Tudor Vladimirescu

El a fost o figură emblematică pentru istoria Țării

Românești, de la începutul secolului al XIX-lea
Acesta fiind conducătorul Revoluției de la 1821, al
pandurilor și domn al Țării Românești.
Vladimirescu s-a născut in 1780 în Târgoviște , Țara
Românească și a decedat în 28 mai 1821, Târgoviște, Țara
Românească. El a fost un om cu carte carte a învățat și limba
greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova,
făcând afaceri de negoț, mai ales la exportul de vite la o
vârstă fragedă.
El și-a constituit o averea prin cumpărare de pământ,
făcându-și comerțul pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu
intrând în rândurile pandurilor (armată cu obligații semipermanente) acolo unde
participă la războiul ruso-turc din 1806 - 1812, fiind recompensat de oficialitățile
ruse cu Ordinul Sfântului Vladimir, clasa a III-a.
Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața
Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a
Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele
discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să
înlesnească(oprească) trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.
Acesta a semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor
urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului
fanariot. Conținutul prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ i-a speriat pe
boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae
Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată
că are dreptate.
 Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu
entuziasm de către masele populare din capitală. Preluând în primăvara anului
1821, conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui
Alexandru Ipsilanti la București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce
acțiunea lui fusese dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus
într-o situație dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa
cum promisese inițial, pentru ca Țara Românească să nu fie război.
Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l ucide pe
Vladimirescu. Planul reușii fiind ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, prin trădare,
în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii
împotriva eteriștilor.