Clasa a X-a Profesor: Voinea Elena E.

Colegiul Tehnic Anghel Saligny Data 06.12.2021 - Psihologie

MOTIVAȚIA

● Definiție

→ Motivația cuprinde ansamblul stimulilor interni care determină comportamentul

→ Motivația cuprinde ansamblul stărilor de necesitate ale organismului, care orientează și
dirijează comportamentul în direcția satisfacerii acestora

● Funcțiile motivației
→ Funcția de activare internă difuză și de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic: apare starea de necesitate, dar nu se declanșează acțiunea
→ Funcția de declanșare a acțiunilor efective: pregătirea cu scopul satisfacerii stării de
necesitate
→ Funcția de direcționare: orientarea și centrarea atenției pe scop; lipsa acestei funcții
conduce la o motivație haotică, dezordonată sau consumată în gol
→ Funcția de susținere și energizare: menținerea în activitate a comportamentului declanșat
până la consumarea stării de necesitate

‣ Motivația este asemeni unei pârghii în procesul autoreglării individului

‣ Una și aceeași influență externă produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeași
persoană în momente diferite ale vieții sale

● Tipuri de motivație

→ Trebuințele:
‣ structuri motivaționale bazale și fundamentale
‣ trebuințe primare, înnăscute (biologice sau organice, fiziologice sau funcționale)
‣ trebuințe secundare, formate în decursul vieții (materiale, spirituale, sociale)

→ Piramida trebuințelor (Abraham H. Maslow):

‣ o trebuință nu apare ca motivație, decât dacă trebuința anterioară ei a fost satisfăcută
‣ există o ordine în satisfacerea trebuințelor/nevoilor (de exp. la baza piramidei se află
trebuințele biologice și în vârful piramidei se află trebuințele de autorealizare)
‣ trebuința care motivează comportamentul este cea nesatisfăcută

1
 Trebuințe de autorealizare

Trebuințe de stimă și statut

Trebuințe de afiliere

Trebuințe de securitate

Trebuințe biologice

→ Motivele:
‣ realizări și transpuneri în plan subiectiv ale stărilor de necesitate
‣ reprezintă mobilul care declanșează, susține energetic și orientează acțiunea
‣ o orientare slab energizată este la fel de dăunătoare ca și o energizare insuficient direcționată

→ Interesele:
‣ orientări selective, relativ stabile și active spre anumite domenii de activitate
‣ tendințe, preferințe, atracții puternice/intense
‣ implică organizare, constanță și eficiență
‣ în structura lor psihică intră elemente cognitive (gândire/cunoaștere), afective (emoții,
sentimente) și volitive (de voință)

→ Convingerile:
‣ idei adânc implantate în structura personalității
‣ sunt puternic trăite afectiv
‣ impulsionează persoana către acțiune
‣ nu orice idee reprezintă o convingere, ci doar cea care reprezintă o valoare pentru individ:
idei-valoare, idei-forță

→ Idealurile:
‣ proiecții ale individului în sisteme de imagini și idei care ghidează întreaga viață a individului
‣ în timp, idealul, devine o valoare personală a individului
‣ în structura psihologică sunt cuprinse: sensul și semnificația vieții, scopul vieții și modelul de
viață

→ Concepția despre lume și viață:

‣ o formațiune motivațională cognitiv-valorică, ce cuprinde ansamblul părerilor, ideilor, teoriilor
despre om, natură și societate
‣ o structură motivațională globală, cu rol strategic în raport cu orientarea comportamentului

2
● Procesul funcționării tipurilor de motivație

→ dacă un tip de motivație este împiedicat ⇒ efectul frustrării

→ dacă sunt activate simultan două sau mai multe tipuri de motive contradictorii ⇒ conflictul
motivațional
→ satisfacerea deplină sau în exces a unor tipuri de motivații ⇒ efectul de saturație/surplus
→ când un scop sau un obiect al motivației este înlocuit cu altul ⇒ efectul de substituție

● Structuri motivaționale

→ Motivație pozitivă și negativă:

‣ pozitivă, produsă de stimulări premiale – lauda, încurajarea
‣ negativă, produsă de stimuli aversivi – amenințarea, blamarea, pedepsirea

→ Motivație intrinsecă și extrinsecă:

‣ intrinsecă – sursa ei se află în subiect, în nevoile și trebuințele personale (exp: un elev învață
din dorința de a-și îmbogăți cunoștințele, cu scopul de a se orienta cât mai bine)
‣ extrinsecă – sursa ei se află în afara subiectului, fiindu-i sugerată sau impusă acestuia (exp: un
elev învață pentru notă sau pentru că i s-a promis un cadou)

→ Motivație cognitivă și afectivă:

‣ cognitivă – cuprinde activități de explorare, nevoia de a ști, de a cunoaște și are la bază
curiozitatea pentru nou, pentru complex, pentru schimbare
‣ afectivă – determinată de nevoia omului de a obține aprobare din partea altor persoane, de a
se simți bine în compania altora

● Motivație și performanță

‣ Motivația are rolul de a obține performanțe înalte

‣ Performanța reprezintă un nivel superior de îndeplinire a scopului
‣ Relația dintre intensitatea motivației și nivelul performanței este dependentă de
complexitatea sarcinii / activității pe care subiectul o are de îndeplinit

● Optimumul motivațional

‣ reprezintă o intensitate optimă a motivației, care să permită obținerea unei performanțe

înalte

♦ când dificultatea sarcinii este apreciată corect de către subiect – relație de corespondență
între mărimile celor două variabile

3
♦ când dificultatea sarcinii este apreciată incorect de către subiect apar:
→ subaprecierea semnificației sau dificultății sarcinii – subiectul va fi submotivat (deficit
energetic)
→ supraaprecierea semnificației sau dificultății sarcinii – subiectul va fi supramotivat (surplus
energetic, care ar conduce la dezorganizare sau stres)

● Nivelul de aspirație

→ reprezintă stimulul motivațional care împinge spre realizarea unor progrese și autodepășiri
→ este necesar să fie raportat la posibilitățile actuale și la aptitudinile actuale ale subiectului
→ pentru a avea un efect pozitiv, nivelul de aspirație, trebuie să fie cu puțin peste posibilitățile
de moment
→ diferența sau discrepanța prea mare dintre capacități și aspirații conduce către eșecuri,
dezamăgiri, confuzie sau stres

►Întrebări recapitulative:

1. Descrieți Piramida Trebuințelor/Nevoilor – Abraham H. Maslow.

2. Ce intră în structura psihică a intereselor?
3. Descrieți 3 caracteristici ale convingerilor.
4. Ce fel de efecte poate produce una și aceeași influență externă?
5. Cum este produsă motivația negativă?
6. În procesul funcționării tipurilor de motivație, când apare efectul frustrării?
7. Descrieți și oferiți câte un exemplu de motivație intrinsecă și motivație extrinsecă.
8. Ce reprezintă noțiunea de “optimum motivațional”?
9. La ce se raportează nivelul de aspirație al individului?

►Cuvinte cheie: stimul intern; stare de necesitate; difuz; dezechilibru; energizare;

autoreglare; piramida trebuințelor; interese; convingeri; idealuri; saturație; substituție;

motivație intrinsecă; motivație extrinsecă; performanță; subapreciere; supraapreciere;

optimum motivațional; submotivare; supramotivare; nivel de aspirație