1.

Două cuvinte din câmpul semantic al ploii; de exemplu: „plouă", „plânsul",

„ploaie" etc.
2. Punctele de suspensie marchează grafic întreruperi ce apar în vorbire,
vorbitorul nu îşi exprimă până la sfârşit ideea; în text, nedumerirea poetului în
faţa ploii nesfârşite, ce pare că inundă tot universul etc.
3. Aştept cu nerăbdare luna mai. Nu mai vreau să merg la mare.
4. Două teme/ motive ale poeziei sunt: tema naturii, a ploii, a bolii, a solitudinii,
motivul tălăngii etc.
5. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric sunt verbe şi forme pronominale de
persoana I, de exemplu:„n-am mai văzut", „sufletu-mi" etc.
6. Semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă a poeziei, de exemplu:
pentru a arăta mişcarea înceată, datorată greutăţii, ca în epitetul „grele tălăngi",
personificarea "tălăngi adormite" atribuie însuşiri umane clopotului; un alt epitet
„şuri învechite" ne obligă spre o întoarcere în timp, unul ancestral, în care eul liric
era supus solitudinii etc.
7. Folosirea, în poezie, a refrenului este una dintre trăsăturile specifice curentului
simbolist; muzicalitatea textului este generată fie de repetarea obsesivă a unor
sunete, cuvinte, sintagme, fie de prezenţa unor instrumente muzicale sau sunete
propriu-zise, fie de tehnica refrenului, ca în acest text: „Oh, plânsul tălăngii când
plouă!" în felul acesta versul devine şi un lait-motiv, accentuând plânsul întregului
univers etc.
8. Penultima strofă a poeziei surprinde singurătatea ploii, a universului,
accentuată de „muzica tristă, de gură", de scâncetele unui copil; în acest mediu
meschin, al plânsului universal, totul devine şi „sună umil", chiar sentimentele
cele mai puternice, din comparaţia „ca tot ce-i iubire şi ură". De altfel, reapare
refrenul poeziei. în aceeaşi poziţie, imaginile artistice sunt impresionante prin
simplitate; multitudine de simboluri, muzicalitate, puncte de suspensie, linie de
pauză etc.
9. Una dintre calităţile particulare ale stilului, existente în fragmentul citat, ar
putea fi eufonia, dată de muzicalitatea versurilor, de prezenţa refrenului „Oh,
plânsul tălăngii când plouă!", particularităţi specifice curentului simbolist etc.