CONSTANTIN ROMANESCU CARMEN RACANEL REOLOGIA LIANTILOR BITUMINOSI SIA MIXTURILOR ASFALTICE MATRIX ROM Bucuresti 2003 © MATRIX ROM C.P: 16 - 162 062510 - Bucuresti tel. 021.4113617 fax. 021.4114280 office@matrixrom.ro www. matrixrom.ro ISBN 973-685-566-XPREFATA Pentru a putea estima performantele unui sistem rutier flexibil si durata sa de serviciu, este necesara cunoasterea si intelegerea comportarii sale in exploatare, de a evalua corect starea de tensiuni si deformatii. Dintre straturile componente ale unui sistem rutier flexibil sau mixt, in special cele din mixtura asfaltica au 0 contributie importanta asupra producerii diferitelor tipuri de deformatii, dintre care, cele mai nocive sunt deformatiile permanente si fisurarea imbracamintei rutiere. Bitumul si mixtura asfaltica sunt materiale a caror comportare depinde de mai multi factori: temperatura, timpul si nivelul de incarcare, viteza cu care se aplica incarcarea. Cartea de fata isi propune sa studieze aceste doua materiale rutiere din punctul de vedere al comportarii lor la deformarea continua, adica sa patrunda in comportarea lor reologica. Trebuie subliniat faptul ca lucrarea trateaza numai reologia celor doua materiale rutiere si nu are pretentia sa acopere intregul demeniu al reologiei. Dupa un capitol ce furnizeaza explicatii referitoare la stiinta numita “reologie", urmeaza doua capitole in care se prezinta unele aspecte ale tensiunilor si deformatiilor, ale corpurilor elastice si plastice si ale vascoelasticitatii liniare. Luerarea continua cu prezentarea si dezvoltarea modelelor reologice existente in literatura si cu explicarea modulilor folositi in cadrul incercarilor pe materialele rutiere tratate in carte. Ultimele douva capitole fac referire directa la obiectul prezentei lucrari, tratand pe larg toate aspectele - teoretice si experimentale - legate de comporatrea reologica a bitumului si a mixturii asfaltice, Cartea "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice" se bazeaza pe un material bibliogratic vast precum si pe experienta proprie a autorilor si constituie 0 baza solida atat pentru studentii anilor terminali ai specitiazarii "Drumuri", in vederea pregatirii si sustinerii lucrarii de diploma si disertatie, cat si pentru inginerii din domeniul rutier, mai ales pentru cei ce lucreaza in cercetare precum si celor care se pregatesc in vederea obtinerii titlului de “doctor” in domeniul drumurilor.Cartea este prima de acest gen care apare, ea cuprinzand atat notiunile de baza ale reologiei cat si aspectele specifice reologie’ bitumurilor si mixturilor asfaltice si este o urmare a dezvoltarii incercarilor de laborator specifice care iau in considerare tocmai aceasta comportare dependenta de anumiti factori. Datorita scopului acestei lucrari, si anume acela de a constitui un ghid de initiere in abordarea mixturilor asfaltice si a bitumurilor din punct de vedere reologic, autorii multumese tuturor celor care pot aduce prin observatiile si propunerile lor imbunatatirea continutului prezentei. Autorii Bucuresti, 2003Cuprins CUPRINS Capitolul 1 Ce este reologia .., Capitolul 2 Elemente de baza . 5 2.1 Tensiuni .. 5 2.1.1 Tensorul tensiunilor 5 2.1.2 Transformarea componentelor tensiunii la rotirea axelor ... 7 2.1.3 Invarianfii tensorului tenstune 10 2.1.4 Cercul hui Mohr . rst 2.1.5 Comprestune hidrostatica 12 2.1.6 Forfecare ..... 13 2.1.7 intindere uniaxiala ..... 15 2.1.8 Deviatorul tensiunilor ........ 16 2.2 Deformatii . ” 17 2.2.1 Tensorul deformatiilor finite 17 2.2.2 Deformatie infinitezimala 22 2.2.3 Coeficientul lui Poisson . 22 2.2.4 Masuri ale deformatiet 25 2.2.5 Deformatii valumetrice 26 2.2.6 Deviatorul deformatiet 27 2.2.7 Forfecarea simpli 28 2.2.8 Tensorii Cauchy-Green si Finger 31 2.2.9 Forfecarea simpli considerat ca o deformatie insotita de rotire 32 2.2.10 Forfecare pur’ .. 34 2.3 Cinematica deformatiilor. Vilez’ de deformatie 34 2.4 Ecuatii constitutive 40 2.5 Corpuri elastice 43 2.6 Corpuri plastice 46 2.7 Lichid vascos . 48 2.8 Tipuri de curgere 48 Capitolul 8 Vascoelasticitate liniar’ 55 8.1 Fluaj, relaxare, revenire, pierdere 56 8.2 Functiile de fluaj si relaxare in cazul materialului vascoelastic liniar .. 60 3.3 Principiul de suprapunere Bolizmann 66 3.4 Formulele lui Boltzmann .. 67 3.5 Materiale la care nu se tine seama de efectul imbatranirit.... aa 75 C, Romanescu, C. Racdinel: "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cuprins 9.7 Utilizarea. calculului simbolic .. 76 Capitolul 4 Modele reologice .. 83 4.1 Elemente analogice - 85 4.2 Modele liniare, Teoria Lut Maxwell 87 4.3 Modelul Kelvin . 92 4.4 Modelul Burgers sau modelul celor patru elemente 95 4.5 Modele generalizate Maxwell si Kelvin . 103 4.6 Model generalizat ZENER ... 110 4.7 Modele bi-parabolice .. 11 4.8 Forma diferentiala a ecuatiilor constitutive pentru starea simpla de tensiuni 112 4.9 Forma diferentiala a ecuatiilor constitutive pentru starea de tensiuni multiaxiala .. 120 4.10 Compleanta la fluaj si modulul de relaxare pentru modele reologice .... 123 4.11 Modele reologice pentru elasto-plasticitate si vascoplasticitate ......... 124 Capitolul 5 Caracterizarea materialulut .......... 134 Capitolul 6 Reologia bitumului .. 148 6.1 Introducere. Constitutia $i structura bitumului . 148 6.2 Concepte reologice - 152, 6.2.1 Stiri de dispersie si reologice . 156 6.2.2 Tipuri reologice de bitum .. 157 6.3. Comportarea bitumului 165 6.4 Proprietatile reologice ale biturmului .. 166 6.4.1 Penetratia din punct de vedere reologic .. 167 6.4.2 Punctul de inmuiere 173 6.4.3 Punciul de rupere 174 6.4.4 Ductilitate 174 6.4.5 Campul de plasticitate .. 175 6.4.6 Vascozitate . 176 6.5 Modulul de rigiditate al bitumulul 182 6.6 Modulul complex al bitumului . 188 6.7 Modelarea dependentei cinetice a bitumurilor .. 198 6.8 Incercari speciale SHRP pe bitumuri . 203 6.8.1 Determinarea deformatiei la incovoiere rigida a biturmului folosind reometrul cu grinda de incovoiere (Bending Beam Rheometer - B.B.R) ... 203 6.8.2 Determinarea proprietitilor reologice ale bitumului folosind reometrul pentru forfecare dinamica (Dynamic Shear Rheometer - D.S.R) . 206 Il C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminosi $i a mixturilor asfaltice”‘Cuprins 6.8.3 Determinarea proprieta(ilor de rupere ale bitumului folosind aparatul pentru tractiune directa (Direct Tension Test ~ D. 210 6.8.4 Vascozimetrul rotativ 214 6.8.5 imbatranirea liantilor bituminosi . 215 6.9 Corelarea proprietatilor bitumului cu constitutia $a Chimica ...+.0 219 6.10 Corelarea proprietatilor bitumului cu rezistenta la deformatii permanente si oboseal a mixturilor asfaltice 223 Capitolul 7 Reologia mixturii asfaltice 235 7.1 Introducere .. 235 7.2 Deformatiile mixturii asfaltice .. 237 7.3 Incercarea de compresiune uniaxiala 239 7.4 Fenomenul histerezis. Pseudodeformatii si pseudotensiuni 244, 7.5 Caracterizarea mixturilor asfaltice 250 7.6 Modele reologice folosite in cazul mixturilor asfaltice ......... tacca 263 7.7 Corelarea reologiei mixturilor asfaltice cu reologia bitumulut .... 267 7.8 Exemple de modele folosite pentru estimarea deformatiilor permanente 281 7.8.1 Modelul SHELL 281 7.8.2 Modelul B.R.R.C. 287 7.8.3 Modelul Universitatii din Bratislava . 288 7.8.4 Modelul ESSO . 288 7.8.5 Meioda de evaluare a adancimii fgaselor ....... 289 7.8.6 Teoria tensiunii de forfecare octaedrica . 297 7.8.7 Utilizarea programelor de elemente finite 300 Bibliografie .. 305 C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminost si a mixturtlor asfaltice” — []TCap. 1 Ce este reologia CAPITOLUL I CE ESTE REOLOGIA Reologia este o stiintA fundamentali pluridisciplinara, consacrat studiului raspunsului inte al materialelor reale la eforturi. Reologia se refera Ia descrierea proprietiitilor mecanice ale diferitelor materiale sub diverse cénditii de deformare, atunci cand ele manifests abilitatea de a curge si de a acumula deformatii recuperabile. Obiectivul reologiei este de a realiza principii generale si presupuneri ce pot fi folosite in deducerea relafiilor cantitative intre cantitatile ce se masoara. Reologia priveste curgerea ca un caz special de deformare a substantelor sub actiunea fortelor exterioare, iar caracteristicile curgerii, ca proprictati ale materialului. Original, termenul de reologie se referea la sistemele fluide. El provine din limba grea propus de Eugene Cook Bingham in 1928 pentru a desemna o stint care studiaza deformatiile si curgerea materiei. In prezent, reologia este definita ca © stiinta ce priveste legile de deformare ale diferitelor materiale, incluzand theos = curent, logos = stiinta. Cuvantul reologie a fost cele pentru care procesul de curgere nu este cel determinant. Totusi, in practica, este greu de a se delimita materialele capabile sA curg& de cele ce manifesta numai deformatii recuperabile. In consecinta, reologia s-a dezvoltat ca © stint ce studiazi materialele cu proprieiZti intermediare intre Proprietatile corpurilor clastice si cele ale lichidelor vascoase. Aceste materiale considerate ca extremiti{i sunt studiate cu ajutorul teoriei clasticitatii si hidromecanicii lichidelor vaseoase. C, Romanescu, C. Ricdnel "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cap. 1 Ce este reologia Reologia se intereseazA de un numar mare de materiale: metale si aliaje, plastice si cauciucuri, produse petroliere (bitumuri, asfalturi, uleiuri), soluri (nisip, argila, namol), roci (naturale si artificiale), sticla, lemn, vopsele, masticuri, cerneala, lipici, creme farmaceutice si cosmetice, produse alimentare, substante biologice. Reologia este siinta curgerii substantelor sub actiunea fortelor de forfecare, sau putem spune, studiul deformarii continue a substantelor. Toate substantele din natura sufera deformari continue, deci curg, in anumite conditii. Cand este supus unei presiuni suficient de mari si astfel orientata incat sa fie evitat& depasirea limitei de rupere, orice corp sufer’ o deformare continua, curge. Reologia este, prin urmare, studiul (uturor substantelor din punctul de vedere al comportarii lor la deformarea continua. Comportamentul aceluiasi material poate fi diferit, in functie de conditiile de lucru: nivelul eforturilor, viteza de incdrcare, durata solicitarii sau a repaosului, temperatura etc. Astfel otelul poate prezenta, dupa caz, un caracter preponderent elastic, vaseos sau plastic. Rocile elastic fragile sub presiunea atmosferica, pot fi supuse la deformatii plastice foarte puternice sub presiuni inalte. Deserierea unui comportament al unui material se traduce prin a intelege care sunt limitele materialului respectiv. Studiul acestor limite: curgerea, ruperea, oboseala, schimbarea starii etc.,apartine de asemenea domeniului reologiei. Din punct de vedere reologic, un fluid este o substanta care sufera o deformare continua cand este supus la o fortA de forfecare, iar rezistenta opusa de fluid la o astfel de deformare se numeste rezistenta vascoasa sau consistenta. In cazul lichidelor newtoniene, consistenta unei substante este constanta la temperatura si presiune statica determinata; pentru asemenea subsiante, consistenta ia numele de vascozitate absoluta. La celelalte substante (complexe sau ne-newtoniene), consistenta este o functie de tensiunile de forfecare. 2 C, Romanescu, C. Ricdnel "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”‘Cap. 1 Ce este reologia Reologia isi propune sa determine cantitativ caracteristicile comportarii mecanice a substantelor deformabile sub influenta fortelor de forfecare. Prin ummare trebuie definite proprietatile mecanice ce reprezinté raspunsul corpurilor deformabile la fortele exterioare. De asemenea se cere crearea acelor metode si tehnici de masurat corespunzatoare, care si conduca la valori reproductibile Proprietatile reologice ale unui material sunt caracteristicile legate de punctul de curgere, elasticitale, curbe de curgere, limiti de plasticitate, vascozitate aparenta, tixotropie etc. Studiind curgerea oricdror tipuri de corpuri, reologia cerceteaz’ relatiile dintre vascozitate si temperatura, dintre vascozitate si presiune etc, precum si toate teoriile cu privire la curgerea vascoasa. Curgerea se priveste din punct de vedere general, care este punctul de vedere reologic, atat pentru fluidele cu vascozitatea, - Ia temperatura si presiune date - constanta, independenta de gradientul de vitezd sau timp, cat si pentru fluidele cu vascozitatea ce nu este o constanta, ci o functie de gradientul de viteza, respectiv de tensiune sau de timp, sau de tensiune si de timp. Studiile reologice au ca obiective principale: - studiul teoretic al diverselor legi de comportare (studiu macroscopic); - studiul influentei structurii materiei asupra acestui comportament: molecule, retea cristalina, granulatie (studiu microscopic); - cercetarea experimentali a materialelor reale, cercetarea si interpretarea unor fenomene naturale in. care intervine curgerea (de exemplu: ghetarii, nucleul central al Pamantului si propagarea oscilatiilor seismice, destinderea rocilor etc.). Corpurile reale, de structuraé complicata, au adesea o comportarea complex sub actiunea fortelor exterioare de forfecare, comportare in care se recunoaste suprapunerea diferitelor tipuri de curgere. Pentru a da o descriere matematica precisi comportamentului macroscopic observat, se presupune cA toate marimile care caracterizeazi C. Romanescu, C. Racdine! "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice"Cap. 1 Ce este reologia raspunsul materialului, au o distributie continua. © astfel de conceptie, care raspunde anumitor ipoteze statice implicite, permite definirea deformatiilor si tensiunilor ca si campuri tensoriale. Relatiile intre aceste campuri sunt numite legi de comportare sau ecuatii constitutive. In figura 1.1 este reprezentaté schematic clasificarea corpurilor si lichidelor dupa raspunsul lor la solicitari. Solidul ideal este cel care nu se deformeaza chiar sub actiunea fortelor foarte ridicate; este numit solidul Euclide. Solidul Hooke se deformeazd liniar cu efortul. Reprezentarea solidului Hooke se face printr-un resort, dacd ne referim la schemele reologice. Un alt solid ideal se reprezinta printr-o patina si se numeste rigid plastic. Supus unei tensiuni de forfecare, el nu se deformeaza det t plecand de la un anumit prag, pe care tensiunea trebuie s4-1 depaseasca. in ceea ce priveste lichidele, in figura 1.1 apar lichidul Paseal si lichidul Newton. Daca lichidul Pascal, perfect mobil si incompresibil, nu opune decat inertia sa la deformarea de forfecare, lichidul Newton este caracterizat_printr-o proportionalitate intre tensiune si viteza de deformatic. El este reprezentat printr-un amortizor. Pentru a se reprezenta o comportare reala, se asociazd aceste trei tipuri de proprietati. domeniul \ domeniul solidelor —. lichidelor <— corpuri vascoelastice Solidul HOOKE [Solidul EUCLIDE| [Lichidul PASCAL. corpuri rigid-plastice limita de separare solide-lichide Figura 1.1 Tipuri de comportari - clasificare schematica C. Romanescu, C. Ricdnel "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cap, 2 Elemente de bazéi CAPITOLUL 2 ELEMENTE DE BAZA 2.1 Tensiuni 2.1.1 Tensorul tensiunilor S& consideram un corp supus actiunii diferitelor forte exterioare. Se presupune o suprafatd inclusa, , in interiorul acestui corp si se considera o arie elementara AS pe aceasta suprafata (figura 2.1a). Pe suprafata AS se considera un vector normal “n’” si o fortd AF. Limita 44 =a cand SS 0 (ds se reduce la un punct) este un vector care caracterizeaza actiunea fortei exterioare ce actioneazd asupra corpului considerat. Marimea acestui vector depinde de pozitia punctului dat si directia vectorului, n. in figura 2.1b este reprezentat un volum sub forma de tetraedru cu una din fee orientat& arbitrar in spatiu, caracterizat& prin vectorul n. Celelalte trei fee sunt orientate de-a lungul axelor de coordonate. Tetraedrul este in echilibru, adic suma veetorilor fortelor ce actioneaz4 asupra sa este egala cu zero. Conditia de echilibru se serie: os = a4 ( ds, )+ 0, (Gas) +07 hd) a) sau 0 = 0, c0373,) +0, costin®,) +0, costiZ®,) (2.2) C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminosi sia mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de bazé cat timp dede,/2dS, ddr, /2dS,, de,dx,/2dS sunt egale cu cosinusul unghiului format de vectorul n si axele de coordonate. Rezult& c& vectorul o poate fi exprimat ea o functie de vectorul n prin intermediul a trei cantitati: o,, 64, 65. Fiecare din cantitatile o,, 0, 6, este definit& de proiectia pe axele de coordonate: Cys) Cys rsFn) — S(T ysFnsFy) (2-3) Primul indice specifica orientarea planului respectiv, iar al doilea indice, axele pe care vectorul o, este proiectat. Setul celor noua cantitati o, defineste tensiunea, elementele individuale ale sale fiind componente ale tensiunii. Totalitatea componentelor tensiunii alcdtuiesc un tensor, care se scrie astfel: [Pn bs =o, oy oy (2.4) Fx Fx Fx Termenii diagonali se numesc tensiuni normale, in timp ce restul termenilor sunt cunoscuti ca tesniuni tangentiale sau de forfecare. fa) (b) Figura 2.1 Element de volum de forma tetraedricé C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminogi si a mixturilor asfaltice’Cap. 2 Elemente de bazé Vorbim despre stare uniforma de tensiuni atunci cand componentele tensorului tensiune sunt constante in orice punct din elementul de volum considerat, Daca toate componentele pe orice rand din tensorul de mai sus sunt egale cu zero, adicd unul din vectorii o, este nul, inseamna ca avem o stare biaxiala sau stare plana de tensiuni; dacd toate componentele pe doua randuri sunt egale cu zero atunci spunem ca avem o stare uniaxiala de tensiuni. Daca cel putin o componenta a tensorului este diferita de zero, pe fiecare rand, atunci tratam starea de tensiuni ca o stare triaxiala. 2.1.2 Transformarea componentelor tensiunii la rotirea axelor Cea mai importanta problema in teoria tensiunii o reprezintA stabilirea regulilor de transformare de la un set de coordonate la altul. Cosideram elementul din figura 2.2. t " On = Xp f oi2tdo,. On g—]}dx, Lx} _ _,o,,4d0,; Sia dx, 2,406, <——_ | Gay toy. Figura 2.2 llustrarea condifiei Cauchy Conditia de echilibru pentru acest element este ca suma momentelor tuturor fortelor fata de centrul elementului sa fie zero (momentul datorat tensiunilor normale este egal cu zero daca directia de actionare a acestor forte trece prin centrul elementulu): eo dk, be, 2, ee, Beat ge ype Otc Me Be aide, Fonds S de. ct, 2+ (o7 + lo. + (2.5) C. Romanescu, C. Racdnel: "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de baza. Termenii oy sunt rezultati din dezvoltare in serie Taylor, cu considerarea numai a primului termen, ceilalti fiind neglijabili comparativ cu acesta: oon &, 00, al doy, = ex, doy, = 12:6) De aici rezult egalitatea Cauchy: lon] = loa) 27 Generalizata, egalitatea se poate serie: o, = 64. Astfel se constata ca tensorul tensiune esie simetric. Egalitatea Cauchy este valabila atata timp cat nu existA momente interne in elementul considerat. Presupunem in continuare o rotire a axelor fala de pozitia initiala definita prin directiile x, si x,; noua pozitie este caracterizata prin directiile x, Si Xai (figura 2.3). Se considera cunoscute tensiunile definite in raport cu directiile x, si x, si dorim sa determinam tensiunile ce actioneaza pe planurile orientate in directiile x. $i Xen, pe care le notém cu o, si t. pentru prima directie. Problema se rezolva prin considerarea egalit&tii cu zero a sumei proiectiilor tuturor fortelor ce actioneaza pe laturile triunghiului din figura. Oxy { 8a) Tw x O12 Oa BC = dx; AB = ciga dx; AC = dx/sina Figura 2.3 Condifii pentru definirea tensiunilor principale C. Romanescu, C. Ricanel: "Reologia liantilor bituminogi $i a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de bazét Ecuatia de echilibru, considerand proiectiile pe axele x, $i Xess SC scrie astfel: de sina -de +o, cosa-dt—o,, cosar-etga: de +0, sina-ciga-de+o, @ on, 00sa-dée+0, sind-de—o,, sh a-ciga-de—o,, cosce-ctee-de+,—_=0 sina (2.8) De unde se ajunge la: 0, = “Oy, sin 20-+.0,, sin? a +04, cosa (2.9) | Sin 20(6,, - 0.) +64, C0820 (2.10) Se poate gsi valoarea unghiului a, la care t, = 0 ( nu exist& tensiuni de forfecare): @, (2.12) 2 oon Pentru a obtine valoarea extremA a tensiunii normale o,, se diferentiazA oq in raport cu a si se pune conditia ca He 29 laa din (2.11). la Se obtine c4 tensiunea normala este extrema in directia in care nu exista tensiuni de forfecare. In directia axe Xasr/2, tara = tw De aici, Couey =Oy Sin 2+0,, 008 +0 sin? a (2.12) Dorind s& obtinem extremul pentru cas punem conditia Bo 0 ce Se obtine aceeasi valoarea a unghiului a,,. Deci, in starea plana de tensiuni, pentru fiecare punct dat, exist in orice moment dowd directii perpendiculare, Xo, Si Xaqin/a pentru care tensiunile normale sunt extreme si nu sunt prezente tensiuni de forfecare. Unul din aceste tensiuni este maxim, iar celalalt este minim. Aceste valori ale tensiunilor sunt denumite tensiuni C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de bazé principale si in general ele se noteazd prin o, si o, (a nu se confunda cu vectorii considerati mai sus, 6;, 0:). 2.1.3 Invariantii tensorului tensiune Dupa rotatia axelor de coordonate valorile tuturor componentelor tensiunii se schimba. Exista insa unele combinatii algebrice scalare ale acestor componente care ramadan constante dupa _ transformarea coordonatelor. Considerand suma tensiunilorurilor (6.+¢cs;) cu unghiul a ales arbitrar putem scrie: 1, Oy +O ys4/2°= Fy + Op =O, +0) (2.13) Analog, se poate obtine: 2 (2.14) Ultimile doua expresii rezultate, care raman neschimbate la schimbarea sistemului de coordonate, dau ceea ce numim, inwarianti. Invariantii I, si 1, de mai sus sunt pentru starea plani de tensiuni. Om ~ Orn in cazul tridimensional apare in plus tensiunea principala oy. Se pot defini si aici trei directii perpendiculare, pentru care tensiunile normale sunt extreme si nu exist tensiuni de forfecare. in acest caz, invariantii tensiunii sunt: b= 40, +6, =O, 4+0n +05, (2.15) 1, = 6,0; +00; +005 = O10 +010 +OnOn—(On' +O) +on') (2.16) Ty = O1910) = Fy OnOy, +200 yO “(Gyn Fn" +O yO’) (2.17) Se observa in cazul tridimensional aparitia celui de-al treilea invariant al tensorului tensiune. 10 C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminos! $i a mixturilor asfaltice’Cap. 2 Elemente de baz Invariantii tensorului sunt cele mai importante caracteristici ale tensorului deoarece ele sunt independente de alegerea sistemului de coordonate in raport cu care sunt definite componentele tensorului. Legile fizice nu depind de alegerea sistemului de coordonate folosit. Totusi, relatiile intre tensori, care determina caracteristicile unui proces, trebuie scrise sub forma de relatie intre invarianti. Orice proprietate fizicA a unui corp, de exemplu vascozitatea, depinde de tensiuni, ce cresc cu incdrcarea. in cazul starii de tensiuni tridimensionale (cand actioneazA componente diferite ale tensiuni) aceasta dependent trebuie exprimata in termeni de invarianti ai tensorului tensiune. 2.1.4 Cercul lui Mohr in capitolul 2.1.2 s-au prezentat dependenta tensiunilor o. si t de unghiul a. Cele doua relatii de dependenta pot fi privite ca ecuatii parametrice ce leaga variabilele 6, si ta de un singur parametru care este unghiul a, Prin eliminarea unghiului a se poate obtine relatia de dependent, fi¢., t) = 0, reprezentatd grafic in coordonate oq si ta- Daca starea de tensiuni se refera la coordonatele axelor Xaq, $i Xemen/2 atunci 6,2 = 0. in acest caz avem: o, sin’ a+, cos" a Ga fe te, sin 2a (2.18) De aici rezulta: (2.19) Aceasta este ecuatia unui cere de raza: (7! 3) cu centrul in (oc, Fee, =0), numit cercul lui Mohr al tensiunilor (figura 2.4). 11 C. Romanescu, C. Rac&nel: "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de baza Figura 2.4 Cercul lui Mohr Din figura 2.4 rezult& c& existA puncte pe cere care corespund directiilor principale o, sic, si de asemenea un punct arbitrar A, a cdrui pozitie relativ la abscisa, este definita prin unghiul @, ce este egal cu 2a. Se observa cA pe planurile perpendiculare tensiunile de forfecare sunt egale ca marime si opuse ca semn. o, si t, reprezinta valorile tensiunii normale si de forfecare. Se poate determina usor valoarea maxima a tensiunii de forfecare t,,,,,: -9, Te = A a (2.20) in urma examinarii cercului lui Mohr se poate spune care este natura starii de tensiune intr-un punct dat pentru orice orientare a axelor. Astfel, se poate considera pentru cercul lui Mohr din figura 2.4 c& nu exista directii in care poate aparea compresiunea materialului deoarece cercul se afla complet in zona pozitiva. 2.1.5 Compresiune hidrostatica Compresiunea hidrostatica (uniforma) pentru starea plana de tensiuni este arataté in figura 2.5, Alaturi de forfecare si intindere uniaxial, compresiunea hidrostatica reprezin{a un caz principal de incareare, 12 C. Romanescu, C. Ricanel: "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de bazéi Xa Pla ij. Figura 2.5 Reprezentarea schematic a tipului de inearcare principalé: compresiune hidrostatica In acest caz tensiunile principale sunt egale ca marime dar opuse ca sens. Cercul lui Mohr se transforma intr-un punct de coordonate o4 = -p si ta = 0. Tensiunile de forfecare nu exist. Toate directiile sunt principale. Compresiunea hidrostatica este reprezentata printr-un tensor de tensiune scris astfel: 0 oO}; |p o of 1 ” 0 fo}=|0 on 0]=|0 -p 0|=-po 1 0 0 a [0 0 -p po ~pd, (2.21) q ‘Tensorul 6, este numit delta Kronecker sau tensor unitate. Tensorul tensiune ce descrie starea de compresiune uniforma este cunoscut ea tensor sferic al tensiunilor. 2.1.6 Forfecare Acest tip de incdrcare apare reprezentat in figura 2.6 pentru starea plana de tenstuni. Tensiunile de forfecare t actioneazi numai pe planuri paralele cu axele de coordonate alese. Tensorul tensiune este scris sub forma: 13, C. Romanescu, C, Racanel: "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice"Cap. 2 Elemente de baza O 7 0 fo}=|r 0 Of (2.22) o 0 0 —> 2 a > x ' t Pas t Figura 2.6 Reprezentarea schematicd a tipului de incdrcare principala: forfecare simpla Marimea unghiului ¢,, ce defineste directia tenstunilor principale relativ la axele de coordonate, este 45°. In acest caz, o, = t si o, = -t (unul din tensiunile principale este de compresiune, celalalt, de intindere). La d,, = 45°, 1, = 0. Cercul lui Mohr se reprezinta printr-un cere cu centrul in originea sistemului de axe si cu raza egala cu + (figura 2.7). Oy=t o,=t Figura 2.7 Cercull lui Mohr 14 C, Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminosi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de bazé 2.1.7 intindere uniaxiala in cazul intinderii uniaxiale (figura 2.8), tensorul tensiune este scris astfel: jo, 0 {fo}=|0 0 OF (2.23) 0 0 Directiile tensiunii op si directiile normale pe el corespund directiei tensiunilor principale, in acest caz, tensiunilor principale nu sunt egale: unul din ele este egal cu o, iar celalalte dou sunt nule. Cercul lui Mohr va avea diametrul egal cu 6, si va fi tangent la ordonata (figura 2.9). Tensiunile de forfecare actioneazd in toate directiile cu exceptia directiei_tensiunilor principale. Tensiunea maxima de forfecare este egal cu o,/2, orientarea planului respectiv va fi data de a,, = 45°. Xo So x Figura 2.8 Reprezentarea schematicé a tipului de incéreare principald: tdi ars of/2 Figura 2.9 Cercul lui Mohr 15 C, Romanescu, C. Ricdnel: "Reologia liantilor bituminos! $1 a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de baz Acest caz se poate studia altfel, folosind regula adunarii tensorilor: lo, 0 4 lo,/3 0 0 | \20,/3 0 0 y= 9 O=) 9 oy; O |+} O -a,/3 0 |= 0 0 a 0 0 a,/3 | 0 0 -a,/3 : - (2.24) 2 0 0 2 0 0 = 225, +5210 -1 0/=0,6,+22)0 -1 0 lo 0 -| 0 0 =I unde o,, este denumit tensiune normald medie. Daca se presupune ca o,, este egal ca marime si opus ca sens cu presiunea hidrostatica p, atunci rezulta ca intinderea uniaxial este, prin semnificatia sa fizicd, un set de doua stari de tensiune: dilatarea uniforma sub actiunea tensiunii c,, si starea de tensiune triaxiald care este definiti prin cel de-al doilea termen al formulei de mai sus. Aceasta interpretare este foarte importanté deoarece ea arat cA intinderea uniaxial este de fapt asociat4 cu aplicarea unei presiuni uniforme negative o,, si cu aparitia componentelor tensiunii in toate cele trei directii. lata de ce, prin intindere uniaxiala, proba isi modified dimensiunea nu numai intr-o directie ci in toate directiile. 2.1.8 Deviatorul tensiunilor Tratarea alungirii longitudinale ca 0 combinatie a doud moduri de deformare poate fi generalizat4 pentru orice stare arbitrari de tensiuni. Se poate reprezenta ca o suprapunere a incarcarii hidrostatice peste o stare de tensiuni in care toate componentele asociate st4rii uniforme sa fie absente. Astfel, se va folosi tensiunea normala medie, o, . Se alege componenta sferica din tensorul tensiune complet {o} 16 C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminosi 91 a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de bazé. IO, Fy Ty 1 0 oO Gh=\on om on)= “82 *2ayo 1 + Oy x Os] joo 1 20, — (On +05) | =a . on oy | a] es 2 ~(0u +05) oytoy= 48,05 oy ey (2.25) Tensorul (o}' cu componentele o,', care sunt egale cu tensorul tensiune din care se scade componenta reprezentand incarcarea uniform’, este numit deviator de tensiune (sau simplu, deviator), Componentele tensiunii de forfecare din tensorul tensiune complet si deviatorul sau sunt egale, iar componentele diagonale ale deviatorului 6,’ sunt definite ca (6, - o,). O trasatura principala a deviatorului este aceea cA primul invariant este nul (rezult& din adunarea componetilor: 6,;' + 632’ + 639). 2.2 Deformatii 2.2.1 Tensorul deformatiilor finite Inceream, pentru inceput, si interpretam din punct de vedere geometric deformatia. Vom considera dou puncte, A si B intr-un element de volum dat (figura 2.10). Se presupune cA pozitia celor dou’ puncte A, B, se schimba in spatiu. In general, deplasarile in spatiu ale punctului B pot fi privite ca miscdri ale punctului A la care se adauga miscarea lui B fata de A. Miscarea lui B fafa de Ja A se poate efectua, mai intai prin rotirea parti BA fata de A (considerat centru de rotatic) si apoi prin schimbarea dimensiunii segmentului BA. C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor biturninosi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de baz uw s Gay Ug Al 2 x Xs Xs Figura 2.10 Conceptul de deformatie Considerand un caz general, putem spune cA miscarea punctelor unui corp in spatiu este compusi dintr-o migcare de translatie a corpului ca un tot unitar, o rotire relativa a corpului fata de un centru anumit (de exemplu punetul A) si o deformatie (schimbarea distantelor intre punetele din interiorul corpului studiat). Se face distinctie intre deplasarile corpului care nu sunt insotite de o modificare a distantelor dintre punctele din interiorul sau si deformatiile, care conduc la o schimbare a lungimii segmentelor ce leaga punctele corpului dat. Aceste considerari sunt formulate strict in asa- numita teorema Helmholtz. Pentru scopul reologiei, interesante sunt numai deformatiile si anume deplasarile relative ale punctelor din corp (din mediul continu). Miscarea corpului ca un tot unitar in spatiu si rotirea sa relativa fata de orice punct este studiata de mecanica teoretic’. Revenind la figura 2.10 se poate scrie: (ds)? = (dx)? + (de,)? + (dey? (2.26) Dac& punctele A si B ajung, ca un rezullat al misc&rli, in noile pozitii A* si B*, atunci pentru punctul A, notand deplasarile sale prin uy, us, Uy obtinem noile coordonate A*(x,+u,; X;#u,; Xs+u,)- Considerand continuitatea corpului (in. urma miscarii in spatiu nu au existat fisuri sau crapaturi) si cA punctele A si B au ramas infinit apropiate unul de altul, scriem coordonatele noii pozitii a punctului B astfel: 18 C. Romanescu, C. Racdnel: “Reologia liantilor bituminogi $i a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de baza B((e, +m) +a(e, +m) s(x, +4) + d(x, +u,):(, +u,)4d(, +0] 2.27) Prin urmare: (dst)? =[d(x, +0, F +[dex, +0, F + d(x, +0, FP (2.28) Schimbarea distantei intre punctele A si B se scrie dupa cum urmeaza: (ds*)? — (ds)? = (du,)? + (du)? + (du)? + 2deydu, + 2dvydu, + 2de,du, (2.29) Marimea deplasarilor u, este o functie de coordonatele punctului A inainte de producerea deformatiei atata timp cat miscarea in spatiu depinde de pozitia initiala. Prin urmare putem scrie urmatoarele expresii pentru diferentialele deplasirilor: ou, au, ou, dha, = eh, + che, + Ph ck, 21,25) (2.30) ar ar a tae 5 Ol ) (2.30) Rezulta: cary ca =| 2 +S by ay By lesa + +p +) +e y + 2} fo * Sey Ge = los > OE eae + a, Or, y +¢ 2.3p an, ou, ae, &, Expresia de mai sus poate fi scris sub forma prescurata: (ast)! (as)? = - . ; (2.32) = fey (de)? + ey (dy Hey (dE + ode de, Hey dedr, +6,e,de,} unde ¢y $1 & Se seriu, spre exemplu: Stay , Maye én ee fe nay «| (2.33) C. Romanescu, C. Racanel: "Reologia liantilor bituminogi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de baz -(3 fn = Bi), Sits Gah, , City Baty Is (a, "ex, ) ee, ax, ae, Oe, | Ox, Or, Cantitatile ¢, sunt caracteristici ale deformatiei corpului in vecinatatea_ unui punct dat, Daca cel putin una din cantitatile «, este diferitaé de zero atunci lungimea elementului liniar AB va fi modificata. Evident, daca toti ey sunt nul, atunci ds* = ds, adica nu exist deformatie. Starea deformata se descrie folosind tensorul deformatiei mari (deformatiei finite), {y}, a cror componente sunt: ( ejlai= j a! 2.34 Pi Fey aie) ar Deformatia este unidimensionala cand },, = 2, + 0, bidimensionala pentru yi) = ya) Si Yig = Yon diferite de zero, tridimensionala daca toate componentele ne-diagonale ale tensorului sunt diferite de zero. Daca y,, 4 0, atunci deformatia este uniaxiala. Invariantii tensorului deformatiet finite, L;, L;, L, sunt definiti astfel: L=N +h +73 =!nt¥n +1 =o tnt On (2.35) WW a ts Vas alr +0 us HV 20 as a ts +7 let tae? (2.36) FE Sm FEF + En Ssy Gen +83) +8") Ly = als = 1% a's tates — Cues tnt t+ Yat) = (2.37) + by Enbs + 4 (6128362 - 8y2n’ — Enh’ — Eb’) Este importanta intelegerea semnificatiei fizice a primului invariant. Daca presupunem un paralelipiped ce are dimensiunile dimensiuni 1,, 1, 1; modificarea lungimii acestor dimensiuni in directia deformatiilor principale sunt: 1,(1+y,), L(1+y,), ls(1+73). Acestea sunt valabile numai pentru deformatii mici. Laturile rman ortogonale intre ele, deci modificarea de volum AV este data de: 20 C, Romanescu, C. Racanel: “Reologia liantilor bituminogi si a mixturilor asfaltice”Cap. 2 Elemente de bazét AV =A(l+ 7h + 70473) hbb = im (2.38) HMhhdy +r t1)=VOitn tr) S-au neglijat marimile de ordinul dot: o itY2tYs (2.39) Astfel, primul invariant al deformatiilor reprezinti deformatia volumetrica. Schimbarile in Iungime ale elementelor liniare intre puncte infinit apropiate ale unui corp pot fi exprimate folosind componentele ,. Schimbarea relativa a lungimii segmentului AB este dfinita ca: ds*—ds e-5 = (2.40) Intinderea ¢ este exprimata in termeni de componenti ai tensorukui deformatici finite prin urmatoarea ecuatie: &)_ (dsty ~(asy _ ay 1 2 2 2 = yr bul + Fa te) rl)” 2 adie, + rade, +27 cna] (2.41) dx,/ds caracterizeazA orientarea elementului liniar AB fat&i de axele de cooredonate, inainte de deformare. Notam: Atunci: + 20% BBs + %B,Bs+¥nBB,) (2.42) 80+) = 1B +B +7 Prin urmare, schimbarea relativi a lungimii oricSrui segment ds fatd de un anumit punct este exprimatd de componentele tensorului deformatie fy} si depinde de orientarea in spatiu. C. Romanescu, C. Ricanel: "Reologia liantilor biturninosi si a mixturilor asfaltice”