Urechea – organ al auzului și al echilibrului

anatomie

Localizare: părţile laterale ale capului,

situată parţial în osul temporal
Prezintă 3 componente:
1. Urechea externă
- Pavilionul- pcaptează şi dirijează
undele sonore
- Conductul auditiv extern - canal
lung de 2,5 cm, căptuşit cu piele;
prezintă glande care secretă ceara
În capătul conductului auditiv se află timpanul (”toba urechii”) - membrană elastică care
vibrează și amplifică sunetele
2. Urechea medie - cavitate îngustă, săpată în osul temporal, plină cu aer.
- trei oscioare: ciocănelul, nicovala şi scăriţa.
- fereastra ovală şi fereastra rotundă (situate pe peretele dinspre urechea internă)
Rolul oscioarelor auditive: preiau vibraţiile timpanului şi le transmit urechii interne.
3. Urechea internă - alcătuită din mai multe cavităţi adăpostite de osul temporal.
- Labirintul osos (comunică cu urechea medie prin fereastra rotundă şi cea ovală):
- Vestibulul osos – o cameră centrală în care se deschid cele două ferestre ( rotundă şi ovală )
- trei canale semicirculare – orientate în cele trei direcţii ale spaţiului
- melcul osos – cu aspect spiralat ( asemănător cochiliei melcului
- Labirintul membranos (în interiorul labirintului osos)
- vestibulul membranos
- trei canale semicirculare
- melcul membranos.
Receptorii auditivi - localizaţi de-a lungul melcului membranos - celule auditive ciliate, aşezate
în şiruri
Receptorii echilibrului – grupați în zona vestibulului membranos şi la baza canalelor semicirculare
de la nivelul vestibulului sunt reprezentaţi de celule ciliate, înconjurate de o substanţă gelatinoasă ce
conţine cristale de carbonat de calciu (otolite); cei de la baza canalelor semicirculare nu conţin
otolite