Acatiste Și Conoane

Acatistul Preasfântului și de Viață Făcătorului Duh
Condacul 1:
Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatalui a
purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pămantul de cunoștința lui Dumnezeu
și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă
la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule
Sfinte și te sălașluiește întru noi!
Icos 1:
Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința
datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslăvim și
noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să
fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negraită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îti fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluieste întru noi!
Condac 2:
În chipul limbilor de foc, întru lumină și suflare de vânt de bucurie făcătoare, pogorându-Se
Duhul cel Sfânt peste Apostoli și de văpaia lui fiind cuprinși, chemat-au pescarii întreaga
lume la Biserica lui Hristos; necazuri și nevoi răbdând cu bucurie pe pământ și pe ape, de
morțile cele cumplite nu se spăimântau, în tot pământul ieșind vestirea cântarii lor, celei de
Dumnezeu insuflate: Aliluia!
Icos 2:
Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra
Apostolilor, Ție cântare îți aducem, pe Tine Te binecuvântam și Îți mulțumim Tie,
Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela Ce Sfânt ești și Biserica o păzești;
Vino și dă un suflet și o inimă celor ce cred în Tine;
Vino și aprinde evlavia noastră cea rece și neroditoare;
Vino și risipeste negura necredinței și a răutății, care se îndesește pe pamânt;
Vino și călăuzește pe toți pe drumul vieții celei drepte;
Vino și ne povățuiește la tot adevărul;
Vino, Ințelepciune neajunsă, și cu judecățile cele de Tine știute, mântuiește-ne;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 3:
O, Prea Adâncă Taină! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl și
cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai împodobit cetele îngerilor de sus, întru locasul luminii celei
neapropiate. Tu ai chemat la ființă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale luminătorilor cerești.
Unind Tu trupul și sufletul într-o minunată alcătuire, zidit-ai neamul omenesc; pentru aceasta
toată suflarea Ta laudă și cântă: Aliluia!
Icos 3:
Alfa și Omega, Începutule și Sfârșitule, Tu, Veșnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării
deasupra apelor și cu iubitoarea Ta îmbrățișare ai adus pe toți și pe toate la viață. Din suflarea
Ta cea de viață făcătoare a răsărit, din genunea cea fără de chip, frumusețea lumii celei întâi
zidite, pentru care îți strigăm:
Vino la noi Prea înțeleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce esti Mare în micuța floare, ca și în luminătorii cerului;
Vino, Felurime negrăită și Frumusețe veșnică;
Vino și luminează întunecata netocmire a sufletului meu;
Vino și ne arată pe noi zidire nouă în Hristos;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește în noi!
Condac 4:
O, Duhule Preabun și Neajuns, din care izvorăște sfințenia! Tu ai înveșmântat-o pe Preacurata
Fecioară Maria cu strălucirea orbitoare și neapropiată a Dumnezeirii Tale, făcând-o Maică a
lui Dumnezeu Cuvântul, Împarateasă a îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea
mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci și apostoli, Tu i-ai purtat până la al treilea cer,
Tu le-ai rănit inimile cu frumusețea cea de sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu care
aduc pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei păcătoși, iar ei, plini fiind de arzătoare
bucurie, îți cântă: Aliluia!
Icos 4:
Prin Duhul Sfânt totul viază, și cu puterea Lui se va ridica spre învierea cea de obște toată
zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta și cel dintâi al veacului ce va sa vie. Ridică-ne
atunci din groapă, Preabunule, Mângâietorule, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăși de
fericire, întru Dumnezeiasca lumină, cu Sfinții toți, cu părinții și apropiații noștri.
Vino dar, și de a sufletului moarte ne izbăvește;
Vino, și înainte de sfârșitul nostru, ne îndestulează cu Trupul și Sangele Mântuitorului
Hristos;
Vino și dă-ne să adormim în pace, cu cuget neîntinat;
Vino și luminoasă fă scularea noastră din somnul morții;
Vino și ne învrednicește să privim cu bucurie la norii veșniciei;
Vino și fă-ne fii ai nestricăciunii;
Vino și luminează atunci ca un soare, trupurile noastre cele fără de moarte;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 5:
Auzind glasul Tău: “Dacă cineva însetează, să vină la Mine și să bea”, rugămu-Te, Fiule al lui
Dumnezeu, astâmpără-ne setea de viața duhovnicească și dă-ne apa vieții. Revarsă asupră-ne
unda harului Duhului Sfânt, Cel ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca sa nu mai însetăm
în veac, toți cei ce cântăm cu umilință: Aliluia!
Icos 5:
Nestricăciosule și Neziditule, Veșnicule, Prea Înduratule Duh, Apăratorule al celor drepți,
Curățitorule al păcătoșilor, slobozește-ne de orice întinăciune, ca strălucirea luminii harului
Tău să nu se strice întru noi, cei care Îti cântăm:
Vino, Preabunule și dă-ne umilință și izvoare de lacrimi;
Vino și ne învață să ne închinăm Ție în Duh și în adevăr;
Vino, Preaînaltule Adevăr, și lămurește îndoielile sărăcăcioasei noastre înțelegeri;
Vino, Viață Neîmbătrânitoare, și ne primește din strâmtoarea veacului acesta pământesc;
Vino, Lumină Veșnică, și se vor risipi toate nălucirile și spaimele;
Vino, Putere veșnic nouă, împrospătându-i pe copiii tăi cei osteniți;
Vino, Nemărginită Bucurie, și uitate vor fi vremelnicele întristări;
Condac 6:
Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobită, slăvită Mireasă, cu cerurile
împreună, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupră-ți odihnește Duhul Cel
Preasfânt, Care tămăduiește neputințele, împlinește lipsurile, dăruiește viață celor morți și îi
aduce la viața veșnică pe toți cei ce cu cuviință și cu dreptate strigă: Aliluia!
Icos 6:
“În lume necazuri veți avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare și cine ne va mângâia?
Tu, Duhule Mângâietor, Însuți dezleagă întristarea noastră! Mijlocește pentru noi cu suspinuri
negrăite și ușurează inimile celor care te roagă:
Vino, Dulce răcoare a celor osteniți și împovărați;
Vino, Împreună Grăitorule cu cei întemnițați și Adăpostul celor prigoniți;
Vino, și miluiește pe cei slăbănogiți de sărăcie și de foamete;
Vino și tămăduiește patimile trupurilor și sufletelor noastre;
Vino și cercetează pe toți cei care însetează de lumina Ta;
Vino și alină întristarea noastră cu nădejdea veșnicei bucurii;
Condac 7:
“Celui care hulește împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici
în cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să
fim judecați cu cei neascultători și cu luptătorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule
Sfinte, inima noastră sa se plece spre cuvinte de vicleșug. Întoarce din schisme, eresuri și
necredință pe toți cei rătăciți, iar pe întâii născuți ai Bisericii Tale învrednicește-i să cânte în
vecii vecilor: Aliluia!
Icos 7:
Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima și neliniștea l-au cuprins, iar
întunericul deznădajduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt; așa mi s-a întâmplat și mie în
ziua întristării și împietririi cugetului meu, căci m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a
Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel
împuținat la suflet:
Vino dar, și nu mă lepăda pentru cârtirea și nerăbdarea mea;
Vino și potolește cumplita vijelie a tulburării și aprinderii;
Vino și odihnește pe cei necăjiți de strâmtorile vieții;
Vino și îmblânzește inima în ziua împietririi și a mâniei;
Vino și surpă urzelile, tulburările și spaimele duhurilor întunericului;
Vino și dă-ne cu suflarea Ta, inimă zdrobită, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălașluiește întru noi!
Condac 8:
Mântuiește-ne, Cerescule Părinte!Săraci suntem, neputincioși și orbi, și goi duhovnicește!
Dăruiește-ne aurul Tău, cel curățit în foc, cu veșmânt alb acoperă rușinea noastră, vindecă
ochii noștri cu balsamul Tău. Pogoară și în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul
Preasfântului Tău Duh, Cel de viață făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nașteri
pe toți cei ce cântăm: Aliluia!
Icos 8:
Ca turnul Babel se prăbușește fericirea pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omenești.
Bine îmi este mie că m-ai smerit, că în păcate și în căderi mi-ai acoperit toată slăbiciunea și
nimicnicia. Fără de Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom mântui prin harul
Tau, grăind:
Vino dar, Unule Preaînteleptule Ziditor al vieții;
Vino și lămurește-ne căile Tale cele neînțelese;
Vino precum un fulger și luminează sfârșitul vieții pământești;
Vino și binecuvintează tot începutul bun pe care îl punem;
Vino și fii nouă ajutător la fapte bune;
Vino și luminează mintea noastră în ceasul descumpănirii;
Vino și dăruiește duh de pocaință, ca să se risipească prin aceasta scârbele ce stau să vină
asupra lumii spre pedepsire;
Condac 9:
Atât a iubit Dumnezeu lumea, ca și pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat , Care S-a întrupat de
la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și Și-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii,
iar prin Sângele Său răscumpărat-a din păcat și din moarte întreaga lume! Pentru aceea, toată
zidirea așteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului care a
răscumpărat și Duhului care a sfințit: Aliluia!
Icos 9:
Duhul Cel Făcător de viață, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de
porumbel, a odihnit și asupra mea, când mă aflam la scăldătoarea Sfântului Botez; s-a
întunecat însa lucrarea bunătății Sale din pricina greșelilor mele. Pentru aceea, precum
așteapta zorii drumețul rătăcit noaptea în pădure, așa și eu însetez de razele Tale, Bunule, ca
sa nu pier cu totul:
Vino dar, la cel pecetluit cu numele Tău cel înfricoșat;
Vino dar și ușurează cugetul chinuit și pârjolit fără cruțare;
Vino și înnoiește întru mine chipul Tău ce S-a întunecat;
Vino și risipește nălucirile cele născute din păcat;
Vino și mă învață să împărtășesc durerile cele străine;
Vino și pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire;
Vino și dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale;
Condac 10:
Duhul Sfânt naște a doua oară pe om spre viața veșnică. Duhul Sfânt însuflețeste pe mucenici,
sfințește preoții, încununează pe cei drepți, face din pâine și din vin Însuși Dumnezeiescul
Trup și Sânge al lui Hristos. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne
cununa darurilor Tale: Dragostea veșnică și atotiertătoare, care se întristează pentru păcătoși și
vrea ca toți să fie mântuiți prin ea, ca niște fii ai luminii, pentru care strigăm: Aliluia!
Icos 10:
Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau
foamea, sau goliciunea, sau nevoia, sau sabia? Daca ne vom lipsi chiar de toate cele de pe
pământ, avem moștenire nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim. nu cu cuvântul
sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă și cu nevoința întregii vieți:
Vino, Atotputernicule Duh, și ne sporește credința atotbiruitoare;
Vino și ne dă îndrăzneală în rugăciune;
Vino și încălzește inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor
fărădelegi;
Vino și dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană și de batjocorire a credinței;
Vino și ne păzește de ispite peste puteri și de sminteli;
Vino și înviază inimile noastre prin rourarea Ta;
Vino, tămăduiește-ne, sfințește-ne și ne ridică, Bunule, cu harul Tău;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 11:
Acestea zice Domnul: “Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, și fiii și fiicele voastre vor
prooroci, bătrânii voștri vise vor visa, iar tinerii voștri vor vedea vedenii”. Duhule Preadorit,
dă-ne doar o fărâmitură de la masa fiilor celor aleși ai Mângâierilor Tale, celor care cu
umilință strigăm: Aliluia!
Icos 11:
Acolo unde ai răsărit, fie și doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca
un fulger, neuitată este frumusețea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu
preschimbare dumnezeiască și înfricoșată cuviință, făptura cea din tina. Învrednicește-ne
Bunule Mângâietor, încă din viața pământească să Te vedem cu inimă curată, noi, cei care
strigăm:
Vino, Fulger Dătător de lumina veșniciei;
Vino și luminează-ne cu strălucirea cea neînserată;
Vino, Vistiernicul smereniei și Veselia celor blânzi;
Vino, Apă Vie, răcorește-ne arșita patimilor;
Vino, că departe de Tine nu aflăm liniște și tihnă;
Vino, ca împreună cu Tine pretutindeni este Împărăția Cerurilor;
Vino și întiparește-ne în suflet chipul Tău cel ca de soare;
Condac 12:
Râu nesecat al harului, Cela Ce ierți păcatele, Duhule Sfinte! Primește rugăciunea noastră
pentru întreaga lume, pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși și pentru fiii
neascultării; întoarce-i la Tine și pe toți adună-i în Împărăția Sfintei Treimi, ca să se rușineze
de Tine și cel din urmă vrajmaș - moartea - iar lumea, renăscută din focul cel curățitor, să
cânte cântarea cea nouă a nemuririi: Aliluia!
Icos 12:
Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc - ca pe o mireasă împodobită, cu
chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepților la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor și
pe Prealuminatul nostru Domn Hristos între aleșii Sai, iar durerea, întristarea și suspinarea au
pierit. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învrednicește-ne prin înșeptita cunună a darurilor Tale
să ne împărtășim în Domnul de bucuria veșnica, noi, cei care strigăm:
Vino, Bunule, și trezește în noi setea de viața de dincolo de mormânt;
Vino și aprinde în inimile noastre dorirea vieții veacului celui adevărat;
Vino și ne descoperă bucuria Împărăției celei ce va să vină;
Vino și dă-ne strălucirea ca zapada a curăției;
Vino și umple-ne cu strălucirea Dumnezeirii;
Vino și ia-ne la nunta Mielului;
Vino și ne învrednicește să împărățim în slava Ta cea veșnica;
Condac 13:
O, noian purtător de lumină al iubirii celei mântuitoare, Duhule Făcător de viață! Încălzește cu
suflarea venirii Tale neamul omenesc cel înghețat întru fărădelegi, grabește pieirea răului cu
nepătrunsele Tale judecăți și ne descoperă cum să prăznuim în veșnicie adevărul cel
Dumnezeiesc, astfel ca sa fie Dumnezeu totul întru toate, și cele cerești și cele pământești și
cei izbaviți din iad, dimpreună să cânte: Aliluia!
Icos 1:
Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința
datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslăvim și
noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să
fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negraită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îti fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluieste întru noi!
Condac 1:
Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatalui a
purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pămantul de cunoștința lui Dumnezeu
și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă
la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule
Sfinte și te sălașluiește întru noi!
Acest Acatist al Sfântului Duh este foarte folositor tuturor celor care caută darurile Duhului
Sfânt: înțelepciunea, înțelegerea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,
facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția, pe scurt orice om care dorește după
viața veșnică în Hristos, dăruită prin Duhul Sfânt, Purtător de Viață și Dăruitor de lumină
nemuritoare.
Canon de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos
CÂNTAREA ÎNTÂI:
Irmos: Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi
slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
Acum mă apropii eu, păcătosul și împovăratul, către Tine, Stăpânul și Dumnezeul meu, și nu
îndrăznesc să mă uit la cer, numai mă rog și grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte, ca să plâng
faptele mele cu amar.
O, amar mie, păcătosului, că sunt ticălos mai mult decât toți oamenii. Pocăință nu este întru
mine. Ci-mi dă mie, Doamne, lacrimi ca să plâng faptele mele cu amar.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Omule nebun și ticălos, pentru ce-ți pierzi vremea în lene? Gândește-te la viața ta și te
întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Maica lui Dumnezeu, Preacurată, caută spre mine, păcătosul, și mă izbăvește de lațul
vrăjmașului, îndreptându-mă pe calea pocăinței, ca să plâng faptele mele cu amar.
CÂNTAREA A TREIA:
Irmos: Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clintită; că Însuţi eşti
Sfânt şi Domn.
Când se vor pune scaunele la Judecata cea înfricoșătoare, atunci faptele tuturor oamenilor se
vor vădi. Amar va fi atunci de cei păcătoși, căci vor fi trimiși la chinuri. Deci, acestea știind,
suflete al meu, pocăiește-te de faptele tale cele rele.
Drepții se vor bucura, iar păcătoșii vor plânge. Ci atunci, nimeni nu ne va mai putea ajuta, că
faptele noastre ne vor osândi pe noi. Drept aceea, nu întârzia, ci mai înainte de sfârșit
pocăiește-te de faptele tale cele rele.
O, vai de mine, cel mult păcătos, care m-am spurcat cu faptele și cu gândurile, neavând
picături de lacrimi de la învârtoșarea inimii mele. Ci, acum caută la pământ, suflete al meu, și
te pocăiește de faptele tale cele rele.
Iată, Doamnă, Fiul Tău ne învață spre bine, iar eu, păcătosul, pururea fug de cele bune. Ci, Tu
ca o milostivă miluiește-mă, ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.
CÂNTAREA A PATRA:
Irmos: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că aveai să te naști din
Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit: Auzit-am glasul Tău și m-am temut. Slavă puterii
Tale, Doamne!
Desfătată și plăcută este aici calea dezmierdărilor, dar amară va fi ziua cea de apoi când se va
despărți sufletul de trup. Deci, pocăiește-te de acestea, suflete al meu, pentru Împărăția lui
Dumnezeu.
Pentru ce faci strâmbătate celui sărac? De ce oprești plata slugilor? Pe fratele tău nu-l iubești.
Desfrânarea și amărăciunea iubești. Deci, lasă acelea, suflete al meu, și te pocăiește pentru
Împărăția lui Dumnezeu.
O, nebune om, până când te vei afunda și ca o albină vei aduna bogăția ta, care degrab va pieri
ca praful și ca cenușa? Ci caută mai vârtos Împărăția lui Dumnezeu.
Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, miluiește-mă pe mine, păcătosul, și mă întărește spre
fapte bune și mă păzește ca să nu mă răpească pe mine nepregătit moartea cea urâtă. Ci, mă
povățuiește, Fecioară, la Împărăția lui Dumnezeu.
CÂNTAREA A CINCEA:
Irmos: De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la
poruncile Tale, și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Adu-ți aminte, ticălosule om, că de păcate ești robit: cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu
neputința, ca de o fiară cumplită. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Mi se cutremură mădularele și cu totul sunt vinovat privind cu ochii, auzind cu urechile, și cu
totul dându-mă pe mine gheenei. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Pe desfrânatul și pe tâlharul care s-au pocăit, i-ai primit Mântuitorule, iar eu cu lenea
păcatului m-am îngreunat și de cel rău sunt robit. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai
voit?
Ajutătoare minunată și grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie,
nevrednicului, că sufletul meu aceasta a voit.
CÂNTAREA A ȘASEA:
Irmos: Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din Iadul cel mai
de jos și a scos din stricăciune viața mea.
Pe pământ viață desfrânată am viețuit și sufletul la întuneric l-am dat. Dar acum, milostive
Stăpâne, izbăvește-mă de toată robia vrăjmașului și mă înțelepțește ca să fac voia Ta.
Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum zace porcul în tină, așa și eu slujesc
păcatului. Ci, Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trândăvirea aceasta și-mi dă mie inimă
ca să fac voia Ta.
Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale, și cazi lăcrimând
și suspinând. Iar Acela, ca un îndurat, va da ție ajutor ca să faci voia Lui.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară preacurată, păzește-ne pe noi de răutățile vrăjmașului
celui văzut și celui nevăzut, și primește rugăciunile noastre și le du pe acestea Fiului Tău, și-
mi dă mie minte ca să fac voia Ta.
CONDACUL:
Suflete al meu, pentru ce te îmbogățești în păcate? Pentru ce faci voia diavolului? În ce-ți pui
nădejdea? Părăsește pe acesta și te întoarce către Dumnezeu strigând: Îndurate, Doamne,
miluiește-mă pe mine, păcătosul.
Gândește, suflete al meu, la ceasul cel amar al morții și la Judecata cea înfricoșătoare a
Făcătorului Dumnezeu. Că îngerii cei întunecați te vor lua pe tine, suflete, și te vor duce în
focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte, pocăiește-te strigând: Miluiește-mă, Doamne,
pe mine, păcătosul.
CÂNTAREA A ȘAPTEA:
Irmos: Greșit-am, fărădelege am făcut şi nedreptate săvârşit-am înaintea Ta, nici am păzit,
nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Dar nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul
părinților.
Nu nădăjdui, suflete al meu, în bogăția cea trecătoare sau în adunarea cea nedreaptă. Că toate
acestea nu știi cui le vei lăsa. Ci, strigă: Miluiește-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine,
păcătosul.
Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească cea trecătoare, nici în frumusețea cea
degrab trecătoare. Că vezi cum și cei puternici și cei tineri mor. Ci strigă: Miluiește-mă,
Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul.
Adu-ți aminte, suflete al meu, de viața cea de veci, de Împărăția cerului cea gătită sfinților, de
întunericul cel osebit și de mânia lui Dumnezeu care este asupra celor răi. Și strigă: Miluiește-
mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul.
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu și te roagă ei, căci este grabnic ajutătoare celor
ce se pocăiesc, ca să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mă miluiască pe mine,
nevrednicul.
CÂNTAREA A OPTA:
Irmos: Pe Cel pe Care Îl slăvesc oștile cerești și de Care se cutremură Heruvimii și Serafimii,
toată suflarea și zidirea lăudați-L, binecuvântați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă,
zăcând fără de mărire și fără de chip. Dar ce aștept? Și în cine nădăjduiesc? Numai în Tine,
Doamne, pe Care Te rog ca, mai înainte de sfârșit să mă îndreptezi.
Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea Ta și voi fi judecat, Unule,
lesne Iertătorule.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Cred că vei veni să judeci viii și morții. Și toți vor sta întru a lor rânduială: bătrânii și tinerii,
conducătorii și supușii lor, domnii și judecătorii, bogații și săracii, femeile și bărbații. Oare
cum mă voi afla eu atunci? Drept aceea, strig Ție: Dă-mi, Doamne, mai înainte de sfârșit să
mă pocăiesc.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primește rugăciunea mea cea nevrednică, păzește-mă de
moartea cea urâtă și-mi dăruiește ca mai înainte de sfârșit să mă pocăiesc.
CÂNTAREA A NOUA:
Irmos: Nașterea zămislirii celei fără de sămânță este netâlcuită. Rodul Maicii celei fără de
bărbat este nestricat. Că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate
neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te mărim.
Acum scap la voi, îngeri, arhangheli, și toate puterile care stați înaintea scaunului lui
Dumnezeu: Rugați-vă către Făcătorul vostru să fie izbăvit sufletul meu de chinurile cele
veșnice.
Acum plâng către voi, sfinților, patriarhilor, împăraților și prorocilor, Apostolilor și arhiereilor
și toți aleșii lui Hristos, ajutați-mi mie la Judecată, ca să se mântuiască sufletul meu de
întunericul vrăjmașului.
Acum ridic mâinile mele către voi, sfinților mucenici, pustnicilor, preacuvioșilor și toți sfinții
care vă rugați către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască sufletul meu în ceasul
morții.
Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul întru tine nădăjduiesc, și roagă pe Fiul
tău ca să mă pună pe mine, nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va ședea să judece viii și
morții.
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu. Cea pururea fericită și
prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai
slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pe Tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt,
Treime Sfântă, slavă Ție!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-ne pe noi. Amin.
Acatistul de mulțumire către Maica Domnului
Condacul 1
Sufletul meu saltă de bucurie când rostește numele Maicii Domnului Prea Sfântă Născătoare
de Dumnezeu pururea Fecioară Maria iar mintea caută degrabă cuvinte curate de slavă și
mulțumire pentru iubirea ce ne-o arați nouă oamenilor păcătoși. Prea Sfântă Născătoare de
Dumnezeu îți mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 1
Toți oamenii pe pământ ar trebui să știe cât de bună și înțelegătoare e Maica Domnului cu cei
păcătoși, rătăciți, îndurerați, săraci si bolnavi, cât și cum le vine imediat în ajutor, iubindu-i ca
pe niște copii ai ei.
Bucură-te Preabună Maică Împărăteasa Cerului și a Pământului
Bucură-te Preabună Maică de Îngeri cântată
Bucură-te Preabună Maică de Heruvimi lăudată
Bucură-te Preabună Maică mai slăvită decât serafimii
Bucură-te Preabună Maică îndrumătoarea sfinților
Bucură-te Preabună Maică care faci voia Tatălui Ceresc
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îti mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic
Condacul 2
Îngeri ai mei vă cer ajutor să mă învățați să-i cânt Maicii lui Dumnezeu cântec de mulțumire
pentru tot ajutorul dat omenirii, celor rătăciți, celor bolnavi, celor pierduți, celor săraci, celor
îndurerați. Pâna vom putea mulțumi prin faptele noastre Prea Sfintei Treimi și Maicii
Domnului să învățăm a mulțumi măcar prin cuvinte. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți
mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 2
Nu sunt cuvinte pentru a o putea lăuda pe Maica Domnului, nu sunt cuvinte pentru a arăta
măreția minunilor făcute pe pământ de Ea. Bunatatea și iubirea ei risipesc toată răutatea
noastră și măcar în cuvinte mici s-o lăudăm cât putem.
Bucură-te Maica Domnului cea mai frumoasă floare a Cerului
Bucură-te Maica Domnului iubire din iubire
Bucură-te Maica Domnului Învățătoare preaînaltă
Bucură-te Maica Domnului Apărătoarea noastră
Bucură-te Maica Domnuiui Vindecătoarea sufletelor noastre
Bucură-te Maica Domnului Izvor de bucurie
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Condacul 3
Maică Preabună Pururea Fecioară Maria cum să-ți mulțumesc mai bine pentru câte minuni ai
făcut cu mine? Mi-ai întregit sufletul, mi-ai vindecat trupul, mintea mi-o luminezi și la fiecare
pas făcut ai grijă să nu mă împiedic. Aș vrea ca toți oamenii din lume să deschidă ochii
sufletelor lor să Te vadă. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog să
rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 3
Prea Sântă Născătoare de Dumnezeu în mâinile tale îmi pun sufletul, mintea și trupul și îmi
doresc să nu mai greșesc, să stau în lumină și în iubire, să merg pe drumul drept ce a fost ales
de Dumnezeu pentru mine în această viață.
Bucură-te Maica Domnului că mulți dorim să învățăm a trăi de la tine
Bucură-te Maica Domnului că noi păcătoșii la Tine cerem ajutor
Bucură-te Maica Domnului că tu ne asculți pe toți
Bucură-te Maica Domnului că te rogi pentru noi Domnului Iisus Hristos
Bucură-te Maica Domnului că nu lași pe nimeni neajutat
Bucură-te Maica Domnului că vindecarea de la Tine vine imediat
Condacul 4
Sfinții toți ți s-au rugat pentru mântuirea lor. Îndrăznesc și eu să zic Prea Sfântă Născătoare de
Dumnezeu ușa milostivirii dechide-mi-o mie, miluiește-mă și mă mântuiește, ajută-mă să mă
smeresc și să devin curat pentru a-I sluji Fiului Tău, Dumnezeul nostru. Prea Sfântă
Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 4
“Mărește sufletul meu pe Domnul Dumnezeu că s-a uitat la smerenia roabei Sale, că de acum
toate neamurile mă vor ferici” nimeni pe pământ nu a mai putut repeta aceste cuvinte pentru
că nimeni nu s-a putut ridica la sfințenia ta.
Bucură-te Maica Domnului trimisă de Tatăl la noi
Bucură-te Maica Domnului venită înaintea Fiului la noi
Bucură-te Maica Domnului plină de Duhul Sfânt pentru noi
Bucură-te Maica Domnului leagăn de iubire
Bucură-te Maica Domnului pecete mult dorită
Bucură-te Maica Domnului hrană pentru nemurire
Condacul 5
Sfinții toți mărturisesc bunătatea și iubirea Maicii Domnului pururea Fecioară Maria dar cea
mai mare mărturie, e a unui om păcătos care a fost scos din groapa stricăciunii de Prea Sfânta
Născătoare de Dumnezeu, vindecat și protejat pentru a merge pe drumul de lumină. Prea
Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 5
Veniți toți care ați fost salvați de Maica Domnului să cântăm cu mulțumire pentru minunile ce
le-a făcut cu noi, pentru cât s-a rugat cu mâinile ridicate către Fiul Ei și Dumnezeul nostru ca
să îndeparteze răul ce ar fi venit asupra noastră pentru faptele, gândurile și vorbele noastre.
Bucură-te Maica Domnului izvorul iubirii
Bucură-te Maica Domnului viața curată
Bucură-te Maica Domnului apărătoarea noastră
Bucură-te Maica Domnului bucurie nesfârșită
Bucură-te Maica Domnului fericire sufletească
Bucură-te Maica Domnului hrană duhovnicească
Condacul 6
Maică Preabună îndrăznesc să vin la Tine deși am fapte de rușine, am inima grea de păcate
dar te rog curăță-mă cu iubirea Ta, cu lumina Ta să pot să fiu curat, duhurile rele să nu mă
mai ducă unde vor ele, să mă smeresc și Fiului Tău Iisus Hristos să-I slujesc. Prea Sfântă
Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 6
Preacântată Maica Domnului mă întreb în fiecare zi; oare ce ne lipsește să devenim buni, să
trăim în iubire necondiționată pe acest pământ?
Bucură-te Maica Domnului și învață-ne iubirea
Bucură-te Maica Domnului și ajută-ne să ne cunoaștem pe noi înșine
Bucură-te Maica Domnului și ajută-ne să ne vedem defectele
Bucură-te Maica Domnului și ajută-ne să descoperim Adevarul
Bucură-te Maica Domnului și învață-ne știința curată a lui Hristos
Bucură-te Maica Domnului și roagă-te pentru mântuirea noastră
Condacul 7
Câtă bucurie a fost in Cer când te-ai născut pe acest pământ, câtă lumină, iubire și puritate a
venit prin tine. Niciun glas omenesc nu Te poate slăvi cum se cuvine, cuvintele sunt mici și
puține oricât ne-am strădui. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog
Icosul 7
Noi oamenii care mult greșim, să aducem rugăciuni smerite Maicii lui Dumnezeu ca să ne
ajute cu harul ei să putem să ne vedem așa cum suntem și să auzim sfaturile ce ni le dă.
Bucură-te Maica Domnului ocrotitoarea copiilor
Bucură-te Maica Domnului protectoarea familiilor
Bucură-te Maica Domnului vindecătoarea tuturor
Bucură-te Maica Domnului învățătoare a celor ce te roagă
Bucură-te Maica Domnului îndrumătoare la fapte curate
Bucură-te Maica Domnului care ne scoți din jugul păcatelor
Condacul 8
Împărăteasă a Cerului și a Pământului care ai de la Fiul Tău și Dumnezeul nostru Iisus Hristos
putere mare în a ne ajuta, te rog din adâncul sufletului meu ajută-ne să ne luminăm pe toți
care-ți cerem și care ne abandonăm în mâinile Tale. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți
mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 8
Prea Sfântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu te rog taie-mi toate legăturile robiei ce pot fi
tăiate, dorințele deșarte și goana după material, să fiu iar liber și să pot cânta și eu cu îngerii
cântece de slavă.
Bucură-te Maica Domnului Putere din Dumnezeu
Bucură-te Maica Domnului Frumusețe Pură
Bucură-te Maica Domnului Iubire necondiționată
Bucură-te Maica Domnului Înțelepciune pe Pamânt
Bucură-te Maica Domnului Fericire mare
Bucură-te Maica Domnului Lumină din Dumnezeu
Condacul 9
Niciun dar, nicio bucurie pe pământ nu se pot compara cu fericirea ce o simți când Maica
Domnnului te atinge cu iubirea Ei, inima se deschide, se face mare de poate cuprinde tot
pământul și chiar mai mult. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog
Icosul 9
Maică Bună Prea Curată Născătoare când mă gândesc la Tine văd cea mai frumoasa floare, cu
un miros ceresc înălțător, văd apă cristalină, văd soare, văd frumusețe și totul se transformă în
simțirea fericirii pure, te rog ai grijă de mine și ține-mă lângă Tine.
Bucură-te Maica Domnului salvarea noastră
Bucură-te Maica Domnului sprijinitoarea noastră
Bucură-te Maica Domnului îndreptătoarea nostră
Bucură-te Maica Domnului că stai lângă cei bolnavi
Bucură-te Maica Domnului că pe prunci îi ocrotești
Bucură-te Maica Domnului că pe toți ne iubești
Condacul 10
Prea Fericită te numesc toți cei din Cer și de pe Pământ că ai născut pe Mântuitorul sufletelor
noastre și din puțina noastră iubire cântăm Sfintei Treimi si Maicii Preacurate Fecioara Maria,
Aliluia!
Icosul 10
Pururea Fecioară Binecuvântată Maria, Maica lui Iisus Dumnezeu și maica noastră, mulțumiri
smerite aducem Ție cântând din sufletele noastre pentru iubirea ce ne-o dai.
Bucură-te Maica Domnului care ne păzești de rele
Bucură-te Maica Domnului care ne vindeci sufletul
Bucură-te Maica Domnului care alungi ispitele ce vin la noi
Bucură-te Maica Domnului care ne hrănești din izvorul vieții
Bucură-te Maica Domnului care alinare dai sufletului
Bucură-te Maica Domnului care vindeci trupul
Condacul 11
Maică Bună și Curată Tu luminezi neîncetat sufletele celor ce te cheamă în Adevăr și viață, îi
păzești și ocrotești, le dai hrană ca o Maică Bună ce ești. Mii de mulțumiri aducem Ție dar nu
pot spune slava ce o meriți. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog
Icosul 11
Împărăteasă a Cerului și a Pământului Tu ai putere mare să ne ajuți în lupta cu dușmanii
văzuți și nevăzuți, ia în mâinile Tale sufletele noastre și cuăță-le cu iubirea și lumina Ta.
Bucură-te Maica Domnului și ajută-mă să-mi păstrez sufletul întreg
Bucură-te Maica Domnului și ajută-mă să am mintea limpede
Bucură-te Maica Domnului să am trupul sănătos
Bucură-te Maica Domnului să-mi fie spiritul luminat
Bucură-te Maica Domnului și ajută-mă să am inima curată
Bucură-te Maica Domnului și ajută-mă să devin înțelept
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic
Condacul 12
Prea Bună Maică Pururea Fecioară Maria cu Acoperământul Tău aș vrea să mă învălui în
fiecare clipă ca să fiu apărat de tot ce-i rău și de întunericul din mine. Prea Sfântă Născătoare
de Dumnezeu îți mulțumesc și te rog rămâi în sufletul meu veșnic.
Icosul 12
Fecioară Preacurată Născătoare de Dumnezeu lupta cea mai mare o duc cu mine, nu sunt
smerit, nu sunt bun, nu iubesc destul. Ajută neputinței mele și mă întărește în credință.
Bucură-te Maica Domnului și învață-mă iertarea de sine
Bucură-te Maica Domnului și învață-mă să-I iert pe semenii mei
Bucură-te Maica Domnului și învață-mă bunătatea
Bucură-te Maica Domnului și învață-mă pacea sufletească
Bucură-te Maica Domnului și învață-mă smerenia
Bucură-te Maica Domnului și învață-mă iubirea
Condacul 13
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu îți mulțumesc pentru ajutorul ce mi-l dai și pentru
fiecare clipă în care ești lângă mine, ține în Palmele Tale sufletul meu să nu-l mai murdăresc
cu gânduri rele, să nu-l mai pierd din neștiință, să nu-l mai rănesc cu orgoliul meu, în palmele
Tale va fi curat, luminat, plin de iubire și așa voi deveni bun, curat, smerit și pregătit să devin
slujitor adevărat al Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos născut de Tine. Amin
Acatistul de mulțumire, Slavă lui Dumnezeu pentru toate
Condacul 1
Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii
omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele
arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale.
Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!
Icosul 1
Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase,
ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele,
în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi
până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te
cunosc pe Tine:
Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a
înţelepciunii,
Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condacul al 2-lea
Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre
cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a
norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă
pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care
deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea:
Aliluia!
Icosul al 2-lea
M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi
adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul
dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate şi dulci, ca şi din mierea
cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii oaspetele Tău!
Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,
Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor,
Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor şi a seminţelor,
Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii,
Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină,
Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale,
Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti,
Condacul al 3-lea
Prin puterea Sfântului Duh împrăştie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingaşă
alcătuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de
viaţă Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar
sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cântaţi Lui: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin
mii de părţi strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu eşti Biruitorul morţii!
Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în veşminte de
nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci
Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina
trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?
Slavă Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori şi gusturi şi miresme,
Slavă Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogată în mângâiere,
Slavă Ţie, că ne-ai înconjurat cu mii şi mii de făpturi,
Slavă Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care şi-a pus pecetea peste întreaga lume,
Slavă Ţie, cu evlavie sărut urmele paşilor Tăi nevăzuţi,
Slavă Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieţii veşnice,
Slavă Ţie, pentru nădejdea vieţii nestricăcioase, nepieritoare, desăvârşite,
Condacul al 4-lea
Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul
Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea
cu Tine. Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci
sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde nu eşti Tu -
acolo e pustiu. Unde eşti Tu - acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă
vie, cântarea: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei
liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de
nori ale amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc prorocind despre frumuseţea cea negrăită
a corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:
Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării,
Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare linişte,
Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,
Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc,
Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,
Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,
Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre bucuria veşnicei zile neînserate,
Condacul al 5-lea
Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău.
Împrejur - vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină:
acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele
îndepărtaţilor luminători mă priveşte veşnicia; sunt aşa mic şi neînsemnat, dar cu mine este
Domnul şi pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.
Slavă Ţie, pentru necontenita Ta purtare de grijă,
Slavă Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,
Slavă Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,
Slavă Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care-mi slujesc,
Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele,
Slavă Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,
Slavă Ţie, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla,
Condacul al-6-lea
Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădeşte atotputernicia
mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreţia Ta. Glasul Domnului
peste câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii, glasul
Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă foc. Tu scuturi pământul
ca pe un veşmânt; Tu înalţi până la cer valurile mării. Laudă Ţie, Celui ce ai smerit trufia
omenească, făcând să se înalţe strigăt de pocăinţă: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Ca fulgerul când luminează cămările ospăţului şi după el par jalnice toate făcliile, aşa ai
strălucit şi Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar
după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu
năzuieşte spre Tine!
Slavă Ţie, hotar al celor mai înalte visuri omeneşti,
Slavă Ţie, pentru setea noastră nepotolită după împărtăşirea cu Dumnezeu,
Slavă Ţie, Celui ce ai aprins în noi nemulţumirea numai cu viaţa cea de pe pământ,
Slavă Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale
Tale,
Slavă Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot răul spre nimicire,
Slavă Ţie, pentru descoperirile Tale;
Slavă Ţie, pentru fericirea de a Te simţi şi de a vieţui cu Tine,
Condacul al-7-lea
În sânul minunatei simfonii care ne înfăşoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea
Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăţiei ce va să fie în dulceaţa cântărilor, în minunatele
acorduri ale sunetelor, în simţirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului.
Orice adevărată frumuseţe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să
înălţăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia
poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-
ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc: O, cât
eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!
Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,
Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,
Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,
Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns,
Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,
Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,
Condacul al-8-lea
Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci
spre patul celui suferind. Şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în
vremea grelelor pătimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu
dragoste şi mântui, Ţie îţi înălţăm cântare: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea şi
mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt
cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:
Slavă Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune;
Slavă Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;
Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;
Slavă Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept;
Slavă Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit şi tuturor le dăruieşti viaţa de
veci;
Slavă Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt şi bun;
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi
întru nădejdea învierii;
Condacul al-9-lea
De ce zâmbeşte tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o
minunată uşurare, fără asemănare cu cele pământeşti şi însuşi văzduhul devine altar şi biserică
purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul şi pământul cântă
atunci lauda: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din
razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, şi ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în
văpaie: am privit chipul Tău tainic şi neapropiat
Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră cu faptele bunătăţii,
Slavă Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceaţă fiecare din poruncile Tale,
Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a
milostivirii,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai trimis nereuşite şi scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinţa
celorlalţi,
Slavă Ţie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăşi fapta bună,
Slavă Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele înalte,
Slavă Ţie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,
Condacul al 10-lea
Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conştiinţă s-a stins
şi întorci la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e
cu neputinţă de îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe toate le zideşti, şi Cel ce
iarăşi dai viaţă. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mă cu harul
tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine şi nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu
agerime, ca să aud în toate clipele vieţii mele glasul Tău tainic şi să-Ţi strig Ţie, Celui veşnic:
Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,
Slavă Ţie, pentru presimţirile dăruite de har,
Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic,
Slavă Ţie, pentru descoperirile din vis şi din trezie ale cuvioşilor Tăi,
Slavă Ţie, Celui ce zădărniceşti planurile nefolositoare,
Slavă Ţie, Celui ce ne trezeşti prin suferinţe din beţia patimilor,
Slavă Ţie, Celui care smereşti spre mântuire trufia inimii,
Condacul al 11-lea
Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de
oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru
mine; în pulbere se aşterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii şi al mântuirii,
aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Fericit cel care va cina în împărăţia Ta, însă Tu m-ai împărtăşit încă de pe pământ de această
fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul şi Sângele Tău iar eu,
mult păcătosul am primit ştiutele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de
fire?
Slavă Ţie, pentru puterea harului Tău cel necuprins şi de viaţă făcător,
Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului.
Slavă Ţie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,
Slavă Ţie, adânc nesecat al iertării,
Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,
Condacul al 12-lea
De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau
de nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu
adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În
ceasul sfârşitului, luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Ce înseamnă laudele mele înaintea Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor - aceasta este
partea sufletelor înalte - dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii,
întreg pământul îţi aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haină albă, strălucind de
nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare şi am auzit corurile
păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină
despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai
rânduit-o, cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar
eu nu sunt. Atâta cât trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi să
strig:
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată şi dumnezeiască,
Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu cetele sfinţilor şi îngerilor Tăi,
Slavă Ţie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăţia Ta,
Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de Viaţă Făcător al veacului ce va să vină,
Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,
Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună,
Condacul al 13-lea
O, Preabună şi de Viaţă-Făcătoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne
arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm
în veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruinţă: Aliluia! (acest condac se
zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase,
ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele,
în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi
până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te
cunosc pe Tine:
Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a
înţelepciunii,
Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,
Şi Condacul întâi
Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii
omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele
arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale.
Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!
Canon de pocăință către Îngerul Păzitor
Cântarea 1: glasul al 8-lea:
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga:
Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine,
păcătosul.
Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul și îndreptătorul vieții mele, pe care
te-am dobândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel
atotstăpânitor.
Vrând ca toți oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinții îngeri îndreptători și
luminați povățuitori oamenilor, care ne povățuiesc pe noi la frica Ta.
De noaptea cea întunecată fiind cuprins și cu negura cea deasă a patimilor fiind acoperit, cu
lumina pocăinței luminează-mă, îndreptătorule, folositorule și păzitorule al meu.
Slavă...
Potop cu tină și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, despărțind de la
Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpostirea celor învăluiți în marea păcatelor. Pentru aceasta alerg
către a ta adăpostire, fiind învăluit cu viforul a multe feluri de patimi.
Cântarea 3:
Irmos: Doamne, Cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe
mine ma intareste intru dragostea Ta; ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire,
«Unule, iubitorule de oameni».
Ființă am din amestecătură de pământ, de tină și de țărână, pentru aceasta de pământ m-am
lipit. Ci, o, folositorul meu, îndreptătorul și izbăvitorul meu, întoarce pofta mea către cele
cerești.
Ziua și noaptea cu faptele mele cele rele te amăgesc, te mâhnesc și te întărât; dar, te rog, nu
sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.
Supus sunt grijii și mâhnirii, că nepocăit și neîndreptat petrec. Pentru aceasta dăruiește-mi să
mă pocăiesc cu adevărat și să te bucur pe tine, păzitorul meu.
Slavă...
Cel ce vezi fața cea de nevăzut a lui Dumnezeu, Care șade în ceruri și se uită pe pământ cu
gândul și-l face pe el de se cutremură, pe Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.
Minte, cuget și cuvânt, harul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cunoscând, cu fapte bune
să-L cinstesc; iar eu, cu patimile ocărând harul, pe Stăpânul am defăimat, stăpână, miluiește-
mă.
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...
Păzitorul sufletului și al trupului meu, cel ales mie de la Dumnezeu, dumnezeiescule înger,
urmând lui Dumnezeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile sufletului meu celui ticălos
și mă izbăvește de cursele cele de multe feluri ale înșelătorului și fă milostiv pe Dumnezeul
tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.
Cântarea 4:
Irmos: „Tu eşti tăria mea, Doamne, tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea,
Cel ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu
profetul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.“
Neaducându-mi aminte, Mântuitorule, de înfricoșătoarea judecată, la care am să stau înainte și
să dau răspuns pentru tot lucrul și cuvântul, nici gândindu-mă la moartea cea fără de veste,
sunt neîndreptat; dar tu, îndreptătorul meu, nu mă lăsa pe mine.
Cu dinadinsul toată răutatea am plinit din tinerețe și n-am încetat a te amărî pe tine, apărătorul
meu, prin cuvinte și prin fapte fără de lege; nu te mânia, dar, ci mai așteaptă, înțelepțindu-mă,
luminându-mă și întărindu-mă.
Urmând îndelung-răbdării Cuvântului lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toți păcătoșii
la pocăință și așteaptă îndreptare de bunăvoie și nu silește, și tu, îndreptătorul meu, spre mine
cu îndelungă-răbdare petreci.
Slavă...
Departe de la Dumnezeu păcatul m-a lepădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu,
Iisus, m-a primit cu milostivire și m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta har al Lui, te
mâhnesc încă pe tine, îngerul lui Dumnezeu.
Cu adevărat Domnul S-a făcut Împărat, cu împărăție care nu cade, și, precum psalmistul
grăiește, S-a îmbrăcat din tine, Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup
sfânt, cu care a luat moarte și a surpat împărăția ei.
Cântarea 5:
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit
întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale
îndreptează căile mele, rogu-mă.
Pe tine păzitor câștigându-te, împreună petrecător și împreună vorbitor, sfinte îngere, păzindu-
mă, cu mine călătorind, împreună locuind și cele de mântuire înainte pururea punându-le, ce
iertare voi lua, necunoscător fiind?
Cu multă îndrăznire stând înaintea tronului Atotstăpânitorului și împreună dănțuind, la
Împăratul făpturii roagă-te, ajutătorul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.
Muncile și chinurile care mă așteaptă mai înainte văzându-le și de împietrirea, nebunia și
orbirea mea făcându-ți-se milă, suspini și te tânguiești și te întristezi, fiind plin de mâhnire,
izbăvitorul meu.
Slavă...
Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine,
păzitorul și făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine și să te veselești și să salți, fiind eu
pururea stricat cu păcatele.
Prunc nou S-a arătat, Cel necuprins cu mintea, din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel
ce a pus pădurile cu hotar și munții cu așezământul cunoștinței; Cel ce numără mulțimea
stelelor și picăturile de rouă și schimbă suflările vânturilor.
Cântarea 6:
Irmos: Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune scarbele mele; ca s-a umplut
sufletul meu de rautati si «viata mea s-a apropiat de iad, si ca Iona ma rog: Dumnezeule,
«din stricaciune scoate-ma».
Păzindu-mă și oștindu-te împrejurul meu și întorcând înapoi pornirile diavolilor și năvălirile
lor cele în chipurile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe
tine te am cald folositor.
Cel ce ești mir scump și cu bună mireasmă, nu te scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de
la mine până la sfârșit, ci fii mie păzitor pururea nedepărtat, că și soarele trecând peste
locurile cele întinate nu se întinează.
Pe Cel ce a acoperit cu ape, prin cuvânt, cele mai de deasupra ale lui, roagă-L, folositorul
meu, ca să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin acelea să se curățească inima mea și
să vadă pe Dumnezeu.
Netrupește, ca acel ce ești curat și fără de materie, stând înaintea Celui curat și fără de materie
și câștigând multă îndrăznire și apropiere către Dânsul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dă-
ruiască sufletului meu mântuire.
Slavă...
Înfruntarea și rușinea să acopere fețele vrăjmașilor cele întunecate, rușinoase și întinate, când
se va despărți de trup sufletul meu cel smerit, și să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale
cele luminate și preasfinte.
Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții îngeri și mai presus de heruvimi și de serafimi, mintea
mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoare mai presus decât pofta cea
pământească și trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea cerească.
Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând...
Slujitor al lui Dumnezeu și păzitorul meu cel preaales, petreci pururea împreună cu mine,
păcătosul, izbăvindu-mă de toată facerea de rău a diavolilor; dar, te rog, îndreptează-mă la că-
rările cele dumnezeiești, silindu-mă spre viața cea nestricăcioasă.
Cântarea 7:
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oarecand, cu credinta Treimii, vapaia
cuptorului au calcat-o, cantand: «Dumnezeul parintilor nostri bine esti cuvantat Doamne”
Mulțimile cele întunecate ale tâlharilor celor nevăzuți, ce cad împrejur asupra mea, care caută
să atragă și să răpească sufletul meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un
puternic, ajutătorul meu.
Când va vrea să mă judece Judecătorul și Dumnezeul meu și să mă osândească pe mine, cel
osândit de conștiința mea, mai înainte de judecata aceea, nu mă uita pe mine, povățuitorul
meu.
Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată și țărâna strămoș, prin înrudirea cu acestea, la pământ
neîncetat caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, ca fără frică să mă uit vreodată și în sus la frumusețea
cerului.
Ca acela ce ești frumos prin frumusețea dulce, plăcut și cu minte strălucitoare ca soarele,
luminat să-mi stai înainte cu veselă față și cu privire lină, când mă vei lua de pe pământ,
îndreptătorul meu.
Slavă...
Pentru milostivirea milei și pentru multa mulțime a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine
cu acoperământul aripilor tale când voi ieși din trup, păzitorul meu, ca să nu văd fețele cele
urâte ale diavolilor.
Ceea ce ești poartă cerească și ușă de mântuire și scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu S-a
pogorât și om S-a făcut, cu îndurările tale, Curată, învrednicește-mă de împărăția cerurilor pe
mine, robul tău.
Cântarea 8:
Irmosul: De şapte ori, cuptorul, chinuitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de
Dumnezeu; şi, văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, a strigat: Pe Făcătorul şi
Izbăvitorul, Tineri, bine-L cuvântaţi; preoţi, lăudaţi-L; noroade, preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător,
preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te rog, povățuindu-mă, îndreptându-mă și învă-
țându-mă să fac cele cuviincioase și să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfățișa mântuit
înaintea lui Hristos.
Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii
vor fi judecați și îngerii vor sta înainte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se
vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă izbăvește de gheenă, pe
Hristos îmblânzindu-L.
Acum în chip nevăzut mă înconjură, ca niște albine fagurele, urâtorii de Dumnezeu și
pierzătorii diavoli, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi viclene și ca niște mâncători de
cruzime; ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acoperă-mă, păzitorul
meu, precum își acoperă vulturul puii săi.
Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să curgă neîncetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine
tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât ză-
pada, să intru în cămara lui Dumnezeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.
Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi, viață de ființe necuvântătoare am urmat. Ci mă
întărește, ajutătorul sufletului meu, curățește viața mea, tămâiaz-o și stropește-o cu miresme și
cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși casă cu bun miros lui Hristos.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Îndreptătorule, păzitorul meu, folositorul și izbăvitorul meu, păzitorul ticălosului meu suflet,
când mă va scula din pământ la judecată înfricoșătorul glas al trâmbiței, atunci aproape de mi-
ne să stai, blând și vesel, cu nădejdea mântuirii depărtând de la mine frica.
Cu nemărginirea bunătății în dar mă miluiește, ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, că
vrednic de milă sunt, dar nu am ce să-ți aduc ție; că bunurile mele nicicum nu-ți trebuie, ca
aceea ce ai zămislit nespus pe Dătătorul de bine și Mântuitorul lumii, Ceea ce ești plină de
dar.
Cântarea 9:
Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, cum Cel Preaînalt de
voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea, pe
Preacurata, de Dumnezeu Născătoarea, credincioşii o mărim
De-a dreapta sufletului meu celui ticălos să te văd stând, luminat și blând, pe tine, ajutătorul și
folositorul meu, când va ieși din mine cu anevoie sufletul meu, și izgonind pe amarii vrăjmași,
care caută să mă apuce.
Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, care faci vrerile Lui cele dumnezeiești, ai multă
îndrăznire către Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceasta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca
mântuindu-mă prin tine, să te laud folosind și acoperământul tău.
În toată viața mea, prin multă deșertăciune trecând, de sfârșit m-am apropiat; ci te rog,
păzitorul meu, fii mie ajutător și apărător nebiruit, când voi trece vămile judecății.
Greșelile minții mele, rătăcirile, jefuirile, răutățile și cugetele cele de rușine ale gândurilor
celor necurate și spurcate nu înceta, ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune și în cugete
roditoare de focul umilinței.
Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, biruiește cu milostivirea Ta mulțimea cea nemăsurată a
răutăților mele, prin rugăciunile cele dumnezeiești ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care
l-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.
Slavă...
Toată nădejdea mea de mântuire, după Dumnezeu, spre tine am pus-o, păzitorul și purtătorul
meu de grijă și apărătorule; fă rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând
împreună rugători și ajutători cetele îngerilor.
Înalță fruntea creștinilor și surpă întărâtările păgânilor, Născătoare de Dumnezeu, mântuind
nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare și mult cinstit este lăudat și slăvit cu
credință.
Stihirile, ale aceluiași, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...
Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga
pentru mine, robul tău.
Ca unul care ai luat tărie de la Dumnezeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperământul
aripilor tale, a-l acoperi pe el pururea.
Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra
vrăjmașilor mei, de Dumnezeu cinstitule înger.
Învrednicește-mă și pe mine să dobândesc împărăția cea de sus a lui Dumnezeu, ca împreună
cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.
Slavă...
Lumină a doua tu ești, după Dumnezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu
lumina Dumnezeirii cea în trei străluciri.
Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul
tău pentru mine, robul tău.
Rugăciune către sfântul înger păzitor
Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pătimașului meu suflet și al vieții mele celei ticăloase, nu mă
lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia-
volului celui viclean, ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întărește mâna mea
cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la calea mântuirii. Așa, sfinte îngere al lui
Dumnezeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ticălos, iartă-mi toate cu
câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în
această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe
Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic
să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.
Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori)
Canon de pocăință către Maica lui Dumnezeu și pururea Fecioara Maria la
Sărbătoarea Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit şi a celor împreună cu dânsul
Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului
şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sufletul meu cel întunecat prin desfătările vieţii şi tulburat de grijile lumeşti, luminează-l cu
strălucirea ta, Maica lui Dumnezeu.
Maica lui Dumnezeu, deschisu-s-au Uşile Cereşti, prin naşterea ta, prin care dă şi sufletului
meu intrare, ca o Milostivă şi către Dumnezeu mă povăţuieşte.
Sufletul meu cel săgetat cu săgeata celui viclean şi rănit prin vicleşugurile şi meşteşugirile
aceluia, cu mila ta vindecă-l, Fecioară.
Nădejdea celor deznădăjduiţi, Îndreptarea celor căzuţi, Ceea ce ai născut Lumina Cea
Dumnezeiască, luminează sufletul meu, cel ce este în întuneric.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor întunecaţi şi pe
Tine Te laudă duhul meu.
Toată dorirea mea în tine am pus-o, Stăpână Curată. Pentru aceasta poftele mele cele trupeşti,
degrabă le schimbă.
Stăpână, Ceea ce eşti Uşa Luminii, fă să-mi răsară mie razele cele luminate ale pocăinţei şi
negura păcatelor mele îndepărteaz-o.
Una întru tot Nevinovată, scapă-mă de toată răutatea, de ispitele cele ce vin asupra mea şi de
focul cel veşnic.
Preacurată, grăbeşte de mă cercetează şi mă curăţeşte de rănile cele cumplite şi mă apără de
toată supărarea, pe mine cel ce pătimesc.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit
Dumnezeirea Ta.
Sufletul meu cel întunecat de păcate, luminează-l cu lumina ta, pururea Fecioară, care ai
născut pe Soarele dreptăţii.
Scapă-mă de viforul ispitelor şi al vieţii celei stricătoare de suflet şi de focul cel veşnic mă
izbăveşte, Dumnezeiască Mireasă.
Vas Sfinţit al Fecioriei şi Veselia Celui Neîncăput cu firea, sufletul meu cel întunecat de
multe patimi, luminează-l.
Întru tot Sfântă, Dumnezeiască Mireasă, Stăpâna lumii, izbăveşte-mă pe mine şi din nevoi mă
scapă şi îndepărtează mulţimea patimilor mele.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de
Tine pe altul nu ştim.
Pe tine Fecioară te lăudăm, întru tot Lăudată, care ai încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu în
pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
De focul cel nestins şi de viermi, scapă-mă, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce dai vindecări din
milă.
Tu eşti credincioşilor Zid Tare şi biruinţă, întru tot Sfântă, care mântuieşti din ispite pe cei ce
te laudă.
Sufletul meu cel neputincios vindecă-l, Preacurată Stăpână, Ceea ce ai născut Mântuirea
tuturor, pe Cel Ce ridică neputinţele noastre.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul
răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!
Marie, Locaş Curat şi întru tot Cinstit al Făcătorului tuturor, dă sufletului meu lacrimi
curăţitoare şi scoate-mă de la judecata ce va să fie şi din chinuri.
Ceea ce eşti Uşă Dumnezeiască arată intrări Dumnezeieşti smeritului meu suflet, prin care
intrând, să se mărturisească şi să ia dezlegare de răutăţi, Născătoare de Dumnezeu.
Adâncul păcatelor şi valurile deznădăjduirii viscolesc mintea mea; milostiveşte-te, Stăpână şi-
mi întinde mâna ta şi mă izbăveşte, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos.
Pe tine te avem Folositoare şi Zid toţi credincioşii care pururea suntem necăjiţi întru adâncul
răutăţilor, al tulburărilor şi al nevoilor, Născătoare de Dumnezeu, Singura Scăpare a
credincioşilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând:
Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Ţie mă rog, Preacurată, omoară păcatul ce sălăşluieşte în mine şi mă învredniceşte, Fecioară,
să dobândesc viaţa, ferindu-mă de partea celor ce vor fi chinuiţi după moarte.
Multe feluri de patimi mă tulbură, Curată, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii; de biruinţa
acelora şi de focul cel veşnic mă scapă, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale.
Cel Ce din năravul cel slobod greşesc şi de obiceiul cel nebunesc sunt robit, alerg acum către
obişnuita ta milostivire.
Miluieşte-mă, întru tot Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel deznădăjduit. Stinge
văpaia patimilor mele şi-mi alină tulburarea inimii, Curată Maica lui Dumnezeu şi mă scapă,
Fecioară, de tirania demonilor şi de focul cel veşnic.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, uşurează-mi păcatele şi sarcina greşelilor mele, ca să te
măresc pe tine.
Ca Ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeu, arată-L, Curată, cu blândele tale rugăciuni,
mie, Milostiv; ca să mă mântuiesc de focul cel veşnic.
Biruitu-m-au păcatele mele cele multe, Născătoare de Dumnezeu; dă-mi acum mână de ajutor
şi mă scapă din focul cel nestins, pe mine nevrednicul.
Rogu-mă, Preacurată, luminează ochii inimii mele cei orbiţi de întunericul păcatului şi mă
arată primitor de Dumnezeiasca strălucire, ca prin tine să mă fac curat Fiului tău.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi
prin tine, mărindu-te împreună cu cetele cele fără de trupuri.
Miluieşte, Preacurată, ticălosul meu suflet şi-mi omoară pierzătoarele patimi: îndepărtează
chinuitoarea nepricepere şi izvoare de lacrimi sfinte, pururea în viaţă dăruieşte-mi, prin care
să scap de osânda cea cumplită, ce mă aşteaptă.
Fecioară Preacurată, tu eşti Zid creştinilor şi Scăpare lumii, întru care ne mântuim; că din tine
Dumnezeu Întrupându-Se, pe tine te-a dat tuturor Acoperământ mântuitor, Dumnezeiască
Mireasă. Pentru aceasta, Curată, miluieşte-mă pe mine nevrednicul.
Cu tărie şi cu putere duhovnicească, cu armă de biruinţă încinge smeritul meu suflet,
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; îmbracă-l în arma Crucii şi curăţeşte rănile păcatului
meu cu roua iubirii tale de oameni şi cu mare mila ta.
Curată, fii mie Stâlp de mântuire, taberele demonilor arată-le neputincioase şi mulţimea
ispitelor şi necazurile îndepărtează-le şi întâmplările cele rele departe le alungă şi izbăvire
dăruieşte-mi, Curată.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Sufletul meu smerit întinându-mi-l din pruncie şi cu cuvintele şi cu faptele, eu nevrednicul, pe
mine însumi m-am pângărit; şi nu am cum să fac, nici loc de adăpost, nici altă nădejde în
afară de tine, nu cunosc, Fecioară. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta alerg acum rugându-
te, Preacurată şi mărturisindu-mă strig ţie: greşit-am! Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi
dăruiască iertare de greşeli, că întru tine Singură mi-am pus nădejdile mele, Fecioară.
Canon de rugăciune către Maica Domnului, sâmbătă seara, glasul al 8-lea
Cântarea 1.
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut
minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea,
mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Bucură-te, Izbăvirea blestemului celui de demult şi Izvorul Binecuvântării; Bucură-te, Maica
Vieţii, Surparea iadului şi omorârea morţii; Bucură-te, Dezlegătoarea întristării şi Încăperea
cea Desfătată a Bucuriei; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată.
Bucură-te, cea cu totul fără de prihană, Căruţa Cuvântului cea Cuvântătoare şi Însufleţită;
Bucură-te, Căruţa cea davidicească cu multe nume numită, Căruţa lui Dumnezeu cea cu miile
Înmulţită; Bucură-te, Ceea ce cu neasemănare covârşeşti pe Heruvimi şi mai presus te porţi
decât Serafimii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu, Ceea ce eşti mai Sfinţită decât Puterile cele gândite;
Bucură-te, Ceea ce eşti mai Înaltă decât toată firea cea zidită; Bucură-te, Palat al lui
Dumnezeu; Bucură-te, Scaun de foc; Bucură-te, Sfeşnic mult luminos; Bucură-te, Ceea ce eşti
cu mii de nume numită, Stăpână.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, Neîntinată, Ceea ce ai odrăslit Toiag din rădăcina lui Iesei; Bucură-te, Ceea ce prin
odrăslirea toiagului lui Aaron, ai fost Închipuită mai înainte cu Taină şi cu adâncime; că
precum acela nucile, aşa şi tu pe Hristos L-ai înflorit.
Cântarea a 3-a.
Irmos:Cel Ce ai întărit Cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-
mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Bucură-te, Stăpână, Arma cea Puternică a credincioşilor; Bucură-te, Părtinitoarea noastră cea
Tare; Bucură-te, Sprijinire; Bucură-te, Ajutătoarea păcătoşilor; Bucură-te, Zidul celor ce te
cheamă pe tine; Bucură-te, Bucuria lumii.
Bucură-te, Întemeiată Proptea a mântuirii oamenilor; Bucură-te, Chemarea lui Adam şi a
Evei, prin care au luat iarăşi buna moştenire cea de demult; Bucură-te, Ceea ce iarăşi ne-ai
deschis nouă Raiul.
Bucură-te, Rugule Nears; Bucură-te, Căruţa Luminii; Bucură-te, Norul Soarelui; Bucură-te,
Preavestită şi mult Propovăduită, Scaunul Împăratului; Bucură-te, Cetate Însufleţită a lui
Hristos, Dumnezeului Celui Viu.
Bucură-te, Curată Stăpână, Maică Neispitită de nuntă; Bucură-te, Holdă Nearată şi Nelucrată,
care ai lucrat pe Lucrătorul tuturor; Bucură-te, Pământule care ai Răsărit nouă Adevărul.
Cântarea a 4-a.
Irmos:Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea,
Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu
Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Ceea ce eşti Răsărit al Razei Părinteşti şi al Soarelui Care a Răsărit mai înainte de Luceafăr
din Tatăl; Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Norul cel Uşor şi Însufleţit; Bucură-te, Maică
Fecioară; Bucură-te, Ceea ce eşti Binecuvântată; Bucură-te, cea Proslăvită şi cu totul fără de
prihană.
Stăpână, tu eşti Cădelniţa de aur a Cărbunelui Celui Nesuferit şi Nematerialnic întru care s-a
ars zapisul cel rupt al neascultării lui Adam; pentru aceasta strig ţie „Bucură-te!”, prin care s-a
dat tuturor Bucuria şi Desfătarea şi Îndulcirea.
Tu eşti Slava oamenilor şi Lauda şi Fala şi Cununa şi Coroana îngerilor; pentru aceasta
pământul şi cerul o Biserică prea alcătuită şi prea tocmită alcătuind, strigăm ţie: Bucură-te,
Stăpâna lumii; Bucură-te, Ajutorarea tuturor oamenilor.
Ceea ce eşti Aşternut Preacinstit, înconjurat de şaizeci de puternici, pe care Solomon mai
înainte l-a închipuit; Bucură-te, Fecioară, Sicriul cel Aurit al Sfinţeniei Celei Gândite;
Bucură-te, Cleştele cel Dumnezeiesc; Bucură-te, Rug de Foc Purtător; Bucură-te, Uşă şi Scară
şi Pod.
Cântarea a 5-a.
Irmos:Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit
întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale
îndreptează căile mele, rogu-mă.
În vremea ieşirii mele dă-mi mie să trec fără de întristare stăpânirea cea gândită şi mulţimea
cea tiranică din văzduh, ca să strig ţie, Stăpână, cu bucurie „Bucură-te!”; Bucură-te, Nădejdea
cea Neruşinată a tuturor.
Ca Ceea ce ai zămislit Bucuria; Bucură-te, cea cu totul fără de prihană; Bucură-te, Preacurată;
Bucură-te, Floarea Curăţiei cea Dulce Mirositoare, cu roşu vopsită; Bucură-te, Trandafirul
Fecioriei cel cu roşeală roşu vopsit şi Grădina cea Bine Mirositoare a lui Dumnezeu.
Bucură-te, Clondirul cel Tainic, care izvorăşte Mirul Cel Bine Mirositor; Bucură-te,
Dumnezeiască Fântână care ai izvorât Apa Cea Vie; Bucură-te, Stăpână, Via cea Nelucrată
care ai rodit Strugurul vieţii.
Bucură-te, Uşă Neumblată, prin care a trecut Însuşi Hristos Domnul; Bucură-te, Ceea ce ai
deschis Uşile Raiului cu Naşterea ta; Bucură-te, prin care se bucură cerul şi pământul
dănţuieşte, Ceea ce ai împreunat cele de sus cu cele de jos.
Cântarea a 6-a.
Irmos:Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru
adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Bucură-te, Stăpână, Locaş Însufleţit, care din sângiurile tale cele Preacurate, ai înroşit haina
Împăratului tuturor, cea roşie în chipul porfirei; Bucură-te, Prealăudată, Ceea ce ai acoperit
goliciunea lui Adam.
Pâinea cea simţită întăreşte inimile oamenilor, Fecioară, fireşte, iar pe sufletele creştinilor le
împuterniceşte Sfânt numele tău cel Lăudat; pentru aceasta toată limba cu bucurie îţi strigă ţie
„Bucură-te!”.
Bucură-te, Sfeşnicul cel cu strălucire de aur; Bucu-ră-te, Sicriu de Dumnezeu Încăpător;
Bucură-te, Cort; Bu-cură-te, Munte Sfânt; Bucură-te, Cetatea cea Însufleţită a Dumnezeului
Celui Viu; Bucură-te, Palatul lui Hristos; Bucură-te, Dumnezeiască Biserică mult Luminoasă.
Bucură-te, Preacurată şi cu totul fără de prihană, Floarea cea Preaaleasă a firii; Bucură-te,
Ceea ce eşti de obşte Iubirea de cinste a neamului omenesc şi Dar de Dumnezeu Dăruit;
Bucură-te, Ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta firea cea necinstită a oamenilor.
Cântarea a 7-a.
Irmos:De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta
tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat
eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce eşti Singură Neispitită de bărbat; Bucură-te, cea Singură Nestricată, Stăpână, Fecioară
şi Maică, Născătoarea de Prunc şi cea Neispitită de nuntă; Bucură-te, Taina cea Străină şi
Înfricoşată; Bucură-te, Desfătarea îngerilor; Bucură-te, Bucuria oamenilor.
Sioane, Cetate Însufleţită a lui Hristos, Împăratul împăraţilor, pentru care lucruri preaslăvite s-
au grăit; Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu; Bucură-te, Scară prin care ne mutăm de pe
pământ la Cer şi din stricăciune la Viaţă.
Rai de Dumnezeu Sădit, Grădină Bine Mirositoare de Dumnezeu Odrăslită, te-ai arătat,
Fecioară, care ai înflorit Floarea nemuririi; pentru aceasta cu un glas „Bucură-te!”, strigăm ţie;
Bucură-te, Dătătoarea Bucuriei; Bucură-te, Izvorule al Dulceţii.
Preacinstită Stăpână, izbăveşte-mă din necinstea patimilor, ca să-ţi strig ţie cu bucurie
„Bucură-te!”; Bucu-ră-te, Izvorul Curăţiei; Bucură-te, Cămară a toată curăţia; Bucură-te,
Lăcaşul lui Dumnezeu; Bucură-te, Încăperea lui Hristos.
Cântarea a 8-a.
Irmos: De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de
Dumnezeu; dar, văzându‐i pe aceștia mântuiți printr‐o putere mai mare, a strigat: Pe
Făcătorul și Mântuitorul, tineri, binecuvântați‐L, preoți, lăudați‐L, popoare, preaînălțați‐L
întru toți vecii.»
Bucură-te, Toiag care ai odrăslit din rădăcina lui Iesei; Bucură-te, Ceea ce neudat ai înflorit pe
Hristos, Floarea Cea Preafrumoasă; Bucură-te, Munte Îmbelşugat; Bucură-te, Cortule Umbrit;
Bucură-te, Muntele lui Dumnezeu întru care a binevoit a locui Cuvântul Cel mai înainte de
toţi vecii.
Cu toiagul cel de fier al sprijinirii tale celei tari, ca pe nişte câini ce latră şi ca pe nişte fiare ce
răcnesc, care înconjoară smeritul meu suflet, goneşte patimile care cumplit mă înconjoară, ca
să strig ţie: Fecioară, Bucură-te.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Toată te-ai înfrumuseţat, născând pe Hristos Cel Preafrumos cu Frumuseţile mai mult decât fii
oamenilor, Ceea ce eşti Frumoasă între femei; pentru aceasta, bucurându-ne, strigăm ţie
„Bucură-te!”; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Curată, cea cu dar Dăruită; Bucură-te,
Ceea ce eşti mai Slăvită decât toată făptura.
Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Muntele cel Netăiat pe care mai înainte l-a văzut
Proorocul Daniel, din care s-a tăiat Piatra Cea din capul unghiului; Bucură-te, Cleşte de
Dumnezeu Primitor şi de Cărbune Purtător; Bucură-te, Ceea ce eşti mai Sfântă decât îngerii
cei fără de materie; Bucură-te, cea mai Cinstită decât toată zidirea.
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe
Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu; iar
văzându-i pe aceştia cu o Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat:
tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că
Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât
Cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile Cetelor îngereşti şi
omeneşti te mărim.
Iată toate neamurile te fericesc pe tine, cea de-a pururea Fericită, precum mai înainte ai
proorocit, de Dumnezeu Născătoare, din Duhul Cel Dumnezeiesc şi ţie, ca Ceea ce ai născut
Bucuria, îţi strigăm „Bucură-te!”; Bucură-te, Vistieria Vieţii; Bucură-te, Fântână care
izvorăşti Miere sufletească.
Stăpână Curată, tu ai îndreptat alunecarea strămoşului Adam şi întristarea strămoaşei Eva ai
întors-o întru bucurie. Deci, ca Ceea ce eşti Pricina Bucuriei, strigăm ţie „Bucură-te!”;
Bucură-te, Bucuria credincioşilor; Bucură-te, Veselia creştinilor.
Vrednic lucru este a striga ţie „Bucură-te!”, că întru tine fiinţeşte Bucuria cea pururea
Vecuitoare, Fecioară Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, S-a Sălăşluit; Bucură-te, Raiule al
Desfătării; Bucură-te, Izvorul Nemuririi cel cu curgere de aur; Bucură-te, Ceea ce reverşi
Frumuseţea Cea Adevărată.
Pătrunde inima mea cu săgeata cea dulce a dorului tău, Prealăudată şi mă sileşte să strig ţie
„Bucură-te!”,astfel ca totdeauna să cânt: Bucură-te, Limanul cel Liniştit; Bucură-te, Marea
cea Preadulce şi Neumblată, care a înecat pe faraonul cel gândit.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.
Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului; Bucură-te, Fecioară, Ceea ce eşti Jilţ
Împărătesc, Aşternut cu porfiră aşternut, Cămară cu porfiră aurită, Hlamidă cu roşu vopsită,
Sălaşul cel Preacinstit, Căruţa cea Purtătoare de Fulgere, Sfeşnicul cel mult Luminos; Bucură-
te, Născătoare de Dumnezeu, Cetatea cea cu douăsprezece zidiri şi Uşa cea cu aur Ferecată şi
Casa cea în chipul Luminii, Masa cea cu strălucire de aur, Locaşul cel Împodobit de
Dumnezeu; Bucură-te, Mireasă Preaslăvită, cu picături de soare Împodobită; Bucură-te,
Singura Buna Cuviinţă a sufletului meu.
Acatistul Maicii Domnului „Povăţuitoarea copiilor”
Condacul 1:
O, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, care ai ascultat de atâtea ori dumnezeiestile
învataturi pe care le-a propovaduit Preaiubitul Tau Fiu, ajuta-i pe toti parintii binecredinciosi,
ca si pe toti cei care au grija de cresterea sufleteasca si trupeasca a copiilor, sa priceapa
cuvintele pline de putere ale Sfintei Scripturi, ca sa se poata ruga Tie: Povatuieste copiii,
Preasfânta Fecioara, aratându-Te Maica a celor care Te cinstesc!
Icosul 1:
Nu poate limba omeneasca sa spuna cuvinte mai minunate decât cele pe care le-a rostit Fiul
Tau, cuvinte care stralucesc ca niste faclii pe paginile Evangheliei. Ca sa îndrageasca aceste
cuvinte, o, Nascatoare de Dumnezeu, acopera-i cu harul tau pe copii si pe cei care se roaga
Tie pentru ei:
Povatuieste copiii sa fie saraci cu duhul, ca a lor sa fie Împaratia cerurilor;
Povatuieste copiii sa fie flamânzi si însetati de dreptate, ca asa se vor satura;
Povatuieste copiii sa fie blânzi, ca asa vor mosteni pamântul;
Povatuieste copiii sa fie milostivi, ca asa se vor milui;
Povatuieste copiii sa fie curati cu inima, ca asa Îl vor vedea pe Dumnezeu;
Povatuieste copiii sa fie facatori de pace, ca asa fii ai lui Dumnezeu se vor chema;
Povatuieste copiii, Preasfânta Fecioara, aratându-Te Maica a celor care Te cinstesc!
Condacul 2:
Minunate sunt lucrurile pe care le-a facut Dumnezeu si minunate sunt virtutile pe care le
dobândesc credinciosii, virtuti pe care le cerem si pentru parintii si pentru copiii care Îi înalta
lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icosul 2:
Tu, Fecioara, salas al virtutilor si ocrotitoare a celor ce duc lupta cea grea cu patimile si cu
diavolii, asculta rugaciunile noastre, ale celor ce ne rugam Tie:
Povatuieste copiii sa iubeasca cele bune si toate virtutile crestinesti;
Povatuieste copiii sa împlineasca cu smerenie poruncile Domnului;
Povatuieste copiii, hranindu-i cu laptele întelepciunii dumnezeiesti;
Povatuieste copiii sa asculte îndrumarile bune pe care le primesc;
Povatuieste copiii sa fie întelepti ca serpii si blânzi ca porumbeii;
Povatuieste copiii sa vada în toti oamenii chipul lui Dumnezeu;
Condacul 3:
Multi copii au ramas orfani si nu are cine sa le arate dragostea parinteasca. Ia-i în ocrotirea
Ta, încalzind inimile celor din jurul lor pentru a-i creste cu dragostea pe care numai Tu le-o
poti insufla, pentru ca ei sa Îi cânte lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icosul 3:
Pentru toti copiii orfani sau parasiti de parinti, care plâng dupa dragostea parinteasca, rabdând
foame, sete si frig, si pe care vrajmasul diavol i-a întinat cu nenumarate patimi, ca si pentru
copiii nostri, ne rugam Tie, Preasfânta Maica, stiind cât de puternica este ocrotirea Ta:
Povatuieste copiii sa caute dragostea la Cel ce este Dragoste;
Povatuieste copiii sa înteleaga ca Parintele Ceresc este adevaratul lor Parinte;
Povatuieste copiii, tamaduindu-le ranile si mângâindu-le prea multele dureri;
Povatuieste copiii, trimitând o raza de lumina peste sufletele lor suferinde;
Povatuieste copiii, alinându-le tristetea si daruindu-le sa cunoasca bucuria;
Povatuieste copiii ca sa afle calea mântuirii;
Condacul 4:
„Femeie, iata fiul Tau!”, ti-a zis de pe cruce Mântuitorul, aratând spre Sfântul Apostol Ioan,
ucenicul iubit, dar si spre fiecare din crestinii care, lupta cea buna ducând, nu se lasa biruiti, ci
Îi cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Sa se bucure credinciosii si sa se veseleasca si nimeni sa nu le stea împotriva, stiind ca mare
ajutor au de la Maica Domnului nostru, Maica rugaciunii si a evlaviei, care asculta cu îndurare
cererile înaltate din adâncul inimii:
Povatuieste copiii sa-ti cânte „Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu Tine!”;
Povatuieste copiii, aducându-i la cunostinta minunilor Tale;
Povatuieste copiii, vadindu-te Maica a lor si a celor ce te lauda;
Povatuieste copiii sa Îl iubeasca pe Hristos, Mântuitorul lumii;
Povatuieste copiii sa faca voia Fiului Tau si Dumnezeului nostru;
Povatuieste copiii, crescându-i ca pe niste fii ai Parintelui Ceresc;
Condacul 5:
De Tine se bucura toata faptura, cerul si pamântul, îngerii si sfintii care stau împrejurul Tau si
îi ocrotesc pe alesii Tai, fiindu-le zid de aparare împotriva celor ce îi împiedica sa Îi cânte lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5:
În aceasta lume, în care ispititorul ne aduce înainte chipuri ale faradelegii, mare nevoie avem
de chipurile celor placuti lui Dumnezeu care au mers pe calea cea îngusta si au primit rasplata
mult dorita; si noi, stiind aceasta, Te rugam:
Povatuieste copiii, cu Sfintii cei din veac, care s-au învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu;
Povatuieste copiii, cu soborul Apostolilor care au raspândit Evanghelia pâna la marginile
pamântului;
Povatuieste copiii, cu Sfintii Ierarhi care dascali ai dreptei credinte au fost si minuni au
savârsit;
Povatuieste copiii, cu cetele Mucenicilor care prin botezul sângelui au luat cununa nemuririi;
Povatuieste copiii, cu Sfintii Preacuviosi care prin nevointa îngeri în trup s-au aratat;
Povatuieste copiii, cu toti Sfintii la care alergam pentru rugaciune si ajutor;
Condacul 6:
Cine nu va întelege frumusetea Bisericii? Cine va voi sa se afle în afara ei, vazând lumina pe
care o raspândeste? Numai cei ce aleg întunericul, întunecati de mândrie diavoleasca, si nu
vor sa cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6:
De mare dar s-au învrednicit la Botez copiii care au devenit madulare ale Bisericii prin unirea
cu Hristos. Sfânta Fecioara Maria, Maica a Domnului, ca sa-i înveti sa nu se lipseasca de
binefacerile acestui dar, ne rugam Tie asa:
Povatuieste copiii sa ramâna pâna la sfârsitul vietii în dreapta credinta;
Povatuieste copiii ca vietuind în ea, roade bineplacute lui Dumnezeu sa aduca;
Povatuieste copiii sa iubeasca slujbele Sfintei Biserici si sa nu se lipseasca de dulceata lor;
Povatuieste copiii sa citeasca Sfintele Scripturi si cartile de folos duhovnicesc;
Povatuieste copiii sa respinga sfaturile mincinoase ale necredinciosilor;
Povatuieste copiii sa stea tari împotriva în vataturilor urâte lui Dumnezeu;
Condacul 7:
O, Preasfânta Fecioara, roaga-L pe Iubitorul de oameni Dumnezeu sa trimita peste copii
darurile Duhului Sfânt: duhul întelepciunii, duhul întelegerii, duhul sfatului, duhul puterii,
duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul buneicredinte, ca sa te cinsteasca si sa
cânte împreuna cu noi: Aliluia!
Icosul 7:
Având porunca si putere de la Dumnezeu sa ducem o viata de sfintenie si întelegând aceasta
ca pe o chemare de capatâi, îndraznim a ne ruga Tie:
Povatuieste copiii sa primeasca darurile Mângâietorului;
Povatuieste copiii ca în tot locul sa împlineasca voia Fiului lui Dumnezeu;
Povatuieste copiii sa urce în fiecare zi pe scara virtutii;
Povatuieste copiii sa se arate vrednici sa fie numarati în ceata alesilor Tai;
Povatuieste copiii ca din tinerete sa se gândeasca la moarte, pentru a gusta adevarata viata;
Povatuieste copiii ca prin rugaciune si purtarea crucii sa se sfinteasca;
Condacul 8:
Multi dintre cei care si-au pus nadejdea în puterile lor, si nu în Dumnezeu, au cazut în patimi
si si-au întinat sufletele, dar noi, nadajduind în ajutorul Tau, ne rugam Tie sa pazesti curatia
copiilor, ca sa cânte lui Dumnezeu pâna la sfârsitul vietii: Aliluia!
Icosul 8:
Stiind ca vrajmasul diavol nu conteneste a cauta sa-i rupa pe oameni de trairea duhovniceasca,
încercând sa spurce pâna si curatiasufleteasca a copiilor asupra carora sta binecuvântarea lui
Dumnezeu, te rugam, o, Maica a lui Dumnezeu:
Povatuieste copiii cum sa traiasca pentru ca la Înfricosatoarea Judecata sa fie izbaviti de
vesnicele chinuri;
Povatuieste copiii sa deosebeasca ce este bine de ce este rau în fata lui Dumnezeu;
Povatuieste copiii sa urasca pacatul si toata faradelegea;
Povatuieste copiii sa se fereasca de necuratele si ucigatoarele patimi;
Povatuieste copiii sa fie preaîntelepti împotriva mestesugirilor diavolesti;
Povatuieste copiii sa privegheze si sa se roage ca sa nu cada în ispita;
Condacul 9:
Stiind ca mare bucurie se face în cer pentru un pacatos care se pocaieste, ne rugam Tie, Maica
Preasfânta, degraba sa-i ridici cu milostivirea Ta pe copiii care din lucrarea vrajmasului vor
aluneca în pacat, ca sa Îi cânte lui Dumnezeu cu zdrobire de inima: Aliluia!
Icosul 9:
Prea mult a suferit fiul risipitor când, lepadându-se de tatal sau, si-a risipit viata departe de
casa sa, si mult s-a veselit când a fost primit înapoi cu bratele deschise. Te rugam, Preasfânta
Nascatoare de Dumnezeu, ca ori de câte ori vor cadea în pacat sa îi ridici pe copiii pentru care
cadem la milostivirea Ta:
Povatuieste copiii ca în tot locul sa se fereasca de cursele vrajmasului;
Povatuieste copiii ca, de vor cadea în ispite, fara sovaiala sa se ridice;
Povatuieste copiii ca, de se vor rataci, fara zabovire sa se întoarca la Dumnezeu;Povatuieste
copiii ca, de se vor întina, prin botezul lacrimilor de pocainta sa-si curateasca sufletele;
Povatuieste copiii ca prin spovedanie curata sa ia dezlegare de pacate;
Povatuieste copiii ca dupa fiecare poticnire sa puna iarasi început bun mântuirii;
Condacul 10:
Nu poate mintea omeneasca sa priceapa cu usurinta pentru ce Dumnezeu îngaduie încercarea
copiilor prin boala si suferinta. Pentru aceasta, avându-te pe Tine Grabnica Ajutatoare,
alergam la Tine si Te rugam sa le alini suferintele cu darul Tau, ca sa nu uite a-I cânta lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10:
Dumnezeu, Cel ce rânduieste toate spre mântuirea oamenilor si nimic nu se întâmpla fara voia
Sa, îngaduie ca bolile sa întunece bucuria copiilor si sa o preschimbe în întristare, iar noi,
cunoscând ca nu este încercare în care sa nu-ti poti arata puterea, Maica Preamilostiva,
strigam catre Tine:
Povatuieste copiii sa primeasca încercarile cu nadejde în Dumnezeu;
Povatuieste copiii sa ceara vindecarea de la Doctorul sufletelor si al trupurilor;
Povatuieste copiii sa poarte fara cârtire crucea bolii, daca aceasta e voia lui Dumnezeu;
Povatuieste copiii cum sa dobândeasca cununa rabdarii;
Povatuieste copiii sa nu se lase biruiti de deznadejde;
Povatuieste copiii sa nadajduiasca în mila Parintelui Ceresc;
Condacul 11:
Nepriceputi si lipsiti de darul povatuirii stiindu-ne, ne îndreptam inimile spre Tine, Preasfânta
Fecioara, ca luminati de Tine sa-i învatam pe copii sa duca o viata curata si Sfânta, o viata în
care sa se vada lucrarea lui Dumnezeu, ca sa cântam cântarea de slava: Aliluia!
Icosul 11:
Nu dorim pentru copii doar bunatatile degrab trecatoare ale lumii acesteia, ci mai ales
bunatatile cele duhovnicesti, care nu se vor lua de la ei. Pentru aceasta ne rugam Tie:
Povatuieste copiii sa-L iubeasca pe Dumnezeu ca pe Parintele lor;
Povatuieste copiii sa-i iubeasca pe oameni ca pe fratii lor;
Povatuieste copiii sa închine Domnului fiecare zi a vietii lor;
Povatuieste copiii sa marturiseasca prin fapte bune dreapta credinta;
Povatuieste copiii sa fie temple vii ale Duhului Sfânt;
Povatuieste copiii ca lumina lor sa lumineze înaintea oamenilor astfel încât acestia sa se
îndrepte spre Dumnezeu;
Condacul 12:
Desarta este lumea aceasta, cu toate placerile ei cele amagitoare, si desarte sunt gândurile
celor care nu înseteaza dupa Împaratia cea vesnica, dupa Raiul unde nu este durere, nici
întristare, nici suspin, în care au ajuns cei care au cântat cu umilinta: Aliluia!
Icosul 12:
Maica iubitoare de fii, care stralucesti cu putere lânga tronul Fiului tau, mijloceste pentru toti
copiii care nu au fost botezati, ca sa primeasca lumina Nasterii celei de Sus, iar cei care au
primit-o sa traiasca o viata de evlavie, pentru ca sa le fie deschisa poarta spre Împaratia
Cerurilor:
Povatuieste copiii sa doreasca mostenirea vietii vesnice;
Povatuieste copiii sa mearga pe calea cea strâmta a poruncilor spre Ierusalimul cel Ceresc;
Povatuieste copiii sa caute bucuria celor scrisi în Cartea Vietii;
Povatuieste copiii sa pazeasca cuvântul lui Dumnezeu, ca sa fie partasi fericirii Raiului;
Povatuieste copiii sa se nevoiasca pentru dobândirea mântuirii;
Povatuieste copiii sa duca o viata aleasa pentru a pregusta bunatatile vietii vesnice;
Condacul 13:
O, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, care Te-ai aratat facatoare de minuni pentru a-i ajuta
pe cei ce au alergat la Tine, acopera-i cu Sfântul Tau Acoperamânt pe copiii pentru care ne
rugam sa mearga pe calea mântuirii, ca sa cântam împreuna cu Sfintii: Aliluia!
Rugăciuni începătoare
Rugăciunile începătoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le
implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne
curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
\ Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta
faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta,
precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta
noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci
ne izbaveste de cel rau. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale
Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi. Amin.
Miluiește-ne, Doamne, miliuește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns

această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi pcătoșii robii Tăi, Preasfântă Treime
miluiește-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Doamne, miliuește-ne pe noi, că întru Tine nădăjduim. Nu te mânia pe noi foarte, nici
pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de
vrăjmașii noștri, căci Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor
Tale și numele Tău chemăm mai vârtos decât tot numele.
Și acum și pururea și în vecii vecilor , Amin.
Ușa milostivirii deschidene-o nouă Preasfântă Născătoare de Dumnezzeu, pururea

Fecioară, Maria, ca să nu pierim cu fărădelegile noastre cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne
izbăvim prin Tine din nevoi, căci Tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul:
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor

tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut
mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de
la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu
Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veacului ce va să fie.
Amin.
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu

Veniți să neînchinăm și să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos Împăratul și Dumnezeul nostru
Psalmul 142
1. Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în
credincioşia şi dreptatea Ta!
2 Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
3.Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc
în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
4. mâhnit este duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele de demult, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele
mâinilor Tale m-am gândit
6. Tins-am către tine mâinile mele; sufletul meu ca un pământ însetoșat
7. Degrab auzi-mă, Doamne că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu
mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă-mă să aud dimineaţă mila Ta, că la Tine îmi e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi
merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg Doamne!
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă
povățuiască la pământul dreptății!
11. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață; întru dreptatea Ta, scoate din necaz
sufletul meu!
12. Fă bunătate de stârpește vrăjmașii mei, căci eu sunt robul Tău.
Psalmul 50.
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele
Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai
arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi
albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele
dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-
se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul
Tău viţei
Doamne miluiește 12 ori

Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana
9 Septembrie
Troparul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, glasul al 2-lea:
Pomenirea Drepţilor Tăi, Doamne, prăznuind, pentru dânşii, rugămu-ne Ţie, mântuieşte
sufletele noastre.
Condacul 1
Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi
născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara
Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, ca cei ce aveţi îndrăzneală
către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm:
Bucuraţi-vă, Părinţi de trei ori fericiţi!
Icosul 1
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să spună vestirea de bucurie Dreptului
Ioachim, zicând: „Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugăciunea ta; şi iată, femeia ta va naşte ţie
o fiică de care cerul şi pământul se vor bucura”, lăudându-te pe tine şi zicând:Bucură-te,
Ioachime, mângâierea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, mijlocitorul iertării celui greşit;
Bucură-te, că rugăciunile tale au străbătut cerurile;
Bucură-te, că darul cel mai presus de lume ai dobândit;
Bucură-te, că de aceasta Anei grăbindu-te ai vestit;
Bucură-te, că şi acesteia, de asemenea, i s-au descoperit;
Bucură-te, luminătorul cel cu raze veselitoare;
Bucură-te, aducătorule de roadă mântuitoare;
Bucură-te, că ai odrăslit din seminţie împărătească;
Bucură-te, că ai mărit vrednicia arhierească;
Bucură-te, cel ce ai întrecut cu darul pe Avraam;
Bucură-te, cel prin care întristarea nerodirii s-a pierdut;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite!
Condacul al 2-lea
Văzându-se Dreptul Ioachim defăimat din pricina nerodirii, s-a depărtat în pustie, cu post şi
cu lacrimi rugându-se lui Dumnezeu, de la Care câştigând darul cel mai presus de lume, s-a
bucurat cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Sfatul cel mai înainte de veci venind să se plinească, a fost trimis de la Dumnezeu
Arhanghelul cel mai întâistătător să vestească bucurie Sfintei şi Dreptei Ana, zicând: „Ana,
Ana, s-a auzit rugăciunea ta; şi iată, vei naşte pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, prin care
lumea se va mântui”, lăudându-te pe tine şi zicând:
Bucură-te, Ana, aşteptarea cea mult dorită de strămoaşa Eva;
Bucură-te, lună care ai risipit negura întristării;
Bucură-te, grădină de Dumnezeu sădită;
Bucură-te, că ai odrăslit floarea cea neveştejită;
Bucură-te, că de naşterea ta lumea s-a bucurat;
Bucură-te, că prin tine stârpiciunea s-a dezlegat;
Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe hrănitoarea Vieţii
Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;
Bucură-te, bogăţia celor lipsiţi;
Bucură-te, că prin tine s-a făcut începătura darului;
Bucură-te, că prin naşterea ta s-a stins datoria păcatului;
Bucură-te, Ana, maică prealăudată!
Condacul al 3-lea
Văzându-se pe sine Sfânta şi Dreapta Ana întru întristarea nenaşterii de prunci, plângând cu
amar în grădina sa, se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne al Puterilor, Cel ce ştii ocara
nerodirii, dezleagă-mi stârpiciunea, că roada pântecelui meu în dar o aduc ţie”, lăudându-Te şi
cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Alergat-a Ioachim în Ierusalim la Biserica Domnului, după ce i-a grăit lui Arhanghelul, şi
aflând pe soţia sa, i-a spus vestirea cea de bucurie; şi au mulţumit împreună lui Dumnezeu
pentru mila aceasta, pentru care şi noi îl lăudăm pe dânsul, zicând:
Bucură-te, bătrânule de Dumnezeu iubit;
Bucură-te, Prealăudate Părinte al Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfeşnicul lui Dumnezeu cel în fapte bune îmbătrânit;
Bucură-te, cel ce din coapsele tale ai îmbogăţit lumea;
Bucură-te, pomul psalmistului ale cărui frunze nu au căzut;
Bucură-te, că întru tine s-a plinit proorocirea;
Bucură-te, cu tu pe toţi părinţii ai întrecut;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părinte Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, rădăcina sadului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai odrăslit din neamul împărătesc;
Bucură-te, că ai bineplăcut lui Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, că ai împodobit Ierusalimul cel de sus cu odrasla ta;
Condacul al 4-lea
Înţelegând bătrânul sfatul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea neamului omenesc, intrând în
biserică împreună cu soţia sa, cea de Dumnezeu înţelepţită, şi închinându-se, a cântat laudă:
Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind rudeniile Dumnezeieştilor Părinţi că a mărit Domnul mila Sa faţă de dânşii, au alergat
lăudând într-un glas pe preaînţeleapta Ana, zicând:
Bucură-te, ceea ce ai prefăcut în bucurie lacrimile Evei;
Bucură-te, că întru naşterea ta îngerii dănţuiesc întru veselie;
Bucură-te, corabia care porţi pe porumbiţa ce vesteşte încetarea potopului;
Bucură-te, măslin plin de roadă în casa Domnului;
Bucură-te, ceea ce porţi scaunul împăratului;
Bucură-te, că prin naşterea ta se surpă împărăţia iadului;
Bucură-te, ţarină bine roditoare;
Bucură-te, holdă hrănitoare a săracilor;
Bucură-te, podoaba şi lauda maicilor;
Bucură-te, ajutătoarea şi mângâierea celor sterpe;
Bucură-te, cămara împărătesei îngerilor;
Bucură-te, vistieria mângâierii celor păcătoşi;
Condacul al 5-lea
Steaua cea cu strălucire dumnezeiască răsărind din pântecele tău cel preafericit, Ana de
Dumnezeu iubită, vesteşte bucurie la toată lumea şi pe toţi îi îndeamnă a cânta cu un glas:
Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând Dumnezeu-Cuvântul zidirea Sa chinuită de tiranul diavol şi voind a-Şi pregăti pe
pământ cămară însufleţită, pe tine, Ioachim, te-a chemat la o vrednicie ca aceasta, ca din
coapsele tale să răsară Mireasa cea Preacurată; pentru aceasta grăim ţie:
Bucură-te, sadul creştinătăţii cel preastrălucit;
Bucură-te, începătorul darului cel preamărit;
Bucură-te, că din sămânţa ta s-a lucrat cortul cel însufleţit;
Bucură-te, că acesta mai desfătat decât cerurile s-a arătat;
Bucură-te, meşter înţelept care ai întrecut pe Solomon;
Bucură-te, că fiica ta s-a făcut Biserică a lui Dumnezeu;
Bucură-te, rădăcina pomului vieţii;
Bucură-te, temelia turnului credinţei;
Bucură-te, râu care ai adus pe mărgăritarul cel de mult preţ;
Bucură-te, că pe acesta în Sfânta Sfintelor l-ai pus;
Bucură-te, cel ce ai primit făgăduinţa prin arhanghel;
Bucură-te, că prin aceasta s-a plinit sfatul cel mai înainte de veci;
Condacul al 6-lea
După zilele acelea, încredinţându-se Ioachim că făgăduinţa cea dată lui prin arhanghel s-a
plinit, aducând jertfă şi arderi de tot, a fost binecuvântat de arhiereu, de preoţi, de leviţi şi de
tot poporul că s-a învrednicit de un dar mare că acesta şi împreună au cântat lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 6-lea
Apropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc, născut-ai, Sfântă şi Preafericită Ana, pe
prunca cea făgăduită ţie de la Dumnezeu, pe pururea Fecioara Maria; pentru aceasta te
lăudăm:
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Împărăteasa cerului;
Bucură-te, lâna cea preacurată din care s-a ţesut cortul împăratului;
Bucură-te, mijlocitoarea iertării şi a darului;
Bucură-te, steaua Nazaretului cea mult luminoasă;
Bucură-te, podoaba Bisericii cea preafrumoasă;
Bucură-te, lauda patriarhilor şi a drepţilor;
Bucură-te, maica nădejdii creştinilor;
Bucură-te, chivot purtător de tăbliţa darului;
Bucură-te, cuibul porumbiţei raiului;
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Bisericii;
Bucură-te, reazemul cel nemărginit al credincioşilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe cea făgăduită lumii;
Condacul al 7-lea
Vrând dumnezeiasca Ana să-şi plinească făgăduinţa, a adus pe prunca cea dăruită ei de
Dumnezeu în Biserica Domnului şi în Sfânta Sfintelor a aşezat-o pe ea, ca ziua şi noaptea să
cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, din dreptul Ioachim răsărind pe înnoitoarea Evei şi
mieluşeaua cea mai înainte vestită de prooroci; pentru aceea auzi de la noi aşa:
Bucură-te, păstrătorul tainelor celor nespuse ale lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinitorul sfaturilor Lui celor nepătrunse;
Bucură-te, lucrătorul cămării de mire celei preacurate;
Bucură-te, părintele miresei celei cu totul neîntinate;
Bucură-te, că fiica ta a născut pe Hristos Domnul;
Bucură-te, că tu pentru aceasta de toată lumea eşti lăudat;
Bucură-te, plinitorule al Legii;
Bucură-te, începătorule al darului;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor neroditori;
Bucură-te, călduros mijlocitor al păcătoşilor;
Bucură-te, temelia cea neclintită a Bisericii;
Bucură-te, pavăza cea nebiruită a credinţei;
Condacul al 8-lea
Văzând naşterea din făgăduinţă dăruită de Dumnezeu lui Ioachim şi Anei, să ne ridicăm
mintea la cer şi să cântăm cu bucurie laudă Celui care a arătat cele preaslăvite, zicând:
Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul după legile firii a fost naşterea ta, Ana Prealăudată; dar fiica ta, născând pe
Dumnezeu-Cuvântul, a rămas fecioară; pentru aceasta te lăudăm pe tine, zicând:
Bucură-te, ceea ce ai născut pe lauda fecioriei;
Bucură-te, că prin fiica ta s-a plătit datoria strămoaşei;
Bucură-te, că ai purtat în braţele tale pe fiica Părintelui ceresc;
Bucură-te, că printr-însa s-a făcut mântuirea neamului omenesc;
Bucură-te, că din sânii tăi ai hrănit pe Împărăteasa făpturii;
Bucură-te, ceea ce ai născut după făgăduinţă pe Maica luminii;
Bucură-te, liman de scăpare a celor credincioşi;
Bucură-te, grabnică tămăduire a celor neputincioşi;
Bucură-te, lauda cea preamărită a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, podoaba preastrălucită a arhiereilor;
Bucură-te, munte înalt care nu te ascunzi de la năzuinţa noastră;
Bucură-te, acoperământul celor ce se roagă ţie cu credinţă;
Condacul al 9-lea
Nu pricepem de unde vom începe a-ţi aduce laudă, maică preafericită, sau cu ce cununi te
vom încununa pe tine, care ai născut pe Împărăteasa cerului şi a pământului; numai să lăudăm
cu umilinţă pe Dumnezeul minunilor, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Zicerile sfinţilor prooroci cele din descoperire dumnezeiască văzându-le plinite şi stând lângă
scaunul Dumnezeirii, preafericite Ioachim, auzi-ne pe noi, care grăim ţie:
Bucură-te, că te desfătezi cu heruvimii în lumina cea necuprinsă;
Bucură-te, că vezi scaunul cel preaînalt dăruit fiicei tale;
Bucură-te, că dânsa a fost învrednicită a şedea de-a dreapta Fiului său;
Bucură-te, locuitorul Ierusalimului celui de sus;
Bucură-te, cel ce nu ne uiţi pe noi, rudele tale cele de jos;
Bucură-te, cel ce petreci cu arhanghelii;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu apostolii;
Bucură-te, veselia mucenicilor şi a cuvioşilor;
Bucură-te, lauda patriarhilor şi a proorocilor;
Bucură-te, luminătorul Legii şi al darului;
Bucură-te, vestitorule de bucurie celor din ascunzătorile iadului;
Bucură-te, cel prin care începe plinirea făgăduinţei de mântuire;
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuiască lumea împodobitorul tuturor, în lume, căreia fusese făgăduit, a venit; şi
întrupându-Se din sângiuirile cele preacurate ale fiicei tale celei cu totul nevinovate,
Preafericite Ioachime, ne-a răscumpărat pe noi din robia diavolului; pentru aceasta cântăm cu
bucurie: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid de apărare eşti credincioşilor şi turn de scăpare tuturor celor ce aleargă la tine, Ana, cea cu
nume de împărăteasă; că prin mijlocirea ta se mântuiesc cei ce te laudă pe tine, zicând:
Bucură-te, ceea ce în chip nemijlocit vezi frumuseţea Dumnezeirii;
Bucură-te, ceea ce necontenit sădeşti pentru noi darul mântuirii;
Bucură-te, că de naşterea ta s-au îngrozit puterile iadului;
Bucură-te, că printr-însa s-au deschis nouă uşile raiului;
Bucură-te, că vezi întru veselie pe fiica ta cea preabinecuvântată;
Bucură-te, că, născând-o pe ea, de toată lumea eşti prealăudată;
Bucură-te, ceea ce ai crescut pe viţa cea adevărată;
Bucură-te, că aceasta a odrăslit pe strugurele vieţii;
Bucură-te, fântână de daruri izvorâtoare;
Bucură-te, rază aducătoare de bucurie;
Bucură-te, ceea ce ai născut căruţa cea purtătoare de fulger;
Bucură-te, că ai purtat scaunul cel împodobit cu chipul Soarelui;
Condacul al 11-lea
Pereche preafrumoasă şi însoţire de Dumnezeu aleasă, Ioachim şi Ana, cei ce sunteţi acum
străluciţi cu dumnezeiască lumină şi vă veseliţi cu îngerii şi împreună cu fiica voastră cea de
Dumnezeu dăruită, aduceţi-vă aminte de noi cei de pe pământ, care cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Sfeşnic purtător de lumină te are Biserica pe tine, dumnezeiescule Părinte Ioachim, care
îndreptezi spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi cei ce cu dor te laudă pe tine, zicând:
Bucură-te, luminătorul celor ce sunt în întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, cârmuitorul cel bun al celor ce înoată în marea vieţii;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce sunt în primejdii;
Bucură-te, dulce mângâietor al celor întristaţi;
Bucură-te, cel ce uşurezi necazurile vieţii celei grele de purtat;
Bucură-te, ajutătorul cel preaînalt al mântuirii;
Bucură-te, nădejdea neînfruntată a celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, îndemnătorul celor însoţiţi către fapte bune;
Bucură-te, temelia însoţirii celei de Dumnezeu rânduite;
Bucură-te, rădăcina mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, iertarea celor ce mult au greşit;
Bucură-te, ridicarea strămoşilor;
Condacul al 12-lea
Podoabă de mare cuviinţă a câştigat Biserica prin pomenirea voastră, prealăudaţilor părinţi;
pentru aceea vă rugăm, pomeniţi-ne pe noi înaintea lui Dumnezeu, şi din toate nevoile
izbăviţi-ne pe noi, cei ce cu dragoste vă lăudăm pe voi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudând naşterea ta cu cântări de Dumnezeu insuflate, Ana, de trei ori fericită, slăvim pe Cel
ce cu un dar ca acesta te-a învrednicit pe tine şi cu dragoste grăim ţie:
Bucură-te, ceea ce ai odrăslit pe viţa mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, că ai născut pe Maica Luminii celei de negrăit;
Bucură-te, ceea ce mijloceşti nouă bunătăţile cereşti;
Bucură-te, ceea ce eşti dăruitoare îmbelşugată şi de cele pământeşti;
Bucură-te, lauda cea mult-strălucită a femeilor;
Bucură-te, cununa cea neveştejită a maicilor;
Bucură-te, născătoarea prealăudată a Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, soţie bineplăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare blândă a celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, cea care împlineşti cererile cele bune ale credincioşilor;
Bucură-te, bogăţia săracilor şi a văduvelor;
\Bucură-te, ceea ce eşti vindecare a neputincioşilor şi a bolnavilor;\Bucură-te, Ana, maică
prealăudată!
Condacul al 13-lea
O, preafericită însoţire a dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, cei ce staţi lângă scaunul
Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbăviţi-ne cu rugăciunile voastre de
chinurile cele veşnice şi de toată ispita, ca împreună cu voi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerul cel mai întâistătător din cer..., Condacul 1: Însoţirii celei
de Dumnezeu alese...,
Icosul 1
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să spună vestirea de bucurie Dreptului
Ioachim, zicând: „Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugăciunea ta; şi iată, femeia ta va naşte ţie
o fiică de care cerul şi pământul se vor bucura”, lăudându-te pe tine şi zicând:
Bucură-te, Ioachime, mângâierea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, mijlocitorul iertării celui greşit;
Bucură-te, că rugăciunile tale au străbătut cerurile;
Bucură-te, că darul cel mai presus de lume ai dobândit;
Bucură-te, că de aceasta Anei grăbindu-te ai vestit;
Bucură-te, că şi acesteia, de asemenea, i s-au descoperit;
Bucură-te, luminătorul cel cu raze veselitoare;
Bucură-te, aducătorule de roadă mântuitoare;
Bucură-te, că ai odrăslit din seminţie împărătească;
Bucură-te, că ai mărit vrednicia arhierească;
Bucură-te, cel ce ai întrecut cu darul pe Avraam;
Bucură-te, cel prin care întristarea nerodirii s-a pierdut;
Condacul 1
Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi
născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara
Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, că cei ce aveţi îndrăzneală
către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm:
Bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi!
şi se face otpustul.
CANON DE RUGĂCIUNE PENTRU COPIII AVORTAȚI
Mergând la locul de rugăciune, în faţa icoanei, cu mintea trează, fă-ţi semnul crucii de trei
ori, zicând de fiecare dată:
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
După aceea să stai puţin, în tăcere, până ce se vor linişti toate simţurile tale şi atunci să faci
trei închinăciuni, îndoindu-te de mijloc în faţă până atingi cu mâna pământul şi să zici:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale
tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Apoi spune aceste rugăciuni începătoare:
Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti, şi toate le

plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne
curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte Bunule sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori).
Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
(De fiecare dată, la rostirea numelui Preasfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
Duh, însemnează-te cu semnul crucii).
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă
fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru sfânt numele
Tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta,
precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne
iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui, şi a
Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rosteşte, apoi, cu multă atenţie Crezul sau mărturisirea pe scurt a credinţei noastre.
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (cu o închinăciune până la pământ).
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu (cu o închinăciune

până la pământ).
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru (cu o
închinăciune până la pământ).
Şi îndată Psalmul 50, de pocăinţă, al lui David, având în minte fărădelegea şi păcatele tale:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge
fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că
fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. ţie unuia am greşit şi
rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca
Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea. Că iată
adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-
mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului
meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la
păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine,
Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte într-un cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa
Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh
stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se
vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele.
Bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va
vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui
Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei
binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Apoi aceste trei tropare de umilinţă, cu luare aminte şi cu inimă înfrântă, gândind la tine şi la
cei pe care îi porţi în gând la rugăciunea ta:
Miluieşte-ne pe noi Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns,

această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte nici
pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de
vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău toţi lucrul mâinilor
Tale şi numele Tău chemăm.
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei

ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului
creştinesc.
Mai spune, dacă ai timp şi răbdare şi aceste scurte rugăciuni – pe fiecare de mai multe ori,
căci te vor ajuta să-ţi aduni mintea mai bine la rugăciune şi te vor apropia de Dumnezeu:
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă.

Sfinte (aici cheamă numele sfântului al cărui nume îl porţi) roagă-te pentru mine
păcătosul.
Sfinţilor (aici cheamă numele sfinţilor care îţi sunt mai apropiaţi sau la care ai mai
multă evlavie) rugaţi-vă pentru mine păcătosul.
CANONUL DE POCĂINŢĂ
Acum aşează-te, dacă poţi în genunchi, iar de nu poţi, stai cu capul plecat, şi cu multă luare
aminte şi cu adâncă părere de rău pentru păcatul ce l-ai săvârşit spune acest canon de
pocăinţă, nădăjduind în iubirea de oameni şi în iertarea Preamilostivului Dumnezeu, Care nu
vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu.
Cântarea I
Răstignitu-Te-ai pe Cruce de bunăvoie, Hristoase Dumnezeule, ca să mântuieşti pe cei căzuţi

de bunăvoie în întunericul păcatelor. Încrezător în dumnezeiasca ta îndurare, iată, vin acum şi
eu păcătosul, şi mă mărturisesc Ţie cu durere: am ucis, Doamne, şi mâinile mele sunt pline de
sânge. Vrednic sunt de osândă. Ard de viu în focul conştiinţei şi nu am unde să fug de la faţa
mâniei Tale.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Uscatu-m-am precum smochinul neroditor, însumi făcându-mă ucigaş de oameni. Auzi-mă,

Doamne, nu mă lepăda pe mine după dreptate, ci mă acoperă şi mă îndreaptă pe mine, cel cu
totul neputincios şi strâmb şi fără glas întru apărarea mea.
Omule împietrit şi întunecat de noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al conştiinţei, ci

văzând sabia atârnată deasupra capului tău, trezeşte-te ca să plângi faptele tale cu amar.
Maica lui Dumnezeu Preacurată, întinde-mi mâna mie, celui sărac de toată bunătatea, şi mă
oblojeşte pe mine cel greu vătămat de puroiul rănilor nenumărate ce-mi brăzdează sufletul,
inima şi cugetul.
Cântarea a 3-a
Loveşte piatra inimii mele cu toiagul milostivirii Tale, Doamne, ca să izvorască apa pocăinţei
în pustiul învăpăiat al răutăţii şi să încolţească în sufletul meu tot gândul bine-plăcut Ţie.
Străin şi împovărat zac umblu pe pământ şi însemnat de stigmatul păcatelor mele celor grele.
Auzi, suflete al meu, sângele pruncului tău cum strigă către Domnul Ši te trezeşte şi te
pocăieşte de faptele tale cele rele.

Vai mie, înnegritului suflet! Viaţa îmi pare ca o noapte nesfârşită, trezitu-m-a dogoarea
iadului şi strigătul mut al pruncului de dincolo de mormânt mi se înfige în inimă. Ridică-te,
suflete al meu, din amăgirea cea împietrită şi agaţă-te de poala milostivirii dumnezeieşti,
rugând pe Domnul să te poarte, peste abisurile deschise să te înghită, către limanul pocăinţei.
Iartă-mă, Stăpână, pe mine cel nesocotit şi răzvrătit împotriva voii celei sfinte a Fiului Tău.
Nu mă lăsa pe mine cel căzut, ia-mă sub Acoperământul tău şi mă mântuieşte din pierzarea
sigură.
Cântarea a 4-a
Măsura nelegiuirii nu poate fi tâlcuită de limbi omeneşti. Precum Ponţiu Pilat , mintea mea şi-
a spălat mâinile, adică gândurile, de povara uciderii, iar ca şi poporul evreu, sufletul meu a
zis: “Răstigneşte-L. Sângele Lui asupra noastră”. Suflete al meu învârtoşat şi îngheţat în iarna
patimilor, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.
O, iubire alungată! Nu te voi mai vedea niciodată! O, cutremur şi spaimă de pedeapsă ce

atârnă asupra capului meu! O, talant pe veci îngropat! Vai! Vai! Inima mea ca un cărbune
stins s-a înnegrit. Nu întârzia, suflete al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul, caută mai
vârtos mântuirea şi te pocăieş te pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Scoală-te, omule ticălos şi leneş, care ai îngropat chipul lui Dumnezeu sădit în tine sub
murdăria păcatelor. Acum e clipa pocăinţei. Smereşte-te ca tâlharul de-a dreapta şi cerând mai
vârtos îndurare, roagă-L pe Domnul să te pomenească întru Împărăţia Sa.
Preacurată Maică şi Fecioară, în inima ta sabie am înfipt, şiroaie de lacrimi ai vărsat pentru
pruncii cei fără de apărare. Ci cu dumnezeiască milă insuflată de Fiul tău, îndură-te de mine
cel neîndurător şi mă mântuieşte din toată boala sufletească şi patima trupească.
Cântarea a 5-a
O rază din dumnezeiasca strălucire a coborât, prin mila Celui Preaînalt, să împrimăvăreze
după o menire tainică Ši sfântă viaţa cea trecătoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul
grijilor Ši al patimilor, iar mâinile fărădelegi în întuneric au lucrat. Pocăieşte-te, suflete al
meu, căci ceasul înfricoşătoarei Judecăţi se apropie.
O, icoană străpunsă! O, mâini pătate de sânge nevinovat! O, nepăsare îngheţată a sufletului!

Vai! Vai! Un întuneric dens, o lavă a durerii cuprinde sufletul ucigaşilor de prunci. Inima mi
se clatină, conştiinţa e un colos care fără de veste mă apasă cu mustrări şi mintea se zbate în
ghearele vrăjmaşilor nevăzuţi. Dă-mi, Doamne inimă înfrântă şi smerită şi mă scoate pe mine
cel deznădăjduit din Egiptul patimilor, cu mâna Ta cea atotputernică.
Pocăieşte-te, suflete al meu, şi măcar în ultimul ceas leapădă voia cea rea, după cum darul lui
Dumnezeu l-ai lepădat şi templul Lui cel sfânt l-ai necinstit. Bate şi strigă, lăcrimează şi
suspină către Domnul şi te dezleagă din lanţurile întunericului.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă pe mine cel rănit şi sângerând de cursa întinsă
mie de vrăjmaşii nevăzuţi şi în care nebuneşte m-am aruncat cu voia mea cea stricată. Du
rugăciunile mele nevrednice şi sărace Fiului tău şi mijloceşte mie, celui bogat în păcate,
îndurare, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.
Cântarea a 6-a
În desfrânarea sufletului şi a trupului mi-am cheltuit libertatea încredinţată mie spre mântuire,
şi am sugrumat iubirea cu grijile lumii. Dar acum, mult îndurate şi milostive Stăpâne, pogoară
în inima ce strigă către Tine Cuvântul Tău izbăvitor a toată stricăciunea şi mă înţelepţeşte să
fac voia Ta.
Cu ce preţ mi-am vândut sufletul celui viclean, eu nemulţumitorul? Căci am urmat, ca Ši Iuda,
vrăjmaşului ucigător de oameni, iar acum sângele iubirii se scurge fără oprire din inima mea
cea rănită de moarte; ci Tu, Doamne, caută spre mine din adâncul cel nepătruns al iubirii Tale
şi zideşte întru mine inimă curată, ca să nu rămân întru chinul osândei, ci să fac pururea voia
Ta.
Scoală-te omule căzut, şi nu zăbovi în abisul deznădejdii, ci aleargă către Dumnezeu,

mărturisind păcatele tale, căci El singur este credincios şi puternic ca să-ţi ajute. Cercetează-te
pe tine însuţi să nu cauţi slava de la oameni şi cere degrabă de la Domnul mântuire de patimi
şi ajutor ca să faci voia Lui.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi de căderea în ispita cea pierzătoare de

suflet şi fii nouă mângâietoare, nădejde şi ocrotitoare tare. Mijloceşte Stăpână, ca o Maică
milostivă, către Fiul Tău, ca să ne izbăvească de răutăţile vrăjmaşului, să-şi întoarcă faţa Lui
spre noi şi să ne lumineze cu îndreptările Sale.
Fereastra sufletului e spartă de viforul patimilor care mă răscoleşte, iar lepra păcatului se
lăţeşte în mine. Trezeşte-te, suflete al meu, din întunecatul coşmar şi ieşi din ascunzişurile
ruşinii strigând către Lumina cea neînserată: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pe marginea cuptorului iadului umblu şi nu am putere şi nici îndrăzneală să caut scăpare fără
numai spre Pâinea vieţii, către care strigă, suflete al meu, împreună cu mama demonizatei: Nu
sunt vrednic să mă numesc fiu al Celui Preaînalt, ci primeşte-mi, Doamne, lacrimile şi
pocăinţa, aruncă-mi mie din fărâmiturile ce cad de la masa copiilor tăi şi mă mântuieşte pe
mine, păcătosul.
ACATISTUL DE POCĂINŢĂ PENTRU PRUNCI AVORTAŢI
Condacul 1
Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la
durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai
purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi
strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe
mine, cea căzută!
Icosul 1
Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai
traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!
Condacul al 2-lea
Stăpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrăzni a mă apropia de Tine cu rugăciune, eu, o
păcătoasă atat de spurcată, care am călcat porunca Ta, dată mie prin proorocul tău Moisi: Să
nu ucizi; ci eu sunt o ucigaşă, vai, mai înverşunată de o sută de ori decât şarpele, care îşi lasă
puii să vadă lumina soarelui pentru puţină vreme, şi abia după aceea îi mănâncă – iar eu,
nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de lumina cea văzută ci mai vârtos de Lumina Cea
adevărată, de domnul nostru Iisus Hristos, care luminează prin taina Botezului şi din iubirea
de vremelnica odihnă trupească, fugind de binecuvântarea mulţimii de prunci, l-am ucis încă
din pântece; drept aceea, întunecată fiind cu aceste păcate şi cu nenumărate altele, nădăjduiesc
doar în milostivirea îndurării tale, şi cu îndrăznire strig către Tine: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cuvintele vieţii cele rostite de către Tine le-am trecut cu vederea, Doamne, şi am umblat după
voia inimii mele din tinereţile mele şi până în ziua de acum; ci acum cu pocăinţă strig către
Tine, Atotînduratul meu Mântuitor:
Miluieşte-mă pe mine, cea zămislită întru fărădelegi;
Miluieşte-mă pe mine, cea născută întru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, care n-am păzit poruncile Tale;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am lipsit de harul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de mântuirea mea;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am aruncat în lanţul patimilor;
Condacul al 3-lea
Bine şi frumos este a locui fraţii împreună şi a se iubi unii pe alţii, precum ne-ai poruncit,
Mântuitorule: fiindcă cel ce mânie pe fratele său, ucigaş este: ci eu am întrecut cu turbarea
mea pe toţi câţi s-au născut din veac, încă şi pe ucigaşii ale căror jertfe au fost ucise din
felurite pricini, având vieţi şi vârste felurite, însă în timp – iar eu, ticăloasa, i-am lipsit de viaţă
pe cei care abia primiseră vreme de vieţuire de la Tine, Cela Ce le-ai dat viaţă ca ei să fiinteze.
Eu, însă, întru nebunia mea, fără milă le-am răpit această viaţă pe când ei se aflau în pântecele
meu, lepădând fără frică de Dumnezeu şi darul naşterii de prunci cel binecuvântat de tine. Cu
samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaţi, şi nu m-am
ruşinat să-i ucid înaintea ochilor Tăi; ci sorţile lor în dreapta Ta sunt, Doamne, iar păcatul
meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia mă cuceresc, pocăindu-mă, şi mă rog Ţie, Bunule:
în calea pocăinţei paşii mei îndreptează-i, ca dimpreună cu toţi păcătoşii care s-au pocăit să
strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Cela Ce singur ştii neputinta omenească, stii şi toate căderile mele; greşealele tinereţilor mele
nu le pomeni, şi de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă pe mine, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, marea păcătoasă;
Miluieşte-mă pe mine, călcătoarea legii lui Dumnezeu;
Miluieşte-mă pe mine, care am stricat legământul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, că Ţie, Stăpânului meu Ţi-am răsplătit cu rău;
Miluieşte-mă pe mine, care am venit la Tine să mă pocăiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieşte-mă pe mine, ticaloasa ucigaşă de copii;
Condacul al 4-lea
Dătătorule de Viaţă, Împărate Ceresc, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, cea spurcată cu
păcatele, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletul meu, ca
mântuită fiind să strig: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-mă, Dumnezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am
depărtat de poruncile Tale în hăţişul cel nestrăbătut al patimilor şi neascultării. Mântuieşte-mă
pe mine, nevrednica, ce suspin către Tine cu căldură, mă rog şi strig:
Miluieşte-mă pe mine, cea împovarată cu păcatele ce le-am săvârşit urmând voii mele;
Miluieşte-mă pe mine, cea întunecată de patimi;
Miluieşte-mă pe mine, cea răpită de trufie;
Miluieşte-mă pe mine, cea roasă de pizmă;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de nedreptate;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce nu voieşti moartea păcătosului;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea cu bună ştiinţă a pruncilor mei;
Condacul al 5-lea
Unde voieşti Tu atotputernice Doamne al meu, acolo se şi biruieşte rânduiala firii. Biruieşte tu
şi firea mea păcătoasă şi puterile ei, ce mă împing spre păcat, că Tu eşti Făcătorul tuturor şi
Ziditorul firii; prin harul Tău cel Dumnezeiesc duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale
mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine, şi sfărâmă
pecetea care mă infierează ca ucigaşă de copii, după dreptatea aşezată pe sufletul meu cel
muritor de către dreapta Ta judecată, potrivit celei de-a şasea porunci a legii tale: să nu ucizi,
şi înnoieşte legămantul cel veşnic pe care l-ai făcut cu noi, Doamne, pe care eu l-am călcat
prin păcatele mele, şi întoarce-mi virtuţile dintâi, pe care le-am pierdut prin păcat, ca fără de
împiedicare să-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cine a mai păcătuit vreodată aşa cum am păcătuit eu, ticăloasa? Ce păcat nu am săvârşit, ce
rău n-am închipuit în sufletul meu? Ci cu inimă înfrântă şi cu lacrimi vin la tine, Atotîndurate
Doamne, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, roaba Ta cea necredincioasă;
Miluieşte-mă pe mine, cea împietrită în păcat;
Miluieşte-mă pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieşte-mă pe mine, care am jignit cu cuvântul şi cu lucrul;
Miluieşte-mă pe mine, cea întinată cu sufletul şi cu trupul;
Miluieşte-mă pe mine, cea arsă de mustrările conştiinţei;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşă de prunci, care lui Irod m-am asemănat;
Condacul al-6-lea
Cu razele harului Tău, Doamne, luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă
mântuieşte, ca bucurându-mă să cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Multă este, Hristoase, mulţimea greşealelor mele, şi ca o noapte întunecată e toată viaţa mea;
ci fără a deznădăjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca David strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, care în lenevie toată viaţa mea o am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de rugăciunea pentru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea nerecunoscătoare pentru bunele Tale îndemnuri la pocăinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care Legea Ta n-am cinstit-o şi poruncile Tale nu le-am păzit;
Miluieşte-mă pe mine, că lumea şi cele ce sunt în lume am iubit;
Miluieşte-mă pe mine, care în lumească deşertăciune zilele veacului meu le-am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, că urmând legile acestui veac şi îngreţoşându-mă de naşterea de prunci
cea binecuvântată de Tine, am săvârşit uciderea de prunci;
Condacul al-7-lea
La cer ridic ochii mei, către Tine Cuvinte a lui Dumnezeu, dar firea mea de tină mă trage în
jos, Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele!
Ridică-mă ca să gândesc şi să făptuiesc după cerească cuviinţă, ca pururea să strig Ţie, cu
inima şi gura, cântarea de biruinţă: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Ochi viclean am şi plin de toată necurăţia, şi pururea mă amăgesc cu înşelăciunile acestei
lumi. Drept aceea mă rog Ţie, Atotbunule, să întorci ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ca
să strig Ţie cu glas de rugăciune:
Miluieşte-mă pe mine, care însetez a sluji Ţie cu credinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care voiesc a mă închina Ţie în duh şi adevăr;
Miluieşte-mă pe mine, căre-Ţi aduc jertfă pentru păcate lacrimile pocăinţei mele;
Miluieşte-mă pe mine, care cer de la Tine iertare pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieşte-mă pe mine, care aştept de la Tine izbăvire de patimile mele;
Miluieşte-mă pe mine, care plâng foarte pentru păcatele mele cele grele, pentru păcatele mele
de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea vinovată înaintea judecăţii lui Dumnezeu şi a oamenilor;
Condacul al-8-lea
Miluieşte-mă, Doamne, Mântuitorul meu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi,
dintre care mai mârşavă decât toţi eu sunt; ci te rog, Atotmilostive, Dumnezeule, pleacă-Te
spre milostivirea îndurărilor tale, auzi suspinele inimii mele, primeşte izvoarele lacrimilor
mele, fierbinţile rugăciuni ale sufletului meu, al cărui Mântuitor Tu eşti, ca să strig Ţie:
Aliluia!
Icosul al-8-lea
Gânduri rele şi tâlhăreşti au căzut asupra mea fiind eu cu totul cufundată în somnul păcatului.
Vai mie! Că haina cea dumnezeiască dată mie la Sfântul botez pe spurcăciunea păcatelor am
schimbat-o, drept care ucidere de prunci am săvârşit şi până acum petrec goală de virtuţi.
Drept aceea, foarte năzuiesc să ridic ochii mei, ce s-au plecat în jos pentru mulţimea faptelor
mele cele cumplite, săvârşite înaintea Ta, Doamne, si astfel, strig către Tine:
Miluieşte-mă pe mine, care am săvârşit păcat de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, care până acum mă împotmolesc în păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de toată urâciunea;
Miluieşte-mă pe mine, cea mânjită de păcate împotriva firii;
Miluieşte-mă pe mine, care nu am păzit curăţia feciriei mele;
Miluieşte-mă pe mine, că de cucernica vrednicie de mamă m-am lipsit;
Miluieşte-mă pe mine, că din pântece pruncii fără de vreme mi i-am lepădat;
Condacul al-9-lea
Dă ochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu, ca să plâng pentru păcatele mele şi astfel,
bucurându-mă să strig: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în taină, sufletul mi l-am întunecat cu faptele mele cele
nefireşti: se bolnăveşte trupul, se bolnaveşte şi sufletul meu. La Tine, cela Ce singur nu ţii
minte răul, la Milostivul Judecător şi Dumnezeul meu căzând, mă rog:
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa, că pomenirea soartei pruncilor mei lepădaţi mă umple de
cutremur şi groază şi de mirare negrăită: cum mă rabzi, Milostive Doamne şi Judecătorule
Preadrept, şi îmi faci bine mie, venetică a iadului, până în această zi şi în acest ceas, în tot
chipul aşteptând pocăinţa mea?;
Miluieşte-mă pe mine, ce nu o dată am făgăduit să mă îndrept şi iarăşi m-am întors la păcate,
precum câinele la vărsătura sa;
Miluieşte-mă pe mine, că fără frica de Dumnezeu şi fără dragoste de mamă, ci cu sălbăticie de
fiară pruncii mei i-am sfâşiat;
Miluieşte-mă pe mine, că de bună voie am săvârşit păcatele mele;
Miluieşte-mă pe mine, că duhul cu gânduri spurcate mi l-am întinat;
Miluieşte-mă pe mine, că până în această zi duc o viaţă păcătoasă;
Condacul al 10-lea
Rănitu-m-am de amăgirea acestei lumi şi mi-am plecat genunchii înaintea ei, alegând calea
cea pierzătoare a legii ei spurcate, uitând făgăduinţele ce le-am dat la Sfântul Botez; şi
săvârşind una după alta toate fărădelegile pe care lumea mi le insufla, am atins, în cele din
urmă, culmea păcatelor de moarteb – uciderea de prunci: ci sârguieşte a-mi deschide braţele
părinteşti, Dumnezeul meu, ca până la sfârşitul vieţii să aduc Ţie jertfă de laudă, strigând:
Aliluia!
Icosul al 10-lea
Răpitorii, ucigaşii, hoţii şi toţi păcătoşii nepocăiţi împărăţia Cerurilor nu o vor moşteni: iar eu
cu toată nedreptatea şi cu toată spurcăciunea păcatelor am întinat trupul şi sufletul meu.
Aşadar, sărăcirea mea sufletească mă face să căd la Tine, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, cea născută din Legămantul cel Nou al împărăţiei harului Tău;
Miluieşte-mă pe mine, cea îmbisericită în Biserica pe care Tu ai zidit-o;
Miluieşte-mă pe mine, cea pecetluită cu darurile Sfântului Duh;
Miluieşte-mă pe mine, cea hrănită cu Preacuratul Trupul Tău şi Sângele Tău Cel de viaţă
făcător;
Miluieşte-mă pe mine, cea în Hristos îmbrăcată;
Miluieşte-mă pe mine, care toate aceste bunătăţi le-am lepădat şi viaţa păcătoasă am ales;
Condacul al 11-lea
Duh de întreagă înţelepciune dăruieşte-mi, Doamne şi Stăpânul vieţii mele, că din tinereţile
mele m-am lipsit de virtuţi, întreagă m-am robit patimilor, duhul şi sufletul mi-am pângărit şi
trupul mi-am stricat. Dumnezeule al îndurărilor şi al milostivirii! Nu Te îngreţoşa a mă curăţa
pe mine, păcătoasa cea prea spurcată; zidirea Ta sunt, miluieşte-mă şi mă curăţeşte de toată
întinăciunea trupului şi a duhului, şi mă învredniceşte cu îndrăznirea să strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Asteptarea inimii mele, care nădăjduieşte către Tine, nu o lepăda, Doamne, şi nu mă ruşina
înaintea îngerilor şi a oamenilor la Dreptul şi Înfricoşatul Tău judeţ; nu mă osândi atunci după
faptele mele, ci după mila Ta iartă toate greşalele mele, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, cea cu inimă necurată;
Miluieşte-mă pe mine, cea cu diavolească robie înrobită;
Miluieşte-mă pe mine, cea în păcate născută, prin Botez spălată şi iarăşi căzută, ca un porc, în
nelegiuire;
Miluieşte-mă pe mine, căreia s-au împuţit ranele păcatelor sufletului meu;
Miluieşte-mă pe mine, care din pricina păcatelor mele cele grele şi de moarte, în trandavie şi
deznădejde am căzut;
Miluieşte-mă pe mine, care tot păcatul am săvârşit şi de toată pedeapsa m-am învrednicit;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorul meu, şi întru pocăinţă primeşte-mă pe mine, cea căzută;
Condacul al 12-lea
Cu mărinimia iubirii Tale de oameni; Dumnezeul meu, acoperă toate nelegiuirile mele,
primind pocăinţa mea, ca întru dragoste către Tine să strig pururea: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Tinereţile mele au trecut întru nebunia mea, toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit; întru
lenevie şi negrijă de pocăinţă; însă bătrâneţile, prin frica de moarte şi judecata ta cea de
neocolit m-au adus la pocăinţă. Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine care în ceasul al
unsprezecelea am venit în braţele Tale părinteşti şi întru pocăinţă strig:
Miluieşte-mă pe mine, că sângele pruncilor mei nevinovaţi strigă către Tine, dând mărturie că
sunt ucigaşa lor;
Miluieşte-mă pe mine, Dumnezeul meu, Care după fire eşti unul în trei Ipostasuri;
Miluieşte-mă pe mine, Doamne, Cela Ce minunat eşti întru mila Ta;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne, Care îndelung rabzi păcatele noastre;
Miluieşte-mă pe mine, Împărate Sfinte, care tămăduieşti neputinţele;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce eşti îmbelsugat în dragoste şi cu iubirea Ta încălzeşti păcătoşii
deznădăjduiţii;
Miluieşte-mă pe mine, Atotputernice, Care neputinţele noastre ai purtat;
Condacul al 13-lea
Arăta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua aceea înfricoşată a celei de-a doua veniri a
judecătorului viilor şi morţilor – Preacinstita Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge
toate neamurile pământului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Judecătorul nostru şi Împărate
al tuturor! Dă-mi mai înainte de acea zi lacrimi de pocăinţă, ca să plâng mai fierbinte răutăţile
şi faptele mele cele pierzătoare, cu care sufletul mi l-am întinat şi Preacinstitul Sânge al
Legământului Tău amar l-am batjocorit, ca atunci, dimpreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi
drepţii să strig Ţie: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai
trăieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Şi Condacul întâi
Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la
durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai
purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi
strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe
mine, cea căzută!
După aceea se zic aceste rugăciuni:
RUGĂCIUNEA ÎNTÂI
O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamulta bunatatea
Ta pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, şi Te-ai răstignit, şi
Te-ai îngropat, şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea
pentru păcatele ce le-am făcut şi auzi cuvintele mele: păcătuit-am, Doamne la cer şi înaintea
Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul şi cu trupul şi cu cugetul minţii mele; am călcat
rânduielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâniat Bunătatea Ta, Dumnezeul meu –
dar fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea, ci la nemărginita
Ta Milostivire îndrăznind alerg şi mă rog Ţie: Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă Înfrântă,
şi primeşte-mă când mă rog, şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi
după harul Tău să pun început bun. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea
căzută, şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru împărăţia Ta. Amin.
RUGĂCIUNEA A DOUA
O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, Răscumpăratorule al celor păcătoşi! Pentru
mântuirea neamului omenesc ai lăsat, Atotmilostivire, Cerurile preaslăvite şi Te-ai sălăşluit în
valea aceasta mult-păcătoasa a plângerii, ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele
noastre şi ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit pentru păcatele
noastre şi chinuit pentru fărădelegile noastre – şi de aceea şi noi înălţăm către Tine, Iubitorule
de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne, şi te pogoară către neputinţele
noastre, şi păcatele noastre nu le pomeni, şi întoarce de la noi hotărârea cea cu dreaptă mânie
de a ne răsplăti pentru fărădelegile noastre. Tu, Cela Ce prin atotcinstitul Tău Sânge ai înnoit
firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, şi pe noi,
cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria
desăvârşitei tale iertări. Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură cădem la picioarele
Dumnezeieştii Tale milostiviri: curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tău cel
Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre – ca întru sfinţenia
iubirii Tale de oameni să lăudăm atotsfânt numele Tău, dimpreună cu al Tatălui, şi al
Preabunului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 7-a
Ce-mi foloseşte să câştig lumea întreagă, dacă-mi voi pierde sufletul? Sau ce aş putea să dau
în schimb pentru sufletul meu? De duh mort şi surd sunt stăpânit: mut pentru mărturisire
curată şi surd la ascultarea poruncilor. Ci ajută, Doamne, necredinţei mele, ceartă duhul cel
necurat şi mă miluieşte pe mine, păcătosul.
Te-am lepădat, Doamne, să nu mă lepezi pe mine nevrednicul. Te-am vândut vrăjmaşilor Tăi
pe arginţii grijilor şi desfătărilor mele, să mă răscumperi din robia întunericului. Te-am dat
morţii, ci înviază Tu sufletul meu cel omorât cu păcatele. Nemilostiv fiind eu, miluieşte-mă,
Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul.
Ca un porumbel cu aripile deschise, trimis fiind de Tine, Doamne, cu vestea cea bună, pe
pruncul din pântece l-am săgetat eu ticălosul din zbor, în mijlocul templului cel nefăcut de
mână al trupului. Ci varsă, suflete al meu, răutatea care te otrăveşte şi neîncetat strigă:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Ridicat-am sabia asupra Mielului lui Dumnezeu. Ci sârguieŠte, Stăpână şi Maică Fecioară, şi
degrabă străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, înainte de a mă străpunge
duhurile răutăţii cu săgeata lor veninoasă şi de moarte aducătoare.
Cântarea a 8-a
Dând morţii de ocară însuși chipul nevinovăţiei, cum voi scăpa neplivit de coasa morţii şi
osândei care se apropie? Vai mie! Nu numai că am trăit în trândăvie şi neîngrijire a sufletului,
ci cu sârguinţă m-am supus sfatului cel viclean, iar sămânţa aruncată de semănător o am
distrus-o. Ci aruncă-mi, Doamne, mie celui cufundat în valurile pierzării lemnul Crucii Tale
care pluteşte pururi deasupra a toată stricăciunea.
Caută ca un îndurat spre mine, Iubitorule de oameni, şi nu Te scârbi de mirosul urât al
păcatelor mele. Cu dumnezeiasca Ta purtare de grijă îndreptează-mă în viaţa aceasta şi fi mie
milostiv când vei veni întru slavă să judeci viii şi morţii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Învârtoşatu-s-a inima mea, iar ochii şi urechile mele le-am închis, ca nu cumva să văd sau să
aud şi cu inima să înţeleg fapta de care s-au cutremurat toţi sfinţii şi oştile îngereşti. Ci răsai,
Doamne, în sufletul meu, mlădiţa sfântă a Dragostei Tale, şi vindecă sufletul meu pustiit şi
însetat de pocăinţă.
Străluceşte-mi mie raza pocăinţei şi acoperă-mă cu aripile smereniei Tale, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ce am rupt peceţile iubirii cu voia mea cea pătimaşă, şi
mă izbăveşte, Stăpână, de Judecata ce va să fie.
Cântarea a 9-a
Dumnezeu a suflat suflare de viaţă şi-n pântece de mamă suflet viu s-a făcut. Iar eu am suflat
suflare de moarte şi am stins lumânarea abia aprinsă a vieţii celei nevinovate; martori
înlăcrimaţi ai nebuniei mele sunteţi şi sprijinitori în neputinţa cea cumplită, îngeri, arhangheli
şi toate puterile cereşti; vouă înalţ ruga mea, mijlociţi la Judecătorul nemitarnic să mă
miluiască pe mine, păcătosul.
Nu am îmbrăcăminte să intru în cămara de nuntă şi frică îmi e să fiu zvârlit afară în
întunericul cel veşnic. Ci primiţi plângerea mea, sfinţilor, patriarhilor, împăraţilor şi
proorocilor, apostolilor şi arhiereilor, şi toţi aleşii lui Hristos şi rugaţi-vă pentru mine să scap
din gheena nedragostei.
Uleiul din candelă l-am vărsat, iar Mirele se apropie şi nu am cu ce să-L întâmpin. Ci eu către
voi strig, sfinţilor, mucenicilor, pustnicilor, preacuvioşilor şi toţi sfinţii, care vă rugaţi lui
Dumnezeu pentru toată lumea, grăbiţi către mine şi cereţi Domnului milă să izbăvească
sufletul meu în ceasul morţii.
Împărăteasa cerurilor, nădejdea şi mângâierea tuturor marginilor pământului, picură mie o
picătură din roua dumnezeiască a dragostei tale, mântuieşte-mă din prăpastia patimilor în care
am căzut ca şi pe oaia cea pierdută şi mijloceşte la Fiul tău ca să fie milostiv când voi sta fără
cuvânt de apărare înaintea Scaunului Judecăţii.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea
fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât
heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te
mărim.
Rugăciunea Cuviosului Iacob, cel ce s-a pocăit de păcatele curviei şi uciderii închis într-un
mormânt, pe care a zis-o timp de zece ani cu multă plângere, cu plecări de genunchi şi cu
bătăi în piept fără cruţare:
Cum voi putea căuta spre Tine, Dumnezeule? Cum voi începe a mă mărturisi? Cu ce inimă şi
conştiinţă voi îndrăzni să Te rog? Cum mă voi ispiti să-mi mişc limba cea pângărită şi buzele
cele pline de spurcăciune? şi pentru care păcat voi cuteza să cer iertare mai întâi? Cruţă-mă
Iubitorule de oameni! Milostiv fii mie, nevrednicului, Stăpâne bune! şi să nu mă pierzi pe
mine cu faptele mele cele de ruşine, deşi nu sunt mici. Am săvârşit desfrânare. Am făcut
ucidere. Am vărsat sânge nevinovat, şi acum, Doamne, Ţie Celui ce pe toate le ştii, mă
mărturisesc, cerând iertare de acestea. Să nu mă treci cu vedere, Stăpâne bune, ci pentru
milostivirea Ta cea nemăsurată, îndură-Te spre mine păgânul şi trimite mila Ta cea bogată
peste mine, cel ce am căzut în prăpăstiile păcatului. Că m-a înecat viforul vrăjmaşului celui
pierzător şi să nu mă înghită pe mine balaurul cel din adânc.
Aşa Doamne Împărate, Cel ce cu adâncă şi nemăsurată milostivire ai aşteptat pocăinţa şi
lacrimile mele, ajută-mă ca ziua şi noaptea să am înainte icoana iubirii Tale. Cel ce eşti
Lumină mai presus de lumină, risipeşte vălul întunericului cu Cuvintele Vieţii Veşnice.
Întăreşte-mă să rabd toate necazurile şi ispitele ce vin asupra mea şi mă întorc spre fapta cea
bună, ca fiul risipitor. Ajută-mă să-mi sfârşesc în umilinţă şi pace viaţa pământească.
Împărtăşindu-mă la vremea cuvenită cu Preascump Trupul şi Sângele Tău.
Facă-se şi în mine voia Ta, ca să preamăresc în toată viaţa mea Numele Tău, împreună cu al
Tatălui şi al Sfântului Duh, Singurul Dumnezeu adevărat, în Treime închinat şi preaslăvit,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Acatistul sfintei Ana
Tropar, glas 4
Pe Ceea ce a născut Viaţa în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui Dumnezeu, de
Dumnezeu Gânditoare, Sfântă Ana. Pentru aceasta acum, la primirea cerească, unde este
locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te
cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greşeli, pururea fericită.
Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana, glasul al 4-lea:
Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii
Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui
Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i
strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine!
Condac, glas 2
Sărbătorim amintirea strămoșilor lui Hristos, caci cei care cer cu credință primesc ajutor
pentru a scăpa de orice întristare, strigând: Dumnezeul nostru este cu noi, slăviți-L!
Condacul 1
Fiicei alese a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Sfintei Ana care a primit mult har prin Duhul
Sfânt, ii vom aduce cântări de laudă cu credincioșie, caci prin rugăciunile sale ne eliberează
de necazuri și dureri, harul sau revărsându-se către toți cei care strigă către ea: Bucură-te,
Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Icos 1
Ti-a aparut un înger din Rai care ti-a spus, Sfanta Ana, despre nasterea Preasfintei Fiice, care
Il va naste pe Mântuitorul lumii – Hristos. Noi, minunându-ne de purtarea de grija a lui
Dumnezeu pentru tine, strigăm așa:
Bucură-te, neobosita noastră rugatoare înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, mama Maicii Domnului;
Bucură-te, caci prin Tine Dumnezeu ne-a dat Legea;
Bucură-te, vestirea slavei viitoare;
Bucură-te, slavitoarea Dumnezeului Atotputernic;
Bucură-te, adâncimea întregii virtuți;
Bucură-te, că ai născut o Fiică, înflorind la bătrânețe;
Bucură-te, că ai lasat totul pentru Voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, zorii strălucirii care vor veni;
Bucură-te, vas al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ai ucis sterilitatea;
Bucură-te, cea ce ai arătat nașterea;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 2
Văzându-se Ana pe sine rămânând stearpa, striga către Domnul tuturor sa ii dea darul nasterii
de prunci. Și iată, Îngerul Domnului i s-a arătat, spunând: „ Ano! Ano! S-a auzit rugăciunea
ta. Suspinurile tale au străbătut norii şi treptele Cerurilor; iar lacrimile tale fierbinţi au ajuns
înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei zămisli și vei naşte o fiică, cea Preabinecuvântată. Pentru
aceasta se vor binecuvânta toate seminţiile pământului şi printr-însa se va dărui mântuire
lumii. Numele fiicei acesteia ce o vei zămisli şi naşte va fi Maria„. Și după ce ai conceput, i-ai
cântat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 2
Umbrita de Harul trimis de sus de Domnul, ai conceput la bătrânețe, traind o bucurie de
nedescris, Sfanta Ana; Și după ce ai dat naștere lumii la Sursa Bucuriei, te rugam alunga si de
noi întunericul deznădăjduirii, iar noi te laudam:
Bucură-te, cea ce nu respingi suspinele noastre;
Bucură-te, împlinirea bucuroasă a inimilor noastre;
Bucură-te, că ai călcat în picioare ocara nelegiuirii;
Bucură-te, că ai arătat lumii rădăcina fecioriei;
Bucură-te, că în anii bătrânetilor ai născut-o pe Preasfânta Fecioara;
Bucură-te, că ne trimiti încântare;
Bucură-te, că ai împlinit poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, împodobita cu blândețe și smerenie;
Bucură-te, căci ai primit har de la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai alungat lingușirea demonică;
Bucură-te, grabnica ajutatoare a celor nevoiași;
Bucură-te, adevărata noastra protectoare;
Condacul 3
Aducând laudă lui Dumnezeu, Sfanta Ana, impreuna cu Sfantul Ioachim soțul tău, ati adus-o
pe Fecioara Maria cea curata de trei ani la templul lui Dumnezeu, așa cum ai făgăduit
Domnului, cântând cântarea: Aliluia.
Icos 3
Ghidându-ți calea după porunca lui Dumnezeu, ai fost chipul virtuților, atot-fericita Ana. Dar
noi, văzând viața Ta cea dreaptă, îti cântăm:
Bucură-te, adăpost si salvare pentru credincioși;
Bucură-te, speranță fără rușine a creștinilor;
Bucură-te, începutul mântuirii noastre;
Bucură-te, comoara tuturor virtutilor;
Bucură-te, viță abundentă a roadelor dreptății;
Bucură-te, venerabil cort al darurilor ceresti;
Bucură-te, cea ce ai primit făgăduința lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ai născut-o pe Fericita Fecioara;
Bucură-te, chipul credinței drepte;
Bucură-te, vie roditoare;
Bucură-te, râu de daruri abundente;
Bucură-te, cea care Il slavesti cu inima bună pe Dumnezeu;
Condacul 4
Conducându-ți viața cu smerenie, Sfanta Ana, mama Preafericitei Nascatoare de Dumnezeu,
te-ai așezat în cetele ceresti și împreună cu Preacurata Ta Fiică stai în fața Tronului Ceresc,
slavind pe Cel Născut din Ea: Aliluia.
Icos 4
Te-ai înălțat din lume în slava Cerului și te-ai dus langa Fiica ta, Mama Domnului, Ana
atotfericită, te rugam da-ne din belșug pace și dragoste noua, celor care îți cântă pe pământ:
Bucură-te, luminata de lumina lui Dumnezeu;
Bucură-te, sursa de bucurie neîncetată;
Bucură-te, slujitoare demna a marii evlaviei tainei;
Bucură-te, atotștiutoare mijlocitoare a lui Dumnezeu pentru oameni;
Bucură-te, cea plina de lumină dătătoare de viață;
Bucură-te, cea ce ai primit porunca Domnului;
Bucură-te, caci ai născut-o pe Maica Domnului;
Bucură-te, că pe mulți îi instruiești pe calea mântuirii;
Bucură-te, vindecând boli diferite;
Bucură-te, că distrugi puterea vrăjmașului;
Bucură-te, tovarășa lui Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă a Bisericii triumfătoare în Rai;
Condacul 5
Prin tine întunericul ignoranței este îndepărtat de la noi, prin Răscumpărătorul strălucirii
noastre Divine, Sfânta și Dreapta Ana, iar noi îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 5
Văzându-te, Sfanta Ana neprihănita, plina de bucurie de nașterea Fiicei tale, te rugăm sa ne
umpli de bucurii spirituale pe noi cei care iti cântăm:
Bucură-te, cea ce ai născut izvorul harului;
Bucură-te, că ai atins viața vesnică;
Bucură-te, sotie venerata;
Bucură-te, caci harul lui Dumnezeu s-a pogorat asupra ta ca o comoara;
Bucură-te, stâlp al adevăratei castități;
Bucură-te, Duhul locuinței divine;
Bucură-te, izvorul minunilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, podoaba sufletelor sfinților;
Bucură-te, cea ce nu respingi suspinele noastre;
Bucură-te, vindecând o mulțime de patimi;
Bucură-te, că ai transformat puterea dușmanilor noștri în nimic;
Bucură-te, întărind credincioșii prin puterea lui Dumnezeu;
Condacul 6
După ce ai respins ocara nelegiuirii ai conceput la bătrânețe, Sfanta Ana cea binecuvântata.
Din acest motiv, ai primit har de la Dumnezeu pentru a ajuta soțiile sterpe care alearga la tine
cu credință sa primeasca in dar copii, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 6
Ai strălucit ca o stea cu viața ta dumnezeiască, Sfanta Ana cea drepta, alungând întunericul
păcatului și al necredinței. La fel te laudăm, plângând:
Bucură-te, că ești mama Maicii Mântuitorului nostru;
Bucură-te, mijlocitoarea noastra la Tronul Ceresc;
Bucură-te, cea ce ai primit poruncă de la Domnul;
Bucură-te, rugându-te mereu pentru noi înaintea Lui;
Bucură-te, domnind mereu cu Fiica ta, Regină a tuturor;
Bucură-te, în Sionul ceresc triumfător cu lumină;
Bucură-te, cea ce ai nascut-o pe Mama fecioara;
Bucură-te, cea ce ai adunat roadele slavei veșnice;
Bucură-te, alungand patimile păcătoase;
Bucură-te, gonind întunericul sufletelor noastre;
Bucură-te, ajutor în nevoie;
Condacul 7
Elibereaza-ne pe toți cei care venim la mijlocirea ta de toate necazurile și durerile, da-ne
binecuvântare și îndrepteaza-ne calea către viața veșnică, Sfanta Ana, ca în Împărăția
Cerurilor sa strigam mereu: Aliluia.
Icos 7
Tu ai păzit toate poruncile lui Dumnezeu în viața ta, Sfânta și Dreapta Ana; ajută-ne să-L
slăvim pe Domnul cu inimile noastre curate, si noi te cheamă:
Bucură-te, stea care strălucești ca o biserică din Rai;
Bucură-te, lumina arătându-ne calea mântuirii;
Bucură-te, părtașa gloriei lui Dumnezeu;
Bucură-te, moștenitoare a Împărăției Cerurilor;
Bucură-te, refugiu puternic pentru creștini;
Bucură-te, mijlocire fermă către credincioși;
Bucură-te, aducand bucurie sotiilor sterpe, daruindu-le copii;
Bucură-te, cea ce ii mângâi pe cei ce se întristează;
Bucură-te, glorioasa strămoșă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocitoare harnica pentru noi;
Bucură-te, bucurie binecuvântată a sufletelor credincioase;
Bucură-te, cea binecuvântata printre femei;
Condacul 8
Ai primit rod minunat la bătrânețe, Sfanta Ana cea dreapta, după ce ai născut pe Divina Maică
Maria; Pentru aceasta, lui Dumnezeu slăvit Ii cântăm cu glas mare: Aliluia.
Icos 8
După ce ti-ai terminat călătoria pământească, Sfânta Ana neprihănita, te-ai odihnit în locuința
cerească. Aceeași sfântă adormire a ta este slavita, iar noi te laudam strigând:
Bucură-te, îngăduința pentru femeile neroditoare;
Bucură-te, binecuvantarea cu nașterea de copii mult așteptata;
Bucură-te, caci prin tine maternitatea este o binecuvântare;
Bucură-te, comoară inepuizabilă a darurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că rupi legăturile păcatului;
Bucură-te, încurajând inimile îndurerate cu darul copiilor;
Bucură-te, că ai dobândit îndrăzneală față de Domnul;
Bucură-te, atrăgând mila lui Hristos;
Bucură-te, că inchizi buzele celor necredincioși;
Bucură-te, ca ii alungi pe vrăjmași;
Bucură-te, râu al milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, sursă inepuizabilă de vindecări;
Condacul 9
Toți Îngerii lui Dumnezeu și sfinții din Cer te slăvesc, binecuvântata Ana, împreună cu sfântul
tău soț neprihănitul Ioachim, rugându-te pentru noi care te chemam in ajutor, strigand pentru
mijlocirea ta la Domnul: Aliluia.
Icos 9
Bucurie mare ai avut cand ai nascut-o pe Fericita Ta Fiică, Sfântă si Dreaptă Ana, caci ea l-a
născut pe Dumnezeul Atotputernic în trup, dăruindu-ne mântuirea eternă. Te laudam cu aceste
cantari:
Bucură-te, izvor de bucurie;
Bucură-te, lumina a castității;
Bucură-te, că scoti la iveală orice inselaciune;
Bucură-te, caci alungi întunericul nopții și poticnirea;
Bucură-te, vindecând durerea multor boli;
Bucură-te, revărsând rauri de milă;
Bucură-te, îndemnându-i la cainta pe cei care păcătuiesc;
Bucură-te, cea ce nu crezi în înțelepciunea pamanteasca;
Bucură-te, cea ce ii chemi pe păcătoși la pocăință;
Bucură-te, cea ce ii salvezi pe oameni din groapa distrugerii;
Bucură-te, ca prin tine bucuria cereasca este temelia noastră;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor noastre;
Condacul 10
Izbăvește-ne de orice nevoie, boală și întristare, Sfânta Ana neprihănita, și du rugăciunile
noastre către Mântuitorul tuturor Dumnezeu, si noi cei care alergam cu sârguință în mijlocirea
ta Ii cântăm cu venerație: Aliluia.
Icos 10
Cu zidul rugăciunilor tale mijloceste pentru noi, ruda lui Dumnezeu Sfanta Ana, salvandu-ne
și protejându-ne de toate uneltirile dușmanului, iar noi iti strigăm:
Bucură-te, stâlp al evlaviei;
Bucură-te, ca ne ajuti sa nu cadem în nelegiuire;
Bucură-te, caci tu ii ajuti pe cei care muncesc;
Bucură-te, slăvită înaintea mamei lui Dumnezeu;
Bucură-te, vindecând bolile muritoare;
Bucură-te, mângâierea inimilor frânte;
Bucură-te, dăruind eliberarea tuturor celor ce suferă;
Bucură-te, dând ajutor celor care il cer;
Bucură-te, vărsând din belșug untdelemnul milei lui Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, cea care strălucești cu lumina harului ca un fulger;
Bucură-te, văzând slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucurandu-te impreuna cu Îngerii;
Condacul 11
Primeste cu milă cântarea noastră de laudă, Sfânta Ana, și nu ne priva de recompensa
rugăciunilor tale, caci alergam la tine în durerile inimii noastre, cerand ajutorul tau și strigand
toate binecuvântările către Dătătorul de Viata Dumnezeu: Aliluia.
Icos 11
Lumina strălucitoare a îndurărilor strălucește asupra noastră Cinstita, Sfânta și Dreapta Ana,
oferind vindecare și ajutor plin de har tuturor celor care alearga spre ea și strigă către tine:
Bucură-te, mângâierea celor nenorociți;
Bucură-te, întărirea celor obosiți;
Bucură-te, îndreptarea pântecelor spre rodire;
Bucură-te, vindecarea inimilor frânte;
Bucură-te, rupând legăturile sterilității;
Bucură-te, încetând frica de suferință;
Bucură-te, dăruind copii femeilor sterpe;
Bucură-te, dătătoarea de vindecare celor bolnavi;
Bucură-te, mama plina de laude evlavioase;
Bucură-te, ajutoarea soțiilor neroditoare;
Bucură-te, bucurie a oamenilor evlavioși;
Bucură-te, vindecarea sufletelor și trupurilor noastre;
Condacul 12
Cere pentru noi harul lui Dumnezeu sa ne ierte păcatele și sa ne indreptam viața, Sfânta si
Dreapta Ana, și nu înceta să te rogi pentru noi în fața lui Hristos Cel Atotputernic, iar noi
primind milă de la El, sa II strigăm: Aliluia.
Icos 12
Mijlocirea ta este puternică, sfânta Ana cea neprihănita, caci tu Il slăvești pe Domnul care te-a
mărit, fiind rugatoare pentru noi care te laudam asa:
Bucură-te, refugiu puternic creștinilor;
Bucură-te, bucuria liniștită a monahilor;
Bucură-te, caci te rogi pentru ocrotirea și întărirea locuințelor monahale;
Bucură-te, ajutatoarea tuturor credincioșilor;
Bucură-te, mângâierea jalei;
Bucură-te, mijlocire neclintita pentru toți cei care te cinstesc;
Bucură-te, izbăvindu-ne de orice nevoie;
Bucură-te, dând vindecare tuturor;
Bucură-te, mistuindu-ne patimile;
Bucură-te, arătând mila lui Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, cea ce ne umpli de bucurie;
Bucură-te, medicul bolilor noastre;
Condacul 13
O, sfânta Ana cea neprihănita, primeste de la noi nevrednicii aceasta cântare de lauda, si
roagă-te Domnului sa ne vindece de bolile mintale, sufletesti și trupești, mijlocește sa scapam
de toți dușmanii vazuti si nevazuti și scapă-ne de chinurile veșnice, ca sa II cântăm lui
Dumnezeu cu tine în Împărăția Sa: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Ti-a aparut un înger din Rai care ti-a spus, Sfanta Ana, despre nasterea Preasfintei Fiice, care
Il va naste pe Mântuitorul lumii – Hristos. Noi, minunându-ne de purtarea de grija a lui
Dumnezeu pentru tine, strigăm așa:
Bucură-te, neobosita noastră rugatoare înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, caci prin Tine Dumnezeu ne-a dat Legea;
Bucură-te, vestirea slavei viitoare;
Bucură-te, slavitoarea Dumnezeului Atotputernic;
Bucură-te, adâncimea întregii virtuți;
Bucură-te, că ai născut o Fiică, înflorind la bătrânețe;
Bucură-te, că ai lasat totul pentru Voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, zorii strălucirii care vor veni;
Bucură-te, vas al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ai ucis sterilitatea;
Bucură-te, cea ce ai arătat nașterea;
Condacul 1
Fiicei alese a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Sfintei Ana care a primit mult har prin Duhul
Sfânt, ii vom aduce cântări de laudă cu credincioșie, caci prin rugăciunile sale ne eliberează
de necazuri și dureri, harul sau revărsându-se către toți cei care strigă către ea: Bucură-te,
Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Rugăciune
O, Sfânta si Dreapta Ana, strămoșa Mântuitorului nostru Milostiv care ai născut-o pe Maica a
lui Dumnezeu! Cu sufletul tău stai în Rai la Tronul lui Dumnezeu, dar pe pământ prin harul
dat ție, împlinești diferite vindecări.
Uită-te, milostiva si Dreapta Ana, la oamenii care vin la tine rugându-se înaintea sfintei tale
icoane și cerându-ți ajutorul; întinde rugăciunile tale sfinte către Domnul pentru noi cei
nevrednici și cere iertarea păcatelor noastre; da bolnavilor vindecare, mângâiere celor
îndurerati, fii ajutor celor nevoiași, dăruiește rodul pântecelui femeilor care te cheamă,
inlaturand sterilitatea lor. Uită-te la rugăciunile soțiilor fără copii și da-le darul nasterii de
prunci. Primeste rugăciunea noastră, a păcătoșilor, Sfanta Ana, și transforma durerile noastre
în bucurie, caci prin rugăciunile tale primim har și milă, ca să Il slăvim pe Dumnezeu, în
Treime slavit, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si
prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si
mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul
ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi. Amin.

Acatiste Și Conoane

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acatiste Și Conoane

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acatistul Preasfântului și de Viață Făcătorului Duh

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Miluiește-ne, Doamne, miliuește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns

Ușa milostivirii deschidene-o nouă Preasfântă Născătoare de Dumnezzeu, pururea

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu

Doamne miluiește 12 ori

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Apoi spune aceste rugăciuni începătoare:

Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti, şi toate le

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu (cu o închinăciune până la pământ).

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu (cu o închinăciune

Miluieşte-ne pe noi Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns,

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă.

Răstignitu-Te-ai pe Cruce de bunăvoie, Hristoase Dumnezeule, ca să mântuieşti pe cei căzuţi

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Uscatu-m-am precum smochinul neroditor, însumi făcându-mă ucigaş de oameni. Auzi-mă,

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omule împietrit şi întunecat de noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al conştiinţei, ci

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

O, iubire alungată! Nu te voi mai vedea niciodată! O, cutremur şi spaimă de pedeapsă ce

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

O, icoană străpunsă! O, mâini pătate de sânge nevinovat! O, nepăsare îngheţată a sufletului!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scoală-te omule căzut, şi nu zăbovi în abisul deznădejdii, ci aleargă către Dumnezeu,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi de căderea în ispita cea pierzătoare de

ACATISTUL DE POCĂINŢĂ PENTRU PRUNCI AVORTAŢI

S-ar putea să vă placă și