Sistemul penitenciar – obligaţia administraţiei închisorii de a asigura ...
Sistemul penitenciar – obligaţia administraţiei
închisorii de a asigura confidenţialitatea
convorbirilor telefonice ale deţinuţilor
[Tribunalul administrativ din Rennes (Franţa) decizia nr. 14011157 din 23 aprilie 2014]
Prin legea franceză a penitenciarelor din 24
noiembrie 2009, se acordă deţinuţilor dreptul
de acces la o linie telefonică fixă, pentru a
putea comunica în mod liber cu avocaţii
lor. Constatând că, dată fiind poziţionarea
posturilor telefonice în cadrul penitenciarului
Rennes-Vezin, nu se poate respecta regimul de
confidenţialitate al discuţiilor, Observatorul
internaţional pentru penitenciare, două
sindicate ale avocaţilor şi Baroul din Rennes
au formulat o cerere în acest sens, adresată
Tribunalului administrativ din Rennes, pentru
a obliga conducerea închisorii să dispună
realizarea unor lucrări de izolare fonică a
cabinelor telefonice în cel mai scurt timp
posibil. Ministerul justiţiei, la rândul său, a
constatat neîndeplinirea condiţiilor minime
de confidenţialitate, dar a contestat urgenţa
impunerii măsurilor adecvate, în condiţiile
în care ar exista alte mijloace de realizare a
dreptului la confidenţialitatea convorbirilor
cu avocatul (prin vizite sau prin poştă, de
exemplu). În plus, s-a arătat că lucrările
solicitate nu au un caracter de utilitate, fiind
contrare normelor de securitate, deoarece
„reduc câmpul vizual al supraveghetorilor şi
permit escaladarea zidurilor”. Instanţa nu a
ţinut însă cont de aceste argumente şi a făcut
distincţia între cele două tipuri de comunicaţii
telefonice prevăzute de reglementarea în
vigoare, arătând că:
„[…] dacă prezenţa telefoanelor mobile
în cadrul centrelor de detenţie este de
notorietate, fiind confirmată de raportul
general din 10 ianuarie 2011, o atare stare de
fapt nu poate să scutească administraţia de
respectarea dreptului populaţiei penitenciare
MERIDIANE JURIDICE | PANDECTELE ROMÂNE NR. 8/2014 | 139
de a utiliza mijloacele legale de comunicare
cu apărătorii aleşi; astfel, Ministerul justiţiei
nu poate invoca o situaţie în afara legalităţii
pentru a contesta urgenţa implementării
mijloacelor care să le permită deţinuţilor să-şi
exercite drepturile. […] Nici durata îndelungată
în timp de când subzistă această situaţie nu
poate justifica faptul că persoanele îndreptăţite
nu-şi pot exercita drepturile garantate de lege.”
Legea franceză a penitenciarelor din anul
2009 nu numai că a reunit într-un singur act
normativ o serie de reglementări disparate,
ci a schimbat profund filosofia dreptului
execuţional penal. Astfel, nu s-a avut în vedere
exclusiv o juxtapunere a unor dispoziţii legale
fără legătură între ele, ci a impus centrelor de
detenţie o veritabilă logică a serviciului public,
acordând celor încarceraţi un statut juridic
coerent, ca titulari de drepturi şi obligaţii.
Evident, rezultatele implementării noilor
reglementări nu sunt, încă, satisfăcătoare, dar
pot servi ca bază de reflecţie într-un context
mai amplu decât simpla executarea a pedepsei
prin privarea de libertate pentru o anumită
durată de timp.
Exemplul dreptului la libera comunicare este,
fără îndoială, cel mai revelator în ce priveşte
schimbarea progresivă de paradigmă. Pentru
mult timp, controlul comunicaţiilor cu
exteriorul a populaţiei penitenciare a constituit
o preocupare principală a administraţiei
locurilor de detenţie, care considera că este
îndreptăţită să monitorizeze toate schimburile
de informaţii între interiorul şi exteriorul
penitenciarelor. Intervenţia legiuitorului
a reîncadrat limitele discreţionare ale
 Tribunalul administrativ din Rennes (Franţa) decizia nr. 14011157 din 23 aprilie 2014
administraţiei, obligând-o să motiveze fiecare
atingere adusă drepturilor fundamentale. Pe
această concluzie şi-a fundamentat soluţia
tribunalul din Rennes.
Astfel, plecând de la analiza obiectivă a
condiţiilor de utilizare a telefoniei fixe, prin
intermediul unui raport de expertiză realizat la
cererea preşedintelui tribunalului administrativ,
instanţa a constatat că discuţiile telefonice
cu exteriorul nu numai că puteau fi ascultate
de personalul penitenciarului, ci şi de ceilalţi
deţinuţi. Această lipsă a confidenţialităţii s-a
dovedit a fi problematică pentru instanţă,
fiind contrară spiritului reglementărilor în
vigoare, în condiţiile în care discuţiile dintre
deţinuţi şi avocaţi trebuiau să fie confidenţiale.
Iar aceasta funcţionează în dublu sens: pe de
o parte, este interzis administraţiei închisorii
să dispună ascultarea prin mijloace tehnice a
convorbirilor, iar, pe de altă parte, se impune
meridiane juridice
limitarea posibilităţii ca discuţiile să poată fi
auzite în apropierea cabinei telefonice. Instanţa
a apreciat că această confidenţialitate este
garantată, inclusiv faţă de ceilalţi deţinuţi. În
opinia Federaţiei naţionale a tinerilor avocaţi,
„convorbirea telefonică cu avocatul nu reprezintă
o favoarea acordată deţinutului, ci exercitarea
dreptului la apărare”, drept fundamental
140 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 8/2014 | MERIDIANE JURIDICE
ce trebuie să implice şi izolarea fonică. În
consecinţă, tribunalul administrativ acordă un
termen de trei luni conducerii penitenciarului
Rennes-Vezin „pentru a impune toate măsurile
necesare care să permită deţinuţilor care doresc
să ia legătura telefonic cu apărătorii, să aibă o
conversaţie confidenţială, atât faţă de gardieni,
cât şi faţă de ceilalţi deţinuţi”.
În ceea ce priveşte convorbirile telefonice cu
familia sau apropiaţii, instanţa din Rennes a
propus o abordare diferită. Cum legea permite
administraţiei să intercepteze comunicaţiile
(scrise sau orale), „faptul că aceste conversaţii
pot fi ascultate întâmplător nu constituie
o încălcare a unei dispoziţii legale sau
regulamentare”, nefiind deci aceeaşi situaţie
ca în cazul discuţiilor cu avocaţii. Totuşi,
confidenţialitatea faţă de celelalte persoane
încarcerate trebuie luată în considerare; „este
obligaţia administraţiei penitenciarului să
asigure confidenţialitatea discuţiilor dintre
deţinuţi şi familiile lor; în această ipoteză,
măsura solicitată prezintă un caracter de
utilitate”. Instanţa a impus, prin urmare, să
se ofere posibilitatea deţinuţilor să se izoleze
de ceilalţi în timpul unei convorbiri telefonice.
Deşi nu se garantează 100% intimitatea, este
totuşi un pas înainte.
Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without
permission.