Sunteți pe pagina 1din 2

Liceul Tehnologic Petrol Moreni Data:

ADS – Anul III Profesor: Manu Ioana Daniela


Nume și prenume elev:

Modulul Măsurări tehnice


Lecția nr. 1 - Noțiuni fundamentale din teoria măsurătorilor

1.1. Mărimi fizice


O mărime fizică este o proprietate a unei stări sau a unui proces ale unui sistem fizic, care
este observabilă și măsurabilă, deci exact cuantificabilă.
Exemple de măsurabile sunt: spațiul, timpul, temperatura, forța, presiunea, ș.a.m.d.
Mărimea fizică are o determinare cantitativă (valoarea numerică) și una calitativă (unitatea de măsură).
Mărimea fizică este exprimată uzual ca un produs între valoarea numerică și unitatea de măsură.
1.2. Unităţi de măsură
Unitățile de măsură reprezintă un standard de măsurare a cantităților fizice.
În fizică și în metrologie, e necesară o definiție clară și univocă asupra aceeași cantități, pentru a garanta
utilitatea și reproductibilitatea rezultatelor experimentale, ca bază a metodei științifice.
Sistemul Internațional cuprinde trei grupe de unități de măsură:
1. Unități fundamentale:
- metru (m) – unitate pentru lungime;
- kilogram (kg) – unitate pentru masa;
- secunda (s) – unitate pentru timp;
- amper (A) – unitate pentru intensitatea curentului electric;
- kelvin (K) – unitate pentru temperature termodinamică;
- candela (cd) – unitate pentru intensitatea luminoasă;
- mol (mol) – unitate pentru cantitatea de substanță.
Unități suplimentare:
- radian (rad) – unitate pentru unghiul plan;
- steradian (sr) – unitate pentru unghiul solid.
Unități derivate:
- newton (N) – unitate pentru forță;
- pascal (Pa) – unitate pentru presiune;
- metro pe secundă (m/s) – unitate pentru viteză;
- volt (V) – unitate pentru tensiunea electrică.
1.3. Sistemul Internaţional de unităţi de măsură
Sistemul cel mai folosit în ziua de azi e Sistemul Internațional (SI), care are șapte unități de măsură de
bază ("fundamentale"), din care toate celelalte sunt derivate.
1.4. Multiplii şi submultiplii
Unitate de măsură (Prefixe SI)
Nume yotta zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca
Simbol Y Z E P T G M k h da
Factor 1024 1021 1018 1015 1012 109 106 103 102 101
Nume deci centi mili micro nano pico femto atto zepto yokto
Simbol d c m µ n p f a z y
Factor 10−1 10−2 10−3 10−6 10−9 10−12 10−15 10−18 10−21 10−24
1.5. Procesul de măsurare şi componentele sale
1.5.1. Procesul de măsurare
Operaţiile efectuate (prelevarea, transmisia, prelucrarea semnalului metrologic) în vederea
obţinerii rezultatului măsurării constituie procesul de măsurare.
1.5.2. Componentele procesului de măsurare
Elementele de bază ale procesului de măsurare sunt :
1
- mărimea fizică de măsurat (măsurandul);
- metoda de măsurare;
- mijlocul de măsurare (unul sau mai multe).
Mijloace de măsurare (clasificare, caracteristici)
Mijloacele de măsurare sunt sisteme tehnice construite în scopul comparării mărimii de
măsurat cu unitatea de măsură specifică, în scopul aflării valorii măsurate.
►După tipul de semnal utilizat pentru măsurare, mijloacele de măsurare pot fi: mecanice,
electrice, pneumatice, hidraulice, optice, acustice, nucleare sau combinaţii ale acestora (optico-
mecanice, electrico-pneumatice etc).
►După modul de utilizare, mijloacele de măsurare pot fi:
- mijloace de măsurare manuale, la care operatorul intervine în toate fazele de măsurare (de
exemplu: măsurarea cu şublerul, măsurarea cu micrometrul).
Metode de măsurare
Metoda de măsurare directă este metoda prin care valoarea măsurandului este obţinută
nemijlocit şi nu prin măsurarea unor mărimi legate funcţional cu măsurandul.
Exemple de măsurări care folosesc metoda directă sunt: măsurarea unei lungimi cu ajutorul unei
rigle gradate, măsurarea unei mase folosind o balanţă cu braţe egale ş.a.
Măsurarea indirectă poate fi efectuată printr-o comparare simultană sau printr-una succesivă.
În compararea simultană, măsurandul este comparat nemijlocit cu una sau cu mai multe
valori de referinţă ale aceleiaşi mărimi, furnizată de un etalon, care participă la fiecare măsurare.
Exemplu: o lungime comparată cu lungimea cunoscută a unei cale plan paralele, o masă
comparată cu masa unei greutăţi etalon folosind o balanţă cu braţe egale ş.a.
În compararea succesivă, mărimea de referinţă (etalonul) nu participă la fiecare
măsurare. Etalonul este folosit pentru etalonarea (gradarea) iniţială şi (dacă este necesar) pentru
reetalonarea periodică a unui aparat care stochează în „memoria" sa informaţia de etalonare.
Exemplu: măsurarea presiunii cu un manometru, măsurarea tensiunii electrice cu un
voltmetru ş.a
Alegerea metodelor şi a mijloacelor de măsurare
Alegerea corectă a metodelor și mijloacelor de măsurare presupune condiționare din punct de vedere al
particularităților mijloacelor de măsurare și al condițiilor în care se efectuează măsurarea.
Alegerea corectă a metodelor și mijloacelor de măsurare și control se face în funcție de următorii factori:
- precizia necesară măsurării;
- caracteristicile merologice și ecocnomice ale mijlocului de măsurare;
- forma și dimensiunile piesei;
- felul producției, astfel, la producția de unicate se prefer mijloacele de măsurare universal, la producția
de serie se aleg mijloace de măsurare speciale, cum ar fi calibrele, iar pentru producția de masa sunt
necesare mijloace de măsurare și control automate.
1.6. Erori de măsurare - tipuri, cauze, relaţii matematice de determinare.
Eroarea de măsurare reprezintă diferența dintre valoarea efectivă a unei mărimi și valoarea adevărată
a acesteia.
 = V e - Va
unde:
 - eroarea absolută;
Ve – valoarea efectivă a mărimii de măsurat și se obține prin măsurare;
Va – valoarea adevărată a mărimii de măsurat și este valoarea exacta, care s-ar obține dacă măsurarea
nu ar fi însoțită de nici o eroare.
Tipuri de erori:
- Erori sistematice – acele erori care au o valoare determinate, fie constantă, fie variabilă.
Exemplu: eroarea datorată temperaturii, care poate fi determinate în funcție de coeficienții de
dilatare.
- Erori întâmplătoare – erori a căror mărime și sens variază întâmplător la măsurarea repetată a
aceleiași mărimi în aceleași condiții.
Exemplu: eroarea datorată jocurilor în lagăre, în ghidaje etc.
- Erori grosoloane (greșelile) – care denaturează cu mult rezultatele măsurării.
Exemplu: erorile datorate defecțiunilor în aparat, fie neatenției și lipsei de calificare a operatorilor.

S-ar putea să vă placă și