale Iamburg –
Eleţ – Cernăuţi şi ramificaţia de la ea spre mun. Chişinău, prin nodul Şoldăneşti-Rezina, mai depar-
te prin conducta Rîbniţa-Chişinău, de-a lungul teritoriului RDC. Ponderea fondului locativ din RDC
dotat cu reţea de gaze naturale este de 44,7% faţă de media naţională de 34,9%.
Cel mai înalt nivel de asigurare cu reţea de gaz corespunde raioanelor Criuleni (98%) şi respec-
tiv Anenii-Noi (82%). Extinderea reţelelor înregistrează o dinamică satisfacătoare în raioanele
Dubăsari, Şoldăneşti, Ialoveni, Călăraşi. Principalele probleme legate de aprovizionarea cu gaz sunt
legate de volumul mare de investiţii necesar extinderii reţelelor în interiorul localităţilor.

În afară de gaz natural, în RDC sunt consumatori de gaz lichefiat (sectorul industrial, localităţile
rurale). Asigurarea consumatorilor cu gaz lichefiat este asigurată de întreprinderea „Gaznosbât”
situată în or. Străşeni.
2.6.3 Comunicaţii
Conform situaţiei prezentate la 01 iulie 2006, nivelul de asigurare cu posturi telefonice în regi-
une este de aproximativ 22 posturi telefonice la 100 locuitori, inclusiv 35 în localităţile urbane şi 20
în localităţile rurale.
Serviciul Videotelefonie este un nou serviciu de telecomunicaţie audiovizuală oferit în timp
real de MoldTelecom, care prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii permite transmiterea
simetrică şi bidirecţională între două sau mai multe puncte, a vocii şi a imaginilor color dinamice.
Acoperirea acestui serviciu este mai redusă, cuprinzând doar centrele raionale din regiune.
Telefonia mobilă este reprezentată de reţelele Voxtel, Moldcel şi Unite care în prezent cuprind
toate cele 13 centre raionale din RDC, cu o acoperire de 90% din numărul total de localităţi.
2.6.4 Mediu (alimentare cu apă, canalizare, protecţia mediului)

Alimentarea cu apă. Este efectuată din captările de apă subterană din localităţile din regiune.
Calitatea apei nu corespunde întotdeauna cerinţelor/condiţiilor, de aceea apa din conducte este
folosită doar în calitate de apă tehnică. Apa din fântâni şi din izvoare este folosită ca apă potabilă
de cca. 70% din populaţia RDC. Ponderea fondului locativ dotat cu apeduct din RDC este de 27,2%,
faţă de media naţională de 37,5%. Raioanele cu cea mai mare pondere a localităţilor care dispun
de reţea de apeduct sunt Nisporeni, Orhei şi Ialoveni, acestea fiind urmate de raioanele Anenii Noi,
Rezina şi Criuleni. În celelalte raioane situaţia este mai precară, deoarece în construcţia reţelelor
de apeduct sunt necesare resurse financiare mari, pe care autorităţile locale nu le pot acoperi.
De aceea este necesară implementarea programelor naţionale şi internaţionale în domeniu. Din
numărul total de localităţi, în RDC doar 34% dispun de apeducte, care asigură alimentarea cu apă
rece. Aprovizionarea cu apă caldă nu se realizează centralizat, fiecare gospodărie creându-şi în
mod individual sisteme de încălzire a apei.
Canalizare. În RDC, reţeaua de canalizare este slab dezvoltată. Ponderea fondului locativ din
RDC care dispune de reţea de canalizare este de 25,6% faţă de media naţională de 22,6%.
Starea tehnică a staţiilor de epurare a apelor reziduale funcţionale din RDC este nesatisfăcă-
toare în majoritatea cazurilor, iar pentru renovarea lor sunt necesare sume enorme de bani.
În prezent, complexul comunal-locativ se află în pragul unei crize de infrastructură, condiţio-
nată de uzura fizică a utilajelor de aprovizionare cu apă şi canalizare, exploatarea unui echipament
învechit şi ineficient din punct de vedere energetic, precum şi de datoriile debitorilor. Toate aces-
tea conduc la deversarea în apele de suprafaţă a apelor uzate neepurate sau insuficient epurate,
fără realizarea dezinfecţiei necesare, ceea ce pune în pericol securitatea sanitar-epidemiologică şi
ecologică a surselor de apă potabilă. Situaţia se complică şi mai mult din cauză că întreprinderile
de aprovizionare cu apă şi canalizare nu dispun de resursele financiare necesare pentru rezolvarea
problemelor menţionate.
Serviciul salubritate este caracterizat printr-un nivel scăzut de organizare. Aproximativ 80% din
localităţile regiunii dispun de o gunoişte autorizată, însă amenajarea gunoiştei şi drumul de acces
spre aceste sunt nesatisfăcătoare. Practic, în toate localităţile raionului există problema gunoiştilor
neautorizate care apar în preajma râpelor, la hotarele localităţilor sau în alte locuri neamenajate
corespunzător.

În sectorul particular, salubrizarea este responsabilitatea fiecărui gospodar, în instituţiile publi-

ce administraţia publică locală răspunde de acest serviciu.
În unele localităţi urbane şi în sectoarele rurale unde sunt blocuri cu multe etaje sunt create
servicii de colectare şi evacuare a gunoiului, însă organizarea acestui serviciu este nesatisfăcătoa-
re. Una din problemele prioritare ale serviciului de salubrizare este transportarea şi valorificarea
deşeurilor, care prezintă un complex de acţiuni menite să micşoreze volumul generării reziduurilor
menajere şi industriale şi utilizarea lor maximă în calitate de materie primă secundară.
În RDC, o problemă acută rămâne a fi cea a gunoiştilor. Până în prezent, nu avem în nici o loca-
litate din regiune vreo structură de prelucrare sau reciclare a deşeurilor.
RDC se caracterizează prin ponderea cea mai mare a rezervaţiilor naturale şi peisagistice. Pe
teritoriul regiunii au fost instituite 2 rezervaţii ştiinţifice: „Codrii”, satul Lozova raionul Străşeni şi
„Plaiul Fagului”, raionul Ungheni, satul Rădenii Vechi. Aceste două rezervaţii ştiinţifice cuprind
complexe floristice şi faunistice zonale similare pădurilor de foioase din Europa Centrală. În aceste
rezervaţii sunt răspândite unele specii de plante rare care se află la marginea de est a arealului de
răspândire în Europa. Până în prezent, în rezervaţiile ştiinţifice s-au efectuat anumite lucrări de
amenajare a teritoriilor rezervaţiilor, au fost delimitate zonele cu protecţie integrală, s-au efectuat
cercetări de inventariere a speciilor de plante şi animale. Şi totuşi nu au fost elaborate măsuri efici-
ente pentru conservarea biodiversităţii în rezervaţiile ştiinţifice. Necesită a fi reexaminată zona cu
protecţie integrală din rezervaţia ştiinţifică „Codrii”.
Rezervaţia peisagistică a RDC este reprezentată de „Vila Nisporeni” (3499 ha), „Cazimir Mileşti”
(500 ha), „Ţigăneşti” (680 ha), „Temeleuţi” (209 ha). Potrivit modului de gestionare, unele au un
potenţial de dezvoltare a turismului în regiune.
Este evident că RDC, ca de altfel toată ţara, întâmpină probleme serioase în ceea ce priveşte
protecţia mediului şi asigurarea serviciilor de bază. Deşi există cadru legal – sunt stabilite condiţiile
standardului de viaţă – mai există probleme nesoluţionate. Din aceste considerente este evidentă
conlucrarea autorităţilor la nivel, raional, regional şi naţional.
2 .7 D E Z V O L T A R E A SOCIALĂ
2.7.1 Educaţie
Capacitatea instituţiilor de învăţământ din RDC acoperă necesităţile locuitorilor, cu excepţia
instituţiilor preşcolare. Pentru eficientizarea procesului de studiu, instituţiile educative întâmpină
dificultăţi în ceea ce priveşte dotarea cu materiale didactice şi echipament necesare.
În 2005, în RDC funcţionau 405 instituţii preşcolare, frecventate de 31,6 mii de copii. Rata netă
de înscriere a copiilor în instituţiile preşcolare în RDC este de 57,4% faţă de media naţională de
65,8%. Capacitatea instituţiilor preşcolare din RDC nu satisface toate cerinţele locuitorilor.
Numărul cadrelor didactice implicate era de 2647, fiecărui cadru didactic revenindu-i câte 12
copii faţă de 11, la nivel naţional. În acest domeniu, problemele prioritare ţin de infrastructura edi-
litară şi reţelele inginereşti, deficitul de cadre didactice şi neacoperirea tuturor beneficiarilor din
localităţi.
Învăţământul şcolar. Din 2003 până în prezent se înregistrează o scădere de 11,4% a număru-
lui de elevi în şcoli, generată în primul rând de scăderea ratei natalităţii, în al doilea rând de transfe-
rul elevilor din localităţile regiunii către instituţiile de învăţământ şcolar din mun. Chişinău şi în al
treilea rând de migraţia peste hotare a copiilor împreună cu părinţii lor.

Rata netă de înscriere a copiilor în învăţământul primar în RDC este de 99,8% faţă de media
naţională de 96,7%. O situaţie mai dificilă este înregistrată în raionul Străşeni al RDC, unde acest
indice are valoarea de circa 34%, cea mai mică rată din ţară. Localităţile raionului sunt situate în
apropierea mun. Chişinău fapt care a determinat cadrele didactice să părăsească localităţile raio-
nului, pentru o slujbă mai bine plătită în municipiu, ceea ce a generat închiderea unor instituţii
şcolare. Scăderea natalităţii în ultimii 10 ani a determinat micşorarea numărului de elevi în învă-
ţământul primar şi tendinţa părinţilor de a-şi duce copiii la o instituţie de prestigiu din capitală.
Astfel, în RDC, numărul de copii la un cadru didactic în învăţământul primar constituie 17,8 elevi
faţă de 18,6 – media naţională.
În învăţământul gimnazial, în raioanele RDC situaţia este mai nesatisfăcătoare faţă de celelalte
raioane. Înscrierea copiilor în învăţământul gimnazial este de 93,9% faţă de media naţională –
96,9%. Cea mai mică rată se înregistrează în raioanele Străşeni (53,3%) şi Dubăsari (68,1%). În raio-
nul Străşeni, în învăţământul gimnazial, situaţia este similară învăţământului primar, iar în raionul
Dubăsari, rata mică de înscriere a elevilor în şcoli se explică prin existenţa conflictelor politice în
partea transnistreană care s-a soldat cu închiderea unor instituţii cu predare în limba română, fapt
care a determinat elevii să meargă la şcoli din alte regiuni.
Învăţământul profesional. Este reprezentat de 14 şcoli profesionale care activează în 9 raioa-
ne ale RDC faţă de 78 instituţii profesionale din republică. Profilul acestor instituţii este diferit.
Cele mai predominante specializări sunt cele de: bucătar, cofetar, croitor, mecanizatori, lemnari,
constructori, strungari, tâmplari etc. În anul de studiu 2005/2006, în instituţiile profesionale au fost
înmatriculaţi 2680 elevi, circa 11% din numărul total de elevi din instituţiile profesionale din ţară.
În RDC, în ultimii doi ani se înregistrează o scădere de 1,2% a numărului elevi în instituţiile profe-
sionale. Această situaţie se explică prin tendinţa absolvenţilor instituţiilor şcolare de a-şi continua
studiile în instituţiile superioare de învăţământ, fapt care le permite învăţământul prin contract sau
tendinţa absolvenţilor de a practica o muncă necalificată fără a face studii în domeniu.
În instituţiile de învăţământ profesional nu sunt promovate specializările solicitate pe piaţa
muncii. Nu există o concordanţă între nomenclatorul de specializări şi cadrele necesare în diferite
ramuri de activitate.
Învăţământul colegial. Învăţământul mediu superior în perimetrul localităţilor RDC este
reprezentat de: Colegiul Pedagogic or. Orhei, Colegiul de Medicină or. Orhei, Colegiul de Medicină
or. Ungheni, Colegiul Agroindustrial or. Ungheni, Colegiul de Construcţii or. Hânceşti, Colegiul
Pedagogic or. Călăraşi din 51 colegii prezente în Republica Moldova. Efectivul de studenţi îl consti-
tuie 2,7 mii persoane sau cca. 10% din numărul total de studenţi din colegii.
Învăţământul în colegii este organizat prin concurs. Studenţii îşi desfăşoară studiile la buget
sau prin contract.
Colegiile cu profil pedagogic pregătesc anual circa 100 de specialişti, însă din cauza remuneră-
rii slabe mulţi dintre ei refuză un loc de muncă în localităţile regiunii. Aceeaşi situaţie se înregistrea-
ză şi în colegiile de medicină. Mulţi absolvenţi, fie că îşi continuă studiile în învăţământul superior,
fie că îşi caută o slujbă în mun. Chişinău sau pleacă să lucreze peste hotare. Doar un procent mic
din absolvenţi acceptă să se angajeze în RDC, conform specializării.
Învăţământul în instituţiile rezidenţiale (şcoli de tip internat). În RDC funcţionează 5
şcoli de tip internat. Aceste instituţii sunt plasate în raioanele: Străşeni, Hânceşti, Orhei, Teleneşti
şi Ungheni. Ponderea elevilor instituţionalizaţi din RDC este de circa 15%. Circa 85% dintre copii
instituţionalizaţi au părinţi.

Cauzele instituţionalizării sunt diverse: copii cu deficienţe fizice şi mintale, condiţii de trai nesa-
tisfăcătoare, familii în situaţii de risc (alcoolism, detenţie, narcomanie, decesul părinţilor).
Unele instituţii (Hânceşti, Teleneşti, Străşeni) sunt deja încadrate într-un proces de restructura-
re şi modernizare a sistemului de îngrijire şi educaţie a copiilor. Aceste restructurări sunt generate
de rigiditatea sistemului educaţional din instituţiile rezidenţiale, limitarea contactului social şi difi-
cultăţi de integrare socială a absolvenţilor.
2.7.2 Sănătate şi servicii de asistenţă socială

Serviciile din domeniul sănătăţii din RDC sunt prestate la nivel local de către Punctele medi-
cale sau Centrele Medicilor de Familie, iar la nivel raional de către Spitalele Raionale. Populaţia
RDC cu un efectiv de 1026 mii locuitori este deservită de către 1588 de medici şi 4667 de asistente
medicale.
În medie, la 10 mii locuitori ai regiunii revin 29,9 paturi de spital faţă de 63,9 la nivel naţional,
de 2,2 ori mai puţin. Raioanele cele mai vulnerabile în ceea ce priveşte serviciile medicale în regim
staţionar sunt: Dubăsari şi Ialoveni. În raionul Dubăsari, practic nu sunt instituţii medicale care
deservesc populaţia în regim staţionar, iar în raionul Ialoveni, la 10 mii locuitori revin doar 13,8 de
paturi în spital. Instituţiile medicale au fost închise în baza argumentului că localităţile raionului
Ialoveni sunt situate la o distanţă mică faţă de mun. Chişinău, iar populaţia poate fi deservită de
instituţiile medicale republicane.
Ponderea populaţiei cu asigurare obligatorie de asistenţă medicală din RDC este de 68,9%,
faţă de 70,4% care este media naţională.
Este în descreştere şi numărul personalului medical mediu, ceea ce generează deficit de cadre
medicale, iar la nivel de localitate se prestează numai serviciile medicale primare. Sistemul asigu-
rărilor medicale necesită perfectare, deoarece personalul medical nu acoperă necesităţile locuito-
rilor. Numărul mare de beneficiari la un medic de familie generează probleme de deservire medi-
cală, pe când noul regulament permite consultarea altor specialişti numai după recomandarea
medicului de familie. Situaţie similară este întâlnită şi în cazul accesului în spitalele specializate din
Chişinău. Locuitorii RDC nu au acces direct la serviciile instituţiilor medicale publice din Chişinău.
Înainte de a beneficia de serviciile acestor instituţii, locuitorii RDC au nevoie de îndreptare de la
medicul de familie sau de la serviciul de urgenţă.
În anul 2005, în localităţile RDC se aflau în evidenţă circa 177 mii de beneficiari de pensii,
indemnizaţii şi alocaţii sociale de stat. Pensia medie lunară de care beneficiază aceste categorii de
persoane constituie 467,59 lei, ceea ce nu reprezintă nici 50 la sută din coşul minim de consum,
fapt care a determinat un procent de 13,7% dintre pensionari să se angajeze în câmpul muncii.
În RDC, ca şi în toată ţara, asistenţa socială este asigurată de secţiile raionale de asistenţă
socială, Fondul de susţinere a populaţiei şi asistenţii sociali din primării. Asistenţa socială se acor-
dă numai sub forma unor servicii primare care includ: asistenţa socială la domiciliu, acordarea
ajutoarelor materiale, servicii de consultare şi informare. Servicii specializate de asistenţă socială
sunt prestate de către sectorul neguvernamental care în colaborare cu autorităţile publice locale
au creat servicii pentru diferite categorii de beneficiari: servicii de reintegrare şi recuperare pentru
persoanele cu dizabilităţi, persoanele în etate, servicii de resocializare pentru persoanele în situ-
aţie de risc, consiliere şi asistenţă juridică pentru victimele traficului de fiinţe umane, persoanele
abuzate etc. Acest tip de servicii sunt create în centrele raionale şi acoperă necesităţile unor bene-
ficiari din regiune.

În RDC nu există o reţea dezvoltată de servicii sociale. Asistenţii sociali angajaţi în primării nu
acoperă necesităţile tuturor categoriilor de beneficiari. Centre de prestare a serviciilor de asistenţă
socială există doar în unele centre raionale. În unele localităţi ale RDC, în special în mediul urban,
au fost create deja unele servicii sociale care sunt prestate pentru anumite categorii defavorizate
(persoane în etate, persoane cu dizabilităţi, persoane traficate, copii în situaţii de risc).
2.7.3 Viaţa culturală

În anul 2005, în raioanele RDC funcţionau 467 instituţii culturale ceea ce reprezintă 38,2% din
instituţiile culturale din ţară. Aceste instituţii sunt reprezentate de: cămine culturale, muzee, biblio-
teci şi cinematografe.
În RDC nu funcţionează nici un teatru, toate sunt concentrate în mun. Chişinău. Nu există nici
săli mari de concerte; majoritatea populaţiei doritoare de a viziona un concert sau o piesă de tea-
tru se deplasează în mun. Chişinău.
Viaţa sportivă a locuitorilor RDC este reprezentată de o infrastructură sportivă slab dezvoltată
reprezentată prin 10 stadioane cu tribune de peste 500 locuri care necesită renovare şi amenaja-
re, 876 construcţii sportive de plan care de asemenea sunt neamenajate, iar unele din ele servesc
drept teren pentru păşune.
Pentru întremarea sănătăţii fucţionează 355 de săli sportive, majoritatea aparţinând instituţi-
ilor de învăţământ. Viaţa socio-culturală a locuitorilor din RDC este reprezentată în mare parte de
organizarea sărbătorilor naţionale şi locale. Festivităţile şi activităţile culturale se organizează la
nivel de localitate. La nivel de raion sunt organizate anual concursuri şi festivaluri.
În zilele obişnuite şi de odihnă, activităţile de recreiere sunt limitate. În centrele raionale exis-
tă unele localuri amenajate pentru petrecerea timpului liber (cafenele) pentru copii şi maturi, pe
când în localităţile rurale nici aceste posibilităţi nu sunt. În regiune predomină odihna în aer liber.
Pentru revigorarea vieţii social-culturale, în localităţile RDC sunt necesare renovarea instituţi-
ilor culturale, amenajarea terenurilor sportive, instituirea formaţiilor artistice şi atragerea tinerilor
specialişti în domeniul cultural.
2 .8 D E Z V O L T A R E A CAPACITĂŢII REGIONALE
Dezvoltarea regională presupune asigurarea dezvoltării socio-economice susţinute de către

autorităţile locale şi locuitorii regiunii. În acest sens, Fondul de Investiţii Sociale din Moldova (FISM)
a contribuit la consolidarea capacităţilor comunităţilor în vederea asigurării bunăstării sociale prin
împuternicirea comunităţilor şi instituţiilor lor de a-şi gestiona priorităţile. În urma colaborării cu
FISM, localităţile beneficiare au înregistrat ONG–uri şi grupuri de iniţiativă care au contribuit direct
la soluţionarea problemelor comunitare.
În RDC, 44% din localităţi au beneficiat de suportul proiectului FISM I şi 24% de susţinerea pro-
iectului FISM II. Cele mai răspândite proiecte vizează îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţi-
ei, în special a populaţiei sărace prin satisfacerea cererilor din partea comunităţilor privind reabili-
tarea infrastructurii sociale şi economice, inclusiv a programelor de perfecţionare a învăţământului
primar şi a serviciilor de ocrotire a sănătăţii.
Cu susţinerea Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în unele localităţi din
RDC s-au derulat activităţi ce ţin de formarea capacităţilor autorităţilor publice locale în gestiona-
rea serviciilor publice, au fost elaborate strategii locale de dezvoltare cu implicarea nemijlocită a
comunităţii. De asemenea, cu susţinerea PNUD în oraşele Orhei şi Ungheni, principalii poli de creş-

tere ai regiunii au fost create Fundaţii Comunitare, scopul cărora este atragerea de resurse la nivel
local pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă comunitatea (salubrizare, reparaţia sau
construcţia drumului, reparaţia şcolii, grădiniţei, aprovizionarea cu apă potabilă etc.)
Consultanţă şi suport financiar pentru elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare
socio-economică au fost oferite localităţilor rurale şi urbane din regiune de către Proiectul Reforma
Autorităţilor Publice Locale (USAID). Astfel, în perioada anilor 2002-2006 au beneficiat de instruiri
şi asistenţă tehnică peste 40% din localităţile regiunii.
Sectorul neguvernamental din regiune se caracterizează prin predominarea ONG–lor din
domeniul social şi economic. Proiectele implementate cu impact regional sunt: crearea centrelor
de Consultanţă AgroInform, Centre de Informare, Centre de Dezvoltare Comunitară, Centre Sociale
etc.
2 .9 A N A L I Z A S W O T
Puncte forte
• Aşezare geografică favorabilă (centrul R.Moldova, proximitate faţă de mun. Chişinău)
• Condiţii agro-climaterice favorabile
• Resurse forestiere bogate
• Monumente istorico-culturale de valoare naţională
• Euroregiune funcţională ( „Siret – Prut – Nistru”)
• Procentul mare al populaţiei active (76,7%)
• Tradiţii meşteşugăreşti bogate şi diverse
• Tradiţii vini-viticole şi branduri vinicole
• Existenţa resurselor acvatice pentru recreiere şi irigare
• Prezenţa resurselor naturale bogate (argilă, nisip, piatră)
• Prezenţa resurselor balneo-sanatoriale
• Reţea de drumuri dezvoltată (drumuri naţionale, internaţionale, căi ferate)
• Infrastructura vinăriilor extinsă
• Potenţial de pregătire profesională (6 colegii şi 14 şcoli profesionale)
• Prezenţa zonei economice libere (ZEL Ungheni)
Puncte slabe
• Calitatea joasă a infrastructurii tehnico-edilitare
• Starea deplorabilă a drumurilor
• Deficitul locurilor de muncă
• Productivitate scăzută în agricultură
• Număr mare de persoane tinere emigrate
• Deficit de forţă de muncă calificată
• Industria slab dezvoltată
• Dezvoltare dezechilibrată între raioanele regiunii
• Nivel scăzut al educaţiei şi culturii populaţiei
• Procentul mare al populaţiei încadrate în agricultură (61%)
• Tehnologii şi utilaj industrial învechit
• Mediul de afaceri slab dezvoltat
• Nivelul înalt al corupţiei care afectează dezvoltarea regiunii
• Diversificare redusă a pieţei de desfacere

Oportunităţi
• Crearea condiţiilor favorabile pentru susţinerea activităţilor industriale (zone economice,
parcuri industriale, incubatoare de afaceri)
• Dezvoltarea turismului (rural, cultural, balnear-recreativ, piscicol)
• Atragerea investiţiilor străine
• Crearea condiţiilor pentru întoarcerea cetăţenilor temporar emigraţi
• Dezvoltarea şi promovarea produselor ecologice pure
• Posibilităţi de participare la programe de Bună Vecinătate şi transfrontaliere
• Modernizarea tehnologiilor industriale şi agricole
• Includerea RDC în circuitele turistice internaţionale
• Utilizarea resurselor energetice regenerabile
• Utilizarea tehnologiilor de irigare pentru dezvoltarea agriculturii
• Canalizarea remitenţelor în investiţii productive
• Dezvoltarea comunicaţiilor feroviare de tip european
Ameninţări
• Instabilitatea politică şi legislativă
• Degradarea indicatorilor demografici
• Deficit de cooperare între membrii RDC
• Şocuri energetice externe şi creşterea preţurilor
• Continuarea migraţiei
• Calamităţile naturale (alunecări de teren, secete, grindină, inundaţii)
• Conflictul transnistrean
• Nevalorificarea fondurilor externe
• Capacităţi reduse de accesare şi gestionare a fondurilor
2 .1 0 C O N C L U Z I I
Analiza socio-economică a RDC evidenţiază rolul mun. Chişinău în dezvoltarea regiunii.
Proximitatea regiunii faţă de Chişinău are avantaje în ceea ce priveşte dezvoltarea utilităţilor şi ser-
viciilor în raioanele învecinate, oferirea locurilor de muncă pentru populaţia regiunii, accesul către
instituţiile educaţionale şi de sănătate.
În dependenţă de aşezarea geografică favorabilă, RDC va deveni un nod de trecere dintre
celelalte regiuni, fapt ce va favoriza dezvoltarea unor servicii precum: servicii hoteliere, puncte de
transbordare, transport şi comunicaţii etc. şi va aproviziona cu produse agricole populaţia urbană
a capitalei.
Regiunea dispune de populaţie aptă de muncă, însă ponderea mare a angajaţilor în agricultu-
ră determină nivelul scăzut al calităţii vieţii şi remunerării muncii.
Specificul RDC la capitolul resurse umane rezidă în ponderea înaltă a populaţiei apte de muncă
(76,7%). Dezvoltarea serviciilor în diverse sfere (agricultură, industrie, turism etc.) necesită forţă de
muncă, iar aceasta din urmă aşteaptă condiţii favorabile. RDC dispune de resurse umane numai că
acestea necesită pregătire profesională sau recalificare. În regiune este posibilă şi pregătirea pro-
fesională. Există 14 şcoli profesionale şi 6 colegii cu profil pedagogic, medicină, agroindustrial şi
construcţii care pregătesc specialişti necesari pe piaţa muncii. Populaţia regiunii poate să benefici-
eze de diverse cursuri de pregătire profesională şi recalificare şi în instituţiile specializate din mun.
Chişinău.
Cu toate acestea, există pericolul atracţiei resurselor umane calificate de către mun. Chişinău
care oferă condiţii de muncă, condiţii de trai, nivel de salarizare mai bune decât în alte localităţi.

Pentru a evita acest pericol, RDC poate folosi resursele de care dispune şi oportunităţile pentru
crearea condiţiilor de muncă şi de trai pentru locuitorii săi, comparabile cu cele din mun. Chişinău.
Acesta poate constitui un factor important şi în determinarea cetăţenilor care au emigrat, de a se
întoarce în ţară.
RDC se caracterizează printr-un nivel scăzut de dezvoltare al industriei. Întreprinderile industri-
ale nu sunt dezvoltate deoarece nu există o infrastructură industrială funcţională, un mecanism de
promovare a producţiei autohtone pe terţe pieţe şi nu se asigură uniformizarea calităţii produselor
şi îmbunătăţirea permanentă a acestora.
Resursele naturale de care dispune RDC (argila, nisipul, calcarul) vor servi drept materie primă
pentru dezvoltarea industriei de producere a materialelor de construcţie. Această ramură a indus-
triei este dezvoltată în regiune, însă capacităţile de producţie nu satisfac necesităţile pieţei, de
aceea extinderea serviciilor industriale de producere şi diversificarea lor va deveni o orientare stra-
tegică a dezvoltării RDC.
Domeniul agricultură se caracterizează printr-o capacitate redusă de cultivare şi prelucrare a
produselor agricole, datorită tehnologiilor învechite şi insuficienţa serviciilor de informare şi con-
sultanţă în domeniu. Potenţialul economic scăzut al întreprinderilor agricole şi gospodăriilor ţără-
neşti, managementul ineficient al exploatării agricole au determinat subdezvoltarea sectorului
agrar, mai ales în localităţile rurale din regiune.
Condiţiile agro-climaterice favorabile, resursele acvatice care pot fi folosite pentru irigare,
suprafeţele mari de teren agricol şi bonitatea solului reprezintă puncte forte pentru dezvoltarea
agriculturii în RDC. Întrucât populaţia rurală a regiunii are o pondere de 80,3%, modernizarea şi
dezvoltarea serviciilor în agricultură vor asigura o productivitate înaltă a producţiei agricole care
va fi comercializată pe pieţele externe sau va servi materie primă pentru fabricile de prelucrare din
regiune. În această direcţie este posibilă dezvoltarea mediului de afaceri în zonele rurale prin crea-
rea serviciilor industriale.
RDC are un potenţial turistic unic comparativ cu celelalte regiuni. Însă condiţiile oferite de uni-
tăţile turistice existente nu sunt aliniate la standardele europene (din punct de vedere al calităţii
serviciilor, capacităţii organizaţionale, al dotării cu resurse, al infrastructurii) fapt ce determină o
stagnare a dezvoltării turismului.
În plus, nu tot potenţialul este valorificat. Cel mai bogat fond forestier, diversele arii protejate
şi rezervaţiile ştiinţifice aflate pe teritoriul regiunii vor fi folosite ca resurse în dezvoltarea turismu-
lui. Monumentele istorico-culturale de valoare naţională (Orheiul Vechi, Saharna, Ţâpova, Japca,
Donici etc.) reprezintă un imbold pentru iniţierea şi dezvoltarea serviciilor în domeniul turismului,
deoarece RDC se caracterizează printr-o infrastructură subdezvoltată din acest punct de vedere.
Mănăstirile naţionale, tradiţiile meşteşugăreşti şi vini-viticole reprezintă un alt pol atât în atragerea
turiştilor naţionali, cât şi a celor internaţionali.
RDC prezintă un interes sporit pentru investitori. Aceasta se explică prin creşterea econo-
mică stabilă din ultimii 5 ani, amplasarea strategică avantajoasă a RDC şi resursele disponibile.
Dezvoltarea dezechilibrată a activităţii de investiţii în aspect ramural şi teritorial impune iniţierea
activităţilor de promovare a potenţialului regional.
Problemele-cheie ale mediului de afaceri sunt lipsa fondurilor necesare pentru achiziţionare
de tehnologie, creare de bunuri şi servicii de calitate superioară, creşterea capacităţii de producţie,
crearea de noi locuri de muncă, îmbunătăţirea abilităţilor de management şi marketing şi a acce-
sului la informaţii şi cooperare cu structurile de stat.

Ponderea infrastructurii utilităţilor publice în RDC este sub media pe ţară, iar nivelul de deser-
vire a serviciilor necesită îmbunătăţire şi modernizare. Starea precară a infrastructurii utilităţilor
constituie un impediment în crearea condiţiilor de dezvoltare a industriei şi micului business şi în
asigurarea calităţii corespunzătoare a vieţii locuitorilor.
Serviciul de salubritate în majoritatea raioanelor RDC întâmpină dificultăţi legate de colecta-
rea şi depozitarea deşeurilor. În regiune nu există nici o fabrică de prelucrare a deşeurilor. Nivelul
de conştientizare al populaţiei faţă de problemele de mediu este scăzut, iar posibilităţile instituţio-
nale de soluţionare a acestor probleme sunt limitate.
RDC dispune de o reţea dezvoltată de drumuri, însă calitatea acestora este nesatisfăcătoare,
fapt care influenţează asupra conexiunii dintre localităţile regiunii şi accesul către centrele urbane
şi coridoarele europene.
Starea deplorabilă a drumurilor, calitatea scăzută a infrastructurii tehnico-edilitare, diversifica-
rea redusă a pieţei de desfacere, nivelul înalt al corupţiei care afectează dezvoltarea regiunii repre-
zintă puncte slabe generale care depind de programele şi politicile naţionale de dezvoltare, iar
consolidarea acestora necesită suportul organelor de conducere şi asigurarea cadrului legislativ.
În sistemul educaţional din RDC se impune restructurare în vederea corelării necesităţilor pie-
ţei muncii cu potenţialul de pregătire profesională. Infrastructura edilitară a instituţiilor educative
este nesatisfăcătoare, iar localităţile rurale se confruntă cu problema deficitului de cadre didactice.
Situaţia din instituţiile medicale este caracterizată printr-o infrastructură edilitară nesatisfăcă-
toare, deficit de cadre medicale şi acordarea doar a serviciilor medicale primare.
În domeniul protecţiei sociale, nivelul pensiilor şi al îndemnizaţiilor este relativ mic. Nu există o
bază de date unică a beneficiarilor de prestaţii sociale şi lipseşte un sistem metodologic de stabili-
re a volumelor diferitelor indemnizaţii, ceea ce duce la direcţionarea incorectă a resurselor alocate
pentru această destinaţie.
Sistemul serviciilor de asistenţă socială existent în majoritatea raioanelor din regiune este la
început de drum, iar serviciile integrate de care au nevoie beneficiarii nu sunt prestate din cauza
lipsei condiţiilor corespunzătoare pentru prestarea activităţii şi a nivelului de pregătire a cadrelor
în domeniu.
Avantajele comparative ale analizei punctelor forte şi ale oportunităţilor determină o orientare
strategică optimistă a RDC. Această analiză, însă, trebuie să fie complementară punctelor slabe
care se constituie în obstacole, în impedimente de dezvoltare, precum şi ameninţărilor care pot
distorsiona dezvoltarea regiunii.
Analiza punctelor slabe a arătat că unele din ele pot fi gestionabile, iar pe parcurs se pot trans-
forma în oportunităţi de dezvoltare. Astfel, puncte slabe precum deficitul locurilor de muncă, pro-
centul mare al populaţiei încadrate în agricultură (61%), mediul de afaceri defavorizat vor dispărea
atunci când în regiune vor fi create noi servicii pentru populaţie cu încadrarea în muncă a resurse-
lor umane pregătite.
În urma analizei ameninţărilor, acestea pot fi clasificate în două categorii: a) ameninţările care
nu pot fi controlate, gestionate şi influenţate la nivel regional (instabilitatea politică şi legislativă,
degradarea indicatorilor demografici, şocuri energetice externe şi creşterea preţurilor, conflictul
transnistrean şi b) ameninţările care pot fi reduse, utilizând oportunităţile identificate.
Un risc pentru regiune în ce priveşte nesoluţionarea problemelor enunţate poate fi nevalorifi-
carea fondurilor externe ori capacităţile reduse de accesare şi gestionare a acestor fonduri. Pentru

evitarea acestui risc, reprezentanţii regiunii urmează să consolideze relaţiile de colaborare cu

diverse programe şi fonduri de susţinere şi să utilizeze eficient fondurile accesate.
Experienţa acumulată de localităţile RDC în colaborarea cu diverse programe şi proiecte va
susţine dezvoltarea regională prin implicarea activă a comunităţii. Resursele existente vor contri-
bui la consolidarea capacităţilor instituţionale în domeniul dezvoltării regionale.
Deoarece RDC nu dispune de resurse energetice proprii, există dependenţa externă de aceste
resurse. Pentru a preveni situaţiile de criză energetică externă, la nivel de regiune pot fi iniţiate şi
susţinute programele de dezvoltare a surselor alternative de energie regenerabilă.
Referitor la calamităţile naturale care pot afecta dezvoltarea RDC amintim în primul rând la
alunecările de teren care prezintă un risc pentru unele localităţi ale regiunii, precum şi seceta, şi
grindina. Acestea pot fi controlate şi reduse prin diverse măsuri: instituirea sistemelor de irigare,
sădirea fâşiilor de protecţie, instalarea staţiilor antigrindină etc.
Analiza socio-economică a RDC şi analiza SWOT evidenţiază principalele direcţii de dezvoltare
ale regiunii care se bazează pe resursele existente care pot fi consolidate prin utilizarea oportunită-
ţilor identificate. Astfel, avantajele comparative ale RDC sunt:
• Intermedierea fluxurilor economice de transport şi comerciale între regiunile R. Moldova şi
cele internaţionale.
• Dezvoltarea rurală care presupune modernizarea agriculturii, dezvoltarea businessului
rural, diversificarea serviciilor în agricultură etc.
• Dezvoltarea industriei şi a IMM-urilor prin crearea condiţiilor de deschidere a IMM-lor, dez-
voltarea industriei în baza materiei prime a RDC, modernizarea tehnologiilor industriale,
utilizarea eficientă a infrastructurii existente.
• Crearea şi diversificarea serviciilor pentru turism şi odihnă. Potenţialul turistic valoros al RDC
poate fi valorificat ca sursă importantă pentru dezvoltarea turismului rural, cultural, piscicol
şi de recreiere.
• Valorificarea resurselor umane. RDC dispune de cel mai mare procent de populaţie aptă de
muncă. Instruirea şi recalificarea resurselor umane constituie o direcţie de dezvoltare pen-
tru RDC.

03
PARTEA STRATEGICĂ
3 .1 V I Z I U N E A
Regiunea de Dezvoltare Centru va deveni o regiune prosperă cu o economie dezvol-

tată, dinamică şi diversificată cu locuri de muncă bine remunerate şi o implicare activă a
cetăţenilor în asigurarea bunăstării comunităţii. Regiunea va valorifica beneficiile proximi-
tăţii mun. Chişinău ca centru multifuncţional al ţării şi aşezarea geo-strategică favorabilă,
dezvoltându-şi o pronunţată funcţie “logistică” şi de facilitare a legăturilor interregionale şi
internaţionale. Regiunea va oferi un mediu decent pentru viaţă şi activitate locuitorilor săi
şi ospitalitate pentru vizitatori, iar valorile umane, culturale şi grija faţă de mediul înconju-
rător vor constitui fundamentul coeziunii sociale a comunităţii.
În scopul realizării acestei viziuni, Regiunea de Dezvoltare Centru (RDC) va utiliza bene-
ficiile proximităţii municipiului Chişinău, centru multifuncţional al ţării. RDC va valorifica
poziţia geo-strategică favorabilă, dezvoltându-şi funcţia pronunţată de „nod logistic” şi de
mijloc de comunicare pentru relaţiile interregionale şi internaţionale în beneficiul regiunii şi
al ţării.
În acelaşi timp, strategia ia în calcul pericolul potenţial ce reiese din capacitatea Chişinăului de
a absorbi muncitori calificaţi şi din diferenţele extreme în nivelul de dezvoltare dintre capitală şi
RDC care o înconjoară.
Profilul economic al oraşelor din regiune va constitui fundamentul unei reţele de „poli de
creştere” economici. Aceasta va conduce spre deconcentrarea unor servicii (staţii de transborda-
re, unităţi comerciale) care în prezent sunt amplasate în Chişinău şi va servi scopului primar de a
îmbunătăţi accesul la serviciile prestate locuitorilor. În acest fel va fi oferită o alternativă concentră-
rii excesive a activităţii economice şi a traficului în municipiul Chişinău. Strategia le va oferi actori-
lor din RDC posibilitatea să-şi menţină relaţiile cu Chişinăul în spiritul colaborării prin intermediul
organelor relevante ADR şi CRD. Prin consolidarea acestei puteri de balansare, putem asigura
faptul că strânsele relaţii economice cu Chişinăul vor contribui la dezvoltarea echilibrată a tuturor

teritoriilor RDC. Totodată, va forma o reţea între polii de creştere ai RDC şi va sprijini dezvoltarea
independentă a regiunii.
În continuare, vor fi întreprinse acţiuni de mobilizare a locuitorilor în spiritul cooperării şi se
va pune mai mult accent pe inovaţie şi deschidere spre noi tehnologii. Împreună cu acţiunile de
îmbunătăţire a infrastructurii şi de dezvoltare a resurselor umane, acestea vor contribui la poziţio-
narea RDC drept destinaţie atractivă pentru investitori.
Ariile protejate împreună cu monumentele istorice şi culturale situate în RDC vor fi adecvat
gestionate şi vor deveni un fundament pentru dezvoltarea turismului.
Strategia de dezvoltare a regiunii are scopul să consolideze cooperarea tuturor actorilor, astfel
încât în următorii 20 de ani viziunea să devină realitate.
3 .2 O B I E C T I V E STRATEGICE ŞI MĂSURI
Viziunea se bazează pe realizarea a patru obiective strategice, care vor fi amplificate de al cinci-
lea – un obiectiv orizontal:
În continuare, strategia va fi prezentată în două niveluri:
• Obiectivele Strategice sunt formulate foarte general şi sunt valabile pentru o perioadă de
cel puţin 7 ani. Acest cadru temporal a fost ales pentru a preveni repetarea procesului gene-
ral de elaborare a strategiei după primul ciclu operaţional de 3 ani şi pentru a oferi o plani-
ficare durabilă pe termen lung. Identificarea Obiectivelor Strategice are la bază viziunea,
orientarea strategică şi avantajele comparative ale regiunii.
• Măsurile stabilite urmăresc realizarea Obiectivului Strategic, constituind un scenariu pentru
o perioadă de 7 ani. Deseori, măsurile reprezintă o combinaţie între intervenţiile regionale
(proiecte), reforme şi formare de capacităţi.
Ordinea logică a obiectivelor strategice se bazează pe abordarea conform căreia trebuie for-
mate condiţii importante pentru cadrul iniţial (Obiectivul Strategic 1 – Infrastructura; Obiectivul
Strategic 2 – Resursele umane). În baza condiţiilor îmbunătăţite, Obiectivul Strategic 3 are scopul
de a stimula şi diversifica economia. Obiectivul Strategic 4 are scopul de a introduce îmbunătăţiri,
în special în domeniul calităţii vieţii cetăţenilor şi al calităţii mediului ambiant. Al cincilea obiectiv
este unul orizontal, având un rol important în implementarea dezvoltării regionale într-o manieră
efectivă şi formarea capacităţii pentru promovarea cooperării interregionale.

VIZIUNEA
Regiunea de Dezvoltare Centru va deveni o regiune prosperă cu o economie dezvoltată, dinamică şi diversificată cu locuri de muncă bine remunerate şi o implicare
activă a cetăţenilor în asigurarea bunăstării comunităţii. Regiunea va valorifica beneficiile proximităţii mun. Chişinău ca centru multifuncţional al ţării şi aşezarea
geo-strategică favorabilă, dezvoltându-şi o pronunţată funcţie „logistică” şi de facilitare a legăturilor interregionale şi internaţionale. Regiunea va oferi un mediu
decent pentru viaţă şi activitate locuitorilor săi şi ospitalitate pentru vizitatori, iar valorile umane, culturale şi grija faţă de mediul înconjurător vor constitui funda-
mentul coeziunii sociale a comunităţii.
OBIECTIVE STRATEGICE
1. O infrastructură dezvol- 2. Resursele umane

3. O economie 4. O calitate îmbu- 5. Consolidarea coo-
tată pentru susţinerea busi- dezvoltate şi rată
dezvoltată şi nătăţită a vieţii şi a perării regionale şi
ness-ului şi conexiunii ariilor înaltă a angajării în
diversificată mediului ambiant interregionale
rurale câmpul muncii
MĂSURI
1.1 Consolidarea infras- 2.1 Sprijinirea dezvol- 3.1 Consolidarea serviciilor de suport 4.1 Promovarea plani- 5.1 Crearea şi promo-
tructurii de afaceri tării abilităţilor în pentru afaceri şi a reţelelor lor în ficării teritoriale a varea identităţii
în polii de creştere conformitate cu cadrul polilor de creştere regiunii regionale a RDC
1.2 Stimularea inves- cererea de pe piaţa 3.2 Suport acordat centrelor inova- 4.2 Sporirea capacităţii 5.2 Formarea capaci-
tiţiilor în sistemele muncii şi oportuni- tive care vor asigura cooperarea de prestare a ser- tăţii pentru coope-
regionale de ali- tăţi de autoangaja- şi transferul de cunoştinţe de la viciilor publice de rarea regională în
mentare cu apă şi re instituţiile de învăţământ şi cer- calitate RDC
management al 2.2 Promovarea abilită- cetare către IMM-uri 4.3 Promovarea com- 5.3 Dezvoltarea capa-
deşeurilor ţilor informaţionale 3.3 Dezvoltarea pieţelor agricole şi portamentului cităţii instituţiona-
1.3 Extinderea infras- şi de comunicare adaptarea produselor la cerinţe- prietenos faţă de le de implemen-
tructurii locale şi 2.3 Sporirea capacită- le pieţei mediu şi conserva- tare a Dezvoltării
regionale de trans- ţii de gestionare a 3.4 Dezvoltarea sistemului de trans- rea resurselor natu- Regionale
port peţii muncii port multi-modal şi logistică rale 5.4 Dezvoltarea coope-
3.5 Dezvoltarea capacităţilor pentru rării interregionale
turism şi transfrontaliere
REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

33
OBIECTIVUL STRATEGIC 1: I N F R A S T R U C T U R Ă D E Z V O L T A T Ă
PENTRU SUSŢINEREA BUSINESS-ULUI ŞI CONEXIUNII
ARIILOR RURALE
Situaţia actuală
Condiţiile de bază pentru dezvoltare constau în asigurarea calităţii infrastructurii existente, în
special a transportului, telecomunicaţiilor, serviciilor comunale/publice etc. Ruptura în dezvolta-
rea economiei a cauzat investiţii mici de stat în infrastructură în timpul ultimelor decade. De ase-
menea, sectorul privat nu a realizat nici o contribuţie considerabilă la acest sector. Oraşele din RDC
deţin o infrastructură sub-dezvoltată, care aproape nici nu există în ariile rurale. Regiunea posedă
o reţea relativ bine dezvoltată de drumuri, care asigură o legătură satisfăcătoare între oraşe. Pe de
altă parte, drumurile spre localităţile rurale şi între acestea sunt mai puţin dezvoltate, necesitând
investiţii considerabile. Şi calitatea serviciilor de transport necesită îmbunătăţiri, în prezent fiind
nesatisfăcătoare. Deşi reţeaua de transport feroviar este în mare parte utilizată pentru transportu-
rile internaţionale de mărfuri şi călători, aceasta este puţin dezvoltată. Este necesară reabilitarea şi
ajustarea la standardele europene în scopul majorării contribuţiei acesteia la dezvoltarea econo-
miei şi corespunderii cerinţelor privind confortul pasagerilor. Ca şi pe întreg teritoriul ţării, în regiu-
ne nu există transport feroviar electric.
Sectorul de telecomunicaţii posedă cea mai dezvoltată infrastructură şi continuă să se dezvol-
te în regiune, însă accesul la sursele electronice de informaţie încă nu se află la nivelul dorit.
Doar oraşele dispun de o anumită infrastructură a utilităţilor publice, iar acestea sunt uzate
moral, din cauza alocării insuficiente de fonduri în timpul ultimelor decenii. Capacitatea lor redusă
nu poate face faţă cererii din sectorul locativ şi din sectorul economic. În localităţile rurale, infra-
structura utilităţilor publice este limitată. Doar unele sate dispun de sistem de alimentare cu apă,
iar sistemul de canalizare practic nu există. În final, gestionarea deşeurilor rămâne o mare proble-
mă, căci în regiune nu există întreprinderi de reciclare, iar multe gunoişti neautorizate creează pro-
bleme de poluare a mediului.
Oportunităţi
RDC are o funcţie pronunţată de asigurare a comunicării între RDN şi RDS şi, în conformitate cu
viziunea, regiunea va continua să dezvolte şi funcţia de „logistică” definită prin proximitatea sa faţă
de Chişinău. Există multe perspective legate de reţelele existente de transport rutier şi feroviar,
care sunt suficient de bune pentru a fi dezvoltate în continuare în scopul asigurării legăturii regiu-
nii la nivel naţional şi internaţional. De asemenea, strategia prevede reabilitarea şi extinderea dru-
murilor şi modernizarea infrastructurii de transport feroviar în scopul perfecţionării legăturii dintre
localităţi şi polii de creştere din cadrul regiunii.
Dezvoltarea infrastructurii multi-modale de transport în RDC va fi direcţionată spre: conso-
lidarea autostrăzilor locale, regionale şi internaţionale, sporirea nivelului de siguranţă în timpul
transportării, perfecţionarea facilităţilor şi serviciilor pentru transportul de pasageri şi bunuri etc.
Pe lângă acestea, o atenţie deosebită va fi acordată măsurilor destinate perfecţionării accesului
comunităţilor dezavantajate la polii de creştere şi la oportunităţile de dezvoltare oferite de aceştia.
Pentru implementarea funcţiei de logistică, regiunea va crea staţii de transbordare şi comerţ,
va moderniza echipamentul, structura de bază a sectorului de transport şi va dezvolta şi diversifica
serviciile. Aceasta va contribui la satisfacerea cererii de piaţă şi va crea noi oportunităţi pentru dez-
voltarea afacerilor.

Vor fi depuse eforturi pentru asigurarea fondurilor de la sursele naţionale şi externe pentru
modernizarea infrastructurii de transport şi stimulării interesului agenţilor economici şi al comuni-
tăţilor de investire în dezvoltarea reţelei regionale de drumuri.
Regiunea dispune de o infrastructură relativ bine dezvoltată a utilităţilor publice în oraşe, care
în urma modernizării şi extinderii vor crea un mediu mai atractiv pentru dezvoltarea afacerilor şi
altor tipuri de activităţi economice. O atenţie specială va fi acordată şi dezvoltării utilităţilor publi-
ce din ariile rurale, astfel încât să majoreze eficienţa măsurilor destinate reducerii poluării mediului
şi îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale populaţiei.
Strategia
Acest Obiectiv Strategic va fi realizat prin intermediul unui set de măsuri, care vor fi realizate
în 7 ani, ţinând cont de disponibilitatea resurselor şi capacităţii. Măsurile propuse se referă în mare
parte la infrastructura fizică aflată în gestiunea administraţiilor şi instituţiilor publice. Acestea vor fi
în continuare complementate de servicii pentru afaceri, prestate de sectorul privat (vezi Măsura 3.1.
mai jos).
• R.1.1 Condiţii îmbunătăţite pentru investiţii autohtone şi investiţii străine directe.
• R.1.2 Conexiune intraregională şi interregională îmbunătăţită.
• R.1.3 Acces îmbunătăţit la unităţi de infrastructură de alimentare cu apă şi canalizare.
• R.1.4 Acces îmbunătăţit la serviciile de management al deşeurilor.
• R.1.5 Infrastructură economică îmbunătăţită pentru susţinerea afacerilor (incubatoare de
afaceri, zone industriale).
• R.1.6 Creştere economică sporită.
Indicatori:
• I.1.1 Volumul investiţiilor de capital fix în afaceri (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.1.2 Populaţie care beneficiază de drumurile reparate/construite (absolut/schimbări în %
anual).
• I.1.3 Populaţie cu acces la sistemele de apă de calitate standard (absolut în 1,000 /schimbări
în % anual).
• I.1.4 Volumul producţiei industriale (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.1.5 Numărul afacerilor înregistrate (absolut/schimbări în % anual).
• I.1.6 Valoarea PIB (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.1.7 Volumul investiţiilor în capital fix efectuate de bugetul de stat şi local (absolut în lei/
schimbări în % anual).
• I.1.8 Valoarea PIB pe cap de locuitor (absolut în lei/schimbări în % anual).
MĂSURI
Măsura 1.1 Consolidarea infrastructurii de afaceri în polii de creştere

Oraşele din regiune sunt privite ca potenţiali poli de creştere, care pot stimula dezvoltarea
economică a localităţilor rurale megieşe şi a RDC în întregime. Aceasta înseamnă că aceste oraşe
vor oferi o varietate vastă de condiţii şi facilităţi pentru dezvoltarea afacerilor, care vor include: uni-
tăţi economice, clădiri, terenuri, căi de acces, telecomunicaţii, servicii comunale etc. dotate pentru
utilizarea inovaţiilor şi tehnologiilor noi.
Această măsură va fi realizată prin intermediul următoarelor proiecte:
• Construcţia zonelor industriale.

• Construcţia centrelor multi-funcţionale (târguri, expoziţii, manifestaţii culturale, evenimen-

te sportive etc.).
• Crearea incubatoarelor de afaceri.
• Crearea centrelor tehnologice.
Rezultate preconizate:
• R.1.1.1 Condiţii îmbunătăţite pentru funcţionarea afacerilor, în special pentru IMM-uri.
• R.1.1.2 Nivel sporit al ocupării forţei de muncă în mediul afacerilor.
• R.1.1.3 Investiţii sporite în dezvoltarea afacerilor.
Indicatori:
• I.1.1.1 Numărul total al unităţilor de infrastructură fizică pentru susţinerea afacerilor, zone
industriale, incubatoare de afaceri, centre tehnologice (absolut /schimbări în % anual).
• I.1.1.2 Numărul total de locuri de muncă create în cadrul zonelor industriale, incubatoarelor
de afaceri, centrelor tehnologice (absolut /schimbări în % anual).
• I.1.1.3 Cifra de afaceri din cadrul zonelor industriale, incubatoarelor de afaceri, centrelor
tehnologice (absolut/schimbări în % anual).
Măsura 1.2 Stimularea investiţiilor în sistemele regionale de alimentare cu apă şi
management al deşeurilor
Regiunea dispune de o reţea relativ dezvoltată de alimentare cu apă comparativ cu alte regi-
uni, însă mai persistă probleme de asigurare a calităţii. Acestea sunt cauzate de investiţiile reduse
şi de managementul ineficient pe parcursul ultimelor decenii.
Actualmente, resursele limitate ale bugetelor locale permit rareori renovarea echipamentului
învechit sau extinderea reţelelor de servicii comunale. În acest context, dezvoltarea sau reabilita-
rea reţelelor de alimentare cu apă şi implementarea managementului deşeurilor pot fi realizate
prin mobilizarea comunităţilor şi sub formă de parteneriate între sectorul public, privat şi societa-
tea civilă cu suportul comunităţii donatorilor.
• Reabilitarea şi extinderea unităţilor de infrastructură pentru alimentare cu apă, monitoriza-
rea calităţii apei.
• Reabilitarea şi extinderea unităţilor de infrastructură pentru canalizare şi epurare a apelor
reziduale.
• Reabilitarea şi protecţia resurselor de apă potabilă.
• Crearea noilor scheme de gestionare a deşeurilor şi modernizarea celor existente (colec-
tarea sistematică a deşeurilor, sortarea deşeurilor, crearea punctelor de prelucrare a deşe-
urilor; lichidarea gunoiştilor neautorizate; amenajarea gunoiştilor conform strandardelor
ambientale; construcţia unităţilor de reciclare a deşeurilor).
• Promovarea activităţilor de conştientizare a publicului şi formarea capacităţii de gestionare
a deşeurilor.
• Concesionarea gestionării deşeurilor domeniului privat, în special IMM-urilor.
• Dezvoltarea schemelor de cooperare public-privată în domeniul alimentării cu apă şi con-
strucţiei sistemelor de canalizare.
• Asigurarea transparenţei costurilor pentru alimentarea cu apă, canalizare, servicii salubrita-
te şi intensificarea contribuţiei utilizatorilor.
• R.1.2.1 Condiţii îmbunătăţite de producere pentru afaceri, în special pentru IMM-uri.
• R.1.2.2 Acces îmbunătăţit al populaţiei la sistemele de alimentare cu apă şi canalizare.

• R.1.2.3 Activităţi de procesare a deşeurilor – îmbunătăţite (volum mai mare, durabilitate mai
înaltă, reciclare).
• R.1.2.4 Starea ameliorată a mediului.
• R.1.2.5 Mai multe experienţe practice realizate în parteneriat public-privat.
• R.1.2.6 Numărul redus al gunoiştilor neautorizate.
Indicatori:
• I.1.2.1 Capacitatea sistemelor de alimentare cu apă aliniată la standardele de calitate a apei
(absolut/schimbări în % anual).
• I.1.2.2 Capacitatea sistemelor de canalizare şi staţiilor de epurare (absolut/schimbări în %
anual).
• I.1.2.3 Populaţia conectată la sistemele de alimentare cu apă aliniată la standardele de cali-
tate (absolut în 1,000/schimbări în % anual).
• I.1.2.4 Populaţia conectată la sistemele de canalizare şi staţiile de epurare (absolut în
1,000/schimbări în % anual).
• I.1.2.5 Capacitatea de autofinanţare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare (procen-
taj/schimbări în puncte procentuale anual).
• I.1.2.6 Capacitatea unităţilor de infrastructură noi sau reabilitate pentru gestionarea deşeu-
rilor (absolut în tone/schimbări în % anual).
• I.1.2.7 Numărul de proiecte elaborate/implementate în parteneriat public-privat (absolut/
• I.1.2.8 Populaţia beneficiară de schemele de gestionare a deşeurilor (absolut în 1,000/
Măsura 1.3 Extinderea infrastructurii locale şi regionale de transport
Contribuţia unei reţele bune de transport asupra dezvoltării economice şi perfecţionării nive-
lului de trai defineşte rolul său crucial în utilizarea oportunităţilor de dezvoltare din regiune.
Această măsură este destinată soluţionării problemelor ce ţin de infrastructura locală de
transport cu scopul de a perfecţiona legătura intraregională, în special, între oraşe şi sate. Aceasta
va facilita integrarea populaţiei rurale în viaţa economică a regiunii prin intermediul accesului
îmbunătăţit la serviciile acordate în polii de creştere şi va spori confortul acestora în activitatea
cotidiană.
Măsura dată cuprinde diversificarea mijloacelor de transport, optimizarea rutelor de transport
rutier şi feroviar, construcţia staţiilor pentru pasageri şi facilităţi pentru achiziţionarea biletelor,
precum şi asigurarea implementării tehnologiilor de telecomunicaţii şi informare pentru o calitate
înaltă a serviciilor.
Comunicarea eficientă interregională şi internaţională va fi asigurată prin intermediul extinde-
rii căilor rutiere şi feroviare şi modernizării facilităţilor aferente acestora.
Aceste activităţi de îmbunătăţire a infrastructurii fizice de transport sunt complementate de
crearea unui sistem multi-modal de transport şi logistică, ca parte a eforturilor de diversificare a
economiei regionale (vezi Măsura 3.3 mai jos).
• Construcţia/reabilitarea drumurilor dintre principalii poli de creştere urbani.
• Construcţia/reabilitarea drumurilor locale dintre oraşe şi localităţile rurale.
• Extinderea reţelei feroviare şi modernizarea ecartamentului conform standardelor
europene.
• Reabilitarea indicatoarelor rutiere şi a sistemelor de demarcaţie în scopul sporirii siguranţei.

• Construcţia şi reabilitarea staţiilor pentru pasageri, caselor de vânzare a biletelor, sistemelor

de telecomunicaţii.
• R.1.3.1 Reţea de drumuri extinsă şi îmbunătăţită.
• R.1.3.2 Reţea feroviară extinsă şi modernizată.
• R.1.3.3 Conexiune îmbunătăţită între oraşe şi localităţile rurale.
• R.1.3.4 Conexiune îmbunătăţită cu mun. Chişinău şi coridoarele internaţionale de transport.
• R.1.3.5 Serviciile de transport de pasageri şi de mărfuri – îmbunătăţite.
• R.1.3.6 Trafic sporit de pasageri şi mărfuri la nivel regional.
• R.1.3.7 Fluxuri comerciale sporite la nivel regional şi inter-regional.
Indicatori:
• I.1.3.1 Lungimea auto-magistralelor noi construite şi reparate (absolut în km/schimbări în %
anual).
• I.1.3.2 Lungimea drumurilor rurale noi construite şi reparate (absolut în km/schimbări în %
anual).
• I.1.3.3 Lungimea căilor ferate noi construite şi reparate (absolut în km/schimbări în %
anual).
• I.1.3.4 Numărul pasagerilor şi volumul mărfurilor transportate (absolut în mii pasageri/ km
şi în mii tone km/schimbări % anual).
• I.1.3.5 Volumul investiţiilor pentru construcţia şi reparaţia auto-magistralelor şi drumurilor
rurale (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.1.3.6 Volumul investiţiilor pentru construcţia şi reparaţia căii ferate (absolut în lei/schim-
bări în % anual).
• I.1.3.7 Numărul proiectelor de drumuri şi căi ferate noi construite sau reparate (absolut/

OBIECTIVUL STRATEGIC 2: R E S U R S E L E UMANE DEZVOLTATE

ŞI RATĂ ÎNALTĂ A ANGAJĂRII ÎN CÂMPUL MUNCII
Situaţia actuală
RDC deţine cea mai mare cotă a populaţiei economic active (76,7%) din ţară, însă piaţa for-
ţei de muncă se caracterizează printr-un dezechilibru între forţa de muncă disponibilă şi cerere.
Aceasta explică rata înaltă de şomaj şi emigrare din regiune, în special spre Chişinău.
Capacitatea insuficientă pentru gestionarea adecvată a pieţei muncii, oportunităţile limitate
pentru dezvoltarea resurselor umane şi informarea insuficientă despre posibilităţile de angajare
sunt principalele cauze ale acestei situaţii. Aceasta este înrăutăţită printr-o proporţie înaltă de
forţă de muncă necalificată şi ponderea mare a populaţiei rurale (80,3%) în regiune.
Dezechilibrul de pe piaţa forţei de muncă este agravat şi de nivelul înalt de emigrare a popu-
laţiei economic active din regiune, deplasându-se spre oraşe sau peste hotare. În ţară predomină
migraţia spre mun. Chişinău, ceea ce cauzează aglomerarea excesivă a populaţiei şi traficul supra-
încărcat. De asemenea, aceasta explică parţial deficitul bugetelor locale, cauzat de baza fiscală
redusă, determinată de migraţie.
Oportunităţi
Regiunea va capitaliza în cel mai eficient mod resursele existente în scopul accelerării proce-
sului de ajustare la cerinţele de dezvoltare. Aceasta cuprinde revizuirea gestionării pieţei muncii,
dezvoltarea resurselor umane, cooperarea între principalii actori, promovarea activă a noilor
tehnologii, diversificarea activităţilor de consolidare a abilităţilor, mobilizarea potenţialului uman
pentru iniţiativele de antreprenoriat etc.
Datorită poziţiei sale geografice şi avantajelor comparative respective, RDC poate deveni
atractivă pentru dezvoltarea afacerilor şi respectiv pentru ocuparea forţei de muncă prin inter-
mediul creării oportunităţilor pentru dezvoltarea afacerilor, în special cele aferente transportului,
industriei alimentare, serviciilor, turismului etc.
Resursele umane existente şi infrastructura de învăţământ secundar din regiune împreună cu
avantajele oferite de proximitatea capitalei, oferă multe oportunităţi pentru dezvoltarea resurselor
umane şi constituie o bază considerabilă pentru soluţionarea problemelor critice ce ţin de piaţa
forţei de muncă şi dezvoltarea capitalului uman.
Dezvoltarea reţelei oficiilor de ocupare a forţei de muncă la nivel de raion şi capacitatea ameli-
orată a acestora de a efectua monitorizarea profesională a pieţei forţei de muncă şi de a implemen-
ta programe pentru majorarea nivelului de ocupare a forţei de muncă pot îmbunătăţi semnificativ
situaţia pe piaţa forţei de muncă regională.
Capacitatea a 14 şcoli profesionale şi 5 colegii existente în regiune şi integrarea acestora într-o
reţea poate fi consolidată în scopul majorării contribuţiei lor la recalificarea profesională şi reinstru-
irea adulţilor. Cooperarea dintre instituţiile de instruire profesională şi sectorul privat poate facilita
ocuparea populaţiei în conformitate cu abilităţile acestora şi cererea de pe piaţa forţei de muncă.
Dezvoltarea abilităţilor se va focaliza pe administrarea afacerilor, tehnologia informaţională şi
de comunicare şi alte domenii cu bune oportunităţi de angajare.
Cooperarea autorităţilor publice cu sectorul non-guvernamental implicat în învăţământul
profesional urmează să fie mai activ promovată. Aceasta va asigura o utilizare mai eficientă a fon-

durilor publice şi mobilizării contribuţiei donatorilor pentru sistemul de calificare şi recalificare a

adulţilor.
Concentrarea eforturilor doar pe dezvoltarea resurselor umane poate cauza o emigrare şi mai
intensă a forţei de muncă înalt calificate spre Chişinău şi peste hotare. Din aceste considerente
activităţile de dezvoltare a resurselor umane vor fi corelate cu eforturi de dezvoltare şi diversificare
a economiei regionale, de stimularea afacerilor în RDC.
(Vezi mai jos O.S. 3.).
Strategia
Dezvoltarea resurselor umane şi gestionarea pieţei muncii sunt elementele cruciale ale pros-
perării; ca urmare, acest obiectiv are o prioritate înaltă în implementarea strategiei.
Pentru a îmbunătăţi situaţia existentă, RDC examinează următoarele oportunităţi:
• Diversificarea oportunităţilor de dezvoltare a resurselor umane.
• Promovarea activă a Tehnologiilor Informaţionale şi a noilor tehnologii noi pentru califica-
rea perfecţionată a forţei de muncă.
• Consolidarea capacităţii pentru managementul pieţei forţei de muncă.
Implementarea eficientă a tuturor măsurilor propuse este foarte importantă pentru calitatea
dezvoltării regiunii şi a întregii ţări, astfel încât nici o măsură nu poate fi neglijată sau amânată.
• R.2.1 Rată înaltă de angajare.
• R.2.2 Modalităţi de angajare restructurate – cu accent pe nivelul de calificare.
• R.2.3 Număr sporit şi oportunităţi diverse de instruiri/instruiri profesionale.
• R.2.4 Emigrarea din regiune – redusă.
• R.2.5 Utilizarea mai largă a TIC în domeniul administrării şi al afacerilor.
• R.2.6 Servicii îmbunătăţite în cadrul centrelor/oficiilor forţei de muncă.
Indicatori:
• I.2.1 Numărul persoanelor angajate în domeniul afacerilor (absolut în 1,000/schimbări în %
anual).
• I.2.2 Capacitatea instituţiilor de a oferi instruire şi reinstruire profesională (absolut/schim-
bări în % anual).
• I.2.3 Numărul de persoane beneficiare de instruire profesională (absolut/schimbări în %
anual).
• I.2.4 Numărul şomerilor care au obţinut un loc de muncă de la oficiile forţei de muncă (abso-
lute/schimbări în % anual).
• I.2.5 Numărul şomerilor înregistraţi (absolut/schimbări în % anual).
• I.2.6 Numărul femeilor-şomer înregistrate (absolut/schimbări în % anual).
MĂSURI
Măsura 2.1 Sprijinirea dezvoltării abilităţilor în conformitate cu cererea de pe piaţa

muncii şi oportunităţi de auto-angajare
Rata înaltă a şomajului şi dezechilibrul existent pe piaţa regională a forţei de muncă dintre
cerere şi resursele umane disponibile sunt în cea mai mare parte determinate de forţa de muncă
slab calificată. Datorită diversificării activităţilor economice şi implementării noilor tehnologii,

cererea pentru abilităţi profesionale şi de utilizare a calculatorului creşte rapid. În acest scop sunt
necesare eforturi considerabile pentru a răspunde adecvat acestor provocări.
Această măsură va contribui la dezvoltarea resurselor umane şi consolidarea capitalului uman
prin intermediul diversificării oportunităţilor de consolidare a abilităţilor şi răspunsului adecvat la
cererea pieţei forţei de muncă.
Dezvoltarea unei reţele de servicii de informare şi instruire poate reduce considerabil rata
şomajului, facilitând orientarea spre recalificarea şi reinstruirea profesională în conformitate cu
cererea de pe piaţa forţei de muncă.
Regiunea dispune de multe instituţii de învăţământ care pot fi unite într-o reţea. Datorită
proximităţii Chişinăului există oportunităţi de ameliorare a capacităţii acestora de asigurare a ser-
viciilor de instruire în conformitate cu necesităţile de pe piaţa forţei de muncă. Cooperarea dintre
instituţiile de învăţământ va facilita schimbul celor mai bune practici privind diversificarea servicii-
lor de instruire şi perfecţionarea calităţii acestora.
Oficiile de ocupare a forţei de muncă vor fi încurajate să coopereze cu instituţiile de învăţământ
profesional şi sectorul privat în scopul dezvoltării şi implementării cursurilor de formare a abilităţi-
lor specializate care să susţină angajarea proprie şi deschiderea noilor întreprinderi. Acestea vor fi
complementate de activităţi derulate de înseşi IMM-urile. (Legătura cu O.S. 3).
• Evaluarea continuă a cererii pieţei muncii pentru forţa de muncă calificată.
• Evaluarea continuă a necesităţilor privind formarea capacităţilor pentru serviciile de
instruire.
• Îmbunătăţirea capacităţii instituţiilor educaţionale privind instruirea profesională.
• Crearea unor oportunităţi diverse de instruire conform cererii de pe piaţa muncii.
• Desfăşurarea cursurilor de instruire privind formarea abilităţilor antreprenoriale pentru
tineri şi şomeri.
• Organizarea cursurilor de recalificare profesională.
• Susţinerea serviciilor de auto-instruire pentru adulţi şi instruire de-a lungul vieţii.
• Conştientizarea în rândul populaţiei a posibilităţilor privind obţinerea unui loc de muncă
prin intermediul instruirii şi reinstruirii.
• Formarea abilităţilor de auto-angajare.
• Organizarea reinstruirii în alte domenii a persoanelor angajate în sectorul agricol.
• Crearea reţelelor de instituţii care oferă instruire şi reinstruire profesională.
• R.2.1.1 Oferte de calificare prin instruire profesională adiţionale şi variate.
• R.2.1.2 Programe de studii îmbunătăţite şi perfectarea capacităţii instituţiilor de instruire
profesională.
• R.2.1.3 Instruire profesională corespunzătoare cererii de pe piaţa muncii.
• R.2.1.4 Oportunităţi diverse de formare a capacităţilor şi abilităţilor.
• R.2.1.5 Abilităţi profesionale îmbunătăţite pentru angajare.
• R.2.1.6. Majorarea numărului de tineri motivaţi de a rămâne în regiune.
Indicatori:
• I.2.1.1 Numărul instituţiilor de instruire profesională cu capacitate şi cu programe de studii
îmbunătăţite (absolut/schimbări în % anual).
• I.2.1.2 Numărul persoanelor încadrate în instituţiile de instruire profesională cu capacitate şi
cu programe de studii îmbunătăţite (absolut/schimbări în % anual).

• I.2.1.3 Numărul persoanelor beneficiare de cursuri de instruire în domeniul antreprenoria-

tului (absolut/schimbări în % anual).
• I.2.1.4 Numărul angajaţilor în domeniul afacerilor (absolut în 1,000/ schimbări în % anual).
• I.2.1.5 Numărul specialiştilor (cadre didactice, formatori, instructori) din instituţiile de instru-
ire şi reinstruire (absolut/schimbări în % anual).
Măsura 2.2 Promovarea abilităţilor informaţionale şi de comunicare
Adoptarea activă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicare trebuie să fie promovată în
RDC, ca fiind una din precondiţiile şi caracteristicile de bază pentru o forţă de muncă calitativă şi
respectiv pentru o activitate de afaceri de succes.
Această măsură va contribui la dezvoltarea capitalului uman prin intermediul promovării acti-
ve a tehnologiilor informaţionale în vederea competenţei şi competitivităţii profesionale sporite
de pe piaţa forţei de muncă.
Instruirea în domeniul cunoaşterii computerului trebuie să fie organizată şi accesibilă pentru
angajaţi, în special pentru şomeri. Computerizarea majorată trebuie să perfecţioneze nu doar
calitatea forţei de muncă, ci şi calitatea serviciilor acordate, în special în sectorul public şi sectorul
privat.
Regiunea dispune de o infrastructură bine dezvoltată de telecomunicaţii, care facilitează
conexiunea la Internet. Dar sunt necesare eforturi pentru promovarea în continuare a accesului la
informaţia cu oportunităţi de dezvoltare, în special în regiunile rurale.
• Desfăşurarea instruirii şi certificării pentru abilităţile TIC.
• Înfiinţarea centrelor informaţionale comunitare cu conectare la Internet.
• Crearea serviciilor pentru instruirea la distanţă.
• Crearea serviciilor Intranet în cadrul APL.
• Computerizarea serviciilor publice.
• Crearea paginilor-web regionale şi specializate (cooperarea, prezentarea companiilor/insti-
tuţiilor, piaţa muncii, educaţie, turism, bursa agricolă etc.).
• R.2.2.1 Abilităţi formate în domeniul TIC printre angajaţi şi şomeri.
• R.2.2.2 Acces îmbunătăţit la informaţii (educaţie, călătorii, servicii sănătate, servicii publice,
turism etc.).
• R.2.2.3 Oportunităţi de instruire diverse şi extinse.
• R.2.2.4 Oportunităţi diversificate pentru iniţierea afacerilor.
• R.2.2.5 Majorarea numărului angajaţilor în domeniul afacerilor.
• R.2.2.6 Grad înalt de conştientizare a instituţiilor private privind valoarea abilităţilor TIC.
• R.2.2.7 Abilităţi de utilizare a calculatorului şi a bazelor de date electronice în mediul funcţi-
onarilor publici.
• R.2.2.8 Îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice.
Indicatori:
• I.2.2.1 Numărul persoanelor beneficiare de cursuri TIC (absolut/schimbări în % anual).
• I.2.2.2 Numărul de calculatoare personale la 10,000 locuitori (absolut/schimbări în % anual).
• I.2.2.3 Populaţia acoperită cu conexiune la Internet (absolut/schimbări în % anual).
• I.2.2.4 Numărul de proiecte în domeniul TIC implementate (absolut/schimbări în % anual).

Măsura 2.3 Sporirea capacităţii de gestioanre a pieţei muncii

Situaţia critică de pe piaţa forţei de muncă din regiune este determinată de către emigrarea în
masă a populaţiei economic active, lipsa forţei de muncă calificate competitivă şi oportunităţile
reduse de angajare etc. Diminuarea acestor cauze nu va îmbunătăţi situaţia privind ocuparea for-
ţei de muncă. Adiţional, este necesar de a spori capacitatea de gestionare a pieţei muncii.
Oficiile forţei de muncă îşi vor dezvolta capacităţi adecvate pieţii muncii în centrele raionale
ale RDC. Cooperarea acestora cu instituţiile educaţionale şi cu sectorul privat va fi încurajată în
scopul ajustării serviciilor cererii de pe piaţa de muncă şi asigurării unei rate înalte de angajare. O
atenţie specială va fi acordată oferirii şanselor egale bazate pe vârstă, gen, abilităţi, situaţie familia-
lă şi dizabilităţile persoanelor.
Această măsura va fi realizată prin intermediul următoarelor proiecte:
• Modernizarea centrelor/oficiilor de angajare în câmpul muncii la nivel regional şi raional.
• Formarea unei reţele dintre centrele de angajare.
• Introducerea monitorizării profesionale a pieţei muncii.
• Crearea unei baze de date electronice atotcuprinzătoare în domeniul pieţei muncii.
• Introducerea serviciilor de angajare diversificate şi îmbunătăţite pentru şomeri, în special
pentru grupuri vulnerabile.
• Cooperarea dintre oficiile de ocupare a forţei de muncă, instituţiile educaţionale şi sectorul
de afaceri, în scopul diversificării oportunităţilor de pregătire profesională şi reinstruire.
• Promovarea informaţiilor despre oportunităţile de angajare existente.
• Elaborarea planurilor de acţiuni pentru combaterea şomajului.
• Promovarea activă a abilităţilor antreprenoriale în localităţile rurale.
• Acordarea consultanţei organizaţiilor din sectorul public şi privat în domeniul evaluării per-
sonalului în baza performanţelor.
• R.2.3.1 Număr sporit de locuri de muncă în sectorul afaceri.
• R.2.3.2 Calitate sporită a serviciilor acordate şomerilor.
• R.2.3.3. Acces îmbunătăţit la informaţii despre oportunităţile de angajare.
• R.2.3.4. Cooperare efectivă dintre oficiile forţei de muncă.
• R.2.4.5 Sistem de monitorizare a pieţei muncii – îmbunătăţit.
Indicatori:
• I.2.3.1 Numărul de angajaţi în afaceri (absolut în 1,000/schimbări în % anual).
• I.2.3.2 Numărul de specialişti calificaţi în cadrul centrelor/oficiilor de angajare (absolut/
• I.2.3.3 Numărul şomerilor cărora li s-a oferit un loc de muncă prin oficiile forţei de muncă

OBIECTIVUL STRATEGIC 3: O ECONOMIE DEZVOLTATĂ

ŞI DIVERSIFICATĂ
Situaţia actuală
Economia RDC mai suportă încă consecinţele subminării dezvoltării economice a ţării cauzate
de reformele incoerente structurale din perioada de tranziţie. Se confruntă cu o serie de probleme
care împiedică utilizarea oportunităţilor, împiedică asigurarea capitalului necesar pentru investiţii
şi diversificarea activităţilor economice. Sumarul acestor probleme cuprinde:
• Accesul limitat la informaţie.
• Serviciile de consultanţă insuficient dezvoltate.
• Tehnologii agricole şi industriale depăşite.
• Servicii subdezvoltate de suport al afacerilor.
• Accesul limitat la resurse financiare.
• Infrastructura economică subdezvoltată.
• Abilităţi inferioare de gestionare.
• Capacitate scăzută pentru marketing.
Problemele ulterioare privind infrastructura fizică nedezvoltată şi calificarea inferioară a forţei
de muncă au fost analizate într-un alt capitol. (vezi O.S.1 şi O.S.2 de mai sus).
Deşi în RDC există instituţii specializate în consolidarea capacităţii în domeniul afacerilor şi
serviciilor de consultanţă care oferă acces direct la informaţia relevantă şi asistenţa necesară în
regiune, capacitatea lor este încă limitată. De asemenea, instituţiile de învăţământ şi de cercetare
nu cooperează cu IMM-urile în privinţa transferului de cunoştinţe, promovarea inovaţiilor, tehnolo-
giilor noi şi informaţionale.
Cele mai mari instituţii financiare din ţară cu filiale în unele oraşe din RDC, prestează un spec-
tru limitat de servicii, iar accesul IMM-lor la credite şi alte scheme financiare care acordă o susţinere
în dezvoltarea afacerii este destul de limitat. Nivelul cunoştinţelor privind cerinţele aferente servi-
ciilor de creditare (pregătirea planurilor de afaceri, informaţia privind gajul etc.) a populaţiei este
relativ scăzut. Aceasta conduce la o capacitate redusă a afacerilor şi la un mediu defectuos pentru
dezvoltarea economică în regiune.
De asemenea, din cauza recesiunii economice, condiţiile de viaţă şi de lucru din regiune sunt
foarte dificile, spectrul activităţilor economice este foarte limitat şi cererea pentru locuri de muncă
bine plătite în regiune este scăzută, fapt ce influenţează populaţia să plece la Chişinău sau peste
hotare. Chiar şi populaţia cu studii universitare este ameninţată de şomaj şi este nevoită să-şi pără-
sească locul de baştină şi să plece în căutarea locurilor de muncă mai bine plătite. Acest fapt cau-
zează exodul populaţiei, în special, a forţei de muncă calificate din regiune şi din ţară.
Remitenţele de la membrii familiei, care lucrează peste hotare, în mare parte sunt cheltuite
pentru consum, deoarece nu există condiţii favorabile pentru investiţii.
Dezvoltarea economică a localităţilor rurale este mai dramatică. Fragmentarea excesivă a
terenurilor agricole împiedică utilizarea agro-tehnologiilor productive. Situaţia este agravată de
calamităţile naturale, de diversificarea redusă a produselor agricole şi de nivelul scăzut al produc-
tivităţii. De asemenea, capacitatea redusă de prelucrare şi marketing determină un nivel scăzut al
competitivităţii produselor locale pe piaţă.

Oportunităţi
RDC acoperă aproximativ o treime din teritoriul ţări (34,9%) şi poziţia geografică a acesteia tot
mai mult conturează rolul său important de „nod de comunicare” dintre RDN şi RDS. Cu atât mai
mult, proximitatea Chişinăului defineşte funcţia sa de suport/logistică pentru dezvoltarea capita-
lei. Evident, dezvoltarea regiunii este strâns corelată cu dezvoltarea Chişinăului, al cărui potenţial
economic va influenţa direct dezvoltarea infrastructurii, serviciilor şi pieţei forţei de muncă din
regiune. Întreprinderile din Chişinău îşi pot înfiinţa filialele în RDC sau se pot stabili în întregime
acolo, ceea ce va contribui la descentralizarea traficului şi a forţei de muncă. De asemenea, în
municipiul Chişinău se află cele mai importante centre de învăţământ, care pot facilita accesul la
instruire pentru populaţia din regiune. Mai există o perspectivă de creştere economică, care derivă
din planurile de dezvoltare şi cooperare dintre RDN şi RDS.
În acelaşi timp, nu trebuie neglijate potenţialele dezavantaje cauzate de proximitatea
Chişinăului. Marea diferenţă a nivelului de dezvoltare între RDC şi Chişinău poate diminua rolul
regiunii de suport al capitalei şi poate împiedica formarea profilului său economic distinct. RDC va
oferi sprijin efectiv actorilor regionali în apărarea intereselor lor şi în prefigurarea unui profil eco-
nomic independent al regiunii.
Dezvoltarea economică a RDC va fi posibilă prin intermediul utilizării eficiente a resurselor,
promovării active a spiritului de întreprinzător şi sporirii competitivităţii produselor autohtone.
Regiunea prezintă o infrastructură relativ bine dezvoltată de telecomunicaţii, care va contribui
la dezvoltarea întreprinderilor locale şi atragerea investiţiilor.
RDC poate ameliora potenţialul său economic, modernizând industria şi serviciile disponibile
de producţie agricolă. O atenţie specială trebuie acordată diversificării producţiei agricole şi calită-
ţii produselor pentru a facilita concurenţa acestora cu produsele importate pe piaţa locală.
În baza funcţiei sale de „nod de comunicare” între toate regiunile ţării, afacerile de transport şi
logistică vor fi consolidate şi vor contribui la dezvoltarea sectorului privat.
Resursele naturale din RDC, precum şi patrimoniul istoric al acesteia constituie o bază rezona-
bilă pentru dezvoltarea sectorului turism. Acesta poate produce o serie de activităţi economice
complementare, urmate de sporirea ocupării forţei de muncă şi atractivităţii pentru investiţii.
Strategia
Acest Obiectiv Strategic va fi realizat printr-o serie de măsuri cu aceeaşi importanţă în realiza-
rea obiectivului, însă cu un grad de focalizare în timp.
• R.3.1 Număr sporit de afaceri, în special IMM-uri.
• R.3.2 Număr sporit al locurilor de muncă în business.
• R.3.3 O economie restructurată cu o pondere mai înaltă a industriei şi a serviciilor.
• R.3.4 Condiţii îmbunătăţite pentru atragerea investiţiilor (autohtone, remitenţe, investiţii
străine directe (ISD).
• R.3.5 Valoare adăugată majorată în sectorul agricol şi de prelucrare a produselor
agro-alimentare.
• R.3.6 Competitivitate sporită a produselor agro-alimentare pe pieţele regionale.
• R.3.7 Sectorul de transport şi logistică extins.
• R.3.8 Venituri majorate pentru persoanele angajate.
• R.3.9 Consolidarea securităţii alimentare pe piaţa regională consolidată.
• R.3.10 Sporirea investiţiilor în capital fix în business.

Indicatori:
• I.3.1 Investiţii în capital fix pentru business (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.2 Investiţii în capital fix pentru IMM-uri (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.3 Volumul producţiei industriale (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.4 Volumul producţiei în sectorul serviciilor (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.5 Volumul producţiei agricole (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.6 Ponderea producţiei industriale şi a serviciilor în producţia totală (absolut/schimbări
în % anual).
• I.3.7 Numărul afacerilor înregistrate (absolut /schimbări în % anual).
• I.3.8 Numărul IMM-urilor înregistrate (absolut /schimbări în % anual).
• I.3.9 Valoarea PIB (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.10 Volumul producţiei industriale şi agricole pe cap de locuitor (absolut în lei/schimbări
în % anual).
• I.3.11 Numărul persoanelor angajate în business (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.12 Salariul mediu lunar nominal pe angajat în business (absolut în lei/schimbări în %
anual).
MĂSURI
Măsura 3.1 Consolidarea serviciilor de suport pentru afaceri şi a reţelelor lor în cadrul
polilor de creştere
Una din premisele de bază ale unei economii dezvoltate şi diversificate este un sector puternic
al IMM-urilor. Aceasta reiese din multiple efecte indispensabile produse în urma dezvoltării aces-
tui sector în beneficiul economiei şi a societăţii în întregime. Din aceste considerente, măsura va
contribui la îmbunătăţirea mediului de afaceri şi la crearea condiţiilor de atragere a investiţiilor în
economia RDC.
Datorită resurselor naturale disponibile şi poziţionării geografice (punte între Nord şi Sud,
proximitatea pieţelor externe şi a Chişinăului) RDC dispune de un potenţial bun pentru dezvoltare.
Totuşi acest lucru e posibil doar în cazul în care regiunea poate explora toate oportunităţile prin
formarea unui mediu de afaceri favorabil şi prin sporirea atractivităţii investiţiilor.
Suma considerabilă de remitenţe de la populaţia angajată peste hotare în prezent este aproa-
pe în totalitate cheltuită pentru consum. În efortul de a îmbunătăţi calitatea vieţii, pentru donatori
aceasta nu constituie o sursă durabilă de venituri, iar pentru recipienţi nu asigură dezvoltarea
dinamică a economiei. Analizăm acest aspect pentru a găsi soluţii care să aducă beneficii tuturor
părţilor implicate şi economiei în ansamblu.
Cele mai atractive sectoare pentru investiţii sunt industria de prelucrare a producţiei agricole,
transport şi logistică, comunicaţii şi comerţ. De asemenea, există şi alte oportunităţi privind dez-
voltarea turismului şi producerea materialelor de construcţie în regiune.
Conceptul dezvoltării regionale este bazat pe înţelegerea faptului că reţeaua polilor de creşte-
re poate energiza dezvoltarea economică a regiunii şi poate reduce dezechilibrele dintre oraşe şi
sate. Aceasta impune ca polii de creştere să deţină o capacitate adecvată şi să ofere o gamă largă
de servicii agenţilor economici.
Îmbunătăţirea infrastructurii fizice şi dezvoltarea resurselor umane au fost deja analizate în alt
capitol (vezi O.S.1 şi O.S.2 mai sus). Suplimentar, sunt necesare servicii atotcuprinzătoare de dez-
voltare a afacerilor, pentru a îmbunătăţi semnificativ mediul de afaceri şi a accelera dezvoltarea
economică a regiunii.

Crearea şi consolidarea reţelelor de servicii de suport şi consultare între polii de creştere va

asigura disponibilitatea expertizei necesare, eficienţa şi calitatea prestării serviciilor. Aceasta nu
doar va diminua costurile, dar va şi spori accesibilitatea acestora. Capacitatea instituţiilor în unele
oraşe (Filialele Camerei de comerţ, Centrele Agroinform, Asociaţia de Consultanţă şi Şcolarizare
în Agricultură, Asociaţia Producătorilor Agricoli etc.) va fi consolidată într-o manieră coordonată.
Aceasta va îmbunătăţi calitatea şi va lărgi spectrul serviciilor prestate.
• Simplificarea procedurilor de înfiinţare a IMM-urilor.
• Crearea “ghişeelor-unice”.
• Acordarea serviciilor de consultanţă IMM-lor şi susţinerea iniţierii afacerilor noi.
• Consolidarea formării capacităţilor pentru dezvoltarea IMM-urilor (abilităţi de management
şi contabilitate, legislaţie, marketing, surse financiare, abilităţi TIC etc.).
• Îmbunătăţirea accesului la resursele financiare (împrumuturi bancare şi granturi în favoarea
întreprinderilor şi afacerilor nou-create).
• Formarea fondului regional de garantare a împrumuturilor (scheme de garantare a împru-
muturilor pentru a depăşi lipsa gajului).
• Îmbunătăţirea accesului la informaţii de interes pentru afaceri (oportunităţile pieţei, adap-
tarea tehnologiilor, instrumente de marketing, capitalul disponibil).
• Elaborarea schemelor de granturi pentru IMM-urile orientate spre export.
• Formarea centrelor de certificare a calităţii produselor.
• Îmbunătăţirea gestionării terenurilor pentru investiţii.
• Crearea registrului electronic al oportunităţilor de dezvoltare a afacerilor şi turismului.
• Crearea portalului web al Regiunii de Dezvoltare Centru (comerţ electronic, schimburi şi
cooperare, oportunităţi de afaceri).
• Atragerea investitorilor şi acordarea informaţiilor necesare (autohtone, remitenţe, ISD).
• Îmbunătăţirea serviciilor de certificare a calităţii şi standardizare.
• Crearea centrelor de informare în domeniul dezvoltării afacerilor şi comerţului.
• Formarea unei reţele de centre de informare în domeniul dezvoltării afacerilor şi
comerţului.
• Crearea unui Centru Regional al produselor de excelenţă (brand-ul regional).
• Crearea unei baze de date electronice a potenţialului investiţional.
• Promovarea formării de asociaţii şi altor forme de reţele ale IMM-urilor.
• Formarea centrelor de instruire şi consultare pentru activităţi de business.
• Facilitarea comunicării cu partenerii de afaceri autohtoni şi străini.
• Instruirea noilor antreprenori în domeniul planificării, menţinerii şi diversificării afacerilor.
• Crearea lanţurilor de sporire a valorii pentru produse specifice.
• Sporirea capacităţii serviciilor de consultanţă în domeniul elaborării proiectelor şi planurilor
de afaceri, activităţi de diseminare şi informare, studii de marketing.
• R.3.1.1 Număr sporit al afacerilor, în special al IMM-urilor.
• R.3.1.2 Număr sporit al locurilor de muncă create în business.
• R.3.1.3 Acces îmbunătăţit la instrumentele financiare pentru IMM-uri (împrumuturi bancare,
Fondul de Garantare a Împrumuturilor).
• R.3.1.4 Sporirea investiţiilor în afaceri (autohtone, remitenţe, ISD).
• R.3.1.5 Afaceri restructurate.
• R.3.1.6 Diversificare sporită a economiei.
• R.3.1.7 Cifră de afaceri majorată şi un nivel înalt al profitului.

• R.3.1.8 Acces îmbunătăţit la servicii de consultanţă, instruire şi informare pentru dezvolta-

rea afacerilor
• R.3.1.9 Abilităţi de management .
• R.3.1.10 Produse certificate la nivel regional.
Indicatori:
• I.3.1.1 Numărul afacerilor şi IMM-urilor înregistrate (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.1.2 Numărul IMM-urilor care beneficiază de împrumuturi bancare, garanţii pentru împru-
muturi (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.1.3 Numărul centrelor funcţionale pentru instruirea, consultarea şi informarea IMM-urilor
• I.3.1.4 Numărul serviciilor funcţionale on-line în RDC (portaluri, registre electronice, comerţ
electronic, schimb de experienţă) pentru IMM-uri (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.1.5 Numărul de persoane beneficiare de servicii în cadrul centrelor de instruire, consulta-
re şi informare a IMM-lor (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.1.6 Volumul fondului funcţional de garantare a împrumuturilor (absolut în lei/schimbări
în % anual).
• I.3.1.7 Numărul participanţilor din regiune la târguri, expoziţii şi acţiuni economice (abso-
lut/schimbări în % anual).
Măsura 3.2 Suport acordat centrelor inovative care vor asigura cooperarea şi transferul
de cunoştinţe de la instituţiile de învăţământ şi cercetare către IMM-uri
În prezent, sectorul privat, în special IMM-urile, nu au explorat suficient posibilitatea cooperării
cu instituţiile de învăţământ şi cercetare. Majoritatea instituţiilor de învăţământ specializate şi de
cercetare sunt localizate în Chişinău. În acelaşi timp, unele instituţii de cercetare deţin terenuri
experimentale în regiune. Din aceste considerente, agenţii economici şi potenţialii antreprenori au
un avantaj evident de accesare a cunoştinţelor şi noilor tehnologii.
Actualmente, majoritatea instituţiilor de cercetare se confruntă cu probleme ce ţin de
constrângerile financiare, iar cooperarea cu sectorul privat poate avea un avantaj mutual.
Implementarea noilor tehnologii şi a inovaţiilor, elaborarea studiilor de fezabilitate, a studiilor de
piaţă şi certificarea calităţii produselor sunt câteva din multiplele posibilităţi ce rezultă din aseme-
nea cooperare.
Această măsură fi realizată prin intermediul următoarelor proiecte:
• Crearea noilor centre pentru practici inovaţionale şi transfer de cunoştinţe şi modernizarea
celor existente.
• Stabilirea unor acorduri de cooperare dintre centrele inovaţionale şi IMM-uri.
• Publicarea on-line a informaţiilor în domeniul inovaţiilor şi transferului de cunoştinţe.
• Acordarea consultanţei centrelor inovaţionale pentru consolidarea activităţilor conform
necesităţilor IMM-urilor.
• Introducerea TIC în sectorul IMM-urilor.
• Organizarea activităţilor de divizare a costurilor pentru elaborarea inovaţiilor.
• R.3.2.1 Extinderea capacităţii de transfer a cercetărilor şi a cunoştinţelor.
• R.3.2.2 Extinderea practicii aplicării noilor tehnologii.
• R.3.2.3 Sporirea capacităţii tehnologiilor existente.
• R.3.2.4 Crearea abilităţilor TIC printre angajaţi şi antreprenori.
• R.3.2.5 Nivel sporit de utilizare a TIC în IMM-uri.
• R.3.2.6 Eficienţă şi productivitate sporită a IMM-urilor.

• R.3.2.7 Nivel sporit al investiţiilor.

• R.3.2.8 Activităţi economice majorate şi diversificate.
• R.3.2.9 Eficientizarea managementului cunoştinţelor.
• R.3.2.10 Cooperare consolidată între instituţii de învăţământ/cercetare şi IMM-uri.
• R.3.2.11 Număr sporit de utilizatori ai noilor tehnologii şi ai cunoştinţelor inovaţionale.
Indicatori:
• I.3.2.1 Numărul de centre inovaţionale funcţionale pentru IMM-uri (absolut/schimbări în %
anual).
• I.3.2.2 Numărul acordurilor de cooperare dintre centrele inovaţionale şi IMM-uri (absolut/
• I.3.2.3 Numărul de IMM-uri care utilizează TIC (absolut/schimbări în % anual);
• I.3.2.4 Numărul personalului din cadrul centrelor inovaţionale funcţionale pentru IMM-uri
Măsura 3.3 Dezvoltarea pieţelor agricole şi adaptarea produselor la cerinţele pieţei
Această măsură este destinată să contribuie la crearea mediului necesar pentru diversificarea
producţiei agricole, perfecţionarea calităţii produselor şi adaptarea acestora la cerinţele pieţei.
Deşi strategia de dezvoltare pentru RDC prevede diversificarea activităţilor economice, regiu-
nea va rămâne predominant agricolă. Diferenţele de dezvoltare existente între localităţile urbane
şi cele rurale sunt în cea mai mare parte cauzate de ponderea agriculturii din punct de vedere al
forţei de muncă slab remunerată care nu poate asigura un nivel decent de trai pentru populaţia
care locuieşte în mediul rural.
O soluţie poate fi dezvoltarea efectivă a pieţelor, crearea condiţiilor pentru procesare a pro-
ducţiei agricole şi a activităţilor de marketing în cadrul regiunii.
În acest context, sporirea competitivităţii produselor agro-alimentare şi a accesului pe piaţa
internă şi externă sunt aspecte importante ale strategiei de dezvoltare a regiunii.
Adoptarea graduală a standardelor de calitate pentru produsele agro-alimentare şi serviciile
aferente comercializării acestora reprezintă principalele domenii de concentrare în acest sens.
• Amenajarea unor pieţe noi pentru produsele agricole din regiune şi modernizarea celor
existente.
• Iniţierea noilor afaceri şi consolidarea celor existente în domeniul procesării şi promovării
produselor agro-alimentare.
• Promovarea standardelor de calitate şi a tehnologiilor avansate pentru producţia agricolă.
• Crearea serviciilor de promovare a produsele agricole.
• Promovarea tehnologiilor avansate pentru producerea şi procesarea produselor agricole.
• Formarea grupurilor regionale de presiune pentru îmbunătăţirea cadrului regulatoriu şi
macroeconomic pentru sectorul agro-alimentar.
• Crearea centrului regional de certificare a calităţii şi eco-labeling (marcă ecologică).
• Crearea lanţurilor de sporire a valorii produselor agro-alimentare.
• Crearea bursei electronice agricole.
• Formarea capacităţii pentru asociaţiile şi cooperativele producătorilor agricoli.
• Promovarea noilor produse agricole.
• Modernizarea serviciilor de informare şi consultanţă în agricultură.
• Acordarea suportului producătorilor agricoli în organizarea cooperativelor şi asociaţiilor.
• Crearea serviciilor pentru conservarea şi împachetarea produselor perisabile.

• Promovarea agriculturii în sere mici.

• Elaborarea hărţilor regionale ale terenurilor agricole cu indicarea modalităţilor de utilizare a
acestora.
• Îmbunătăţirea calităţii produselor agricole regionale.
• R.3.3.1 Pieţe agricole extinse şi modernizate.
• R.3.3.2 Calitate sporită a produselor agro-alimentare.
• R.3.3.3 Volum sporit al produselor agro-alimentare exportate pe piaţa naţională.
• R.3.3.4 Securitate alimentară garantată pentru locuitorii RDC.
• R.3.3.5 Produse agricole diversificate pe piaţa locală şi naţională.
• R.3.3.6 Nivel sporit al locurilor de muncă în business şi venit majorat la sate.
• R.3.3.7 Valoare adăugată sporită în agricultura din regiune.
• R.3.3.8 O productivitate sporită în sectorul produselor agro-alimentare.
• R.3.3.9 Volum sporit al producţiei agricole.
• R.3.3.10 Venituri majorate ale producătorilor/fermierilor.
• R.3.3.11 Nivel sporit al investiţiilor în agricultură.
• R.3.3.12 Standarde de calitate adoptate pentru producţia agricolă şi sistemele de
distribuţie.
Indicatori:
• I.3.3.1 Investiţii în capital fix în procesarea producţiei agricole şi marketing (absolut în
lei/schimbări în % anual).
• I.3.3.2 Volumul producţiei agricole (absolut lei/schimbări în % anual).
• I.3.3.3 Numărul afacerilor în domeniul procesării şi marketing-ului produselor agro-alimen-
tare (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.3.4 Numărul produselor agro-alimentare cu certificat de calitate (absolut/schimbări
în % anual).
• I.3.3.5 Numărul de centre funcţionale în domeniul instruirii, consultanţei şi informării în
agricultură (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.3.6 Numărul persoanelor beneficiare de servicii în cadrul centrelor funcţionale în dome-
niul instruirii, consultanţei şi informării în agricultură (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.3.7 Productivitatea agriculturii (producţia la ha absolut/schimbări în % anual).
• I.3.3.8 Suprafaţa pieţelor funcţionale pentru produsele agricole (absolut în m2/schimbări
în % anual).
• I.3.3.9 Volumul profitului net/pierderii nete în întreprinderile agricole (absolut în lei/schim-
bări în % anual).
Măsura 3.4 Dezvoltarea sistemului de transport multi-modal şi logistică
În prezent, calitatea inferioară a serviciilor de transport (mărfuri/pasageri) şi de logistică este
determinată de o varietate de factori: vehicule de transport public învechite, lipsa concurenţei,
lipsa încrederii între prestatorii de servicii de transport şi autorităţile publice privind angajamente-
le financiare în baza actelor regulatorii şi contractelor, finanţarea redusă a serviciilor transport de
la bugetul de stat, numărul redus de operatori transport şi structura necorespunzătoare a rutelor,
depozite şi servicii de logistică insuficiente.
Poziţia geo-strategică a RDC oferă o varietate de oportunităţi în domeniul transport şi logistică,
care vor fi explorate mai activ pentru a aduce beneficii dezvoltării sale. De asemenea, dezvoltarea
infrastructurii de transport multi-modal şi de logistică va permite utilizarea eficientă a potenţialu-
lui său economic. Prin aceasta va spori eficienţa transportului intern şi internaţional şi va fi facilitat

accesul la coridoarele europene de transport. Totodată, dezvoltarea serviciilor de transport multi-

modal şi de logistică va oferi posibilitatea de a optimiza utilizarea vehiculelor şi bunurilor imobile-
lor în scopurile solicitate.
• Crearea serviciilor de logistică în regiune şi modernizarea celor existente.
• Crearea noilor afaceri în sub-sectorul transportului şi logisticii şi consolidarea celor
existente.
• Amplificarea capacităţii de gestionare a transportului şi a serviciilor de logistică.
• Crearea noilor rute dintre principalele oraşe ale regiunii şi modernizarea celor existente.
• Crearea noilor rute spre coridoarele internaţionale de transport/spre punctele vamale de
frontieră şi modernizarea celor existente.
• R.3.4.1 Legături îmbunătăţite dintre modurile de transportare (şosea/cale ferată).
• R.3.4.2 Servicii de transport pentru mărfuri extinse şi îmbunătăţite.
• R.3.4.3 Servicii de transport pentru pasageri extinse şi îmbunătăţite.
• R.3.4.4 Volum sporit de mărfuri transportate.
• R.3.4.5 Legături îmbunătăţite dintre serviciile de transport şi infrastructura logistică din
regiune.
Indicatori:
• I.3.4.1 Investiţii în capital fix în sectorul transport şi logistică (absolut în lei/schimbări în %
anual).
• I.3.4.2 Numărul afacerilor înregistrate sectorul transport şi logistică (absolut/schimbări în %
anual).
• I.3.4.3 Volumul mărfurilor transportate (absolut în tone/schimbări în % anual).
Măsura 3.5 Dezvoltarea capacităţilor pentru turism
RDC deţine un potenţial bun pentru dezvoltarea turismului. Acesta trebuie să fie mai activ
explorat şi inclus în circuitul turistic. Monumentele istorice şi culturale de valoare naţională (de
ex. bisericile, mănăstirile) sunt complementate de resurse naturale şi arii protejate, peisaje unice
şi o varietate de destinaţii de recreiere. Un alt element sunt renumitele fabrici de vin din regiune,
incluse în programul naţional “Drumul Vinului”. Nemaivorbind despre satele pitoreşti localizate
pe pantele abrupte ale malurilor râului Răut care sunt atractive în calitate de destinaţii liniştite şi
adevărate pentru turismul recreativ. Toate aceste destinaţii sunt în prezent utilizate pentru unele
activităţi ce ţin de turism, dar sunt extinse în măsura capacităţii disponibile.
Sunt necesare acţiuni pentru consolidarea potenţialului disponibil în scopul facilitării dezvol-
tării turismului în regiune, ca o marcă comercială a regiunii şi ca o sursă generatoare de venituri
pentru bugetul local şi regional. Accentul va fi pus nu doar pe atragerea turiştilor străini, dar şi pe
cei din interiorul ţării. De asemenea, vor fi diversificate serviciile în atracţiile turistice alternative
mun. Chişinău ceea ce va încuraja turismul naţional.
Atenţia va fi focusată asupra consolidării capacităţii pentru dezvoltarea afacerilor în sectorul
turismului, crearea infrastructurii de suport al dezvoltării turismului, revitalizarea tradiţiilor locale
de ospitalitate şi de artizanat, dezvoltarea serviciilor, precum şi alte activităţi economice adiţionale
pentru dezvoltarea turismului. Experienţa internaţională va fi activ preluată în scopul utilizării raţi-
onale a resurselor disponibile.


• Construirea infrastructurii pentru servicii de cazare şi de deservire a turiştilor şi moderniza-
rea celei existente (hoteluri, restaurante, destinaţii recreative etc.).
• Extinderea activităţilor de formare a capacităţii de gestionare profesională în domeniul
turismului.
• Crearea unităţilor specializate în formarea capacităţilor pentru afaceri în turismul rural.
• Crearea paginii-web pentru turismul regional.
• Suport în crearea unei asociaţii a actorilor implicaţi în afaceri din domeniul turismului.
• Reabilitarea patrimoniului regional, cultural şi istoric.
• Amenajarea destinaţiilor şi unităţilor de infrastructură pentru turismul recreativ (pescuit,
alpinism, ciclism, colectarea plantelor medicinale etc.).
• Modernizarea serviciilor aferente traseului “Drumul Vinului”.
• Elaborarea unei Strategii de Dezvoltare a Turismului în RDC pentru anii 2009-2013.
• Elaborarea şi promovarea brand-ului regional.
• Facilitarea accesului IMM-urilor din sectorul turismului la resursele financiare (credite,
grant-uri).
• Elaborarea materialelor informative pentru promovarea turismului.
• R.3.5.1 Atractivitate sporită a RDC pentru turişti.
• R.3.5.2 O infrastructură de cazare şi de deservire bine dezvoltată.
• R.3.5.3 Turism diversificat.
• R.3.5.4 Număr sporit de angajaţi în serviciile din domeniul turismului.
• R.3.5.5 Volum sporit de investiţii în infrastructura turismului.
• R.3.5.6 Cifra de afaceri sporită şi venituri majorate în domeniul turismului.
• R.3.5.7 Resurse umane pregătite/instruite pentru dezvoltării turismului.
• R.3.5.8 Destinaţii turistice noi explorate şi incluse în circuitul turismului.
• R.3.5.9 Asociaţii ale prestatorilor de servicii din domeniul turismului operaţionale.
• R.3.3.10 Destinaţii turistice incluse în reţelele turistice interregionale/transfrontaliere.
Indicatori:
• I.3.5.1 Investiţii în capital fix în sectorul turismului (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.5.2 Numărul afacerilor din sectorul turismului (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.5.3 Numărul persoanelor angajate serviciile din sectorul turismului (absolut/schimbări în
% anual).
• I.3.5.3 Numărul proiectelor axate pe dezvoltarea turismului (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.5.4 Cifra de afaceri în sub-sectorul turismului (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.3.5.5 Numărul persoanelor instruite în domeniul dezvoltării turismului (absolut/schimbări
în % anual).
• I.3.5.6 Numărul destinaţiilor turistice construite sau reabilitate (absolut/schimbări în %
anual).
• I.3.5.7 Numărul membrilor care fac parte din asociaţia prestatorilor de servicii în domeniul
turismului (absolut/schimbări în % anual).
• I.3.5.8 Numărul circuitelor turistice organizate în cadrul regiunii (absolut/schimbări în %
anual).

OBIECTIVUL STRATEGIC 4: C A L I T A T E ÎMBUNĂTĂŢITĂ

A VIEŢII ŞI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Situaţia actuală
Cea mai mare parte a populaţiei din RDC locuieţte în mediul rural şi regiunea posedă cel mai
mic nivel de urbanizare (17%). Instabilitatea financiară, incertitudinea angajării în câmpul muncii,
lipsa accesului echitabil la informaţie, învăţământ, servicii şi alte oportunităţi de dezvoltare este pe
larg răspândită. Totuşi, discrepanţa în ce priveşte nivelul de trai al populaţiei are un caracter pro-
nunţat teritorial deoarece condiţiile de viaţă din sate sunt mai reduse decât cele din oraşe.
În acelaşi timp, multe aspecte ale vieţii în oraşe nu corespund standardelor moderne.
Dezvoltarea oraşelor este afectată de dezvoltarea economică infimă. De asemenea, bugetele loca-
le limitate pot să aloce ocazional fonduri pentru menţinerea infrastructurii fondului locativ, servi-
ciilor comunale şi altor servicii. Există o degradare pronunţată a infrastructurii sociale, poluarea şi
managementul ineficient al resurselor naturale având un impact negativ asupra progresului.
Planurile vechi de dezvoltare urbană nu mai corespund situaţiei actuale demografice şi eco-
nomice. Construcţia haotică a clădirilor şi lucrul nesistematic privind lucrările de reabilitare sau
reconstrucţia utilităţilor publice şi locuinţelor creează probleme serioase pentru dezvoltarea ulte-
rioară a oraşelor.
Satele nu dispun de planuri urbanistice şi toate utilităţile şi lucrările de construcţie a caselor
sunt în mare parte sporadice şi slab fundamentate din punct de vedere al dezvoltării urbane.
Aspectele privind starea mediului, ocrotirea sănătăţii şi nivelul de trai în oraşe şi sate sunt nesa-
tisfăcătoare. Deşi RDC nu dispune de industrie grea care ar cauza probleme acute de mediu, totuşi
persistă un şir probleme legate de: trafic, poluări riscante, prezenţa unor mari depozite de deşeuri
menajere şi a unor depozite vechi de deşeuri toxice, precum şi atitudinea populaţiei faţă de mediu.
Cultura de ocrotire a mediului a populaţiei este foarte scăzută; comunităţile se confruntă cu spaţii
de depozitare a deşeurilor neautorizate, situaţie similară şi în ce priveşte exploatarea agricolă a
zonelor de protecţie a râurilor, tăierea zonelor verzi de protecţie, nerespectarea tehnologiilor de
protecţie a solurilor agricole etc.
Utilităţile şi serviciile publice sunt disponibile într-o oarecare măsură doar în oraşe, în timp ce
satele sunt rar conectate la sistemele centralizate de alimentare cu apă şi canalizare. Reabilitarea
sau reconstrucţia acestora sunt foarte costisitoare, iar bugetele locale nu pot acoperi cheltuielile.
În oraşe, serviciile de management al deşeurilor cu greu corespund cerinţelor sanitare privind
colectarea şi transportarea. Problema depozitării şi reciclării deşeurilor rămâne foarte importantă,
deoarece nu există fonduri şi capacităţi pentru managementul sau servicii eficiente. Mai mult,
deşeurile nu sunt colectate selectiv nicăieri.
În sate, serviciile de colectare şi transportare a deşeurilor practic nu există. Acest lucru cauzea-
ză în mod obişnuit depozitarea neautorizată a deşeurilor, care condiţionează un risc înalt pentru
siguranţa sănătăţii publice şi a mediului. O precondiţie importantă pentru îmbunătăţirea situ-
aţiei este creşterea conştientizării publicului privind principiile dezvoltării durabile şi protecţiei
mediului.
Oportunităţi
Cooperarea dintre autorităţile publice locale, sectorul privat şi societatea civilă reprezintă o
precondiţie necesară pentru dezvoltarea regiunii.

Planificarea dezvoltării teritoriale întruneşte interesele tuturor actorilor deoarece aceasta solu-
ţionează interesele comune pentru aspectele funcţionale şi arhitectonice ale dezvoltării aşezării
umane. Planificarea spaţială poate fi promovată pentru oraşe, precum şi la nivel regional în scopul
perfecţionării perspectivelor de dezvoltare şi consolidării activităţii în reţea a oraşelor, din acest
aspect. Actualmente, doar câteva oraşe din RDC dispun de un plan de dezvoltare urbană creat în
conformitate cu metodologia modernă de dezvoltare urbană. Această experienţă trebuie să fie
promovată activ în continuare.
Unele sate au reuşit să revitalizeze viaţa comunităţii prin intermediul planificării participative şi
implementării proiectelor de dezvoltare locală prin contribuţia financiară a comunităţii susţinută
de către comunitatea donatorilor. Proiectele au conţinut lucrări privind reabilitarea clădirilor publi-
ce şi serviciilor comunale, stabilirea centrelor de informare a comunităţii, lucrări de îmbunătăţire
a spaţiului, reabilitarea drumurilor şi podurilor etc. Cele mai bune astfel de practici pot fi ulterior
diseminate şi susţinute, în special stimulând activitatea în reţea a satelor şi cooperarea la nivel
regional.
Eforturile trebuie focusate pe stimularea implicării comunităţii şi participării active la planifica-
rea dezvoltării locale şi implementarea proiectelor. Acest lucru poate consolida semnificativ spiri-
tul şi responsabilitatea comunităţii.
Promovarea planificării teritoriale la nivel regional împreună cu consolidarea capacităţii dez-
voltării aşezărilor umane poate stimula o utilizare mai eficientă a aspectelor teritoriale, promova-
rea standardelor avansate pentru dezvoltarea regiunii privind distribuţia şi concentrarea resurselor
umane şi naturale, şi majorarea atractivităţii regiunii pentru investiţiile din toate sferele ca o bază
pentru dezvoltarea durabilă viitoare.
Eforturile societăţii civile în vederea consolidării conştientizării publice pentru protecţia resur-
selor naturale din regiune pot fi pe larg susţinute. Atitudinea populaţiei privind protecţia resurse-
lor naturale şi a mediului poate fi îmbunătăţită în baza experienţei internaţionale disponibile pri-
vind modificarea comportamentului. Programe specializate pot fi implementate prin intermediul
cooperării între societatea civilă, autorităţile publice şi sectorul privat. De asemenea, cunoştinţe
privind economisirea şi conservarea energiei pot fi activ promovate în scopul stimulării implemen-
tării practicilor de economisire a energiei împreună cu tehnologiile care implică resurse energetice
renovabile.
Pe lângă efectele devastatoare ale calamităţilor naturale, calitatea mediului este afectată de
către atitudinea neglijentă a populaţiei, resursele limitate cheltuite pentru protecţia acestuia şi
lipsa capacităţii de management al mediului în vederea unui nivel îmbunătăţit de trai.
Cultura populaţiei privind protecţia mediului se dovedeşte a fi foarte scăzută. Una din cele mai
mari probleme în această privinţă este canalizarea subdezvoltată, managementul slab al deşeuri-
lor, depozitarea ilegală a deşeurilor şi reciclarea acestora.
Nu în ultimul rând, capacitatea autorităţilor publice trebuie să fie consolidată deoarece calita-
tea vieţii comunităţii depinde în mare parte de capacitatea acestora de administrare a fondurilor
publice, de comunicare adecvată şi mobilizarea comunităţii în vederea soluţionării problemelor
zilnice de trai.
Strategia
Acest obiectiv cuprinde câteva aspecte, care influenţează nivelul de trai şi poate fi abordat la
nivel regional după cum urmează:
• Eficienţa dezvoltării teritoriale la nivel regional.
• Atitudinea faţă de resursele naturale şi starea mediului.

• Calitatea serviciilor publice.

• R.4.1 Îmbunătăţirea calităţii vieţii.
• R.4.2 Creşterea nivelului de conştientizare al problemelor de mediu.
• R.4.3 Ameliorarea calităţii mediului ambiant.
• R.4.4 Creşterea calităţii serviciilor publice.
• R.4.5 Utilizarea eficientă a resurselor funciare.
Indicatori:
• I.4.1 Numărul planurilor de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice aprobate (abso-
lut/schimbări în % anual).
• I.4.2 Populaţia acoperită de servicii publice îmbunătăţite (absolut/schimbări în % anual).
• I.4.3 Numărul de participanţi la evenimente de sporire a conştientizării în domeniul mediu-
lui ambiant (absolut/schimbări în % anual).
MĂSURI
Măsura 4.1 Promovarea planificării teritoriale a regiunii

Această măsură va contribui la promovarea planificării teritoriale a regiunii ca o precondiţie
pentru utilizarea eficientă a resurselor regionale şi ameliorarea mediului pentru investiţii.
Planurile urbanistice vor defini modalitatea în care localitatea poate fi dezvoltată pentru a
răspunde tuturor necesităţilor şi cerinţelor pentru un trai decent al populaţiei. Multe probleme
corelate la nivel intersectorial, precum zonarea localităţilor urbane, deconcentrarea transportu-
lui, crearea hărţilor pentru Investiţii Străine Directe vor fi soluţionate prin intermediul planificării
teritoriale. Ca exerciţiu complex, planificarea teritorială se bazează pe procesul participativ activ
(consultări şi dezbateri publice) care poate fi un factor excelent de coeziune socială şi de cooperare
consolidată între autorităţile publice şi actorii privaţi.
La nivel regional, planificarea teritorială poate fi considerată ca un instrument pentru utilizarea
mai bună a resurselor disponibile, inclusiv capitalul fizic şi uman, asigurând astfel dezvoltarea sis-
tematică şi echilibrată a regiunii care să ducă la reducerea discrepanţelor dintre localităţi.
Această măsură va contribui la valorificarea resurselor fizice ale regiunii, fondului funciar şi
resurselor naturale, localizării aşezărilor umane în scopul utilizării în cel mai eficient mod al tuturor
beneficiilor poziţionării geografice şi resurselor pentru condiţii perfecţionate de trai în regiune.
Planificarea teritorială va deveni un element deosebit de important pentru RDC, astfel încât
oportunităţile de investiţii din Chişinău şi de peste hotare să poată fi utilizate optim pentru dezvol-
tarea tuturor teritoriilor regiunii.
• Elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului pentru regiune.
• Editarea registrului resurselor fizice şi naturale ale regiunii.
• Crearea bazei de date a resurselor funciare şi a domeniilor potenţiale pentru investiţii.
• Promovarea planificării dezvoltării urbane în oraşe.
• R.4.1.1 Dezvoltarea oraşelor conform planurilor urbanistice.
• R.4.1.2 Utilizarea optimă a potenţialului teritorial al regiunii.
• R.4.1.3 Disparităţi reduse între localităţile urbane şi cele rurale.

• R.4.1.4 Îmbunătăţirea eficienţei utilizării terenurilor.

• R.4.1.5 Crearea unei baze de date a resurselor din regiune.
• R.4.1.6 Atractivitate sporită a localităţilor, inclusiv pentru ISD.
• R.4.1.7 Îmbunătăţirea stării resurselor naturale.
Indicatori:
• I.4.1.1 Investiţii în capital fix în afaceri (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.4.1.2 Numărul planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice aprobate
• I.4.1.3 Numărul resurselor naturale în bazele de date regionale (absolut/schimbări în %
anual).
Măsura 4.2 Sporirea capacităţii de prestare a serviciilor publice calitative
Măsura dată va contribui la sporirea capacităţii de prestare a serviciilor publice calitative.
Acestea vor avea posibilitatea să fie dotate cu echipament adecvat, iar persoanele angajate în
acest sector – posibilitatea să posede cunoştinţe şi abilităţi.
Serviciile de asistenţă sociale în regiune sunt la o etapă de început. Nu există un sistem bine
dezvoltat de creare şi prestare a serviciilor sociale. Mai mult, bugetele locale nu dispun de resurse
financiare pentru consolidarea acestor servicii, iar cererea devine tot mai mare.
Eficientizarea prestării serviciilor publice se poate realiza datorită consolidării unui parteneriat
viabil între autorităţile publice şi sectorul neguvernamental. În acest sens se pot obţine fonduri
internaţionale pentru crearea şi diversificarea serviciilor de către ONG –uri, iar autorităţile locale
pot susţine aceste iniţiative prin: acordare de spaţii, acoperirea cheltuielilor operaţionale sau sala-
rizarea angajaţilor. Această practică există deja în Republica Moldova şi în unele localităţi ale regiu-
nii, însă mai sunt necesare acţiuni de asigurare a durabilităţii acestor iniţiative.
• Cursuri de instruire pentru funcţionari publici (management, buna guvernare, TIC,
Monitorizare şi Evaluare).
• Suport în implementarea bunelor practici de gestionare în organizaţii publice.
• Stabilirea acordurilor de cooperare între organele publice şi ONG-uri în prestarea serviciilor.
• Acordarea consultanţei funcţionarilor publici în domeniul îmbunătăţirii managementului.
• Suport în introducerea TIC în APL şi în alte instituţii publice (intranet, web-site-uri, servicii
electronice).
• Crearea reţelelor dintre APL-urile din regiune.
• Crearea “ghişeelor unice” pentru cetăţeni.
• Îmbunătăţirea serviciilor sociale pentru grupuri dezavantajate, echitatea socială şi integra-
rea socială.
• Crearea serviciilor ambulante de asistenţă socială, centre de plasament, centre de zi, centre
rezidenţiale pentru grupurile dezavantajate etc.
• R.4.2.1 Calitatea vieţii îmbunătăţită şi servicii publice diversificate.
• R.4.2.2 Îmbunătăţirea capacităţilor administraţiei publice locale în domeniul guvernării mai
bune.
• R.4.2.3 Acces sporit al cetăţenilor la servicii şi informaţii.
• R.4.2.4 Asigurarea transparenţei în procesul decizional.
• R.4.2.5 Consolidarea cooperării trans-comunitare.
• R.4.2.6 Parteneriat public-privat consolidat în acordarea serviciilor.

Indicatori:
• I.4.2.1 Numărul acordurilor de cooperare dintre instituţiile publice şi ONG-uri în domeniul
acordării serviciilor (absolut/schimbări în % anual).
• I.4.2.2 Numărul personalului instruit în cadrul instituţiilor publice (absolut/schimbări în %
anual).
• I.4.2.3 Numărul de evenimente de promovare a formării reţelei dintre instituţiile publice din
regiune (absolut/schimbări în % anual).
• I.4.2.4 Populaţia care beneficiază de servicii publice îmbunătăţite (absolut/schimbări în %
anual).
Măsura 4.3 Promovarea comportamentului prietenos faţă de mediu şi conservarea
resurselor naturale
Această măsură va contribui la creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei privind valoa-
rea resurselor naturale şi calitatea mediului ca element de bază pentru dezvoltarea durabilă.
Orice tendinţă de dezvoltare a regiunii pentru realizarea viziunii de dezvoltare se va baza pe
crearea unei armonii pe termen lung între protejarea mediului şi procesele socio-economice, în
contextul în care, dezvoltarea economică şi socială nu vor afecta mediul înconjurător şi resursele
naturale.
Promovarea perceperii faptului că este mai eficient şi mai ieftin să protejezi mediul ambiant
decât să cheltui ulterior sume mari pentru restaurare reprezintă pilonul central al acestei măsuri.
Această măsură va fi realizată prin următoarele proiecte:
• Implementarea programelor de sprijin pentru diferite grupuri de vârstă şi categorii de
populaţie.
• Promovarea educaţiei ecologice în grădiniţe, şcoli şi instituţii educaţionale de nivel mediu.
• Promovarea acordurilor cu sectorul business privind responsabilitatea corporativă în dome-
niul calităţii mediului ambiant.
• Promovarea tehnologiilor prietenoase faţă de mediu în sectorul afacerilor.
• Promovarea tehnologiilor de producere a resurselor energetice alternative.
• Implementarea programelor de educaţie ecologică pentru diferite grupuri de vârstă şi cate-
gorii de populaţie.
• Promovarea educaţiei ecologice în grădiniţe, şcoli şi instituţii educaţionale de nivel mediu.
• Promovarea acordurilor cu sectorul business privind responsabilitatea corporativă în dome-
niul calităţii mediului ambiant.
• Promovarea tehnologiilor prietenoase faţă de mediu în sectorul afacerilor.
• Promovarea tehnologiilor de producere a resurselor energetice alternative.
• R.4.3.1 Nivel înalt de conştientizare în domeniul calităţii mediului ambiant.
• R.4.3.2 Îmbunătăţirea calităţii mediului ambiant.
• R.4.3.3 Reducerea numărului gunoiştilor neautorizate.
• R.4.3.4 Îmbunătăţirea condiţiilor de dezvoltare a ecoturismului.
Indicatori:
• I.4.3.1 Numărul de participanţi la evenimente de sporire a conştientizării faţă de mediu
• I.4.3.2 Volumul investiţiilor în proiectele de reabilitare şi protecţie a mediului (absolut în
m lei/schimbări în % anual).

• I.4.3.3 Volumul investiţiilor în domeniul utilizării resurselor de energie renovabilă (absolut

în lei/schimbări în % anual).
• I.4.3.4 Capacitatea de producere a energiei din resurse de energie renovabilă (absolut
în MWh/schimbări în % anual).

OBIECTIVUL STRATEGIC 5: C O N S O L I D A R E A COOPERĂRII

REGIONALE ŞI INTERREGIONALE
Succesul implementării strategiei de dezvoltare se regăseşte în capacitatea regiunii de mobi-

lizare a potenţialului local, atragerea surselor externe de suport şi coordonarea eforturilor la nivel
regional în vederea realizării celor patru obiective strategice, prezentate mai sus. În acest scop este
necesară în primul rând crearea şi menţinerea unei identităţi regionale puternice printre toţi acto-
rii relevanţi. De altfel, va fi dificil să fie obţinută o înţelegere comună a direcţiei şi paşilor de dezvol-
tare regională în RDC. Aceasta constituie o provocare în special pentru RDC, datorită localizării sale
geografice care constituie un cerc subdezvoltat înconjurând aria prosperă a capitalei şi posibila
competiţie între polii de creştere din regiune.
Succesul strategiei de dezvoltare regională va depinde şi de felul în care regiunea îşi va utiliza
poziţia geografică în contextul cooperării interregionale şi internaţionale. Aceasta se datorează
faptului că regiunea îşi poate utiliza întregul potenţial doar în strânsă cooperare cu partenerii din
Chişinău, din celelalte regiuni de dezvoltare şi de peste hotare. Cooperarea va include sectorul pri-
vat, instituţiile publice, societatea civilă, precum şi organizaţiile donatorilor.
Din aceste considerente, obiectivul strategic menţionat este indispensabil pentru a face ca
strategia să fie completă. Este un obiectiv orizontal şi tinde spre asigurarea condiţiilor complemen-
tare pentru realizarea cu succes a tuturor obiectivelor, în special privind cooperarea necesară la
nivel regional, interregional şi internaţional.
Obiectivul orizontal va asigura sinergia eforturilor depuse la nivel regional cu cele întreprinse
în regiunile învecinate în scopul maximizării efectului conceptului dezvoltării regionale.
La momentul definirii măsurilor în vederea implementării acestui obiectiv sunt luate în consi-
derare următoarele aspecte:
• Reţeaua şi coeziunea regională, precum şi dezvoltarea unui spirit al identităţii regionale.
• Identificarea valorii adăugate a regiunii în favoarea dezvoltării regionale.
• Consolidarea rolului reţelei de poli de creştere în cooperarea interregională şi
internaţională.
• Dezvoltarea capacităţii regiunii pentru dezvoltarea regională.
• R.5.1 Îmbunătăţirea calificării cadrelor profesionale în domeniul dezvoltării regionale.
• R.5.2 Îmbunătăţirea capacităţii administrative în domeniul dezvoltării regionale.
• R.5.3 Crearea reţelei structurilor de dezvoltare regională.
• R.5.4 Stabilirea identităţii regionale.
• R.5.5 Promovarea brand-ului regional (nume şi logo).
• R.5.6 Acorduri de cooperare în domeniul dezvoltării regionale stabilite între sectorul public,
privat şi ONG-uri.
• R.5.7 Abilităţi îmbunătăţite ale regiunii de a-şi prezenta interesele la nivel naţional.
• R.5.8 Beneficii ale regiunii ca urmare a proiectelor din domeniul cooperării interregionale şi
transfrontaliere.
Indicatori:
• I.5.1 Număr de persoane participante la evenimentele de schimb de experienţă şi stabilirea
intereselor comune dintre actorii de dezvoltare regională din regiune (absolut/schimbări în
% anual).

• I.5.2 Numărul acordurilor de cooperare în domeniul dezvoltării regionale dintre organele

publice, sectorul privat şi ONG-urile din regiune (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.3 Numărul de proiecte de cooperare regională (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.4 Costul proiectelor de cooperare regională (absolut în lei/schimbări în % anual).
• I.5.5 Costul proiectelor de cooperare interregională şi transfrontalieră implementate în regi-
une (absolute în lei/schimbări în % anual).
MĂSURI
Măsura 5.1 Crearea şi promovarea identităţii regionale a RDC

Această măsură va contribui la formarea şi menţinerea unei înţelegeri comune şi a unui par-
teneriat strâns între autorităţile publice locale şi toţi ceilalţi actori interesaţi din regiune. În baza
acestora va fi creată o identitate regională, care va fi promovată prin instrumente specifice de mar-
keting în interiorul şi exteriorul ţării. Promovarea continuă a identităţii regionale în relaţiile externe
este o precondiţie pentru poziţionarea regiunii în calitate de partener credibil pentru cooperarea
interregională şi internaţională.
• Organizarea în regiune a campaniilor de sporire a conştientizării în domeniul înţelegerii
comune a elementelor de DR.
• Organizarea evenimentelor de schimb de experienţă şi opinii dintre actorii dezvoltării regi-
onale din regiune (publici, privaţi, ONG-uri).
• Crearea brandului regiunii (nume şi logo).
• Promovarea brandului regiunii în interiorul regiunii şi exterior ei pentru sporirea
atractivităţii.
• Organizarea evenimentelor regionale de promovare a brandului regiunii.
• Activităţi de suport care să contribuie la utilizarea durabilă a brandului regiunii de către sec-
torul privat.
• R.5.1.1 Înţelegerea comună a conceptului de DR de către toţi actorii sociali.
• R.5.1.2 Stabilirea identităţii regiunii.
• R.5.1.3 Crearea brand-ului regiunii (nume şi logo).
• R.5.1.4 Utilizarea brand-ului de către sectorul privat pentru marketing-ul produselor şi
serviciilor.
• R.5.1.5 Abilităţi îmbunătăţite ale RDC de a acţiona în calitate de partener organizat şi demn
de încredere.
Indicatori:
• I.5.1.1 Numărul participanţilor la evenimentele de schimb de experienţă şi de stabilire a
intereselor comune între actorii de DR din regiune (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.1.2 Numărul de afaceri şi organizaţii care au obţinut dreptul de a utiliza brand-ul şi logo-
ul regiunii (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.1.3 Numărul de acorduri de cooperare în domeniul DR dintre sectorul public, sectorul
privat şi ONG-urile din regiune (absolut/schimbări în % anual).

Măsura 5.2. Formarea capacităţii pentru cooperarea regională în RDC

Dezvoltarea regională se bazează pe oportunităţi egale de dezvoltare pentru toate localităţile
din regiune şi pe valorificarea punctelor forte individuale în calea realizării obiectivelor de interes
comun.
Această măsură va contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii în regiune prin consolidarea capa-
cităţii oraşelor de cooperare eficientă. În sens, toţi actorii dezvoltării regionale, în special autorită-
ţile publice locale, societatea civilă şi sectorul privat, vor dispune de abilităţi adecvate şi mijloace
eficiente de comunicare de a negocia, de a forma parteneriate şi a urma realizarea obiectivelor de
interes comun.
Această măsură va fi realizată prin intermediul următoarele proiecte:
• Promovarea comunicării active şi schimbului de experienţe dintre oraşe.
• Desfăşurarea instruirilor în domeniul îmbunătăţirii abilităţilor de planificare, management,
abilităţi de comunicare, TIC, buna guvernare.
• Promovarea utilizării TIC în instituţiile publice pe segmentul DR.
• Promovarea principiilor bunei guvernări.
• Stabilirea reţelelor regionale de interes comun.
• Crearea web-portalului regional.
• R.5.2.1 Comunicare eficientă pe segmentul DR în cadrul regiunii.
• R.5.2.2 Reţele regionale de interes comun – stabilite.
• R.5.2.3 Acorduri de cooperare în domeniul DR dintre sectorul public, sectorul privat şi
ONG-uri.
• R.5.2.4 Activităţi şi proiecte de coordonare a DR (reabilitarea şi protecţia mediului ambiant).
Indicatori:
• I.5.2.1 Numărul de persoane instruite în domeniul iniţierii şi gestionării activităţilor de coo-
perare în domeniul DR (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.2.2 Numărul de proiecte de cooperare regională (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.2.3 Volumul financiar al proiectelor de cooperare regională (absolut în m lei/schimbări
în % anual).
Măsura 5.3. Dezvoltarea capacităţii instituţionale de implementare a dezvoltării
regionale
Această măsură va contribui la dezvoltarea socio-economică a regiunii prin formarea capacită-
ţii instituţiilor de implementare a dezvoltării regionale. Aceasta se referă la ADR, precum şi la CRD.
Ambele organe au un rol important în implementarea strategiei de dezvoltare regională, în
monitorizarea implementării acesteia şi în asigurarea unei participări active a actorilor publici, pri-
vaţi, ONG-uri din regiune.
Măsura 5.3 va presupune dezvoltarea capacităţilor de asigurare a surselor durabile de finanţa-
re a activităţilor de DR în cadrul regiunii, precum şi capacităţi pentru obţinerea finanţării din surse
externe.
• Formarea capacităţii de a derula eficient planificarea, comunicarea, managementul, moni-
torizarea şi evaluarea.
• Îmbunătăţirea abilităţilor de organizare a unui proces decizional transparent şi participativ.
• Îmbunătăţirea abilităţii de cooperare cu toţi actorii/Parteneriat public privat (PPP).

• Desfăşurarea activităţilor de colectare a fondurilor pentru DR în cadrul regiunii.

• Suport în îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru fondurile din surse externe.
• Dezvoltarea unei reţele regionale pentru schimb de experienţă şi mobilizare a resurselor.
• Promovarea cooperării cu organele relevante din celelalte două regiuni de dezvoltare şi la
nivel regional.
• Asigurarea instruirii şi reinstruirii continue a personalului.
• R.5.3.1 Îmbunătăţirea calificării cadrelor profesionale în domeniul DR.
• R.5.3.2 Îmbunătăţirea capacităţii administrative în domeniul DR.
• R.5.3.3 Crearea reţelei structurilor de DR.
• R.5.3.4 Respectarea condiţiilor privind finanţarea externă.
• R.5.3.5 Asigurarea transparenţei asigurată a procesului decizional în domeniul DR.
Indicatori:
• I.5.3.1 Numărul personalului în instituţiile de DR din regiune (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.3.2 Numărul de persoane din regiune instruite în domeniile tematice ale DR (absolut/
• I.5.3.3 Numărul de instituţii de DR funcţionale (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.3.4 Numărul de proiecte de DR implementate în regiune (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.3.5 Costul proiectelor de DR implementate în regiune (absolut în m lei/schimbări în %
anual).
Măsura 5.4 Dezvoltarea cooperării interregionale şi transfrontaliere
Oraşele RDC cu funcţiile sale de poli de creştere îşi vor consolida eforturile pentru constituirea
parteneriatului bazat pe interese comune. Aceasta va facilita soluţionarea problemelor comune la
nivel regional care necesită mai multe resurse decât capacitatea bugetelor locale. Exemple posibi-
le de proiecte ar fi din domeniul infrastructurii pentru transport, incinerarea deşeurilor, protecţia
mediului ambiant, infrastructura regională de utilităţi publice etc.
Partenerii vor efectua schimb de experienţă, vor elabora şi implementa în strânsă cooperare
proiecte comune. Cooperarea în reţeaua polilor de creştere va fi complementată de cooperarea
transsectorială/orizontală dintre public, privat şi societate civilă. Aceasta va susţine participarea
activă a tuturor actorilor în cooperarea şi implementarea proiectelor regionale, ceea ce va con-
tribui la consolidarea coeziunii regionale şi asigurarea sinergiei tuturor eforturilor orientate spre
crearea unor noi avantaje ale regiunii.
În baza experienţei de cooperare regională, RDC va fi în stare să stabilească şi să menţină par-
teneriate interregionale şi transfrontaliere. Aceasta se referă în primul rând la cooperarea cu cele-
lalte două regiuni de dezvoltare în baza intereselor comune sau pe baza problemelor ce urmează a
fi rezolvate la nivel naţional, de ex. privind Strategia Naţională de Dezvoltare Regională.
Mai mult, reţeaua de cooperare va fi extinsă către un parteneriat naţional şi internaţional.
Oportunităţi importante sunt oferite de cooperarea transfrontalieră cu România, având în vedere
poziţia geostrategică a RDC. Parteneriatele transfrontaliere vor explora oportunităţile de participa-
re în cadrul programelor UE de bună vecinătate.
Măsura 5.4 va contribui la stabilirea cooperării interregionale şi transfrontaliere cu scopul de a
promova a alegere mai largă a oportunităţilor de dezvoltare pentru locuitorii regiunii.
• Organizarea schimbului de experienţă cu alte regiuni de dezvoltare.

• Coordonarea interesului comun în DR al organelor regionale la nivel naţional.

• Promovarea înfrăţirii oraşelor din diferite regiuni şi respectiv ţări.
• Stabilirea proiectelor de cooperare transfrontalieră.
• Organizarea schimbului de cunoştinţe şi practici de succes dintre RDC şi Euro-Regiunea
“Siret-Prut-Nistru”.
• R.5.4.1 Îmbunătăţirea abilităţilor actorilor din regiune de a identifica şi dezvolta activităţi de
cooperare interregională şi transfrontalieră.
• R.5.4.2 Îmbunătăţirea abilităţilor regiunii de a-şi prezenta interesele la nivel naţional.
• R.5.4.3 Beneficiile obţinute de regiune în rezultatul proiectelor din domeniul cooperării
interregionale şi transfrontaliere.
Indicatori:
• I.5.4.1 Numărul de persoane instruite în domeniul gestionării activităţilor de cooperare
interregională şi transfrontalieră (absolut/schimbări în % anual).
• I.5.4.2 Numărul de proiecte de cooperare interregională în regiune (absolut/schimbări în %
anual).
• I.5.4.3 Numărul de proiecte de cooperare transfrontalieră în regiune (absolut/schimbări în
% anual).
• I.5.4.4 Numărul de proiecte transfrontaliere care respectă cel puţin două din următoarele
criterii: dezvoltarea în comun, implementarea în comun, personalul comun, finanţarea
comună (numărul absolut/schimbări în % anual).


04
MONITORIZARE
ŞI EVALUARE
Monitorizarea şi evaluarea (M+E) strategiilor sau a programelor finanţate din surse publice
este obligatorie. Aceasta se referă şi la activităţile de dezvoltare regională care sunt finanţate din
banii publici din R. Moldova, de UE sau de donatorii bilaterali. În toate aceste cazuri trebuie stabilit
dacă programul atinge rezultatele scontate şi dacă beneficiile obţinute justifică investiţiile băneşti
făcute.
Monitorizarea estimează rezultatele reale comparativ cu cele scontate şi se efectuează în
mod regulat de către înseşi organele responsabile pentru monitorizare. Evaluarea, dimpotrivă, se
axează mai mult pe impactul programelor şi se efectuează la începutul, mijlocul şi sfârşitul progra-
mului. În timp ce monitorizarea estimează relevanţa, eficienţa şi eficacitatea unei strategii, a unui
program sau proiect, evaluarea estimează de asemenea impactul asupra obiectivelor specifice.
În toate aceste cazuri sunt utilizaţi indicatori cu scopul de a măsura evoluţia strategiei în timp, în
comparaţie cu criteriile determinate din timp.
Metodele exacte ale M şi E depind de cadrul legal, dar şi de tipul şi conţinutul strategiei sau al
programului. În procesul de identificare a procedurilor şi indicatorilor de M şi E potriviţi s-a ţinut
cont de documentele relevante emise de Comisia Europeană: “Noua perioadă de programare
2007-2013: Principii indicative cu privire la metodele de evaluare: indicatorii de monitorizare şi
evaluare, documentul de lucru nr. 21. Suplimentar s-a luat în consideraţie tipul de date care sunt
disponibile în R. Moldova sau care pot fi verificate în vederea efectuării analizelor de M şi E.
Contextul general şi metodologia pentru M şi E în contextul dezvoltării regionale a fost pre-
zentată cu o altă ocazie2. În continuare vor fi explicate procedeele exacte de M şi E în contextul
Strategiei de Dezvoltare Regională.
Potrivit legii Republicii Moldova cu privire la DR3, toate funcţiile de M şi E în contextul DR sunt
divizate între următoarele organe, după cum urmează (cifrele indică paragraful din lege):
1 http:/ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/2007/working/wd2_indic_en_pdf
2 EURDIB, Methodology and toolbox for M+E of RD in MOldova, 2007.
3 Law on regional Development in Moldova, 28.12.2006.

(4.2.a.) M+E implementării SNDR

(4.2.f ) Monitorizarea indicatorilor de dezvoltare regională
Ministerul Admi- (4.2.g) În colaborare cu CDR, monitorizarea procesului de elaborare a strategiilor şi
nistraţiei Publice programelor de dezvoltare regională
Locale (MAPL)
(4.2.h) Evaluarea procesului de implementare a SDR
(11.4) Evaluarea SDR şi a planurilor de acţiuni pentru a determina măsura în care
corespund documentelor naţionale de planificare
(8.6.e) Monitorizarea utilizării resurselor financiare alocate din cadrul FNDR regiunii
Consiliile Regio- de dezvoltare corespunzătoare
nale de Dezvolta-
re (CRD) (8.6.f.) Evaluarea impactului programelor regionale şi ale proiectelor şi realizarea
obiectivelor de dezvoltare regională
Agenţiile de Dez- (8.4.c) M+E implementării a SDR, a planului, programelor şi proiectelor
voltare Regională
(ADR) (11.5) M+E implementării SDR şi prezentarea modificărilor relevante
Cu privire la SDR, responsabilităţile de M şi E au fost atribuite tuturor organelor menţionate la

nivel regional şi naţional. Deoarece monitorizarea la nivel înalt necesită furnizarea datelor potrivite
la un nivel mai inferior, monitorizarea este un proces orientat de jos în sus.
• ADR coordonează programele şi proiectele selectate în cadrul SDR şi asigură ca monitori-
zarea să fie efectuată într-un mod satisfăcător. În acest sens, toate proiectele aflate în pro-
ces de implementare vor fi monitorizate corespunzător în conformitate cu Manualul ADR
respectiv. La nivel de implementare, monitorizarea include aprecierea rezultatelor activită-
ţii, a progresului în gestionare şi a contextului în care se desfăşoară acţiunea. Monitorizarea
se efectuează la nivel cantitativ în baza mai multor indicatori şi la nivel descriptiv sau calita-
tiv pe baza tuturor tipurilor de informaţie disponibilă. În timp ce legea atribuie ADR funcţiile
de M şi E, în fapt aceste funcţii se reduc la monitorizare.
• CDR obţine şi utilizează datele oferite de ADR pentru a evalua impactul programelor şi pro-
iectelor regionale şi realizările obiectivelor de dezvoltare regională. Comparativ cu ADR,
funcţia de M şi E la acest nivel se axează pe impactul programelor de DR asupra obiectivelor
de DR.
• MAPL evaluează procesul de implementare a SDR şi evaluează SDR în contextul documen-
telor de planificare naţionale.
Deoarece responsabilităţile MAPL nu includ neapărat evaluarea generală a SDR, se poate
spune că funcţia de evaluare aparţine Consiliului unei anumite regiuni de dezvoltare. Consiliul asi-
gură ca ADR să ofere toate datele necesare pentru M şi E. Datele sunt apoi colectate de însăşi ADR
sau sunt primite de cei care implementează proiectele ca parte a obligaţiunilor lor.
În măsura posibilităţilor este întotdeauna recomandat ca progresul realizat să fie prezentat
sub aspect cantitativ cu utilizarea indicatorilor. Definiţia indicatorilor contribuie la identificarea
mai precisă a rezultatelor dorite şi respectiv la clarificarea SDR
În procesul de monitorizare a SDR sunt utilizate următoarele tipuri de indicatori:
Tip Scop Exemplu
Indicator de Măsoară implementarea sub aspect financi- Financiar: costurile unui centru tehnologic
progres ar şi/sau a mijloacelor utilizate, sau progre- etc.; Fizic: lungimea în km a drumului nou.
sul, sau executarea fizică a acţiunii.

Tip Scop Exemplu

Indicator de Măsoară rezultatele, efectele directe sau Financiar: investiţii productive; Fizic: numărul
rezultat imediate, calitatea şi performanţa. studenţilor care au obţinut rezultate bune.
Indicator de Măsoară efectele specifice (sau imediate) Efectele asupra obiectivului strategic; Spori-
impact ale acţiunii asupra obiectivelor specifice şi rea nivelului de angajare.
efectele generale (sau finale) asupra obiec-
tivului general.
Indicatorii de mai sus permit determinarea nivelului de eficienţă, dar şi eficacitatea implemen-
tării, adică acţiunile îndeplinite şi rezultatele/impactul comparativ cu resursele alocate, în special
resursele financiare.
Funcţia de monitorizare a ADR include, de asemenea, şi estimarea nivelului de gestionare.
Aceasta se referă la următoarele aspecte operaţionale: mecanisme pentru gestionare administra-
tivă şi financiară; funcţionarea sistemului de monitorizare; colectarea informaţiei necesare, măsura
în care criteriile de selectare corespund realităţii; măsurile de promovare, participarea, utilizarea
asistenţei tehnice; aspecte regulatorii sau legislative; concordanţa cu anumite politici.
Cu privire la SDR, indicatorii au fost stabiliţi la două nivele:
• Obiectivele strategice sunt foarte generale şi sunt valabile pentru cel puţin 7 ani. Ele sunt
bazate pe o viziune, o orientare strategică şi avantajele comparative ale regiunii.
• Măsurile sunt stabilite în vederea realizării obiectivului strategic şi astfel cuprind tot o peri-
oadă de 7 ani. Deseori măsurile reprezintă o îmbinare între intervenţiile regionale (proiec-
te), activităţile de reformă şi consolidare a capacităţilor.
Astfel, au fost atribuiţi indicatori pentru ambele nivele. În timp ce indicatorii pentru măsuri
sunt în mod special axaţi pe rezultate, indicatorii pentru obiectivele specifice iau în vizor impactul.
Pentru 5 indicatori specifici a fost elaborat un set de 25 indicatori diferiţi şi pentru 25 de măsuri
a fost elaborat un set de 75 indicatori diferiţi. Astfel, numărul total al indicatorilor se ridică la 100.
Pentru aprecierea indicatorilor pot fi folosite diverse surse:
• În prezent, Biroul de Statistică oferă date limitate la nivel de raion. Prin urmare, doar un
număr limitat de date oficiale poate fi agregat la nivelul de DR. Unele date pot fi obţinute de
la Biroul Statistică la nivel raional, chiar dacă nu sunt publicate.
• Majoritatea indicatorilor depind de sondaje care vor fi desfăşurate de ADR. Din nou, majo-
ritatea indicatorilor se bazează pe datele care se conţin în rapoartele anumitor proiecte.
Aceste rapoarte vor fi prezentate ADR şi necesită o simplă compilare sistematică cu indi-
catorii respectivi. Alte date vor fi obţinute de la terţe părţi, spre exemplu de la birourile de
angajare în câmpul muncii şi de la prestatorii de servicii publice.
• A treia sursă pentru mulţi indicatori este baza de date regională care va fi creată de ADR. Ea
va conţine date despre principalii actori în DR în regiune, în special întreprinderi, autorităţi
locale, instituţii, ONG etc. În acest fel pot fi obţinute datele cu privire la numărul de angajaţi.
Mai multe detalii despre indicatori se conţin în Tabelul 4.1 – indicatori de monitorizare a aces-
tei SDR. Tabelul conţine toţi indicatorii care sunt utilizaţi pentru a determina succesul în realizarea
obiectivelor strategice şi a măsurilor prevăzute în SDR. Pentru fiecare indicator este oferită urmă-
toarea informaţie, în măsura în care este cunoscută la această etapă: tip, numărul indicatorului,
denumirea indicatorului, dimensiunea, sursa de verificare, datele de bază. Tabelul desfăşurat din
anexă va fi utilizat, de asemenea, pentru a introduce datele pentru toţi indicatorii.
Toţi indicatorii sunt măsuraţi în două feluri: în cifre absolute („km de drum proaspăt construit”)
şi ca rată care reflectă schimbările în acest an, comparativ cu anul trecut. În acest fel, indicatorii

pot fi comparaţi pe parcursul perioadei de implementare a strategiei de DR şi între regiunile de

dezvoltare.
Din cele expuse mai sus este clar că sarcina principală în procesul de colectare a datelor pentru
M şi E rămâne ADR. Astfel, ADR trebuie să dispună de personalul şi capacitatea tehnică potrivite. În
acest sens, ADR va fi sprijinită de MAPL. Una dintre sarcinile DR este de a monitoriza indicatorii de
dezvoltare regională. Astfel, MAPL va crea o unitate pentru monitorizarea tuturor datelor la nivel
naţional care au relevanţă pentru DR. Această unitate va asigura ca ADR să utilizeze indicatorii într-
un mod uniform cu scopul elaborării analizei comparative între regiunile de dezvoltare.
După cum s-a menţionat, majoritatea indicatorilor se conţin în rapoartele proiectelor şi pot
fi clasificaţi ca indicatori de progres sau rezultat. Planul de acţiuni pentru DR, care se va baza pe
această strategie regională, va asigura ca aceşti indicatori să fie obţinuţi în procesul de implemen-
tare a proiectelor.
Este necesară măsurarea nivelului de eficienţă a însuşi procesului de DR. Totuşi, această sarcină
nu are o legătură directă cu Strategia Regională. Din această cauză a fost inclusă în ghidul de lucru
pentru ADR şi CDR.

INDICATORI DE MONITORIZARE
Unitate de
Indicatori Tipul OS
măsură
I.1.1 Volumul investiţiilor de capital fix în afaceri abs. în m lei OS 1
I.1.2 Populaţie care beneficiază de drumuri reparate/construite abs. OS 1
I.1.3 Populaţie cu acces la sistemele de apă de calitate standard abs. în 1,000 OS 1
I.1.4. Volumul producţiei industriale abs. în m lei OS 1
I.1.5 Numărul afacerilor înregistrate abs. OS 1
I.1.6 Produsul Intern Brut abs. în m lei OS 1
I.1.7 Volumul investiţiilor în capital fix efectuate de bugetul de stat şi local abs. în m lei OS 1
I.1.8 Produsul Intern Brut pe cap de locuitor abs. în lei OS 1
Numărul total al unităţilor de infrastructură fizică pentru susţinerea afacerilor, zone
I.1.1.1 abs. M 1
industriale, incubatoare de afaceri, centre tehnologice
Numărul total de locuri de muncă create în cadrul zonelor industriale, incubatoarelor
I.1.1.2 abs. M 1
de afaceri, centrelor tehnologice
Cifra de afaceri din cadrul zonelor industriale, incubatoarelor de afaceri, centrelor
I.1.1.3. abs. M 1
tehnologice
I.1.2.1 Capacitatea sistemelor de alimentare cu apă aliniată la standardele de calitate a apei abs. în mі M 1
I.1.2.2 Capacitatea sistemelor de canalizare şi staţiilor de epurare abs. în mі M 1
I.1.2.3 Populaţia conectată la sistemele de alimentare cu apă aliniată la standardele de calitate abs. în 1,000 M 1
I.1.2.4 Populaţia conectată la sistemele de canalizare şi staţiile de epurare abs. în 1,000 M 1
I.1.2.5 Capacitatea de autofinanţare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare % (procent) M 1
Capacitatea unităţilor de infrastructură noi sau reabilitate pentru gestionarea deşe-
I.1.2.6 abs. în tone M 1
urilor
I.1.2.7 Numărul de proiecte elaborate/implementate în parteneriat public-privat abs. M 1
I.1.2.8 Populaţia beneficiară de schemele de gestionare a deşeurilor abs. în 1,000 M 1
I.1.3.1 Lungimea auto-magistralelor nou construite şi reparate abs. în km M 1
I.1.3.2 Lungimea drumurilor rurale nou construite şi reparate abs. în km M 1
I.1.3.3 Lungimea căilor ferate noi construite şi reparate abs. în km M 1
abs. în 1,000
I.1.3.4 Numărul pasagerilor şi volumul mărfurilor transportate pasageri / km şi M 1
în tone / km
I.1.3.5 Volumul investiţiilor pentru construcţia şi reparaţia automagistralelor şi drumurilor rurale abs. în m lei M 1
I.1.3.6 Volumul investiţiilor pentru construcţia şi reparaţia căii ferate abs. în m lei M 1
I.1.3.7 Numărul proiectelor şi volumul investiţiilor pentru construcţia şi reparaţia căii ferate abs. în m lei M 1
I.1.3.8 Volumul investiţiilor pentru construcţia şi reparaţia căii ferate abs. în m lei M 1
I.2.1 Numărul persoanelor angajate în bisness abs. în 1,000 OS 2
I.2.2 Capacitatea instituţiilor de a oferi instruire şi reinstruire profesională abs. OS 2
I.2.3 Numărul de persoane beneficiare de instruire profesională abs. OS 2
I.2.4 Numărul şomerilor care au obţinut un loc de muncă de la oficiile forţei de muncă abs. OS 2
I.2.5 Numărul şomerilor înregistraţi abs. OS 2
I.2.6 Numărul femeilor-şomer înregistrate abs. OS 2
Numărul instituţiilor de instruire profesională cu capacitate şi cu programe de studii
I.2.1.1 abs. M 2
îmbunătăţite
Numărul persoanelor încadrate în instituţiile de instruire profesională cu capacitate
I.2.1.2 abs. M 2
şi cu programe de studii îmbunătăţite
Numărul persoanelor beneficiare de cursuri de instruire în domeniul antreprenoria-
I.2.1.3 abs. M 2
tului

Unitate de
Indicatori Tipul OS
măsură
I.2.1.4 Numărul persoanelor angajate în business abs. în 1,000 M 2
I.2.1.5 Numărul specialiştilor din instituţiile de instruire şi reinstruire abs. M 2
I.2.2.1 Numărul persoanelor beneficiare de cursuri TIC abs. M 2
I.2.2.2 Numărul de calculatoare personale la 10,000 locuitori abs. M 2
I.2.2.3 Populaţia acoperită cu conexiune Internet abs. M 2
I.2.2.4 Numărul de proiecte implementate în domeniul TIC abs. M 2
I.2.3.1 Numărul persoanelor angajate în business abs. în 1,000 M 2
I.2.3.2 Numărul de specialişti calificaţi în cadrul centrelor/oficiilor de angajare abs. M 2
I.2.3.3 Numărul şomerilor care au obţinut un loc de muncă de la oficiile forţei de muncă abs. M 2
I.3.1 Volumul investiţiilor de capital fix în afaceri abs. în m lei OS 3
I.3.2 Investiţii în capital fix pentru IMM-uri abs. în m lei OS 3
I.3.3 Volumul producţiei industriale abs. în m lei OS 3
I.3.4 Volumul producţiei în sectorul serviciilor abs. în m lei OS 3
I.3.5 Volumul producţiei agricole abs. în m lei OS 3
I.3.6 Ponderea producţiei industriale şi a serviciilor în producţia totală abs. în m lei OS 3
I.3.7 Numărul afacerilor înregistrate abs. OS 3
I.3.8 Numărul IMM-urilor înregistrate abs. OS 3
I.3.9 Produsul Intern Brut (PIB) abs. în m lei OS 3
I.3.10 Volumul producţiei industriale şi agricole pe cap de locuitor abs. în lei OS 3
I.3.11 Numărul persoanelor angajate în business abs. în 1,000 OS 3
I.3.12 Salariul mediu lunar nominal pe angajat în business abs. în lei OS 3
I.3.1.1 Numărul afacerilor şi IMM-urilor înregistrate abs. M 3
Numărul IMM-urilor care beneficiază de împrumuturi bancare, garanţii pentru
I.3.1.2 abs. M 3
împrumuturi
I.3.1.3 Numărul centrelor funcţionale pentru instruirea, consultarea şi informarea IMM-urilor abs. M 3
I.3.1.4 Numărul serviciilor funcţionale on-line pentru IMM-uri abs. M 3
Numărul de persoane beneficiare de servicii în cadrul centrelor de instruire, consul-
I.3.1.5 abs. M 3
tare şi informare a IMM-lor
I.3.1.6 Volumul producţiei în sectorul serviciilor abs. în m lei M 3
I.3.1.7 Numărul participanţilor din regiune la târguri, expoziţii şi acţiuni economice abs. M 3
I.3.2.1 Numărul de centre inovaţionale funcţionale pentru IMM-uri abs. M 3
I.3.2.2 Numărul acordurilor de cooperare dintre centrele inovaţionale şi IMM-uri abs. M 3
I.3.2.3 Numărul de IMM-uri care utilizeată TIC abs. M 3
I.3.2.4 Numărul personalului din cadrul centrelor inovaţionale funcţionale pentru IMM-uri abs. M 3
I.3.3.1 Volumul investiţiilor în capital fix în procesarea producţiei agricole şi marketing abs. în m lei M 3
I.3.3.2 Volumul producţiei agricole abs. în m lei M 3
I.3.3.3 Numărul afacerilor în domeniul procesării şi marketing-ului produselor agro-alimentare abs. M 3
I.3.3.4 Numărul produselor agro-alimentare cu certificat de calitate abs. M 3
Numărul de centre funcţionale în domeniul instruirii, consultanţei şi informării în
I.3.3.5 abs. M 3
agricultură
Numărul persoanelor beneficiare de servicii în cadrul centrelor funcţionale în dome-
I.3.3.6 abs. M 3
niul instruirii, consultanţei şi informării în agricultură
Producţie la ha,
I.3.3.7 Productivitatea agriculturii M 3
abs.
I.3.3.8 Suprafaţa pieţelor funcţionale pentru produsele agricole abs. în mІ M 3

Unitate de
Indicatori Tipul OS
măsură
I.3.3.9 Volumul profitului net/pierderii nete în întreprinderile agricole abs. în m lei M 3
I.3.4.1 Investiţii în capital fix în sectorul transport şi logistică abs. în m lei M 3
I.3.4.2 Numărul afacerilor înregistrate în sectorul transport şi logistică abs. M 3
I.3.4.3 Volumul mărfurilor transportate abs. în tone M 3
I.3.5.1 Investiţii în capital fix în sectorul turismului abs. în m lei M 3
I.3.5.2 Numărul afacerilor din sectorul turismului abs. M 3
I.3.5.3 Numărul persoanelor angajate în serviciile din sectorul turismului abs. M 3
I.3.5.4 Numărul proiectelor axate pe dezvoltarea turismului abs. M 3
I.3.5.5 Numărul persoanelor instruite în domeniul dezvoltării turismului abs. M 3
I.3.5.6 Numărul membrilor reţelei prestatorilor de servicii în domeniul turismului abs. M 3
I.3.5.7 Numărul destinaţiilor turistice construite sau reabilitate abs. M 3
I.3.5.8 Numărul rutelor turistice organizate în cadrul regiunii abs. M 3
I.4.1 Numărul planurilor aprobate de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice abs. OS 4
I.4.2 Populaţia acoperită de servicii publice îmbunătăţite abs. OS 4
Numărul de participanţi la evenimente de sporire a conştientizării în domeniul
I.4.3 abs. OS 4
mediului ambiant
I.4.1.1 Volumul investiţiilor de capital fix în afaceri abs. în m lei M 4
I.4.1.2 Numărul planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice aprobate abs. M 4
I.4.1.3 Numărul resurselor naturale în bazele de date regionale abs. M 4
Numărul acordurilor de cooperare dintre instituţiile publice şi ONG-uri în domeniul
I.4.2.1 abs. M 4
acordării serviciilor
I.4.2.2 Numărul personalului instruit în cadrul instituţiilor publice abs. M 4
Numărul de evenimente de promovare a formării reţelei dintre instituţiile publice din
I.4.2.3 abs. M 4
regiune
I.4.2.4 Populaţia care beneficiază de servicii publice îmbunătăţite abs. M 4
I.4.3.1 Numărul de participanţi la evenimente de sporire a conştientizării faţă de mediu abs. M 4
I.4.3.2 Volumul investiţiilor în proiectele de reabilitare şi protecţie a mediului abs. în m lei M 4
Numărul de proiecte şi volumul investiţiilor în domeniul utilizării resurselor de ener-
I.4.3.3 abs. în m lei M 4
gie renovabilă
I.4.3.4 Capacitatea de producere a energiei din resurse de energie renovabilă abs. în MWh M 4
Număr participanţilor la evenimentele de schimb de experienţă şi stabilirea interese-
I.5.1 abs. OS 5
lor comune dintre actorii de DR din regiune
Numărul acordurilor de cooperare în domeniul dezvoltării regionale dintre sectorul
I.5.2 abs. OS 5
public, sectorul privat şi ONG-urile din regiune
I.5.3 Numărul de proiecte de cooperare regională abs. OS 5
I.5.4 Costul proiectelor de cooperare regională abs. în m lei OS 5
Costul proiectelor de cooperare interregională şi transfrontalieră implementate în
I.5.5 abs. în m lei OS 5
regiune
Numărul participanţilor la evenimentele de schimb de experienţă şi de stabilirea
I.5.1.1 abs. M 5
intereselor comune dintre actorii de DR din regiune
Numărul de afaceri şi organizaţii care au obţinut dreptul de a utiliza brand-ul şi logo-
I.5.1.2 abs. M 5
ul regiunii
Numărul de acorduri de cooperare în domeniul DR dintre sectorul public, sectorul
I.5.1.3 abs. M 5
privat şi ONG-urile din regiune
Numărul de persoane instruite în domeniul iniţierii şi gestionării activităţilor de
I.5.2.1 abs. M 5
cooperare în domeniul DR

Unitate de
Indicatori Tipul OS
măsură
I.5.2.2 Numărul de proiecte de cooperare regională abs. M 5
I.5.2.3 Volumul financiar al proiectelor de cooperare regională abs. în m lei M 5
I.5.3.1 Numărul personalului în instituţiile de DR din regiune abs. M 5
I.5.3.2 Numărul de persoane din regiune instruite în domeniile tematice ale DR abs. M 5
I.5.3.3 Numărul de instituţii de DR funcţionale abs. M 5
I.5.3.4 Numărul de proiecte de DR implementate în regiune abs. M 5
I.5.3.5 Costul proiectelor de DR implementate în regiune abs. în m lei M 5
Numărul de persoane instruite în domeniul gestionării activităţilor de cooperare
I.5.4.1 abs. M 5
interregională şi transfrontalieră
I.5.4.2 Numărul de proiecte de cooperare interregională în regiune abs. M 5
I.5.4.3 Numărul de proiecte de cooperare transfrontalieră în regiune abs. M 5
Numărul de proiecte transfrontaliere care respectă cel puţin două din următoarele
I.5.4.4 criterii: dezvoltarea în comun, implementarea în comun, personalul comun, finanţa- abs. M 5
rea comună

Strategia Regiunii Centru

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Strategia Regiunii Centru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

Strategia de dezvoltare regională

Document elaborat în cadrul Proiectului UE

Regiunea de dezvoltare Centru

2 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

P A R T E A II. A U D I T U L S O CIO -ECO NO M IC

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 3

PARTEA III. P A R T EA S T R A TEG IC Ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 3 1

P ARTEA IV. M O N I T O R I ZA R E Ş I EVA LUA R E . . . . . . . . . . . . .. 6 5

4 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

Strategia de dezvoltare a Regiunii de Dezvoltare Centru a fost elaborată pe parcursul anului

Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind Dezvoltarea Regională în decem-

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 5

Raţionamentul conceptului de dezvoltare regională în Republica Moldova oferă o combinaţie

6 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

borare a strategiei în Moldova, necesităţile regiunilor au fost utilizate ca un punct de porni-

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 7

6) Inovaţia este aplicată ca un principiu în procesul de identificare a proiectelor, referindu-

8 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

Punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi riscurile identificate reprezintă caracteristici

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 9

10 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

1 Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, la 01.01. 2007

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 11

12 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 13

14 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

produselor, utilizarea tehnologiilor cu grad depăşit de uzură şi de orientarea spre consumul

2.5.2 Sectorul agrar

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 15

2.5.4 Micul business

Tabelul 1. Numărul de întreprinderi total/pe regiuni

16 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

2.5.5 Zone economice libere

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 17

Tabelul 2. Corelaţia dintre principalii indicatori industriali şi investiţiile în capital fix

18 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 19

2.6.2 Resursele energetice

20 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

2.6.4 Mediu (alimentare cu apă, canalizare, protecţia mediului)

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 21

În sectorul particular, salubrizarea este responsabilitatea fiecărui gospodar, în instituţiile publi-

22 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 23

2.7.2 Sănătate şi servicii de asistenţă socială

24 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

2.7.3 Viaţa culturală

Dezvoltarea regională presupune asigurarea dezvoltării socio-economice susţinute de către

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 25

26 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 27

28 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 29

evitarea acestui risc, reprezentanţii regiunii urmează să consolideze relaţiile de colaborare cu

30 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

Regiunea de Dezvoltare Centru va deveni o regiune prosperă cu o economie dezvol-

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 31

32 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

1. O infrastructură dezvol- 2. Resursele umane

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

34 REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU

Măsura 1.1 Consolidarea infrastructurii de afaceri în polii de creştere

REGIUNEA de DEZVOLTARE CENTRU 35