Candea Stolnicul Intre Contemporani 1971

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.
ro
https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.ro
Supracoperta şi coperta
\'AL :\IUNTEANU
Stolnicul Constantin Cantacuzino. Frescă contemporană de Ia Mă
năstirea Hurez.
A doua jumătate a secolului al XVII-1lea a adus în cul
tura românească prefaceri comparabile Renaşterii din cul
turile apusene. În numai cîteva decenii răsar străluci,te figuri
de cărturari : Grigore Ureche, Miron Costin, Dosoftei Mi
tT1qpolit1d, Nicolae Mil,escu, Coinsta.nitin Cantacuzino, Antim
lvireanu, Dimitrie Cantemi:r. În gîndirea şi scrisul lor,
aceşti cărturarii au alte preocupări şi orizonturi ded.t pre
decesorii lor. Ei sînit multilaterali, îmbinînd istoriografia,
poezia şi eseul filozofic, ca Miron Costin ; istoria, filozofia,
li0giica, ebica, geografia şi oartogT1afia ca Dimitrie CaJllll:emir ;
traducerile, memoriali�ica, t eol og�a ca Nicolae Milescu.
Mari polii,gloţi, ei iubesc 'tOtUJŞi limba vie a poporului şi
alcătuiesc împreună româna Literară. Însetaţi de cunoaştere,
ei descoperă cultura uruversală, clasică sau contemipor,ană,
lărgind orizontul Hmit'at pînă atunci la tnaditia literelor şi
ougetării bizantine. Ei sînit mari călători, dornici 1să vadă
meleaguri străine, pretutindeni buni observatori, pretutin
deni preţuiţi pentru cul,tlJil"a lor v:a:stă şi gîndirea lor ·Îna
intată. Scri1sul lor poantă toate caracterele umanismului :
predilecţi'a pentru antichiitaitea dasică, ale că:riei mari nume
le evocă mereu mai .frecvent ; tratarea într-iun sens nou a
temei Fortuna labilis, care, exprimînd mereu sentimen tul
v�eţii ne stato rnice, nu mai duce la dispreţul faţă de lume,
ci la r egretul părăsirii ei ; ideea evoluţiei universale, care
va genera o nouă viziune ,a istoriei ; preocuparea pentru
o ri gin ile popor ului şi mîndria .de a demonstra nobl e ţ e a aces
tei origini imperiale, romane ; afirmarea posibilităţii în
nobilării prin cultură, a superiorităţii cărturarilor faţă de
aristocraţii ignari. Operele lor sînt clădite ·deopotrivă pe
entuziasmul cald al dragostei de patrie, dar şi pe spiritul
critic car e î n s o ţ eşte pre tutindeni zorile raţionalismului mo
dem 1•
Oricare dintre marat! figur i a:mintite mai sus ne-ar în

gădui să reconstitiu�m, prin formaţia inteleduală, prin vi ata
şi opera lor, revirimenbul trăit aJtunci de cultura noastră.
1 Tabloul general al gîndirii româneşti în secolul al XVII-iea.

apariţia umanismului şi începuturile culturii noastre moderne formează
obiectul unei lucrări pe care o avem în pregătire. Din studiile frag
mentare ce s-ar putea deocamdată cita trimitem la Istoria gîndirii
sociale şi filo:ofice în România, Buc., Edit. Acad., 1964, pp. 42-83;
N. IORGA, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-iea, voi. I,
Buc., 1 90 1 , pp. 1 -60 ; R. ORTIZ, Per la storia delia cultura ita
liana in Romania, Buc., 1961 ; MARIO RUFFINI, L'influenza italiana
in epoca di Constantin Vodă Brîncoveanu (1688-1 714), Milano, 1 933,
69 p.; IDEM, L'opera culturale di Venezia nell'Oriente europeo nei
secoli XV/o, XVJJ0, et XVIIIi, în „Studia Universitatis «Babeş
Bolyai» ". Series Philol., fasc. II, 1 963, p. 15 şi urm. ; TUDOR
VIANU, Die Rezeption der Antike in der rumiinischen Literatur, în
Renaissance und Humanismus in Mittel- und Osteuropa, Bd. I, Berlin,
1 962, pp. 328-334 ; vezi şi studiile noastre despre Nicolae Milesrn
şi ÎTlceputurile traducerilor u maniste în limba română, în " Limbă şi
literatură" . 7 ( 1 963), pp. 29-76, Dialogul Orient-Occident, tradiţie
inova(ie în Divanul lui Dimitrie Cantemir, în "Buletinul Comisiei na
ţionale a R. P. Române pentru UNESCO", 6 ( 1964), nr. 1 -2, pp. 4 1 -
5 0 ş i L'Humanisme d' Udrişte Năsturel e t ['agonie des lettres slavon
nes en Valachie, în "Revue des etudes sud-est europeennes", 6 ( 1 968),
pp. 239-287.
Aprap�aţi iprin epocă 1ş·i ·învăţătură, aspfo�aţii şi :soruen,
stil de v:iaţă şi vicisitudini, apropiaţi prin destinul comun
care le rezervă pieiTi năipraznice, de secure sau şkeang,
sau în în;depărtate pr�begii, aceşti mari cărtUJrari ne dez
văluie deopot'f'ivă treptele driaimatice ale afirmării idealmi
lor r.Ollllâneşti î:n ajunul V'Îirstei moderne a istoriei noastre,
condiţiile aispre în c
. are s-iau pus temeliile scrisului 1În limba
poporului, convingerea şi tenacitaitea cu care au ostenit
pentru această ur:iaşă operă marii ctitori de odinioară.
Din galeria acestor nobili înaintaşi chipul Stolnicului se
desprinde, parcă, ma:i descifrabil decît ale contemporanilor
săi. Poate, pentr:u că şbim mai mult despre el, îl putem evoca
în mai mul.te •ipostaze, de la studenţie la viaţa publică, de
la ·călător.ii la lucrul li.terar. Poate, pentru că opera lui
scrisă, de mai mi.că întindere, ne este mai apropiată prin
idei limpezi şi e11udiţie umanistă. Dar, poate, şi pentru că
latura foarte umană a Stolni·cului, cu luminile şi umhrele
ei, ou �nălţimi de cugetare, entuziasm rpentru cultură, chib
zuinţă poErtică, dar şi cu scăderi ·titpice unui om al vr
. erni
lor şi dasei 1sale trăind între dorul de linişte şi „chiverni
seală", -şi g.nija 1oontiinuă ide schimbărhle soartei - Î·l coboară
p1·intre noi, supunîndu-1 mai uşor judecăţii contemporane,
dezvăluindu-ne tia:pOTtul paradoxal, adesea, dintre avatarul
bietului om şi idealul crezului său umanist...
îN AINTAŞII :
UN CREZ DE LIBERTATE
ŞI UMANISM
La înceiputuJ secolulu i al XVII-iea s-au aşezat în ţările

române dţivia. fraţi Cantacuzino, în căutarea păcii şi a me
diului favMabă!l unei acţiuni în fo lo sul neamului lor, pentru
care Ccmstanrt:inoipolul nu •Se mai dovedea potriv·it. Părintele
lor, And-ronic CantJacuzino, er.a fiul l1ui Mihahl, "negustorul
de frunte al Lmrpăratului turcesc" 2, "cel dintîiu .şi cel mai
stimat dintre toţi greoii din Constantinopol şi cruar dintre
toţi fnncii" 3, principal concesionar al importurilor de blă
nu
i ri şi metale, ai1. vămilor şi al salinelor din Imperiul oto
man, „speranţă a neamului grecesc" 4 iprin marea influenţă
ce avea în viaţa ·religiioasă, culturală şi 1p o lit i că a poporului
său. Mihail Cantacuzino ,plătise ou capul pentru ambiţiile
unei puteri şi unei averi incompatibile ou •starea de supu
nere a greai.lor din Turcocraţie; la 3 mar.tie 1578 el pierea
spÎlllZ1Urat de poarta palatului său din Anchial, iar averea
îi era vîndiută la m ezat pe .seama tezaurului împără:tesc.
Dar urmaşii săi J1i moştenesc aspi.raţiiile grece�ti .şi oreşt illl e
z ŞT. GHERLACH, Turckisches Tagebuch, Franckfurt, 1 674, p. 60,
apud N. IORGA, Despre Cantacuzini, Buc., 1 902, p. XXV, n. 3.

3 HURMUZAKI, Documente privitoare la istoria ronuînilor,
voi. IV2 , Buc„ 1 884, p. 1 03, nr. XVIII.
4 N. IORGA, Despre Cantacuzini, p. XXXII.
şi fiuJ său Andronic 5 îşi l eagă numele .de acela al eroului
care fuses·e o sper aJn ţ ă şi pentru greci şi pentru toate po
poarde bakan:i1ce : Mihai Viteazu l . El aj utase cu o impor
tantă sumă de bani l1a num�riea 1lui Mihai ca domn, 'Încer
case să-l readucă în scaun ipe Petru Şchiopul din exilul
său din Tirol 6 şi se pa:re 1că rdaţiile ·cu îinviingătorul de la
C ălugărenii îl siliseră să fogă din Constantinopol 7•
Pe I.a începutul secolului 1al XVII-�ea, frei dintre fecio rii

săi - Cooistantin, Toma şi fordache - Înfovăirăşind poate
pe Radu M i hnea, se împămînteniră tîn Moldova şi Ţara Ro
mânească. Iordache ajunse vistiemi.c ma�e în Moldova,
Toma mare vornic al Ţării de Jos 1şi caimacam diup ă moar
tea lui Ştefăniţă Vodă Lupu 8 ; Constantin apare oa postei-
5 Pentru informaţii privitoare la Andronic Cantacuzino, vezi

N. IORGA, Despre Cantacuzini, pp. XXXIX-XLIV ; IDEM, Istoria
lui Mihai Viteazul. Buc., pp. 29-30 şi cap. III, passim; MIHAI
CANTACUZINO, Genealogia Cantacuzinilor. .. , publicată de N. Iorga,
Buc., pp. 35-36 ; P. P. PANAITESCU, Mihai Viteazul, Buc., 1 936,
p. 50 ; I. IONAŞCU, Viaţa şi activitatea stolnicului Constantin Canta
rnzino. în "Studi i " , 19 ( 1 966), p. 633 şi urm.
6 HURMUZAKI-IORGA, Documente privitoare la istoria românilor,
voi. XI, Buc., 1 900, pp. 373-3 74, nr. DIX: " am făcut pe banul Mihai
domn al Ţării Româneşti ... Moldova o ţin şi pe dînsa pe numele dom
niei tale " (scrisoare către Petru Şchiopul din 14 noiembrie 1 593).
7 P. P. PANAITESCU, Mihai Viteazul, p. 50. Identitatea dintre
Andronic Cantacuzino şi Andronie vistierul din divanul lui Mihai,
contestată de unii autori (v. argumentele prof. I. Ionaşcu, op. cit.,
pp. 635-638), este susţinută recent de Dimitrie Gh. Ionescu, Precizări
/>rivind viaţa ş i activitatea stolnicului Constantin Cantacuzino în " Stu
dii� 22 ( 1 969) pp. 289-295.
8 I. T ANOVI CEANU, lnceputul Cantacuzineştilor în ţările române
şi înrudirea lor cu Vasile Lupu, în " Arhiva Societăţii ştiinţifice şi

literare din laşi " , 3 ( 1 892), nr. 1 , pp. 1 4-43 ; N. IORGA, Despre
Cantacuzini, p. XLVI şi urm. ; IOAN C. MIHALCEA, Neamul Can
tacuzinescilor de la aşezarea lui în ţerile române pînă la domnia lui
Şerban Cantacuzen, Buc., 1 889, pp. 49-50, datează venirea postelnicu-
10
nic mare în Muntenia •drin 1625 9• Mare pahannic ,ÎJn 1629,
primeşte din nou marea :postelnicie sub Matei Basarab din
1633 pînă la moa'ftiea aieestuiiia, 11efozînd ·apoi a!lte rdregă:torii,
„nepoihtiilld niic i o boenie ci 1rămăind mazil", ·cum va declara
sitngur 1m 1644 10. Ca şi frraţii săi, •ell se căisăt· oreşte - pro
baibil în 16 2 8 11 - icu o jupillil�ţă id�n ţară, Elina, fiica cea
mai mică a lui Radu Şerban, mmaşul lui Mihai V.iiteazul.
lui în Ţara Românească în anii 1 6 1 0- 1 6 1 6; cf. şi I. C. FILITTI,

Notice sur les Cantacuzenes du Xfe au XVI/e siecle, Bucarest, 1 936,
1 6. p.
9 Menţionat în acte la 20 aprilie, v. Doc. (Jriv. ist. României, XVII.
B, T. Rom., voi. IV, pp. 497-498.
10 N. IORGA, Studii şi documente, voi. IV, Buc„ 1 902, pp. 32-33,
nr. XLI ; I. IONAŞCU, op. cit„ pp. 638-639; pentru Elena Canta
cuzino, vezi N. IORGA, Despre Cantacuzini, pp. LIV-LXI; despre
postelnic, ibidem, pp. XLIV-XLV, XLVIII, XLIX, LXI-LXXX:
MIHAI CANTACUZINO, Genealogia Cantacuzinilor. .. , p. 53 şi urm.
şi pp. 79-90.
11
I. IONAŞCU, op. cit„ p. 640.
11
Mireasă cu zestre mare în moşii, ce .se vor adăuga la acelea
în care post.eilnicul 'însuşi -inve®tise 1parte însemnată din
averea adusă d�n Constanbinopol. Era inzes:trată însă, mai
ales, cu educaţia f OT1II1ată ,În timpul pribegiei tatălw săJU la
Viena şi cu frumoase caJJităţi de voinţă şi ahibZ1Uială, de
care va da dov'aidă în tulburata şi îndelungata sa viată.
Cantacuzirui venearu din Constantinopolul înaiintaişilor lnr
cu convi n gerea că stăpîniirea turreas·că nu încheiase vremea
initiaitivelor determirnante ale familiilor greoeşibi şi că sub
oblăduirea Porţii, p�·in puterea 1pe care o dădeau price
perea, cart.ea şi banii se pubeaJU întreprind.e multe pentrfi
uşurnrea şi, poate, i�băwrea definitivă a creştinătăţii ·supuse
de Sem�lună. E�emplul foi Mihail Cantacu7.lino, cu tot sfîr
şitul lui tra
. gi.c, ena ecLifiaa'tor. Din rnăl"lturii de epocă isto
ri.cul modenn a reuşii.t să reconstituie veridic ch�pul interior,
amb�ţiile, id,ealurile acestui prinţ al naţiunii greceşti din
Turcocraţie .
.. Şai1tainogil1u, .ca un «fiu ·al Saiban
i ei», trebuia să fie şi
doritor de stăipînire : pe dnd Chalkokondylas strînsese banii
pentru a-·i strînge 1şi :a-i .avea SU!pt ochi, Mihail Cantacuzino
intele g ea să-i fotrebrninţeze pent·ru a îndeplini iprin ei un
fd de regalitaite asounsă a lui asupra celor de un neam,
sau măcar Ide ·o llege OU idfo9UJ1 : iaş1a nda['] •O ,JIIIl\PăJrăţi1e umăJlă,

supt 1cafaainul ocmtitor al liuii M·ohacrneld-Paşa SoooJi. Să nu
mească ,şj să schimlbe 1domnii ·Şi patr.iarchii, 5ă dispuie p['�n
cîrja işi 1bu�duganul lior de itoaită 1poporaţia .creştină �UJPIUSă
turioil01r, să î,nitrebll!iinteze ihainul 1scos de la diînşii, prin aceşti
ipăsfoni ai tmJ1Pmilm şi siufJe:telior, pen:tru a-şi păstra 1SIÎ1tlllaţia
�rui domilnaitoare. Un p!laJ11 ipe oare :1-.a p.refărut fo faptă,
staitornicindu-şi o aiuttoriitate carie a
. 1durait imai 1bi1ne ide două
zeci de ani.
Era îndemnat către cucerir.ea puterii politice prin tradi
ţiil·e casei sale. Strămoşii �mpărăteşti nu fusese uitaţi de
aceşti Cantaouzini 1negiusitori, .şi ei lucrau, dnd se ·înfăţişa
12
putinţa, în sensul vechilor cuceritori de dregătorii şi co-
0roane. Dintr - o sor.isoare tipă:rit ă 1in Turco graecia lui Orus
să:us se oOOJslbaJtă exiisiten�a unor relaţii ide sînge ·Între Mihail
Şaibanoglu, cumpărătorul de blănm1i 1şi culegătorul de sare,
şi Cantacu:ziniii idim PeI.opones, ce iSe coborau Ide hună •samă
din cei v;eniţi 'În secolul al XV-iea. Gerliach foseamnă şi el
ou .sigmainţă că Mihai1l era „.din vechiul neam grecesc al
Impăr:aţilor Cmtaiouzinii" şi, v>oI1bind asitfel, el reproduce,
fireşte, părerea curentă în cercur�le .cărturarilor şi cleri·ci
lor greci, ou cairi arv1ea a face. În aceliaşi timp, ambasadorul
german, pe Jnngă care se găsia Gerlaich, califiică pe Mihail
Celehi, pe „ aTC'hontrul " Mihai1l aidecă, de „1cabor�tor al Can
t aruzinNor celor nob�li". In 11espectul ce i se ana.tă de toţi
fruntaş.ii rpO!pOru1ui său, nu e numaii 1închinar·ea înaintea
puterii sau je-r.tfa de mindrie pe care o smulge interesul :
îin aces:t sfebni1c asoulota.t a:l Mairdui V:i7.lir ei v ed e aJU •un vred
nic uTmtu; al ,JmrpăimţiJor încununaţi de biruinţă" ce-şi
dormiau somnul veşnic S'Ulpt !Pietrele bi•sericilor profanate...
Ui1b�nd mai ipuţi.n 1deaî.t oni •Şi .cine, Miha:irr I1lll prim�te ca
nimeni 1să-i •ie
1 a la fotî1nil'i şi ospeţe •liooul d�nttăiu
i , ce i
se cuvine llllÎ penbru ce este, ·dar mai ales pentru ce au fost
ai săi, în timpuriI. e creştinilor. FoiFlor 1să1i l·i dă nume prin
1caire se tîmeamnă capiltole �mpăirăiteşti ·din i.st.oria b:iz nlfli nă, a
d.in timpuri îndeipăr.tate ale căreia răsare familia sa : fiul

cel maire e Amichionic, cel m aii mic Ioan. Paltriachul, alitfel
căpetenia Iru.mii greceşti, acel oar:e ·o 0reprnsintă în ochi•i cu
ceriti oniilor, pînă şi aicest cîrmuitor al „Marii Biserici a lui
Hristos" trebuie .să se umHească înnaintea acelui ca.re-i are
·g.rija Scaurrmll1Ui, şi greci,i di.n preajma P aitri archiei văd în
fiecare săptăm1n ă, cînd stăipînul ascuns e de faţă, pe cel
mai mare
· cl1eric al ilar călăTind spre caisa lui Şaitanoglu.
oind el ·î:nsuşi apărea 1pe straidel1e Const antinopol ei ,strălu ,
cirea lui rivalisa ou a iilJil:al�lior dregători aii P.ortii : ică:lare

pe cai scumpi, acoperiţi de bogate va1trapuri, ·CU sluj �tori
13
în j1U11u l 1rui, 1PUJrt. a iha1ine ide :p11eţ şi juv.aiiere, 1dÎJn .oaire !UD.ele
erau rnoştenik de la •sbrărrnCJIŞi� 1săi . Ienicerii i 15le vedeau
păzind la Poantă, ca la se:r1ah111hle pcrşaor sau la palatele
elciilor creş tini .
Împotriva vo-i1I1ţii sau .inber-eselor unora dintre viziri, ca
asprul Sinan sau r ăzJbun ăforul, cmdul Mustafa, el ţinea în
scau.nrul Moldovei rşi Ţerii Rom âine şiti oamenii lJui... Oricine
se ridica î mpo triva 1or, ·cu a·rimele caz a oil or sau cu plîngerile
.
fiugan�lm, se lovia 1de ho'.Dă'Ifi.riea lui Şaifamo:g.Iu, ·care-'i spul

bera siliinţile şi-i z ăldărn �oia •oheltuielile. P.e toabe rna:riJe fa
milii ce se rid'Îcaseră din nou după cucerire
. a •turoeais1că, el
le înlănţuise de interesele sak Raliiii, .aoum rna11Î ne gustori
la Adrian0ipdl, erau, ·oum vărurărrn, de muh Mi legăinură de
14
. eri 1CU CantJacuzin,ii... Un nepot de soră .îi era ş1i C0tn
afac
stan1tin Paleoi1og;uJ, care !Il ădăjduise un timp ;să aibă el rostul
unohiului săiu 1Şi-<şi dăidise pentru a'ceasta neaipă:raiba casă în
V·eoinătatea P.abnia:richici. Dar Mihiail nu suferia Lîngă pu
terea J1ui un alti putern1 c, f�e 1şi o r udă de aproape, şi el
aduse prin pîrile saile temube fuga lui Consbantiin, ca, r e �e
duse în Cnimeia, unde ajllllilse ce vioise a fi 1a CoI1lstantino
pol : :arenda:ş ·ail sahndor celor mari din Caff a, seoretiarju
Ouir.ţii" 12.
al sităpiîlilJUl.ui, negllll5tor aJl
La aminllirea acestor ,do ve2li de pute11e - ş.i Androni,c
în.suşi dovedi.se .că poate juca iun nol rÎ.n nllll1lirea ,domnilor
12 N. IORGA, Despre Cantacuzini, pp. XXX-XXXIV.
15
din Ţa.ra Rornâneaiscă şi Moldova - se adăuga la Caintacu
i ea cărţii. Erau saiu nu 1înru.diţi cu Antoo Canita
zini cinsibir
cu:ZJin1� ,cal'e v1indea ipnlin 1554 manuscrise gireceşiti călăforilor
euro.peni 1s, ei dovedesc, ide Ja 1aşezarea ,îm ţairă, pr·eooupairea
aisiduă a studiului şi maii icu seamă a educării copiilor prin
învăţăJtmă aleasă. Cărţile postelnicu1ui Cantacuzino rămas·e
�n biblioteca de 1La Mărgineni, relaţiile sale cu căirturarii
sitrăini, grija ,ca foi Drăghici ,şi Şeflbain să urmeze .cursurile
noii Şcoli greco-latine de la Tiîrgovişte, În anii 1646-1651,
vădesc atmosPera în ca-Pe a c11escut Stolnicul ş1 respectul
pentru oarte ce i-.a fost format ·de mic.
Cantacuziniii s-au acre!ditat de la început în societatea
româneaiscă a timpului lor prin virttuţi ,de destoinicie, hăr
nicie, experienţă, învăţătură şi o conduită etiică deosebită
de .aiceea a ·hoieirimii ilooale. P,oligl1oţi şi buni ,gospodari, ei
deţin, în ·cea mai mare parte, dregătorii,le de postelnic şi
vistier. Aceste 1activiităţi d:au iÎimpămJîntenirii Cantacuzinilor
şi o explicaţie obi1ectivă : 1nevo�a ide oameni pricepuţi în
domeniul lfelaţiiilor externe (în p11iimul 1rînd relaţiile cu
Poarta) 1şi Îln acela al finanţelor. Dar amîndouă aceste nevoi
corespundeau unor împrejurări car.aoterisitice primei jumă
tăţi a secolului al, XVIl-lea românesc. Relaţiile cu PoClll�ta
luaseră forme noi, teama de hainire in1brodusese obiceiul
cherrnăirii domnilor la Stamhul 'Ş'i prezenţa 1diis
i oontinuă, dar
frecventă a
. supraV'egheto:rilO'r turci sau „greci ţarigrădeni''.
Dependenţa de Poartă face pe domni să simtă nevoi.a uno-r
cu11101scăibo11i ,a,i 1cer.cuni1or influen1te 1din caipntaJ,a imperiuilui :
otorrnane, gireceşti S<lJU ale diplomaţilor străini. Pe de altă
pante, Moldova şi Ţara Românească cunosc, ,după oprirea
exploatăiriii d1in a dooa jumă1tate a secolului al XVI-lea, o
perioadă de relaJtiivă refacere economică, În care se înregis
tTează runele prn,glfe&e aile folf!ţelior de pnoiducţie, 1in 1dezvol:ta-
13 Ibidem, p. XXI.
16
I. Constantin Cantacuzino s-a născut în anii lui ,.Malei Vor/ii.
domnul muntenesc, om fericit presle toate domniile aceii (ări,
nemîndru, blînd, dirept om de ţară. harnic la războaie, aşea
ncînfrînt şi nespăimat, cit poţi să-l asameni cu mari oşteni .ti
iumii".
2.Tatăl său era „Constantin Cantacuzino (posteln i cul), mai marele
Curţi i ş i consi l i erul i nlim al lui Matei Basar::tb, principele Valahi<:i
Transalpine".
3 . Înlîile prigoane le-au cunoscut Cantacuzinii din partea lui Mihnea
Radu al III-iea (1658-1659), care "fiind obidit pre o seamă de bo
iari... gonitu-i-au pre toţi munţii Praovei, două zile şi două nopţi,
pîn le-au dăşchis Dumnezeu calea ... "
4
4. „„.şi au scăpat în cetatea Braşovului, cu

toţi. Şi nici pre unul n-au prins".
5. A ceeaşi prigoană îl duce pe vi itorul stol

n i c, împreună cu postelni ceasca Elina şi f ra
ţi i săi mai mi ci, în pribegie la laşi.
6. În domnia lui Gheorghe Ghica-vodă (1659

-1660) care "n-au putut să strîngă ha
raciul ca să-l trimiţă la vreme, la Bai ram",
postelnicul Cantacuzino, chemat la A driano
pol, a potolit mînia marelui vizir, a salvat
v iaţa domnitorului condamnat şi a obţi nut
înălţarea în scaun a fi ului acestuia Grigore
(Gligoraşcu) Ghica.
5
Î. „Iar G!igoraşcu vodă . binele ce-i făcu Costandin îl uită şi jură
. .
mîntul călcă ... , trim ise dorobanţii la casa lui Costandin postel n i cu l şi
fără veste, d i n aşternut l - au l uat de l-au dus la sfînta mănăsti re ot
Snagov ... şi l -au omorît în trapezăria mănăstirii . .. dechernvric 20 cleni,
l eatul 7172 (= 1663)".
S. În IG6S tînărul Constan t i n se duse la Co11slanli110/10l ...
9 . ...uncie.
cum arată în însemniirile sale: "Leat 1666, octombrie _5
dni, zi joi, am început cu ajutoriul lui Dumnezeu a învăţa la dascălul
Gherasi m Criteanul ieromonahul, şi am sfârşit la ghen [arie] 10
[ 1 667]".
I O. La începutul anul u i 1667, îmbarcat pe Madonna del Rosario,
Constantin Cant;icuzino pleacă spre Ital ia . . .
11. .. . l a Vene/ i a . ., podo a b ă ş 1 spaimă'· a mărilor d i ntre R o m a ş 1 B i zanţ.
rea agriicu lturii şi a meşteşugurilor, a pieţei interne şi a
posibil1i0tăţaor de e:ic:p ort. Exploata rea ·creşte l a ri 111dul ei,
din partea feudaililor români, ca şi a lmperiulUJi otoman.
Excedentul expoDt'l.lllui faţă de import ex;plică aglomeră ri
de numerar în ţară, cu ·care se acoperă apoi obl i g aţiile bă
neşti faţă de Poantă. Poroblemde finandarie ale ţăr ii, deve
I11ind tÎtI1 general mai complexe, cer să fie .di011ij ate de oa
meni experimen1aţi 14 •
.A!ceşti oameni se dov edesc 1însă şi adepţii unei conduite

etice supeniioare ·cel ei pe care, în acelaşi .secol, o va înfiera
Cantemfr la boi:erirrnea din ţară. Oromcariii au 1lăsat por trete
elogioase şi obiiective. f.raţii Toma ·şi Iordache Oantacuzino
în Mo ldova sînt a:sbfel car act e ri zaţi de Miron Costin : „ Ce
oameni au fost aceşti doi iaioea în ţaxia aceasta, ales forda
chie viisitiem1iicul, făJră scni.soarea mea crez 1că v:a trăi numele
for în v eci ÎIIlltr-această ţară de pomeni1rea oameni:l-0r, de om
în om". „ C apite oa acelea a!hia de au avut ţa11a oindva sau
de va mai a vea " , adaiugă cronicarul 15• Despuiaţi de averi
de către Gheorghe Ştefan, ei primesc în compensaţie moşiile
c onfiscate Ci:aureştiior ; fapt nemaifo�Lnit, ei le restituie
propni.ebanilor, „de voi·a lor", 1se miră Neculce, care adaugă
că Ra ooviţ eştii , î111 aceeaişi is�tuaţie , inu-;i imită 16• Ei .se iden
tifică inlleresdor ţării. Se opun mcuscririi diinbre Vasile
Lupu şi cnearul liituain Rad2liwill, ,aJtrăgiînd domn ului atenţia
că ar fi „un lucru nu fără de grij ă despre ltmpărăţia bur
cului". n înfrun t ă pe Ştelfăniţă , ,care-i ameninţă cu hangerul,
cinid V•OIÎ.a să măreruscă f1UmăJri•llUll ·�i, scrie NeouLce, „ m ăc ar
u Pentru împrejurările politice ale epocii, vezi Istoria României,

voi. III, Buc., 1964, pp. 26-27, 62.
15 MIRON COSTIN, Letopiseţ ul Tării Moldovei de la Aron Vodă
încoace, în Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1958, p. 169.

18 IOAN NECULCE, O samă de cuvinte, în ed. a 2-a, Iorgu Ior
dan, Buc., 1959, pp. 23-24.
17
2 - Sro�nicuj Între contemporani - c. 853
ca erau greci, dar se puneau .tare pent11u ţeară şi pentru
obiceiu nou să nu să facă, că obi,ceiele ,cele noao fac J'is,ipă
ţărilo·r şi peirea domniilor" 17• La moartea lui Iordache „cu
multă pohfală şi cu mlllltă jele ·despre toţi pămînbenii, în
mănăstir-,ea Barnovschi l-au îngropat ; că măcar ·Că era grec,
om străin, dar era om bun ; se punea tare pentru pămîn
teni la domnie'· 18.
Aiceleaşi însuşiri le-a văidi1t, în Ţara Româneas·că, ,pos
telnicu:l Comtaintin. Autoritaitea 1ce dobîndiise sliuj1inid băJbl'Î
nuliui Matei Basarab, puterea ipoli1tică 1şi avuţia ce-i Îlngă
dui.au 1să facă ş,i să .doboare domni - „să poipească şi să
răspopea:sd", va no ba, ·nu fără antipatie, Radiu Popescu 19 -
fac din el un om 1temut, dar 1şi invidiat. Iincă c1in domnia
lui Mihnea al Iii-lea, dÎlnd capăită totmşi l ogofeţia oea mare,
!Începe prigoana voăevoduluii oa:re 'Se vedea un succes·OT al
lui Mihai Viteazul împotriva mail'ii ho,ie
, ri:rni ·şi după răga
zul din scurta domnie a lui Gheorghe Ghica, prigoana con
tinuă 1siub noua guvernare a ilui Gri,gore Ghica, oreaţia ·pos
t elni1oulu i , ca o ·dovadă că asoeinsiiunea Caintaouz,inilo1r deve
nise o grijă pentru ari.stocratiia munteană. Dar şi peste ho
tare erau ştiute cali1tăţ�le ,,băJt.nînuliui 1dornn, foarte IÎSll:eţ, din
neamul Cantacuzilllilo1r ce făcus
. e Con!lrtain:binoipo.Iul", cum îl
oaraoterizează Kraus din ccrourile :saxone ale TramsiJva
niei 20, unde Martin Alhric Gi >dedică şi •o Disputatio theo
logica de invocatione sanctorum, apăinută la Braşov în
1655 21•
17 Ibidem, p. 26.
18 Leto/1ise(ul 7ării Moldovei, ed. cit„ pp. 32-33.
1" Ist oriile domnilor 7ărilor Româneşti, ed. C. Grecescu, Buc„ 1963,
p. 130.
20 GEORG KRAUS, Cronica Transilvaniei, 1608-1665, Trad. d e
G . Duzinchevici ş i E . Rens-Mîrza, Buc„ 1965, p . 5il.
21 Descrierea
operei la A. VERESS, Bibliografia româno-unganl,
voi. I. Buc„ 1931, pp. 90-91, nr. 178.
18
Soţia sa, Elina, .se va arăta ier:tăitoare faţă ,de ucigaşul
Stroe Leur: deaITTu 1îin 1672, 1:enraice IÎn salv:area case i după
piei1rea poistdnioului, piruderută în !Împărţirea averii, iubi
toare fată de fiii.i ,săi împiedicaţi ide 11a G1J11wăjbire, oultivată
pri1n ,cuprinsul l�ternr al d,iiatei 1sale d�n 1681, băirbăfoasă prin
călăi�oflia la leinusalim idin 1anuJ. unmăto.r 22.
Aceasta euia famil1ia în care avea 1să .se nască, către 16-10,
viitorul stolnic Conl!rtianbin Callltaouzino 2:1.
22 Vezi Documente privitoare la familia Cantacuzino . . . , publicate rle

N. IORGA, Buc., 1 902, p. 81 (actul din 1 669 pentru condamnarea lui
Stroc Leurdeanu) şi pp. 1 04- 1 1 0 (viaţa Elinei Cantacuzino) . Acest
ultim document, alcătuit de . Stoica Liudescul log[ofăt], însă cu învă
ţătura bunii stăpînii mele jupîneasa Elina stara postelniceasa", nu a
fost încă analizat şi sub raportul literar. între alte erori de tran.
scriere în ed. cit., una la p. 1 05 : fraza " lată acum ... " (citat din Psalm
132. I) trebuie alăturată paragrafului precedent.
23 Data exactă a naşterii Stolnicului nu este cunoscută. Aproximările
sint îngăduite de cîteva date : u n terminus post quem, data naşterii

fratelui mai mare Şerban, care avea 54 de ani la moartea sa. în 16SS,
deci se născuse în 1 634 (Istoria Ţării Româneşti, 1 290- 1 690. ed.
C. Grecescu şi D. Simonescu, Buc., 1 960, p. 1 92) ; un terminus ante
qucm, c. 1 643, pentru că în 1 663, cînd participă ca vtori-postclnic la
campania din Ungaria, trebuie să fi avut douăzeci de ani (ibideuz,
p. 1 48) . Pentru această dată ( 1 639- 1 640), susţinută mai de mult de
P. V. Năsturel (Neamul boierilor Pirşcoveni şi încuscrirea lor cu Can
tarn:inii din ramura marelui spătar Drăghici Cantacu:ino, Buc., 1906,
anexă : Schiţa genealogică a Cantarnzinilor), înclină în studii recente
prof. I. IONAŞCU, Despre logofătul Stoica Ludescu şi paternitatea
cronicii "Istoria Ţării Româneşti", în " Analele Universităţii "C. I .
Parhon»" , Seria Ş t . Sociale, Istorie, 5 ( 1 956), p. 27 1 , n. 7 1 ; acelaşi,
Activitatea de început a A cademiei domneşti de la Sfîntul Sava (1694
-1716), în loc. cit., 1 3 ( 1 964), p. 122 şi Viata şi activitatea stolnicu
lui Constantin Cantarn:ino, loc. cit., pp. 640-642 ; RADU ALBALA,
.Antim Ivireanul şi vremea lui, Buc., 1 962, pp. 24 şi 1 92, n. 1 2.
,.AI\1 ÎNCEPUT A îNVĂTA
CU TOATĂ A MEA PUTERE
OMENEASCĂ"
Copi'lăria, rdesfăşurată �n uLtimii ani de pace 1ai domniei

lui Maitei Basarab, va însemna peI11t11u Consta.initin începe
rea. amusă, cu un diaJScăl girec 24, ia învăţăitrurii ce nu se va
încheia, pentnu el, nioiiodată. Cu 1sc11i1sul ,şi 6tibul putea în
cerca examenul. nedisciplinait focă, al bibliotecii de la Măr
gi n eni . Positelinioul C o nstaI11t in adUJnase ai,oi o foiumoasă co
colectie de 1cărţi, pe -c<tre o va lăiuda Del Chiiar1 o 25, clliprin-
�1 Cf. N. IORGA. Istoria literaturii române în sec. al XVIII-lra,
voi. I, p. 157, nr. 3 ; dar referinţa la HURMUZAKI, Documente pri
ritnarc la istoria româ7lilor. voi. IX,. Buc.. 1897. p. 318, nr. 446. da
tînd din 168-L nu este în acest caz concludentă. V. Papacostea [Ori
ginile învăţămî11t11/11i superior în 7ara Românească, în „Studii", 14
( 1961). nr. 5. p. 1-152] presupune că chemarea de la Constantinopol
a lui Pantelcimon Ligaridis şi a lui Ignatie Petritis în 1646 de către
postelnicul Cantacuzino avea ca scop şi instruirea fiilor acestuia : Dră
ghici şi Şerban (cf. de acelaşi Les origines de l'enseignement superie11r
en ""l'alachie. în "Revue des etudes sud-est europeennes", 1 (1963).
nr. 1-2. p. 24). Prezenţa în biblioteca Stolnicului a unui volum fost
al lui Petriţis (Operele Sf. Vasile cel Mare într-o ediţie pariziană
din 1538, semnalată de N. IORGA, O carte a lui Constantin stolnicul
Cantacu::ino, în ,Revista istori că", 19 (1933), nr. 1-3, p. 16), avînd
în marginali i exerciţii latine autografe ale Stolnicului, ar indica prin
tre dascălii acestuia pe Petriţis.
25 ANTON-MARIA DEL CHIARO. Istoria delie modeme rivol11-
zioni della Valachia, Veneţia. 1i 1 8. p. 124 ; Revoluţiile Valah if:?i,
20
zind opere l1aitineş.ti saiu manUJson�se greceşiti, unele dăruite
de P1anaiot NicowsilQr.;, imaJrele 1drngoman 1al P:o·rţii, biblio
teca :în caire fraţii CanltaiOUZJmo var lua, aşia cum s-a :remar
c a t, „primul lor col]taot ou v aJl o:riile culit'Ulrii universiale" :!G_
ln pr.iiinii 1săi ipa:şi pe calea grea a literelor, IJ'Înăml sipiu
deu avea deci nowcul de a lSe găsi pe o cal·e de mult
hăitută ,de înaD.1111t�ii săi.
Tradiţia c�nturărnaiscă eira veche Îin fa:mi,lia Cantaouzi
nilor, iar 'originea aicestei itraJdiiţii şi dirrn:atul cunoscut de
-copil, aoa:să, v or marrica 1pUJl: ernic fonniaţia viitonuliui stolni c .
La cooten�poiral]lll ,săJu mai 'UÎ!Ilăr, Dimi1trie Carntemi:r, două
imprej1urări aiu .d eternninait o educaţie neobişnu i ,t ă pe atunci
chiar pentru un fiu de .priinţ ·md-est european : voinţa
ta tălui şi Î1nzesilirarea firească ia 1firuliui, remanoaibi:lel e sale
aptitudini penltru învăţăJ!:JUJră. Dar Cantemiiir a &imţit de mic
singiură:taitea erudiţiei lui, 1În care nu iplUll:ea c:liia!loga cu bă
trînul oş1tean, tatăl săiu, ori cu Antioh, ,filatele, "elefanrni
g.ros din fire" din Istoria ieroglifică. A ceaJSJtă siing1uătate îi
va da 1conş tiinţa unei siuper ioriltăţi i111Jtclecbuale 1ce srtirăbate
-Oe ti mp ri u în -opera lui şi dorinţa afirmăJ11ii aces�ei cali
u
tăţi, care va f,ace rdin el un autm ipublioait fa nlliffiai 25 de

am.
Stolnicul nu a avut această i��tă şi una din nedumeririle

ce ne rănnîin, exaiminîndu-i 1opera, pr.i1v eşte tocmai !discreţia
acesibui mare căritmair, care, prezent ::IIl .toa te realiză.r:ile lite
rare româneşiti din VJremea 1ui, scrie prefeţe semnate de
a:l ţii, revede itracLuceri dif,icile ,fără a-işi trece JlJUmele, akă-
trad. rom., Iaşi, 1 929, p. 82. Manuscrisul de la Panaiot Nicoussios

semnalat de N. I orga, Afonuscrise din biblioteci străine relative la
istoria românilor, în .Analele A cad. Rom.", S. II, Mem. ist. 20
(1897-1 898), p. 239.
26 VICTOR PAPACOSTEA, art. cit., în .Studii " , 1961, nr. 5,
p. 1-152.
21
bui�te o operă 1 bo111iică 1ce va .circuLa 1ainoll!imă, 1îrn1pă11tăş,eş1te
neoonteniit, 1bt.libUJr01r, diin 1teziaiUJnul cunoştiinţelior 1 ale, 1fără
ambiţia de ia-şi oooobibui ,o repU1taţie 1p:.llb1iiciis1�ică ce nu i-ar
fi cerut. liui. eforiblllri rdeetsebiite. ES\te 10 abi i.itll!diine t11ouă faţă
de rultură. pe ,c are Ja S1tolnă.1c o ân1bîLniim mai înit:îi : modes1tia
omu lu
o i care-'5 i cu111oaş1te iposilhiliităţile, dar le raiponteiază 1 a
mo elele ·de enud·iţi.e 0cu111osiou:te aiurea, se Jl mbină La el cu ,
o înţe!leo·ere ·gmvă a diaibo1rilil101r rcămbmăireŞJbi. Cum vom vedea

şi din anail·iza ·o•perei sale Stdruiiou1l ia fos.t 1negn�şiiit un mare
exigent ou ine Snsuşi, ceea ce văJdeşite ·o 00I11ce;ptie de pre
cul1tuiră rară în Ţ1ara R1omânea că a vremii ;l:uii. E·sLe o •pri'ffiă
tră ătură 1care oon fiwm ă cairaicterizările h1i Nioolae Iorga
de pPe „.an
i aononÎ rrnul'· stolnicului 27.
Nenornci1rile fa1rniJiei adaugă. de tim1pmiu la fovăţăfora
cărţii, învăiţăJtura 1din eXJperiente Ci ulde şi pe aiceea prim
2i N. IORGA, Constantin Cantacuzino stolnicul, în "Revista fun

daţiilor", 2 (1935) , nr. 7, pp. 3-22.
22
călătoirii 2s. în 1 655, pentru a scăpa răscoalei seimenilo·r,
famil ia Poste.Lnicului se .refuig.iază la Braşov ; e prob ab i l ca
v:iito rul cărribuirar isă fi 1pmfitait de posibilităţile oferiite aci d e

şcoala deja seroulară a lui }ohain Honterns ( 1 544) perntrn
&tudii de 1l aitină şi greacă 29. Î1n 1 658, pri goan a lui Mihnea
cel Rău, îl duce, ·CU p01Steln�oeiasa Elina şi fraţii mai mici,
în pr ib e gi e lia l aşi. Peste oinei 1ai111i , :ca al doilea pos telnic al
Lui Gri g ore Ghica, 1tiiece IÎin llr:ansmv:ania, 3mprerooă ou 'Oas
tea rnunJteană angajată fo caimpaniia oltomană contra impe
rialikiir, dar tot În 1 663, după uciderea năipra:zinică ia � ată:l1ui
său la Snagov, el foge .în Molidovia, la .neamUJri le U1nchilor
săi . Revenit sub domnia lui Radu Leon, el porni în
1 665 (12 mal!itie) spre Adri.an�pol şi Consta1lll: inopol 3°,
iar de acol'O î111 1 66 7 La Veneţia, Padova şi nu se întoarse
fo ţ ară decît dlllipă ce obţ,i1nu de la pribeagul Grigore Ghi c a
dovezii. le sorise ale 1calomniilou oare-1 ipierdu:seră pe Postelnic
şi numele pî11îşiilo1·, ce-.ş i voir găsi apoi pedeapsa Ja jude
ril1.a lui Arntonie Vodă din Popeşti ( 1 669- 1 6 7 2 ) .
28
Despre biogr:ifia Stolnicului, vezi M I H A I CANTACUZINO,
Genealogia Cantacuzinilor, pp. 292-312 ; N. IORGA, Istoria literatu
rii române în secolul al XVIll-lea, vol. I, pp. 1 57-164 ; IDEM,
Despre Cantacuzini, pp. LXXX-CXLV, passim ; R. ORTIZ şi N.
CARTOJAN, Un grande erudito rumeo a Padova : Lo "stolnic" Con
stantin Cantacuzino, Bucarest, 1943, 87 [-93) , p. + X pl. ; N. CAR
TOJAN, Istoria literaturii române vechi, voi. III, Buc., 1 945, pp. 263
-272 (şi bibliografia) ; Istoria literaturii române, voi. I, Buc„ 1964,
pp. 559-568 (P. P. Panaitescu) ; I. I ONAŞCU, Viaţa şi activitatea
stolnicului Constantin Cantacuzino, în .Studii ", 19 (1966), pp. 633-
650, vezi şi M. RUFFINI. L'opera culturale di Venezia nell'Oriente
europeo, loc. cit. (dar la p . 22 „il cugino" Brîncoveanu este o eroare
pentru "il ni(Jote").
20
I. IONAŞCU, op. cit., p. 643.
30 învaţă între 3 august 1665-12 mai 1 667 cu dascălul Dionisie
de la metocul patriarhiei din Ierusalim, apoi la Constantinopol, pină
la 10 ianuarie 1 668 cu ieromonahul Gherasim Cretanul ; vezi
N. IORGA, Operele lui Constantin Cantacuzino, Buc., 190 1 , pp.
1 1-12.
23
LA PADOVA,
„ SCAUNUL Ş I CUIBUL
A TOATĂ DĂSCĂLIA "
înL rea g a viaţă a Sfolnioului, ou ra re interllll!dii mai ânde-

1un g ait e de l ini�te, s - a 1desfăşurait sub semnul inestaitorni ciei
vremlllr ilm : refo.l!gii, 1rampami:i miL�taire ş i iperise cuţi i în 1bine
re�e, acbivi t aite pol �tică agi1tată l a matun-iitate, 1in:trigi, unele
cu sîngems 1d ezinodănrunt .şi o pi eir e 1tragkă la bătrî1Deţe
1 .
Cresrnse în exomplutl de 1chihzuinţă, crul1bură ş i iputere al

t atăl u i său, P.ostelniollll , personal,�talte 1dOOI11irrlanită a politicii
româneşti a epocii 3 1 • Dar fiUJsese fără 5ITTJdJoiia!lă marcat p si
h o l ogi c ipenlbm tot resbul v ieţi i d e e xeiouJbarea ned reapt ă a
.
postel n�cului, 1caipa1bilă 1Să-!i idea un ·eXffiilLlP u amar despre

.. nestabornicia no.noouLui " (Fortuna labilis), idair ş i măsura
n e s igUJ ra nţei vi eţii şi silbuaţiei social e chiar 1penJtru un re-
3 1 EUGEN STĂNESCU, Valoarea istorică şi literară a cronicilor

muntene, studiu introductiv la Cronicari munteni, ed. M. Gregorian,
voi. I, Buc., 1961 , p. XLII : " Cîteodată, un mare boier ca postelni
cul Constantin Cantacuzino reprezenta o forţă mai puternică ca dom
nul. El încheie, personal, convenţii cu principii străini, ca cea din
i anuarie 1 655 cu Gheorghe Racoţi al I I -iea, asigurîndu-1 pe acesta
de sprijinul întregii familii Cantacuzino, atît cea din Ţara Româ
nească cit şi cea din Moldova. Grigore Ghica, domn al Ţării Ro
mâneşti, în 1 660, nu poate ocupa scaun domnesc pînă nu primeşte
condiţiile postelnicului şi făgăduieşte acestuia garanţia păstrării tutu
ror privilegiilor sale•.
prezen:tanit ipU!tenn iic al ,amiJsltiocmţiei munt ene din rall XV.II- le a
sOOOll . Vor ,fi aocente .şi diin aiceatStă e:xip e ri e nţ ă personală în
convii n ger e a exp rimat ă mai tîr.�iu, în lstoriia '[ării Româ
neşti : ,„ . . ialtă, n i·ci 1Un luonu OÎlte �t SflllPt lamă sitătăto.riiu
şi 1neschimhaJt n u ip()laJte fi., IIlliloi :în menumăraţ i i ani ipat ·tot
întir-aceLaşi d1iip sba, 1oi ·toate :sînt un [J}fUJtă:ri şi strj1căciuni
zi di:te " 32•
Ne explicăm uşor cum tinăirul româin de 27 ide amii , ajuns

ou o aJS!eme nea e:xiperi enţ ă 6n Padova flf1llJIo Il asă, 6'mpoc1oibită,
calmă a 1timpu1uii, cu aviaJI11t ajUJl. de a rt:Jrăi mtr-•lllil m ed i u in
. tele.dtlUial eurqpeiam diintre cele mai f.aviO'fimil:e, a pălS!bra t pe.n
oru itotrleiaiuna iimaig.inea istrăiluci tioaire ia civilizaţiei, .a culturii
şi le-a făcut un Loc 1aJtlît ide IÎnserrnnait riin !Înltireaga sa adti v1i -
32 Op. cit„ în Cronicari munteni, vol. I, p. 56.
t aite . Admiraţia români1Lor ipenibru hail i a şi :penrtru cent:rul
de 1Î1nvăţ ăJ�1ură 1înalită care eria pe a:tunoi Pla!dova se 1ci teşte î n
acesite rîinduri ale .urnui d�mturar ,00I11temporan, Minoin
Cositiin 33 : ., I es1te ţ awa Italiei plină, cum să zice, 1oa ·o rod'i e,
plină de cetăţi şi oraşă i1sious�te, mulţilme şi desime de ·-0 :.i
m er. i 1tî1rguri vesit<irt:e, pl ine de too.Jte bivşiuguri ş i p entru m are
i 5'c useniii şi frumu1se�uri a pămînbuJ.ui ,a,cduia. i -1a1u zii s raiul
pămîntul ui , a 1căruia ipăimlînbu. oraş ile, ,girădim i le, boemel i l e
la ca:sile lo r c u mare 1desfăităciiune trai111lui lOmenescu, nu are
t o c..tă lumea, s upt ceriu hliî ndu. v o i os ş i s ănătos. ni ci c u căl
dură m are, ni ci i eimi grel e . De grîu. viinuri dulci şi moare,
unrudelemnru, m aTe hivşug .şi de ipoaime de 1tot feliul : ch i
tre, n ăramze, lăimîi şi z ahar ş i o am eni iscusiţi, b c uvîntu
stătăitori. peste 1t-0aite n eammi le, n eamăgei. hlînzii, cu o amenii
s treini diinitr-alte ţări n emăreţi, ,îndată tovaroşi, 1cum ar fi
cu ai săi, cu rn a:re omeni e, supţiri, pentru aceia le zi1cu gen
t i l oni , cum z i cu greci i : <:el ebi i , .şi la Tăzboaie nieînfo-:înţi
ÎIIl tr-o vreme, cum vei aflia la ht01ni ile Rîmului , de vei ceti
d e dînş i i . Aceiia ţ ară i esite aJOUIITl sicaiurnUJl şi 1ouiibu!l a .toată
dăs căliia şi învăţăitu ra, 'OUIIll e;r.a 1Îrubr-o vreme la greci Athina,
acum Padova la Italia, :şi de a:1te isous,iite şi ltrufra�şă mert:e r
şugiuiri " .
În acesit climat de foumuseţe şi ais iduu comerţ i[]Jteleobua1l
petrece SitioLnioul doi an� ( 1 66 7 - 1 669) , unmează cursu11ile
Uni versităţii, ÎnV1aţă l ogi ca, fiz�oa 'Ş i De anima (după .Ari s
t o t e l ) cu Albanio Alb:anese, Geometria l wi Eucl i d ou V. Bon
v i cinus . drep.t ul cu Anitoiniu d al1l'Acqua pf'iin l ecţiii paf'tiou
l a re. cumpără căirt i şi ipaTlbicipă inegreşi,t la viaţa de vese l i e
a situdentimi i cosmopoli.te a marelui ,cen1tm universitar. M a i
m ul1t :deciit pînă aru11Jci putea măritUJr�si el iÎn aceaS1tă p erioadă
de 1S1tudii ÎJtal1iene : „ Am începUJt a invăţa .cu itoată a mea
33 MIRON COSTIN, Ope1 e, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1 958,

p. 246.
26
putere omenească„ . " 3�. D iinlbr-o ma:t ricol ă paidovană ,recent
descoperită din ainul .şoolar 166 i - 1 668, aflăm ·că „D. Con
stanlinus Cantacuzenus Constantinopolitanus jmpillus, die
dict a " (adi1că la I i septean1biiie 166 7 ) iS-a îns'c ris la Univer
sitas artistarum. S01S1i;t ila Pad'Ovia î:mipreună ou crietanul Ni
colafll!s Bubu:l1i , �tu:dent mai ·vechi, Ca111ti1 aouzinio a fost g ăz
dui1t m a i ÎirutiÎi �1,a cancmiiouJ Ai1v�s·io Floriio, perntru 15 ducaţi
pe lună. ln mar1tie 1668 oc1.11pă la Vi·riginiia Romana o ca
meră împreună :cu Ma:rititn Henm ain , „ eques transylvanus",
de ci un sais. O liungă ·călăioo1nie tpnin ţ ăr il e emoipe.ne din care
va fi v i zi ta t Germailli a, Franţa, B elgia , poate şi Angl i a ,
sigur Austri a, Ung a:r i a ş i Transilvania, a s pori t cunoşti n
ţ e l e aces•tu1i excelel1Jt obse1:1Va:bor, Îlnz eskrait acum cu criterii l e
n o i ale unei i n strucţ iuni apusene 35•
ln noua domn i e a lui Grigore Gh i ca , tânărul Con s t ainit i n
Cantacuzino, acum postelnic, avu ,din nou să wfere tem
niţă şi băităi şi n:lJ!Ilai protecţia caimacamului Kara-M1ustafa
3 i N. IORGA, Operele lui Constantin Cantacu:ino, p. 8 ; matri

cola menţionînd data înscrierii lui Cantacuzino la "Universitatea stu
denţilor în arte" a descoperit-o Lucia Rosetti, Constantin Cantarn
zino studente romeno a Padova, în Quaderni per la storia dell' Uni
versita di Padova, 1 ( 1 968), pp. 147-154 (referinţa ne-au comuni
cat-o colegii Dan A. Lăzărescu şi Paul Cernovodeanu). Pentru stu
diile padovane ale lui Cantacuzino, vezi şi R. ORTIZ şi N. CARTO
JAN, Un grande erudito rumeno a Padova : Lo "Stolnic" Constantin
Cantacuzino, Bucureşti, 1 943, pp. 62 şi urm.
35 Lunga călătorie a fost reconstituită de Corneliu Dima-Drăgan şi
Livia Bacîru, Stolnicul Constantin Cantacuzino, călător prin Europa
veacului XVII, în "Ateneu " , Bacău, 5 ( 1 968) , nr. 6 (47), p. 1 2 , după
două izvoare contemporane : relaţia lui Corneliu Magni, Quando di
piu curioso e vago ha potuto racorre in viaggi„. per la Turchia,
Parma, 1 679, unde se afirmă că, " dicesi ", stolnicul a călătorit în
"l'Italia, la Francia e l'Inghilterra" şi lucrarea lui Antonio Lupis,
L'eroina veneta, ovveri la vita di Elena Lucretia Cornara Piscopia,
Venezia, 1 68 9, p. 48, menţionînd " Constantin Cantezeno (sic) addotto
rato nello Studio di Lovanio„. si transferi in Venetia.„ ".
27
îl .s coase di n in1tooeri1oul form1h11i palatului ·domnesic. Dar
Ghica plăti p enibnu înidep �rtana .duşmanilor săi şi .a,sitfel
C o nstantin, �mpreună cu RaJdu Greţulescu, l:uă drumu l exi
lului !În Creta abi1a cuce11ită, u nide avea 1să regălsească ur
mele înică vii ale <:ivi11.i zaţiei
ve n e ţie n e . Domni a l'l1i Duca
i - a curm<l!t aces.t suir.ghiun din nti. az ăz i , dar aceeaşi .domni e

aduse noua prigoaITT ă din 1 6 i 5, poitoli·t ă anul urmăbo.r. Ca
Sitolnic, Cons1tant1in Canta cuz ino însoţi 1rn 16 i 8 pe 1d0tmn la
as e d i u l Cehrinului şi , în a cel aş i an , do.rrmi a Lui Şe11ban veni
l a timp ca să as i g ur e ap roap e patru .decenii de p ace C a:nta
cuzinilor.
CHESTIUNEA ORIENTALA
ŞI NOUA POLITICĂ
ROMÂNEASCA
Se ,păr:e a .că v remuriil e 1sÎil1it ma:i mult ca orfr:ind .pirieln i ce

împlinirii vechi:uliui ideal sUld-est euroipe an pentru care mu
rffieră \Slilni1c o-"teva generaţ ii ide Cam1taJ0U1Jini. Ş erban primise
domniia mbr-run momenJt de nioiu ă acu:i\talte a Ch est iunii Ori
entalle . Prin itiraJtaitrul de '1ia Jruriavno ( 1676) luase sfîrşit răz
bo i ul turco-polonez începUlt în 1672. Poart a ireBrtiltui a Polo
niei două 1breiimi .cLiin U.oro.ăina de ·răsăriit, dair .co111tinua să
ocupe Piodol.ia. P1aoe a de la Bahai-Sarai ( 168 1 ) dă Rusi e i
cele di01Uă Ucraine, ,dair IÎngălduie Tllll11oi1ei .a,sigiU1T a rea liniş�ei
pe frontul răsărniitean, nece sară 1pregăltirifor campamiei sale
în Austria. Insurecţia .anbi-aiustri.acă .a }ui Emeri c Toko l y
faviori za pl ainuni.le olbolmane. tn plin proces ·de decaidenţă,
lmper.i1Ul SîUJlltanilor înrvioil"lart de ene11gii1a viimrifor KoipriHii şi
profibînd de slăbiciunea momenrt:aină a AruS'tlriei re i a cam
pania :spre Eu110ipa 1ce rubr.al ă Înltreruptă, de mai biine de un
secol, de căitre Soliiiman MaginiifiioUJl. Ulll@ari a este invadată,
oraşele Kosi oe , Erperj es ,şi Fiilek ISÎln1t 1ouceni;te ( 1682) şi
wrmartele otom ane ajung srub ,zi�dur�le Vienei. Asediiul, care
a du rat .două 1luni, părea �a înoepult favoflaibii.11 Sem i l uni i .
Initervenţia 'trupelor ipo1loneze 1sub C01111drucerea lrui Ioan So
bi eski :SChimbă soanta lruipitei . La 12 septembflie 1683 turcii
sfoit în.fr.Îlllilţ 1n băltăl�a de la Kaihleniberg, Viena e despre-
29
surntă ş i c aan:pan,î;a, Îlll'ceipUJtă 5ub auspicii atît de b une ipen
t ru P o a rtă , ma1ichează •Î•ncepurul unei seri i de înfrîngeri,
c a r e se vor în chei a peSJte maJi mul ţi ani , pr i n p aicea de la
Carl•owi tz ( 1 699) .
î nf.rîngerea itrurcilo1r 'În 1 683 nu a însemnat i nc e pu b u l ide
cadentei o tom a n e . Krarl Marx a arăitait că „ nu e x i s t ă n i c i
u n >tem ei pen:tru a afirma că •decăde�·ea Trumoi ei a început

din mom e rubul rîn car e Sobieski a venii!: să d e a aj uto r .capi
talei A•usibri ei . C er ceităr i l e întiriepninse de H amrn er doved esc,
fără p u t in t ă de t ăgadă, că omg an i zare a IrnrpeDiul u i turce-;c
intrase încă de pe atiunici în 19 t a r e .de d escompiuinere şi că
de ditva t imp 1se observa că epoc a de forţă şi măreţie a
otom a111i lo1r se aprnipi e .repede de 1sEkşitul e i " 36• Dar n ere u
ş i t a c arn9 a ni ei cLi n Au!S'1:1·.i a iyă,,deiş,te şi mai puternic Europ ei ,
şi în priimul i'Înd porpo arellor di n P•enirn.ula Ba:kanică, slă
b i ci u n e a Port.i i ş i le îndeamnă să ml1lte noi atitudini •şi
sv lutii pol i•ti•c e p entru eve111Îimeini tele iee aveam ·s·ă urmeze.
S isitemul f eud al mil ibr 1pe care e1r:a clădi t Imperiul oit.o
m an in t m1s e .î1111 t :--o ori ză 'Îlfeveirsibilă. încetarea oucer�rilor
cu rm1111d vechiul i zvor ·de veni1turi - i
pra!d a ,de 1răzho·i -,
cbsa feudală :oltomană înăs1pre�te a:s•upri reia 1ţărănimii de p e
t i m are. În fata •pă:t rnnd e1�i i 1cai?�talruliui .�:t ră1in, eco1nornia im
pe1'iiul u i . 10,rgani z.ată pe s1'.l9temul anacnonic a!l i s1nafoiilor
r efrad are prn1g reisJU l u i , nu e s t e mpaib i l ă să •se aipe r e . D ez.or
f:ani z:i·rea ·t 1iuipelor de eliită aJ.e :ieniceril-0r ş i LS1pahiilor, ca re -ş i
c ăutau airnm o condiţie mai 1pr.of1itabilă În cC1merţ sau ag.ri
cu!.t ură, aidaugă b slălhilrea eocmomică a Piorţii decăderea
m i l i t ad. În cercarea de a relua poli tica de cuceriri, decl an-
5 a t ă de marii v1 ziri din f1aimi lii a Kopriilii p rin 1carnpani•il] e
d i n C reta, Uc11::i.ina şi Trnnisii1vaini1a, rn1 mai pUltea re drma
imp e r iu l . S i lriltă dUJp ă ră.zbo:iul de 1tireizeci de am să-şi
opreaiscă exipanrs i unea sp re Bumopa de ce111t riu �i apus, A1us-
38 K. MARX şi F. ENGELS, Opere, voi. I O, Buc., p . 282.
30
tria îşi căiuta o compensaţie ·către B alcani, unde poziţia şu
bredă a Pr0irţii nu mai aştepta de mt o �lovi•tură decisivă.
Rid1·carea Rus1iei, care dorea ieşire la Marea Neagră ş i ,
-prin e a , la Marea Medii.1ter.aină, 1deschide, wnică ide 11a 1sfîrşi
tul seo(jl'llll'llli al XVI I - l ea, lunga serie a âzboaido1r rnsia
iurceşti. Pentru puiter·i1e Buropei occidentale, 10g.a1te prin
vechi in!terese poli1bi1ce şi eco1110011!k e de T11JJrci a, expansiunea
maril·o·r pllltefli din cellltrul ş-i ·răsăirrtru:l co.ntinerutuilui spre
Balcani şi Sbnîmtori era însă in acc eptabilă. „ Angl� a - airăita
Engels - nu po ate să consimlt:ă 1ca Rusia să intre 1În poses i a
Dardainel elior ş i a Bosforuliui . Atît din punct d e vedere
com erioi al cÎlt ş i din 1punct de vedere poliitic, iun asemenea
ev enimenit ar fi o 1Loviitură giravă, dacă nu montal ă, dată
putenii bri�tanri.oe" 37• 1n faQa ,unei descompuneri iminem.rtc,
i ntegir itatea Impe riulu i otoman era meinţil11llllt ă •11m
1U ai de 1po
l i tica echi1l�hruluii european, ,pmmov.aită d e Anglia ş i Fmnţa,
.care dau '00 inou sens Chestiunii Orienltale, aipăJrilliid în mo d
aTtificial, timp de ,două .semole , un s�stei."11 poli!tic oo ncLamn at
la pieire 38 •
Dar oalllleni i p oJ.iibici ide l a sf1�nşi1t'1Jll secolului al XVI I-lea
.şi mai ales C an tacuziniii, care văzuseră :îinfrîngerea armatei
01tomane S1Ub ·zitdiuirile V1i enei în 1 683, lllU ;pUiteaiu orede atunci
că :i mperiul! VIa 1S1Upravieţui îlncă mul1tă vreme, aşa îndt spe
ranţa, combilfl:aţiiJe, negocienile, măisiunile ide prudenţă pă
reau nu numai pos�bile, 1dar ohiar urgent necesa1re b acea
dată. Ci:t de lungă v.a fi ag.oni a I mp eriului oltoman nimeni
n - ar fi putUlt bănui . Această î:mprejurare, pe de o parte,
a7 K. MARX şi F. ENGELS, Opere, voi. 9, Buc„ 1 959, p. 13.

as
Istoria României, voi. III, p. 5 şi urm. (P. P. Panaitescu), 455
şi urm. (A. Oţetea) ; cf. şi BERNARD LEWIS, Some reflections on
Lhe decline of the Ottoman Empire, în "Studia islamica", 9 ( 1 958),
pp. 1 1 9-127, şi J. SAUNDERS, The problem of Islamic Decadence,
in " Cahiers d'histoire mondia1le", 1 963, pp. 701-720.
31
prnsmnea inweria1i l1or, ca1re doreaiu a1bragerea grabnică a
Mo1dovei şi Ţăriii Riornâneşiti ,Î\n "Li,g,a srfrntă", pe de aJltă
pan-te, j1U>Sbirfică Î1111deaj1uns ipo1L�t:Îlca .de negooieri cu puterile
creşibine înrnpuJtă Ide Şeriban Oail!baiouzino, contiJ11U at ă d e
Co1DJs.tan1tin BnînJcoveanu işi Ştefan Cai111taouzlÎ.Jno, .poli_.tică ce
a tirezilt bănJUJieli ,tumilio r şi a rdeterminalf- rirnitrnd1ucerea re.gi
mul1ui fanar·io1t !Î n priino�paite.
CoI11S e cvent.a acestei polii1tici, unitatea de oibieoti.ve ş i de
metode ifrol1osi1t e pentru 1aJpliioarrea ei sub rt:ir· ei domni1i, 1aiproape
patru deceiniii ( 1 6 7 8- 1 7 1 6) , prezenţa Lui Cornsitanrf:ii. n Caillt a
ouzino illn neg01oierile întreprinse ca şi Îin acţillllnile :di1p lo
matice cuvenite, ne :iimipllll1 ·s ă căiuităm 1În po[i.tioa exitennă a
Ţăr�i R!omâneş1bi idin acea lruillgă iper.i·oaJdă aJobiviiit<ttea şi prin
cipiile stolni oului ca OIIIl de sba!t.
S -a afi rmat de 1t1nii cer.cetălbo.ri că 1aiotiviitaitea dipl om aJti că
a Stolni·cullllii n-a Îincepult ,deo�t 'În 1 68 8, odată cu înscă:u
naJrea 1nepotJUJLui său Oonistaintin Bnînooveanu 39. fiirea au.tro -
39 P. P. PANAITESCU, în Istoria literaturii române, voi. I, Buc.,

1 964, p. 560 ( " Atunci, ţinut oarecum la distanţă de treburile politice,
are răgaz să lucreze la traducerea Bibliei") ; I. IONAŞCU, Viaţa şi
activitatea stolnicului Constantin Cantacuzino, p p . 645-646 ( " n-a co-
32
u
riita1ră a l i Şerba111 , voinţa 1ui .de a-ş1 impune propna 1d es
c·endenţă J a rbro1n1UJl ţării, cllî1111d familiei tSaihe iu,n ca1ia•ot e r
d in a stt i1c, pDin exdutd e r:e a f.mţiLor, pe •care .î i sipoJiază s1i de
avere, făcea impos.�bilă •o icollaborare .in IPol i.tica externă c u
foaitele său Stolnirrul. AJcesita ar fi 1Pe.treouit: a.şa<lia1r •ce i nece
..mi ( 1 67 8 - 1688) , îndelerl:nicin<liu-se ou lucrul l i1 terair , ·seri ··

i nd Istoriia 7ării Rumâneşti, aj1uttînid la trasdiucerea Bibliei.
E gtre u să nii-1 închipwim ]n să -pe OOOJisltaintim Can1taouzino În
afara pOll iti·oiii. 1101mâneşiti a 1aceste i iperii0 aide. Mai •Î!Il'bî i , el
Ill U ;puibeia fi ·ÎIIIl\Po1bri1va pDÎil11ciipiil1o r ei mari , .ca diovaidă că în
an.ii J1Ui. Brî1ncO'Vearrm el i nis!PiÎlră şi con;bim1Uă aiceea.şi ipol i t ică
de •aiproipiere de puJterile creştine în v ed erea unei acţ iun i
de eliberare a ţă r i i . Daoă se poate voThi de o .rezervă faţă
l aborat la opera de guvernare a lui Şerban"). O scrisoare de după

moartea lui Şerban (publicată de A. Veress, Documente vol. X I ,
p. 309) spune, într-adevăr, că .măria sa voevodul mort Şerban Can
tacuzino. - N. N.) se vede singur sfetnic ; alt sfat nu mai încăpea
acolo ; cu toate că îi era frate mai mare domniei sale (acela) îi era
în acelaşi timp domn, nu putea să azvîrle în el ; precum . a poruncit,
aşa a trebuit să facă". Nu reiese din text că Stolnicul nu era folosit
de Şerban, ci numai că era supus la ascultare faţi de domn.
33
de 1po1i t i ca ·extemă a .foateLui său, ea priveşte ro ·chegtiune
{clal\.lZelle pe,nltru 1oare 1Luipta Şerban, de a
de l()lrdin ,intem
i .se garanta de către iimjpe11iaLi d omnia ered.Îltlară) ş i lliil a
tacti că (m01II1entul treceniii de 1p amt e a LigUi Sfmte, m()Ill e nt
pe care Stolniaul nru-1 ,socotea veni1t) . Î:n .al doilea rînd,
participarea la alcţiuni CU!lr1JUirale ,de ,anveng1ură, rCa definiti
V aTea şi publicairea :traduce11�i Bibliei de la Bucureşti d in
1 6 8 8 , însemna o rnl abornre ou fratele rsău 1domnul 40• în sflr
şiJt, c1i.rn. 1corespondenţa ldiJpLormalfroă ra wierrn i i ar reieşi că în
anii l ui Şerban, Sibolnicul Lucra ân can c e l ari a domnea1s că şi
întocmea memorii căitre ,persona:l�tăţ i 1po'litice 1s·aiu state stră
ine 4 1.
T:ratativele l'll!i Ş e rb an Cainrtacuzino cu ausfri e ci i au

început iîn d at ă după as e diul Vienei şi -înf:iiionţaJrea Ligi i
sfi1nte şi a1bunci ise cr[s.talizează şi lini a poJ�tică adapba1tă
4 0 Vezi, în acest sens, studiul nostru Semnificaţia politică a unui

act de cultură feudală, În " S tudii " , 16 ( 1 963), p. 65 1 şi urm., în spe
cial pp. 658-659 (prefaţa Bibliei din 1 688, atît de elogioasă pentru
Şerban pare a fi alcătuirea stolnicului) ; P. P. PANAITESCU, op.
cit., p. 562, admite că şi lstoriia Tării Rumâneşti a fost scrisă, " poate,
cu aprobarea acestuia (Şerban Voevod - n.n.), care era un om politic
cu vederi largi şi cu mari ambiţii de stăpînitor".
4 1 C. ŞERBAN, Contribu ţie la repertoriul corespondenţei stolnicu
lui Constantin Cantacuzino, în " Studii", 1 9 ( 1 966) , atribuie Stolnicului
memorii din 1 6i9 şi 1 688 iulie, vezi p. 696, nr. 1 42 (către Ioan So
bieski) şi nr. 144 {către Mihai Teleki). Scrisoarea din 1 1 ianuarie
1689 către regele Poloniei (la HURMUZAKI-BOGDAN, Documente
/1 r ivi 11 d istoria românilor, Supl. I I , voi. I II, pp. 1 8 1 - 1 82) indică o
mai îndelungată corespondenţă a S tolnicului cu Ioan Sobieski de care
$crb:m însuşi se apropiase din 1 686. Acelaşi, Stolnicul Constantin
Cr111 t arn::i11 0. în D iploma ţ i iluştri, vol. I I , Buc„ 1 969, pp. 7 7 -80,
aminteşte şi alte a c t i v i tăţi diplomatice din această perioadă ale Stol
nicului. De observat, în sfîrşit, că S tolnicul scrie l a ]storiia 1ării R11-
m â n e,1 t i după 1 685. Ch r oni ca lui Nauclerus (pe care Pylarino o pri
mise în acel an de la mitropoli tul Dosoftei dăruind-o apoi lui Can

t .1 cu z !no) este citată la începutul Istoriei (ed. Gregorian, p. 5).
34
de Ţara Roonâneaiscă ipină fa 1 7 1 6 : o înţeleger,e ou marile
puteri aJ11Jbii01bomaine 1În veden::ia oihţirnmiti i.:nidependenţei, cu
ptreorml!parea ide a evi1ta 100U1pa:11ea ţări1i ide căltre vi·Îltorii în
vingălbo:rii ai Porţii işi, to1ba1daită, represaliile turceşiti îin cazul
unui insucces mili1tar al L�gri.i sfinte. Ln acest swp, 1I1 egocie
rile eriaiu desfllişuraJte m ta:i nă, trecerea de p.air:tea ipUiterilor
creşitine era .condiţiionaită :de 1garnn1ta:rea aipăir·ăirii ţării şi, ca
măsură de ipriuidenţă, !se evi�ta 1tra1tarea cu lliI1 singur parite
n er, fol01Sindu-se şi 1riV'alitatea diinltr.e polonezi ş i austrieci,
ausrt:rieci şi ruşi. In 1tot acest fim:p, ţaira oon:bi1nua să-şi în
deplinească iobligaţiile faţă de Pi0artă, ,înţelegînd să m � n
ţină vechiul 1staitut ipoli1tic pînă .ce va avea ·centi1budinea reu
ş itei lUJprt:ei de elibera i re.
N egocieriJ,e 1diin1tre Şerban Canlbaiouziino şi imperiali din
anii 1 684- 1 6 8 7 ·se 1desfăiş0ia:ră ipotriv�t aceS1tor cri:terii 42•
Victo1niile austriece ·d!in v.a:ra 1Şi toamna .ail!U!llll!Î 1 688, 10llJc eri
rea Caransebeşului, a Ş01ba�uiliui 1şi BeLgraldrulw .fac să crească
pre5iiU1I1Ji1l e a9Uipra lui Şe.Iihain, peilltru a-l 1dletermina .să treacă
făţiş de par:tea iimperia:1iJ.or şi aiceaisiha eJD?Hcă incursiunea
mll!lllt eană a 1trupe1o.r generail1ullUIÎ Vetenairni 'Ln l1unlile augiuS1t
şi sepfomhrie 1 68 8 . lmpomtanlta sollie 1trim�să .Ja Viena la
12 octombrie, fonmaită ·di n 1 30 ,de persoane, a\ll�nJd ÎiI1 frunte
pe fratele .şi pe ginerele .dJomnulrui - fo,J1daiche Oantacll!ZIÎn.J
şi Coin stanbin Bălăiceanu - ,trebuia 1Să încheie eZ'i1tănile lui
Şerban, căruia în februarie acelaşi an Curtea din Viena
î i făgăduise recunoaşterea dinastiei sale ca ereditară în
Ţa.na Româmeaiscă.
42 VIRGIL ZABOROVSCHI, Politica externă a celor trei princi

pate, 7ara Românească, Transilvania şi Moldova, de la asediul Vie
nei (1683j pînă la moartea lui Şerban Cantacuzino şi suirea pe tron
a lui Constantin Brîncoveanu (1688), Buc„ 1 925, 1 5 1 p. ; I. RADONI C,
Situaţiunea internaţională a Principatului 1erii Româneşti în vremea

lui Şerban Cantacuzin o (1678-1688), în "Analele Acad. Rom. ", S. li,
Mem. ist., 36 ( 1 9 1 3-1914), pp. 949-9 7 1 .
35
Tratativel e ce urm a.u să se desfăşoare la Viena, ş1 care,
ccm1parînd puterile inegale ale partenerilor, .ascundeaiu şi
mu1'te il uzi·i . nu piuitearu sait�'Slf:ace exigentele ide prudenţ ă
pol i•tică a!le s tolnicului, ·Care crnnoş1tea dc1rin�a H aibsburgi l o r
de a o•rupa T1a:ra Româneas.că, ·de a SJuoceda :un t oaJte prero
gativele o t om ane pretutindeni unde erau aştept aţi •Ca „ el.i
b ena�01'i " . Momen:rul unei mperi făţ i�e ou Poanta ş i al ad u
ce:-·i i austriecil o r .în ţairă nu era deci bine ales. Acbul cc
urma să f,ie î ncheiia1t l a Vi ena ·tlrebuia, .pe de alită parite,

�ă inlă1bure de l a d om n i e pe ceilal ti frati C antacuzino Î l l
favoarea rdescendenţe i lrui Şed:)la1n . ÎmprejUJrările îngăd uit:"
stolni.culu:i evi1tarea ambelor r�sourii al e 1s.ol i ei . Î nainte ca
acea-.ba să aj ll!Ilgă l a V iena, Ş erban moare l a 9 noi embr i e
1 688 şi cont emporanii dau acestei imorţi un sem politi c 4 3 .
Su cceS101rul lui Ş erban, Co nSJtainiti n Brînwveanu, ccmE r
mînd i nS1tructiunile sol i ei , depunerea j mărrnîntu1lu1i ş i înche
ierea t ratatului , mentinînd deai poli:tica arntio1tom ană car e
n u - l putea d espărţ i de predecesorul ş i unchiul său , ins i s t ă
asupra clauze i dii1otiate rde pmdenţă, viribuite pe care o Îm
părităşea 1cu m ento rul său încercat, Stolnicu l . ., Lncă n u es�e
�� învinui rea adusă Stolnicului de a-şi fi otrăvit fratele cu com

p l i c i t at ea lui B rîncoveanu se întemeiază pe mărturi i invocate de a<l
\'Crsari poli tici (croni carul Radu Popescu. după Ioan Mav rocordat.
s o ( i a şi fiii lui Şerban. de unde ia. probabil, acuzaţia Dimitrie Can
temir). Zvonurile din 1688 sînt menţionate cu îndoială ş i de RaJu
Popescu ş i ele Neculce. Confirmarea lor, peste 28 de ani, ele către
Stolnicul Însuşi, în momentul d i ficil al mazilirii fiului său, Ştefan.
este suspectă : ca putea avea ca scop numai demonstrarea fidel ităţii
f a ţ ă ele Poartă. Vezi analiza acestor mărturii în studiul nostru Semni
fica(ia politicu a unui act de cultură feudală, în . S tudii " , 16 ( 1 96.3)_
pp. 6 6 1 -662. Problema rămîne deschisă ş i în stadiul actual al cerce
tării ei nu se poate aprecia. după părerea noastră, decît că faptul
este posibil. în concordanţă cu moravurile vremii. dar insuficient· ates
tat ele documente.
56
vremea aceea ce grîndeşti - scrie B rîncoveanu lui Bălă
ceanu - , că 1tuooul şi tăitairul încă este în puterea lo:r " 44•
I ar reacţiunea Curţii din V,i ena, trimi1t1erea general ului
He i1ss ler să ooUJpe Talia Româmească , faptul că turciii reu1ş e:s·c
să respingă pe aULSltrieci şi să aşeze iÎn Transilvania pe
Eme1ric Tokoly confirmă această ipoli1t iică pmdentă. „Nu
avem rnioi ·o nădej de fo nemţi - v:a isorie Stol111 icul 1agen1tu
lui său din Moocov1a -, pTeoum n-am avut ni-6odată m ai
înainte, şi ne ir.ugărn lui Dumnezeu să inu avem nici:o dată
de-ia face cu dînş i i " 45•
Numai pi-i v i r ea atentă a condiţiilor politice ale Ţă:ri1i
Româneşti în uil1bimul deoeni•u al seoolului al XVI l -1lea poiaite
îngădui înţelegerea polwti1oii ch�bruiite duse de stolnic şi n c
po.bul său, B rîincoveanu.
foi1tenţii1le expainsionisit:e ale Austriei se vădii.seră după cu
cerirea Bel1giriaduh11i , î n 1 68 8 . Cal11t em�r. bine i1nfor:ma1t asu
pra evenirnenbelor timpului, şrt:ia atunci că imper�ali1i ceru
se1ră „•regai!:11.1l Ungan;ei, limpreună cu p11ovinci ile re ţin de
aceaiSJta, adiică Slavonia, Crioaţia, B os ni a , Senbia, Bulgaria
şi Tna11JSil vainia " 46 , m ai bine de jumăbaite din ;p 1 1sesi1unile
europene al1e TuTciei, i a:r Ne culice :nota 1că „1tot 'Oipinteau
nemţii să foe Dunărea hotar " 4i. Pentru că, deşi traJtau cu
44 Istoria 'Ţării Româneşt i de la octombrie 1688 pinii la martie

17 17, ed. C. Grecescu. Buc., 1959, p. 21 .
45 A. C. STOURDZA, Constantin Brancovan. prince de la Valachie
( 1688-1 714). Son regne et son epoque, voi. I I I, Paris, 1915, p. i8.
4 6 D. CANTEMIR, Histoire de l'Empire Othoman, trad. de la
Joncquieres, voi . II, Paris, 1 743, pp. 175-176 ; cf. şi raportul din
1689 al trimisului rus la Viena, loanikie Lihudis, în A . KOCIU
BINSKII, .Mi i oni, Odessa, 1 878, p. 45.
4 ' I. NECULCE, Letopiseţul Tării Moldovei, ed. 2-a, Iorgu Ior
dan, Buc., 1 959, p. 1 42. Incă clin timpul tratativelor de la Viena,
austriecii doreau ca Ţara Românească să fie faţă de ei " tocmai ca
Ardealul " (Scrierile Cantacuzinilor, Operele lui Constantin Cantacu:ino,
Introducere, publicate de N. Iorga, Buc., 190 1 , p. VII).
87
Tara &omâneasică, ceea ce ·Îns emna reounl()aşterea un e i su
v e mnl�tă�i .făiră carie nu :se puteau colllc epe legăJtJuri di:plo

mat i ce , şi rfăgăidtuiaiu Lui Şeroan ·conducerea armaitelor bal
caini ce in luipta firnal ă de eliberare a peni1I1JS'Ulei, fo anul
unmăito.r mc1rţii a cesibui a Ha111sihu:rgii 1oer tU1rcilor Ţara Ro
mâ neas c ă , i1ar în rno·iembrie 1 689 trec mun ţi i �i o cupă Bucu
e
re�bi i. Î n as em n ea împrejiUJrărri, B11încO'VeaI11U put ea spune,
ca şi oroni oaTul u ngur , că �i:nperi aE.i niu vor dedt să S'chimb e
„ jugul d e l emn obom<l!n cu �..in altul de fi er " 48• Dair nu o
aserr.en e a : s ol·uţ i e căm1taiu român i i în1tr-o ep ocă ce în c pe a s ă e
l e lum in�ze ciriwn1tul unei d1iherăr i ·d ep l i n e . Respingerea
oferitel or a u1sfriece era, d impOltrivă. singur a ipol i1t i că irn ţe
l ea1prtă, :r.rni ou 1seamă d'l.llp ă cam�ania din 1 6 89, raî.nd locui
t orii Tării Roimâneşiti au î nţ e l es cÎ1t u i COiSlba p re z en ţ a căt a
nelor nemteşiti . i a:r sulttanul Mustafa al I I - i ea p ăT e a d L5pus
să :traiteze m a i blrÎlnJd un s:taJt pe c a r e evo1luţia p ol irti.c ă init:er
nat ională îl adusese în p rima l inie de �păirar e a Impe riul ui
o toman . rnrnrg5nd pîn ă la scllitlrea birul ui rpe 1 69 1 49•
A scoate pe austri eci d i n tară pr i ntr- o i ruterv enţ i e t ătă
rască de nu m ai 2 2 .de zile a foisit unul din marii le examene
date cu succe5 de B:rÎ·n'coveanu in eforttu rile sia;le d e a l�mita:
la minimum paguibele unui e�aJt prins î n1tre .două 1foc'.llr i. D ar
şi după re1tragerea căit an elor, pulterea habsbuirgii1că răminea
amc n ! n t ărt.o·are şi aV11dă pe oulmHe Carpa�ilor, �n Transi l
vania 1;ubj ug a:t ă aurind ·priintr-.o 1nouă .a:nmă, aceea a ipro
z e hti smului oaitoli c, ca re v a impun e uni1rea românilor orto
do cş i cu Roma îrn 1 699. La '1lrihllltu l imens plă1t it P o:rţ 1 1 , se
adăiugase cel pretins de au st riec i , a!Sltfe l îndt î n 1 6 89 De-
4 e Mihai Csercy, citat de G. S. ARDELEANU, Ştiri privitoare la
istoria tărilor române, in corespondenţa împăratului Rusiei Petrn I. în

" Studii şi cercetări de i storie medie" , 1 ( 1 950), p. 1 86.
49 N. IORGA, Histoire des Roumoins et de la Romanit(; Orientale.
voi. VI, Buc., 1 940, pp. 509-5 1 O.
88
mentie Fom�n @l putea informa pe ţar că Ţ,alia Românească
pl ăteşte .triburt şi ,turcilor, .şi 1tă!taai.for, işi austriecilor &o.
ln 1ace1laşi :timp ,Îinlsă, aJdjru!dooarea principme1or diunăirene
unei pulteci JS3/U alteia deveniise jocul de cantio.g.rafie poli:tică
favior.iit a:l .diip1oonaţifor wropeni. La .prerenţiile 1l1ui Sohieski,
care cerea să i se 1pilăJteaocă cu Mollclova sarori.fi.cii1l e .făcute
pentru creştinătraJte, saiu ale împăll"a!bl.rlui Leopold I , care-�i
revenJd.ioa priviiilegii.l,e prăifrui!te de 1suver.an al Ungariei, se
adăugau p11oiedtde iru;,piiraite •ale Regelui Soare, LU!diovic al
XIV-ka. La Versai·lil es rSe plănuia CU111n
11 area lui Sobieski
cu o prinţesă froinoeză, aomidîndu-i ca zestre ţăirile române,
„ ip e c a re - citim Înillr-'uin raipont diplomaitiic al vremii -
mai e�aitea sa i 1e-ar ce1da după alungarea tu11cilor din Eu
mpa" 5 1 • Urnnaiu ambiţiile LUIÎ. Emeri.c TokOly, dornic •să
creeze un avanpoot f.raillC ez fa Dunăire, la dominaţia căreia
1reflecta Î'llLSă şi duoele .de Lorena, 1ce se visa suveranul
Ţării Româneş1ti, comiiderată de cufare 1diiiploma:t firaincez
drept o „moşie" 'bună id e atr.i:bu11t •ori cui , după nevoile echi
librului poliiti·c eunapeam 52•
Camoel.ariia ·diiploma'bică 1brim·oovienea:sică niu ig;n!ora acesite
combinaţii naive, primej dioase numai cînd autorii lor aveau
şi pwterea de a le ·transforma in fapt. Dar după .pacea de
la KairJowilf:z punctele neviralgice ale oOII1Jti,n e1111:ului se mută
în apus (Spania) şi î.n i!lO'l'1d 1(Suedia) . ln această acalmi e
relativă de .care ise bucura v>remel.nic Eruropa de sud-est,
noua putere mil:it'<l!ră aş.teptată isă se ait1ate mai cunînd s <tu
50 Ibidem, 482 şi 508 ; L. E. SEMIONOVA, Stabilirea legăturilor

diplomatice permanente între 1ara Românească şi Rusia la sfîr�itul se
colului al XVIII-Zea, în „Romano-slavica", 5 { 1 962), p. 36.
61
Ms. fr. 7 1 76 al Bibliotecii Naţionale din Paris, după N. IORGA,
op. cit., p. 496.
s2
Ibidem, pp. 503 şi 508-509.
39
mai tîrziu la Dunăire şi ou care r aipo11burile trebuiau pre
g ă t iite din ti mp rămînea arum Rusi a.
Î n raicea!s.tă conjuncltură, i nfoilUlla ţia poli1tică, reflecţia arn
pira evenimentelor contemporane, ,conjugată ·CU aceea asupra
isrtoniei însăşi, .răibdarea, cur ajul , fadul, adică î1n:suşirik
diplomatului, puit:ea:u fi id e un ajtlltor 1hotă11Îtor pentru o ţară
in oonj ura:tă şi rîvnită. O lungă peirioadă, B rîn co ve an u va
avea alături , în Stolnic , pe omul ce lin tmnea aceste rare
calităţi.
DIPLOMATUL
Cîteva uncăipeni ale Curţii Vechi, în i nima Bucureştifor ,

au 001n cen1brat 1În ainii de trecere 1din:tre al XVI I -lea şi a l
XVI I I -lea veac cea mai intensă activitate .diplomatică d i u
Europa de sllld -e!it. Fire tainiice, care atingeau îin nord-ves.t
V·iena, în nond-est Mos1mva 1Pinin l aşi, Baiturin şi Ki e v în ,
sud Comtan1tin01poliul şi Ie:ruis·a!llimuil, 1Î1n sud-vest Veneţi a,

se înnodau 1pe masa .de lucru a sitolniouJ1U i Cantaouzino. E l ,
n e sjpune Del ChiaJ110 , „rdfurij1a oore9i?ondenţa diomnului cu
suveran.iii oreş1ti111i şi •avea în gir ij ă pe :secretarii pentru lim
bile .itaE1aină, l a!tiină, 1germană, polon ă, greacă şi iturcă " ss .
El juideca situaţia inlternaţională, doicU1mentat de presa oc
cid-eD!tală oe- i sosea ou regiUJliaritate pri\Jl V1iena sau de o
reţea ide intfionmaibori aviza.Jţ:i, ·demnitari sitrăini ca Alexandru
Mav·:rooondait Exa.pori1tuJ •la Ocmsita111bi1notpol, conJtelc Ferdi
nand de Mansilgl�. aontele Mikes ,şi alte pensonalităţi poli
tice din Auis bria, cancelarii F. A. Golovin şi G. I . Golov
k·i n 1clin Moocova, ina!l·ti .prela�i, 1ca Dosi1tei al l errusa.Iimului
şi Hrisant NOitara, negustorii, 1ca cei ai Oompainiei .g receşti
din Braşov şi Viena, ambasadori sau simpl i 1a:genţi în .plata
53 A. M. DEL CHIARO, op. cit., trad. rom., p. 1 04.
41
oanic elariei muntene 54• El anaJriza, d miigur cu scepticism,
dar cu preocuparea de a ll!U-'i 1scăipa nimic, 1pr:onOS1ticuri1te
·
politice id�n calendarele astrologice ca Fole tul novel, Tar
tana degli influssi sau al'căitntirile ermetice ale lui Chiara
va lle ş i F1ourniol 55• EJl dădea insbrucţi1u ni verbale sau în
sori1s num e mşilo r agenţi dipJ.oonati.oi, ipleni.potenţi ari, cur ieri
care soseau şi plecau neoontenilt din capitală. El era consi
lierul de politică externă al domnului î n ceasurile de seară,
expe!1tul la 1tratativele oficiale ide 1dimineaţă icu ambasadorii
s.trăini ·m trecere sau s011ii ipult eri l or vecine, conv:ivul fin de
la banchete, amfitrionul 1oaspe�ilor de imarică, ş i 1to1t el încheia
programul noaptea 1tîrziu, la lumiina tremurată a fădi iloir
de ceaTă, d escifaiînd m esajele secrete ale trimişilor munteni
la curţile stră�n e .
5� Despre activitatea diplomatică a stolnicului Constantin Cantacu

zino şi a lui C. Brîncoveanu, vezi N. IORGA, Introducerea la Operele
lui Constantin Cantacuzino, p. VIII, şi urm. ; C. ŞERBAN, Legăturile
lui Constantin Cantacuzino cu Rusia, în "Studii şi articole de istorie",
2 ( 1 957), pp. 237-254 ; IDEM, Contribuţii l a repertoriul coresponden
tei stolnicului Constantin Cantacuzino, în " Studii", 19 ( 1 966), pp. 683-
i05 (şi referinţele de la p. 685, nr. 23) ; L. E. SEMIONOVA, art.
cit. ; G. S. ARDELEANU, art. cit. ; GH. GEORGESCU-BUZĂU, Un
diplomat român la Moscova la începutul secolului al XVIII-Zea : David
Corbca Ceauşul, în "Relaţii româno-ruse în trecut", Buc., 1 957, pp. 42
-62 ; P. CERNOVODEANU, Bucarest - important centre politique de
sud-est, curopeen a la fin du XVII et au commencement du XVllF
siecle în RESEE, 4 ( 1 966), pp. 1 4 7 - 1 67.
Pentru strînsele legături cu ambasadorii englezi la Poartă, William
Paget şi Robert Sutton (pe Heneage Winchelsea şi p e trezorierul com
paniei engleze a Levantului, William Hedges îi cunoscuse în călătoria
de studii din 1 667, cf. E. D. TAPPE , An English Contribution to the
biography of Nicolae Milescu, Î D „ Revue des etudes roumaines" ,
1 ( 1 953), p. 158 şi appendix A), vezi P . CERNOVODEANU, Relaţiile
economice ale Angliei cu ţările române în perioada 1660-1714, în
. Studii , 2 1 ( 1 968), nr. 2.
"
55 EMIL V î RTOSU. Faletul nove!, calendarul l u i Constantin Brîn

C o t '('(l n ll J G93-1 704, Buc„ 1 942, pp. XXI-XXIII.
42
O cancel01rie n.!U!l11 enoaisă redaidta, tălmăcea, sicm.Î!a 111 eî ntre
Pup1: dlll!pă direotivele siaJ.e : Amlbon Mairi1a ld'dl CMairo, secre
ta1rul idiomneisc, penlbnu 1i1talli«mă, me1d�cul Bar.uoliom e o Fer
ra.tii penibI1U .gemnană, Nicolae F1ol101S de Wolif penlbru ·La: tină,
.AfeDJduli Cl'lllcenul ,şi 1&ţ;iva dieci 1JU1110.i penlbru mesajele în
sla
liimiha b0tr, fraţii Dav.iid şi Temlior Ooo1hea 1peIJ.ltnu l atină ,
v.onă, ·msă �i 1gireacă, Oonsbanltiin Stnillnlheanu pentru misi
vele :mmâneşltii , ·atliţi Mcrelbairi ipenltmu ipnLonă şi m aghiară, la
care se 1adăiugau Amidniea W1dl.lf, Petru Gninner, Nruocd1o de
Por.ta, . foain Frnnoo, ip�p a N i ,ooh1J� ş i slu ihaşii maii măirunţi
c0iooerrn naţi ide bog,aJta ·oorespo:ndenţă a acestui acbi v om de
,43
s t a t 56. Vis,tieria îi însotea actiunile d i n ţările sit răine cu
P uno- o
i l e de taleri şi 'ducaţi,. cămara domnească cu zibe-
l ine ş i 5,t of e 'Scumpe, hergh el i i l e ·Cu cai frumoşi, moşiile cu
butelci de Tokay şi Drăgăşani, stupi ou miere , turme de
oi şi care cu grîne menite să netezească d rumul şi să pre
gătească primi rea solilor. Nicăieri îintre V1i ena, Moiscova şi
Stamhul nu se ducea o m ai vie şi mai atentă muncă de
rei at i i internaţionale.
Rolul poli1tic al aceski cancelarii bine info1rnn a te şi active,
comparabilă cu to·t ce avea maii hun diplomaţia europeană
a vremi·i , a fos't foarte m are.
Dornic .. să- ş i t aie o fereasibră spre Europa" , Petru viza

în pol i t i ca l ui i eşi rea Rusiei l a două mări , B alrtica şi Medi
terana (aici. prin Marea N eagră ş i Dal'danele) ş i î:ntîmpina
d o ! ajversari. Suedi a şi Turcia. Bunele relaţii cu Ţara Ro
mâ nească îi ofereau ţarului în timp de p ace 1un centru de
i n format i i poli t i ce armpl e, p roa spete, verificaite despre poli
t i ca internă şi externă otomană, 1potenţiailul economic 51
m i l i tar al Porţ i i , intenţ i i l e ei i medi ate. obţinute prin în
tima retea diploma,ti că C1rgan:.r:ată de stolni1cul Oantacuzii no.
Pr i n aceea�i retea, ţarul aflase o cale sigUJră şi comodă de
t recere a c ur i e ru l ui său de l a şi spre Pe tru Andreevi ci Tol
s t o i , ambasadorul rus la Constanti nopol. N i ci un al t stat
din sud nu-i pu tea face RU1s i ei J.Jsemenea serv1i oii , Moldo-va
f i i n d în acei an i supusă s chimbărilor f.r ecvenite de domni,
di n care nu t o ti e rau ami,ci i ţarului şi în nici un c az l a fel
de av1i zati d iplomaţi ca B rîncov eanu. În caz 'de război, Petru
ş t i a că va putea conita pe siprij1inul economic 'şi mili tar al
ro mâni l o,r şi, pni n intermediul lor, al 'celorlalte popoarr
balcanice, care-şi făceau ipregă1tirile imi l itare ou ·sprij i n de
la B1ucurerşti s au pe teri·toriul Ţă.ri i &omâneŞiti.
�8C . ŞERBAN, Legăturile . l u i Co11slantin Cantacuzino cu Rusia,

p. 239. n. l O.
44
Corei.spond en Qa diplom at ică a anilor 1 i O 1 - 1 1 1 4 confi rmă
pe ,deplin aceste aşiteptăiri ruseşti. Mesaj ele .trarnsmise pr in
solii mutlJt:eni ai ·timpului - Gh. Caisitri·otul, David Corbea,
Teod'Of Conbea, ·c ăpiita1nul Savia ConstainJbin, Panaiirt: Radu.
P etru Dannian e1bc. - ·rup�i·nid i1nrformaţ�i 1aaire puteau scăpa
lui P. Tolst o i , mai p uţin in'tr101du.s, prin •p o ziţia 1sa de am
b asado r .a.11 Rursiei, în intiani�taitea oercuriiL01r politice otomane.
Î1rubîlniim în aceSlte sicrisio1rii infoinmaţii mil1i1tare, ca ifll t enţi ile
vizirului Ta:tla1bia n MiusJtafa de a declara război (1 i 02) sau
de a bloca gurile Don11.1l1u i ( 1 i04), numărul sal ah orilor t1�i
mişi În Crimeea pe1111tru CO[lJSJtrui1rea fortificaţiilm ide I a
Kerici s aiu e feobivele flo1tei buriceŞti din acel port, î n ă s pri
r ea ,r a p ortuiniilor turco-'tăitaTe siau incend i ul ide ila şanti ere l e
din Cons1tanibi niopo l şi pagu:bel e Hotei tu rc eşti 5;. Î nitî l n im
portrete ale înalţiJ,o•r d em n it a r i otom an i, c a Tatlaban Mus
tafa, cair.e nu ştia .să sc rie şi nici să 6teas că " , de.�crieri
„
f.iine ale stării de spinii!: din Consit:iantinopol, um:le în toamna

l1ui 1 7 0 7 , da:bori1tă t ernar ei vizirul•ui, „,poporul geme, se vor
beşte mult şi a/1ar /1rofeti" (�1ubl. ins . ) . Dar aria inform a
ţiilor este mai J argă, el e pnives-c 1rnpo1riturile alJ'Slbriecil or cu
răisoulaţi.i lui Frnncisc Rakoc zy, poziţia Franţei , Angliei sau
Olandei în privin.ţia Tiraills ilviainiei, .campaflli ile suedeze î n
Saxonia şi Ucrai na, foametea din F r anţ a ş i chi ar detalii, a
cămr iilTllpoirtianţă nu putea s c ăpa unor oameni 1Doli•b ici a v i
zaţi, 1ca soandaliul p rodus la Paris de c ăsă:to rj a morgana t i c ă
a lui Ludovic al XIV-lea <lu doamna de Maintenon.
Satisfacţia primiri� ac estor �tiini era mare la Moscova � i
e a ex,pl,ică f r ecvootele seri.sori d e imul�umi.re ale ţarului ş i
ale oancelarului său F. A. Golov in , aid resaite ·sibolnicul u i saiu
lui Birînooveanu, binefăcăJtorul prearnilo�tiv şi iprea s cump " ,
„
perut:ru riîvna sa creştiină " , îind0011niul să scrie dt mai des,

„
„ căci marea pI'ietenie a lumină.ţiei-vioastre e pentru noi :)
57 G. S. ARDELEANU, art. cit. , p. 204, nr. XLII.
45
.:::·.:
�· .
..- · -... .
·-· ·. ·,.-- . - - -
. _ .-
mare rruî:ngiîiere" 5 8 . Ţ1a111ul ntU tignora ni1ci r·iiSlou'l<ille lui Brîn

rnveainru, care prin 11ela1ţii·le 1s a:le •Ou Rulsia 'Îşi primej diui:a
domnia şi vi aţa, ,de aceea î1l mamaj a, făig ăidu1inrdiu-i ca 1r;:f �
plaibă „toată 1ndiura:rea nroa�:itră " ,şi �şi extrrtima năidej dea
„ c ă şi :ID viitor aiceeaişi 'Va fi mclinarea v·oastră rfaţă de noi,
din datorie cre�tinească" 59•
Evi dent -că Brîncovean u îşi asuma toate aceste riscuri în
tr-u n scop politic precis. I:nltenţi•iile Riusiei •de a rel ua ()lst i
lităţile ou P1o a11l1a dllllp ă moheierea răiz:h oiului no\rdii c erau
limpezii .ş i în 1tdiirni1oiia ipăicii I1ll'St0-lburnce dim 1 700 nu credea
ni merni la Bucure�ti . PiroMemele care se 1puneau fo a1ceas·tă
si turaţ ie emu imai în1bîi ide a 1ş.t i cînd înţelege ţarul să declan
.şe::e războiul cu Poarta, .de01<1Jrece eveI11tuali1tatea c ă acest
război va avea ca 1tea:tPu iall r0sbili tăţilm Ţara Românească
era pwbabilă, cu tJolt ce decumgea de a·iloi ca efo,nt econo
mic şi mlliiit>ar. Acesft răzlboi putea aduce eliberarea ţării de
sub t urci .şi , în acesft caz, se :punea rprioblema viitorului său
statut, a relaţiilor cu ţarul saiu se pultea isfâirşi cu .o înfrîn-
ss
Ibidem, p. 208, nr. LXIV.
59 A. C. STOURDZA, Constantin Brancovan, Prince de la Valachie,
�ol. III, p. 3 1 , nr. 20.
gere (cum iva lfi cal1JU1 la StăinileşJti 1în 1 7 1 1 ) . Dommtl ibre
buia is:ă iprevitnă ambele siibuaţiii ; $n 1cea 1die-.a doUJa se ivea
primejdia compromiterii lui, deci necesitatea asigurării secu
rităţii viitoare a familiei şi averii sale.
Iaită de 1ce, din parltea nomâneaiscă, ipe lâng ă informaţiile
ş1 seiividiJJ.e amimltiite, cercetairea 0.nlteillţi·iil<C>J· �amu!lrui este ne
oonitenită. ln sorÎlsoaJPea ·din 6 âieoembnie 1 7 03, prezen!taită
de Q!IIlul Canitaiouzimlillior, Datvirl Corlbea, donitellllti G. I. Go
l1ovikÎJil, dorinţa ide a ,OUJil!oa!Şte a1ceslte Î.Il!tenţii este limpede
eXIp:rimaită. P10poarel•e 1din Pen�nsull:a Bal1oanică, scnie Coobea,
CI'llltli 01păJsart:e Ide o1J�anâ. "11 -'lllll m11giait �rnltr�n gilais pe .dom
n'U!l meu şi 1-.au ·Î:nt�ebat ce 1brebui e 1s ă facă şi cum s ă în
ceaipă" llUlplta de el�b eraire. De aiceea Cooibea înitrea:bă „ ce
sper.a!Il'ţe să s·e dea aces'tlor p.o!poaire, ·Cum să .fii. e a:sigura;te şi
4'1
oum să li se vo,rbească d espre tot ? " 60 • î.n aceil aşi itimp.
Brîncoveanru vrea garanţii penrtm pensoaina, familia şi ave
rea sa şi le obţi1ne în 1 iO l , pnil1!tr-:o ]alovannaia gramola
( act ide favo are) , care-i asigură lui şi C anrtacuziinil101r, În caz
de primej die, azi:! În M ali0nU1si a 6 1 . în l i 09, angajamentele
reciproce i au forma unui tra1ba:t 1�earet de alianţă, al cărui
text nu a fos1t 1Îlncă descoperit, ,da:r des.pre exisitenţa cănuia
ş·t ia I o an N ecuke. T1r atatul prevedea a:l ianţa mihtară a ro
mâni lor. care urmau să 1a:siooieze şi p e sî.rbi şi bulgari În
vi !1toa:rele ostilităţi mso-"turce, 1şi aiprov;iZJicmarea de căfre
români a armait elor ruseşiti. Petru a:s,igura apănarea armată
a Tări i R.o mâneişti. independent.a ţ ăr,ii sub garan1ia ,rusă ş;
recunoaşterea ca domn a l ui Brîncoveanu. O altă clauză
prevedea, 1desiigiur, că itratabul se v.a aplica 1n momentul in
trării trupelor ruseşti pe teritoniul Ţării Româneşti, deoa
rece peS1te doi ani ,îl vedem pe Bnî111o oveanu s1tfo:d În 1rezervă
în timpul 1U1ptei de lia Sitănileş.ti, fără ca tarul să- i facă
62.
v r e o imputare
Î nccpînd legăturile d�plomaiti ce cu Petru I, s.tolnicul C:Lll

tarnzino şi Brîncoveanu a:u avu1t �mă şi un plan pol i1ti c m a i
înalt. acela al at ragerii ţanu1ui căltre războiul ou Poarta.
al grlibiri i acestui confl i ct de la care ţăinile 1mmâne spe
rau ait'.1t de mulit. Misiunea la M oscova a lui Gheorghe Ca�
trio1bul din apri l1e 1698, cu care 1se rel1uau C()J]tadtele diplo
matice rnmâno-1ruse după solia 1airhiunaindri1bului hai,;a din
1 688- 1 69 1 , a avu1t ca obieat exipunerea unui pllan de luptă
antiotoman conceput la Bucureşti, pentru acceptarea cărui a
s-a apelat şi la i nfluenta 1sipăJbairului N i,colae Milescu, înalt
funcţ i onar tocmai la M�niSiteml d e EXiteme ms ( Posolskii
0 0 L . E . SEMI ONOV A, art. cit., p. 40.

6 1 Ibidem, p. 48.
62 Ibidem.
48
L Y C E V M
P A T A V I N V M, .
Siue
I C O N E S E T V I T AJ
P A TA V I ! ,
P R O F E S S O R V M,
MDc;,I.X.X.X 1. P V B L I C E D O C E N T I Y M .
P A R. S P R. J o R. ;
:rh eologos , Phi lofopbos & !-.tedicos corn p i edem ;
P E R
CAR O LV M P A T I N V M , E Q: D. M·
D O C T O R E M M E D I C V M P A R I S ! EN S E M,
Pnmarium �h�rurgia: Prof�{f��e� •
..
P A T A V I I , MDC LXXXU.
�a,zbn
Ty p i s Petrj Maria: Framb ot t i . Superiortim ptrmifHf .
(J 1'/d5 (jtknm ,
·
1 2. " Cu m era într-o vreme la greci Ath i n a . acu m Padova la /taliia„ . " .
A colo îşi desăvî rşcşte Const antin Cantacuzino educa ţ i a „ .
1 3. . . .l a U n ÎN'rsitatra u n ci e m e m o r i a s t u d e n t u l u i
ro m f1 11 e s t e p î n ă a z i c i ns t i t ă .
l .J . Î n ] t a l i a . .. s c a u n u l şi c u i b u l a t o a t ă cl ăscă l i i a
ş i î n v ă ţ ă t u ra „ . t î n ă r u l C a n t a c u z i n o cerc e t e a z ă ce
l e b re m o n u m e n t e l u î n c l u - i în c m n ă r i ca acestea
d i n .. Pa l a t u l Vcn e t i i .... î n casa ce ş a d e P r i n ţ i p u l
c u a l a l ţ i m a ri . . . " .
15. . . .î n v a t ă cu d a s că l i re p u t a ţ i . ca A lb a n ia
„1 /ba11rse . . .
13
I -! 15
- -
J 12
/ ./
I 1 . . . . c u rn p �1 ră răr(i Î n s c r i se în l,at alog11l Început la iulie I u G i. . .
17. ... dar le şi studiază, extragînd din ele
ca
străv ech i învă ţătu ri,
acelea ale lui Cicero.
1 8. Î nt o r s acasă, prin Viena . . .
1 9 . ... S t o l n ic u l p r o v o a c ă pedepsirea celo r ce a u une l t i t L;1ciclcrea ta

tălui său, o b \ i n î n d c l r epta l e d e I a A n lon ie-vodii din Po/Jeşti.
2 0. Î n a d o u a sa d o m n i e G r i go re G h i ca a î n c e p u t i a r p r i go n i rea
Ca n t a c u z i n i l o r . u t r i m i s l a v i z i r u l p î n - î n 200 d e p u n g i ca s5
o m o a re pc acei b o i a r i ... V i z i rul n u m a i a u l u a t b a n i i , i a r p r e c 1 1 - < 1 l.!
t r i m i s l a Cril s u rg u n . Î n s ă n u m a i p r e R a d u ! l ogofăt u l ş i p r e $ ă r ban
s p ă t a r u l . i p r e C o s t a n d i n S t o l n i c u l . .. " .
_ I . ., . . . i a r m a i ca lor ş1 cocon i i cei m 1 c 1 . M i h a i . Matei. Io rdache

a u r ă m a s l a Tarigrrl(/ „ .
/1rikaz) 63• Memoriul muntean oupriinde a un plan complet
de acţiune m iliit ară . Turcii trebuiau surprinşi pe două fron
turi : unul rusesic pe li1boralul de nor:d all Mării Negre, prin
ocuparea Oceaikovului şi a poDtului Kerci, ,ceea ce ar fi
dus la i zol area 1tăltairilior idim Or�m eea de cei din Kruiban, iar
al doilea românesc (moLdaiv·o-muntean) , împotriva Bugeacu
lui. Se conta, Î1n proipuneriea mnm1teană, pe truipele mold.o
vene conduse de Gonstan1t in Tiurouleţ şi ;pe coo1aJbo-rarea ltru
pe1o r popoa.rel1oir ba!lrcanice.
Cî1teva detalii ale m e m o ri1ufo i sÎinit seirrm i ficabi ve . Allltorii
lui ţin să eohiLibreze iraiporiturile ,inegale dmbre isitaltul mic
care era Ţara RomâneaiS1că aibuinioi şi Imperiml rusesc. De
aceea, ca şi cu zece ani foainte Ş erban Cantacuzino în tra
tativele ou austrieciii, se v-onbe�te în nlllffi ele tuturor popoa
relor areşt i ne ale Bakani:lo.r, amintindu-se că proplllil e rea
vine şi „ din pairltea 5ÎII1biJor, bulgariillior, macedionenilor, ar
năuţilor .şi t uturio r cdoola1te neamur,i elene" 64• Pe de altă
p ade, ajutorul cemt ţairul1ui este numai de colaborare
armată. Se sub l iniaz ă oă Ţara Românească şi grupul <le
popoare b akan�ce au un ;potenţ�al mili:tar aa>reiciaibil, în o r i ce
caz ooficienit ca 1să as�guire aip o i .a;păirarea ,regiunilor eli

berate, aşa încît nu se pune pmbllema prell\.lll1girii interven
ţiei armaitelor riuse în suJd-es.'t. A11giwne111bul este .prezentat ca
o preocupare de ra tll'll priovioca ţaimlui mari chdtuieli de
război, de aceea „noi numaii acum vă 1rugăim să ne elibe-
83 Scrisoarea Stolnicului către N. Milescu, în ms. rom. 5 1 48 al Bi

bliotecii Academiei, p. 205, şi P. P. PANAITESCU, Influenţa polonă
şi rusă în cultura românească, Curs universitar, Buc., 1 935-1936,
pp. 600-601 . Planul este rezumat de L. E. SEMIONOVA, art. cit.,
p. 37, după originalul din arhivele din Moscova ; cf. şi P. CERNO
VODEANU, art. cit., RESEE, 4 (1966), p. 1 6 1 .
u Ibidem, p . 37.
49
rat i , 1chlnrlu-ne o si ngilllr ă daltă aj1uJbor " , linia DunăJrii urmÎII1d
a fi apărată ulterior de air�aitele ·11oonâne 65 .
Deschiderea 11.JJilUJi frnnt aITTJbi.otomain �nbr-.un moment cînd
o.stil1�tăţjle au:9tPo-iDtwce erau ·pe sfiîqilte Qîn ou11în1d V•OC �n
cepe 1t11aJba!tivele la Carlow�ltz) nru oonvenea 1î rnă ipoliiticii lui
Petm, caire rse .pregăJtea 1penltru ,r ăzbo�ul 1nolidic, aşa îndt
propunerea imunrteaină ·esite aimrî.naită. Brîincovea111u se plÎIIl ge
într-·o :�wPisoaire adiresaită lui Cas1trim1tuJ de „ îindel:ungata îin
tîrziere ·şii marea tăcere " ·şi :sltăruie asu:pra •oponbuni1tăţii unmi
război 11uso-1turc îrntir-un moment oî111d „rpurt:erna pă:gină a
slăbiitt foairlte muli!: " . S.olllll mruniteain va 1rămîne la Masco v a
pîn ă în 1:!o amna anulu i 1 7 00 fără a .pr imi răsipu;nJs1:_i,l aşteptat.
Stol rnicul şi Br.încoveanru nu r en un ţ ă 1însă l a planul lor
de grăb ire a acţi.lUlnii ruseşti 1şi, .trimi ţînd pe D avid Corbea
ceauşul oa rezidenJt muntean la Moscova !În \toamn a anu l u i
1 7 00, ei r e peit ă prrotpunerea !declanşării răzhoiul1ui ; u9o-turc.
Memori.1Ul cuprindea aJcum rezultatele u nei consf ăitui ni ·; e
crcte care avusese �,ryc la BuCUJreŞti în 1 7 00 Înibre d·om n ,
frat ii Con�:taniti n şi Miha�l Cam1taouzinio ş i p atriarhul Dosi
tei al leruisalimu1ui . An a:l i:zJÎini d siltuaţia polilbică ,internaţio
nală, sl!:arr- e a inteirnă a l'Il1!perirului 1dt01man, relaţiile ru1Sio ·
t'll'r ceişti şi ale bi1seridlior ca1tol1ică 1şi .ortodoxă, concluzia cel o r
pa1tr.u oomeni de Slt aJt: ena c ă RUJsia itrebuie 1să-1şi moo�fice
poHtica externă, îndieinld ipa1ceia cu su ed e ii z si decl annd
război Porţii 66 .
85 Ibidem.
88
G. GEORGESCU-BUZĂU, art. cit., p. 56 ; L. E. SEMIONOVA,
art. cit., p. 43. Şi în 1 702 (scrisoarea către David Corbea din 4 de
cembrie, publicată de C. Şerban, Contribuţie la repertoriul corespon
denţei stolnicului Constantin Cantacuzino, pp. 702-704) Stolnicul, amin
tind despre zvonurile de pace ruso-polono-suedeză, observa : " iară cei
ce au minte zic că de să va face aceia pace, multe va începe păgănă
tatea a gîndi " .
59
O asennenea :pnoplllil ere putea 1părea IÎndrăz ne aţă, idar Ill \:
mor.iuil munlteain o a1ngrumenlta în perspectiva Înlbregii .siruaţii
.
pol1iti ce 1intennaiţiionale. La Buailleşti 1se �ti:a 1că Ung.ar ia va

irnbra cumînd fo al i anţ a tran:oo-isueideză contra Riu1siiei. Do
rinţa 1gen eral ă a popoarelor cre�tine er.a ca Rusia să în
cheie o pace, fie ş i pPovizorie , cu suedezii şi 1să-şi intoard.
armele ·con!Lra Ţ,UJI1oiei, care se ,a;Ha înitr-•o stare economică,
mil ita:ră işi ip01l1itiică suso�ptibilă să as i·giuTe v iictoria ţ a rului .
O întî rziere însă i - ar putea dăuna. pentru că turcii înşişi,
la presiunile marilor puteri europene, se pregăteau să atace
Ru sia.
Planul de •oper a ţiuni milifare era în lin:ii mar� ·cel din
1 698. Se dăJdeaiu �ns·ă in1fonmaţi1i precise a.5iu.pra pregătirilor
mililtare ale t$î.11bil01r şi aju!bo1ruLui ·Ce se va purtea primi diu
part ea .oa:srt:ei moUdovene a lui Ccmsltantin Turc leţ . Se u
cerea, în Înch eier ea memoriuliui, un răspuns limpede d i 1 1

pamtea ţarului.
i
D.a:r RUJs.iia itocmai ,]nch e ase un 1traitat de ip-ace au Poanta,
care-i ceda Azovul, ·aidmiitea 1prezen.ţa U1nei �lote de răz:bu1
mse î:n M ar ea Neaigiră 1şi trece rea navelor comerci.ale rll/SeŞ;ti
.
p rin Dalidanele, iar 1prin „ldrepbul de pelerinaj al ruşill.or l a

I e rus alim " 1pos�Mliltaitea e:xitinde11i i 1rela ţii l o:r ruse î n posesi
unile orientale ale 'fim;ciei, care se va 1tr.ainsforma cu timpul
în ipo i.iibi ca de protecţie a oreşrinilor o rto docş i de s1:.1h stă
pîni.rea otomană. T·r altaitul îi a-sigru Pa liniştea În siud şi po
siibilitaitea de a se concem1tra 1pe frontuQ B a..11ticei . Prnpiune
rea ml.lJI1teaină nu pU1tea mod ifica .poliitica 111u.să.
Se cunosc irezulta:tele schimbului i,ntern de scrisori dintre
Bucureşti şi Mooco•va în anlii ·domniei lui Brîncoveanu. Î n
1 7 03 prima ·oară şi 1di n nou după I i 1 1 1bUT·oii au :înţeles '.;ă
cunme aicesite manifoS1tăini de "·h a�ni1r e " ale domnului mun
tean. Dar 1concepţia pol�tică ce a căl ăuz�t aceai5tă acţiune
diplomatică !fără suoces pentru Ţara Românească îşi păs-
51
trează o 1î.naltă valoare nu numai pentru sentimentul patrio
tic caire a impirat-·o, ci şi pentru iscusinţa ş i tena:dtate a cu
care a fost condusă. Oum D avid Corbea, ·diiplomatiul mult
folosit în aceste relaţii, a fost omul de casă al Camitacuzii
nilor ·şi StoLni,cul a militat rnaii mult 1dedt Bd:ncoveanu pen
tru întreţinerea l egăiburi lior ou Moscova, 11ol ul lui Const an t i n
Cantacuzino .in poilit iica extemă a Tării Româneştti s e relie
fează în mod deosebi,t . AteI11U ait o vreme de răcirea .relaţ i
ilor ·cu Brîncoveainu, a·ceStt rol va continua un domn ia l u i
Ş t efan Cantacuzino.
Politica ex-t ernă pmmova:tă de stolnic era aceea menită
să elibereze Ţara Rom ânească ş i M ol dova d i n dependenţa
oitcim ană ş i să ais igure aceSttor ţări vechiul s1tatu:t init ema
ţi onal pe c are i-l atesita documen1larea sa istorică. Stolni cu l
ştia că Moldova ş i Ţara Românească ai u fost, în unmă cu
d t eva sec·ol e, ţ ăr� care ş ti au " hQltarăle lor mai tare a l e
ţiin ea ·· , respectate d e vecini, 1care l e căUJta:u prietenia. „ Şi
în l r - acesita chip încă mu1l1tă seaimă de ani •s- au :purtat ş i s - au
ţinut, nici grijă lor de alrte ,domnii şi crăii măcară era, căce
rnulită ş i puternică oaisite avea" 67• I dealul poJiiti c al lui Con
stantin Can tacuzino era ·î1I1itemeiat pe 1convin.gerile is1to,nicu
lui şi pe observaţiile l1uciide ale omului de stat. Ci1t de b i n e
cunoşitea e l s�tuaţia internaţională a Ţăr i i Româneşti, î n
ţel egem d i n acea:s:tă carncteriza:re, caire-,i definea deopofr,iva
autonom i a i n ternă, ca ş i :raponburile de isemiidependenţă faţă
de Poa11tă : „ I ară ceştea rumâni, ori1oum ş i .ou:m pentr-aitîtea
călcări. zdrobiri ş i nespuse irele ce i - au trecut şi i - au ·căl
cat, t ot iat ă pinâ astăzi. . . că tot încă de nu să află atita
fericiţi şi s lobo :: i de tot, iar încă şi domnie, stăpîniri şi
limba aceia a romanilor, tot stă şi să ţine" 68• Înai nte d e
8 7 C . CANTACUZ INO, Istoria Ţări i Româneşti, în Cronicari mun

teni, ed. M. Gregorian, voi. I, pp. 6 7-68.
ee Ibidem, p. 69.
52
Cantemir, el ş.tie că ac este r a,po l'lturi ,sînt întemeiate pe tra
tate şi în n egioc ierile cu pull:erile stră�ne se referă la � vechi
privilegii.uri " , pen1ru a căror reaictuia:l1izare oornpl et ă mili
tează Eiste rodul erudi ţiei şi al r eflecţiei pe care S t ol nicul
.
le asociază iperrn.a.ne:n.1t, în .activitatea �a ipol itică, ohservaţici

,
atente a evenimentelor. Pentru că în omul de stat e site pre
zent mereu uma1nismul într- o epocă românească dominată

de noi orizonturi nu numai politi ce, id a r şi culturale.
STOLNICUL
îNTRE CONTEMPORANI
Diincol,o de l1uoiul swperficiail ail hunăJs:tăriii, 1Îlnlesniirii sau

luxului de c are doar păturile avute, aristocraţia ş i domn i a
puteau benefii.1c ia, 1Societa'tea in care a trăiit ş i 'Creat Stol
ni,rnl a fost llina de 1r1eS1ig1uramJţă ş i ,iinamioiţii Jn care 1de la
început pantidele se hlipită �nltre el e p enlbru .o l inie dom
nească sau pentru alta, pentru supremaţia unui ţinut sau
al aJl1tu ia, pentm aplecarea către un vecin mai puternic,
penit.iru UITT suzeran sau penrtru al.tul . . . Certele local e venira
întî.i, a:p oi rcenteile pers'Onale, î t11f ine .centde pentru ,î nchinarea
către creşitirliÎ sau păgîni. D i n aceaisit a rezultă apoi, dnd
el ementul grec, priv,il egiat de ltUJrci, luă if:ort: mai mult l o c
în vi aţa românească , l urpta pentru dîinş ii R au ÎiID!pobriva
lor" 69•
Epoca îşi creează iÎ1I1să v,aliori ,de i dei ş i ,de artă ,compen
sator.i i pen tru incerti1tudiinea 1pol irtică. O serie 1Sitrăl.ucită d e
cărturari . c u o îmb inare de p reocup ări caracteristică Renaş
teri i , gîn desc, sicriu, suferă sau pier t riagic 1pen:tru convin
gerile l o r , proclaimînd nu numai superi oriitaJtea de idealuri şi
etică unei lurmi ·Îln · prefacere, ci vesltinid şi Z'orÎ'l e mai b'll!n e,
89 N . I ORGA. Documente privitoare la Constantin-Vodci Brinco-

1•ran11. la domnia şi sfîrşitul lui. Buc., 1 90 1 , p. V.
54
ma.ii luminoase pe •Oaife ·eÎ, IOU iÎllliVă.ţă:tura Ş i 1refil,ecţia lor le
Îintrevedeau, iş.i 1Îln care credeau cu putere.
Ou unii 1din aceşlbi .căciruirani Stolnicul a fost oonltempo
iran. le-a cunorsicut -i:dei1le �i scrierile, a colaborat cu ei la
opere de cultura ân ceasurile .de răgaz ce i le l ăJsau obli
gaţiile dregăltoriei 5ale. Despre alţii, mai IÎn vlîrstă, ca Ud riş
te Năsturel sau Gr.igoxe Ureohe, aumse v.oribincLu-1se cu
stimă şi a inrvălţat 1să-ii preţ1uiască din operele lior. Pe Udrişte
putuse negreş�t 1să-1 ruru>ască, aJdolescen:t fiii.nd, cu feciorii
lui ucenicise odată la primele noţituni de gramat i că şi limbi
cLasioe, poate la aiceiaşi das'Căli . Ou Nicolae Milescu corc3-
pondase, ăair itălmăloirea Vechiului Testament a acelu ia o fo
J1osiise, 1revizuiltă, La ediţia din 1 688 a Bibliei de la Bucu
reşti 70 • Despre Costin ştia 1ca i•storic, .despre Dooolfitei ca
simpatizant, de deiparte, al mit11opoli1bul1U1i ipin�bea:g 7 1 , Can
itemi.r era pre a ·cunoscut :la ountea mu111teană unde, deşi av ea

puţini prieteni, negreşilt (Îi ajU1I1Sese oipera <le început, Di
vanul, :trupăr.it la laşi în 1 698 ; pe .Aintim îl vedea la lbi1serică,
în ·sifattul d'Omnesc, în 'tiipamiţe şi poate, ad·esea, în ceaSl\.lri
de itaifas la milbr.opdliie sau la reşediinţele din Mărgineni ,
Filiipeşiti, Afomaţi. Aceşti cărtlllrari erau stelele de prima
mă11ime ale •ouFturiii ti<J1IDâineşti contemporană :s�olniculUJi . Li
se 1adăugaru daiscăliii gireci ai Academiei domne�i , l\1Jce
nkii mai tinerj ca ifratii Greceainru, itiipogirafi harnici ca Mi
trofan, oopii iu brlînooveneŞti sau canta.cuzineşlti •ou bună şcoală
70 VIRGIL CANDEA, Nicolae Milescu şi începuturile traducerilor

umaniste în limba română, în „Limbă şi literatură", 7 ( 1 963), p. 55
şi urm.
71 Constantin Brîncoveanu însuşi proteja, în 1 693, pe Dosoftei, vezi
HURMUZAKI-IORGA, Documente privitoare la istoria românilor, voi .
XIV1, Buc., 1915, p. 289, nr. CCCLI I ; din biblioteca lui Dosoftei avea
Cantacuzino Chronica lui lohannes Nauclerus, primită prin Iacob Pyla
rino, vezi C. DIMA-DRĂGAN, Biblioteca unui umanist român, Con
stantin Cantacuzino Stolnicul, Buc., 1967, p. 1 2 1 , nr. 28.
55
acasă s au chiar în uni versităţ i sbrăine. Alălturi ·de l ecturile
bogaite oe-i ioferea hlhlioteca, Stolni1oul avea aşadar bene
ficiul unui cli ma t oulitural cu 1bobul nou fa ţ ă de d ece niil e
anterioaire. în op e rel e con1tempou-anilor el putea afla comu
ni t a!l: e de gindi r e şi convingeri , izvoare d e infol'm aţ i e şi
exemple 1pentr:u lru cml lrterar, încă nou pe atunc i , în „limba
cea d e moş i e " .
Din MoldoV1a avea opera lu i Gr igo re Ureche pe care o
f olo1seşt e la scrierea Istoriei Tării Rumâneşti. Era acel ,. Gli
gof'Î e U re ch e , ce au f ost vomic mare [care] cru muMă ne
voinţă ·cetind cărţiJle ş i izv.oaidele, şi al e inoasbre şi a celor
striine, au aflait caip şi înicep ăJbu!"'ă moşil•or, de unde au
izvor:îit în ţ ar ă şi s-aiu .înmulţit şi s-au lăţiit, ·Oa să niu se
Îiil!nece a itoate ţămîle ani•i cei itreauţi şi 1să nu să ,ştie ce
s - au l u c r nt , 1s ă să as em en e fierălor şi d ob i to ac elo1r celor mute
şi f ă r ă m i n1te " 72• Vom II'egăsi în iopera Stolnioului aces.t im
bold al sori1s.u lui, p r ici nă şi a , încep ăJburi i Letopiseţului 7ării
Moldovei d e că t re Gr i gor e Ureche, mare spătar şi aip oi
m are vornic al Ţării ·de Jos În v rem ea lui Vasi l e Lupu ,
izvorît d·in d r ag o s t e a de d rep t at e şi adevăr ce Î1I11sufleţesc
pe adevăiratul i s tori c . E:ste dair m e r�tul I ui Ure ch e de a fi
f ă cu t începutul istmi.ografiei moldoveneşiti În l imb a română
şi aş a l - a pomen�t M i r o n Cos1tin in ip r nd o s lovi a la
· De nea
mul m oldovenilor : „ Laud osir d i i a răpo s at ul u i Urechie v or
n i cu l car i l e au făcurt: de ·dragostea ţărîi letQpiseţul .său „ „
că n u m ai lu i de acea�tă ţară i - au fost m ilă 1să nu r ăim î i e
îin t ru î n tunere cul neş-tiinţei „ . " 73.
B5. t rînul cron i·car m ol dovean av ea şi el bune sitUidii uma

n i ste (st1U1di ase la Liov, l a 1col egiu, aritele l ib enale) iar cu
n oa 'lt er e a limhi i .p ol o n e i-a p ermus folosirea î n i011igin al a
72 GRIGORE U RECHE, Letopiseţul 1ării Moldovei, ed. P. P. Pa

nai !eseu. Buc., 1 967, p.
33.
73 M I RON COSTI N . Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1 958, p. 242.
56
Cronicii lui LoaichÎIIIl BieLski, după oum runoaşterea latinei
i-a deschÎis in!f.ormaţia 11.mor liucrăiri poLonez e oori1se în această
limbă.
Ena un allltor citirt, 1oum dllvedeşte IIlJUllil ăniul mare de oopii
manuscrise ale Letopiseţului isău {1cel pui� 40, diin 1oare se
pă:sitrează 22, care ani O.rculaJt pînă in 1 852 1diind Mihail
KogăLniceamu .publică Letopiseţul pentmu iprima oar ă) .
Dar, ,pe lr'mgă valoarea ideiLor sale istorice des.pre ori
ginea rnmană şi Ull1 � baka buhlr·or roonânilor, Letopiseţul său
are o mare v.a:l-0aire 11iterară. „ Graiul 1colo•rait şi vioi, compa
raţiile iplaisitice, dialogurile desibul de frecviernte, 1iI11tervenţia
dirnctă, metafora, descrierile eviocairtoaire , provernbele .şi ad
mirabilele, unicele portrete, 1trădează li1tera.ibul. P agiinile ·oon
s a cr arte lUJÎ Ştefan cel Mare şi aipoi cele despre Petnu Rareş
le iiei me11eu de la început. Scriitorul se iÎnalt·ă deasUJpra is
bo1J1i1oului. Inima 1lui 1s-a aprins la marile gesituri ale dragos
tei de ţaJ11ă şi la piîlipîirile unui crez de vii,tor, martur ş.i lu
minart. Faptele de curaj şi de înţelepoi1U1I1e sînit S1Ubliniate
la tot pasul, date ca exempLu dfitoru1ui " 74• Ne închipuim
ce 1�ncîntare putea !P11ocLuoe c0I1Jtempo11anilor săi un autor
citit cu plăcere .î:ncă peste itrei secole.
Ideea originii romane a 1românilor căreia Cantacuzino i - a
fă-cut u n U oc artTut ide însemnat ·in opera s a apare ou stăru
i1nţă în ihoate scrierile istorice ale lui Miron Costin :
„ Fost-au glin.dul meu, iuibiite 1ciltiforiule, l5ă fac lbtopiseţllll
ţării noastre Moldovei 1din idescălecabul ei cel dilllbl i, carele
au fostu de Traian nmpăratul„ . " 75• „ î nceputul ţărilOir aces
tor.a şi neamulliui moldovenesou 1şi mllillltenescu 1şi iaîţi sînll: şi
în ţările 1ungmeşiti ·ou ·aicesit nU!lile, români, şi ipînă astăzi, pe
unde sîn:bu .şi ide 1ce sem.Îlllţ ie, ,cLe 1oînd ş i .cum au descălecat
74 AUREL RĂU, Elogii, Buc., 1 968, p. 22.

75 MIRON COSTIN, Letopiseţul Tării Moldovei de la Aron Vodă,
în Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 42.
57
aceste părţi de ipămîntJU, a ·s crie , mulită V!re:me fa cumpana
aiu istătut suflebUJl meu" 76. Cronica polonă şi Poema polonă
insistă viziibi'l asupria a ces t ei idei rare ii 1sităltea aiutorului la
suHeit. llSltoricii aiu căutait însă o e x:pl i c�ţie mai ooimplexă
dedt ·cea pur ,aJfectivă, găs in d că „\Stăruinţa ou ·care el VTea
să idovedeaiSică poloniilm iorigiinea lI"Oman ă a mmâmillm, 1legat ă
de speraJnţele pe care şi .le ipunea IÎin salvarea ţă·nii sa1l e de
către poloni ·de sulb jug-iul 1turicesc, i\lllcli că 1i1n1t e n ţia au care a
sc11is .acesite cărţi : :pentru a 1dovedi !Polonilolf - ş i apus e
n i l or 1n general - că se ·cuv,ÎJne ca poporiul român să fie
aj utat să ÎlaJsă d e 1siub u-obia lbwrceaiscă ; că nu s e ouvi111 e ca
m1maşu;l civii1izaţi1ei riom a:ne , al lm;p e riulu� Roman să 1rămînă
sUJb ib a 11baria ·buncească ; că cei ce se 1înch ină ami n t i rii da
sicismuLui sînt 1daitmi să sprij ine pe urmaşii .romani1lor " n.
În opera lui Mi1ron Oo·S1tin St.olni·cul pl\.Ltea Î[)lsă aHa şi

am b iţi a folliosiri i Iimb iii române ca Îlnls1kumenJt capabil pen
t ru orice gen de ·creaţie l�terară. Marele logofăt moildovean
a îmbinat i�tori ogra:fia ou 1poezia şi icu eseul filoz,o.fi.c. 1 n
predosliovia :l a 'Poemul Viiaţa lumii el in:trodilllc e o viziune
mel an colică a:sUipra 1existenţei 1UJmane. Mai import·anită apare
î n s ă, în ac elaşi te�t. iÎn iperspectiva isboriei noiastre, afirma
rea posihiE:tă·tilor lrrnb i i r"omâne ip enitnu ipoeZiie .şi p e nt r u ex
prim ar ea frumo asă fo tl:oaite .dooneni1irle : ,. . . . Sorisu-ţ-am 'Şi eu
<Uceastă m i că carte, a căreiia nurmile îi 1i eiste Viiaţa lumii,
a r ăitî n du- ţi pre .s ou rt i:i currn .iesite ,de liunec1 1 asă şi puţină
v i i aţa ·n oas tră şi lSiUJpusă purulfea primej diilor şi pr.imeneli -
1 or. Nu să pofteSJcu weo 1aiu dă 1driiI11t r-a:ceasit.ă ipuţ in e oste
neală, ci m ai multu să să va::ă că poate şi În limba noastră
a fi acest fe!iu de scrisoare ce să chiamă stihuri. Şi nu nu
mai aceasta, ce şi alte dăscălii şi învăţături ar putea fi pre
limba românească, de n-ar fi covîrşit vacul nost„1t acesta
70 De neamul Moldovenilor, p. 24 1 .
7 7 P. P . PANAITESCU, op. cit., p. 1 7.
58
de acum cu mare greotăţi 1şi 1să .fie şi spre :invăţăibura scrip
tiuri·i mai :plecaite .a lăoilitori1or ţănii noastre voie" 78 •
.l\tliron Costin @şi .făiruse sbudiile fo 1colegiiul ·iezuiţilor de·

la Bar, ,în ·P·o1()nia, ş·i primise o învăţătlllfă care explică ele
mentele umaniste din •operă, ânfliuenţa ropicei latine asupra
stilUJlui, �ncrederea iÎn ,VlaJ1Joa11ea 1Ş1tiin:tei . " D.zfi.ce Airi1stotel ·fil o
zoful •că fot umul a işlti diiin fi rea isa ipoffteştl:e. Credz c ă tot
omul .pofteşte a C.Ş:ti, 1i'<tr nu tot Otill Ul a ·şibi nev.oii:aş1te. Şi al tă
nu 1osebeşte pe om de 1do1bit.oace işi de hiaire aişe:a ca cunoş
tinţa" 79•
Loouni comune operei Stolni•cului 1şi a lui Gostin slÎnt des
tule pentru a ise fi afi11Inla!t posibilrtatte a U111e i influenţe 80 _
Neîndoielnic istol[IJiJou:l este iÎnisă mai erudit (sau vrea să

paf"ă ipri:n digresiunile •OU care uşi focarcă e�punerea) şi mai
greoi 1n curSiU!l frazei, vioaie ca 1Într-1UJ11 ibami isuib condeiul
căr;tiuraruilui moldovean.
Dincolo de Milcov literele ll'mllâneşti se aflau negreşi t
mai spori1te ;pe la mijl:oml 1celci 1de-1a !dou a jumătăţi a seco
lului al XVII-iea. Intre 1ar.tiştii cuv:ÎnJtuliui în graiul po
porului era Dosoftei m�tropoli•tJuJl, :despre ·ca:re fon N ecuke
scr�e cu aitî.ta a:dim�raţie : "Era 1I1earrn de mazil prea învăţat ;
muilte limbi ·ştia : elineşbe, lă!tineşte, slovineşte şi al1tele. Adînc
din ·cărţi işitia şi deplin ·călugăr şi cucemic şi blînd ca un
miel. 1n ţ ana noastră, pe aceste vremiUJJ1i, nu se afla -om

ca etl" . EpisoQp de Huşi ( 1 658) , de Roman ' ( 1 660) , mi1tropo
�i1t al Moi1d-0vei ( 1 6 7 1 ) , Dosdfltei a i0steniit �n mu1te dome
'
nii : b1aduceri, VenstlTi, tipăribuiri. P·rin ;intermediul l'll1i Ni

oolaie Miilesou, Dasoftei obtilll e ide la pa1tria1mu1 Moscovei o
lbipografiie 1pe .aar.e o �nstallează la laşi . Aci puib1ică el cele·
<8 MIRON COSTIN, op. cit., p. 3 1 8.

78 Istorie de Crăiia ungurească, p. 277.
8 ° Cf. G. PASCU, Influenţa cronicarilor moldoveni asupra celor
munteni din secolul XVIl, în .Arhiva", laşi, 29 ( 1 922) , pp. 195-206.
59
(Liturghierul,
d i n:tî,i cărţi ide ,cuLt 1in 1Î1nltregi1me :În rcxm ân eşite
1 6 i 9, Molitveni cul, 1 68 1 ) , cele patru volume ale Vieţilor
Sfinţilor { 1 682) , cele ima-i muHe 1trnduse 1din greceşte. El s-a
i mpus însă .con1temporanillior .şi GDJbregii cultur i .romaneşti ca
nemuri tor po e t al Psalmilor tălmăc i ţ i ş i st i hui ţi cu o mă
es,trie uimito are la acel în c eput al poeziei noaisbre 1owl:te.
Constantin C antacuzino avea În hibl i1ot ecă o c ar t e ce
1
aparţ�nuse mifropo1l ibului D o so fite i 8 . Era Istoria u nive r
sală de la în ceputul lumii /1înă la 1500 scrisă de Ioan Neuk

ler din Tiibinge n şi continuată /JÎnă la 151 4 de Nicolae
Baselius şi de alţii pînă la 1 544, t ip fajt ă la Colonia în
1 54 4 82. A fos t nna din l ecburil e p redilecte ale Stolni,rul1u i
şi în Istnriia Tării Rumâneşti el ciitează aproba.fo r opini a
cărturarul u i german desp:-e a; t i �u di n ea adevăratului croni
car 83. Răsfoind cantea, C antacuzino va fi dat n egreş it peste
a cLno·�ările m ifropol i tu lu i pribeag priv,i n d treouitul îndepăr
t at al popo rulu i n ostru. La p. -1 9 2 a Chronicei u nde se voir
beşte despre geţi, Dosoftei îm eamnă m a rg i n al : ,. Rumâni i
sînt gh eţii . f as te nu me rum ânes c G heăţ u : un biet, o biatl,
în l oc de glzet ş� glziatî". Mai d eparte, la p. 8-13, u nde e
v o rba de „ Fertilitas Sveviae [Şvabia] , îl în tîmJp in a al1tă
notă : Ce frămsi aţe de ţari, mai se pot riviaşt e ·CU Mol
„
do v a . I ubi tor al ţ ări i , c ăl ător la rîndul său ş i cunoscăt or

··
f
al ,. dorul u i '' , S t ol n� cul va fi r e l e c t at la p ri begia silită în
care ajunsese mi trnpolitul ş i , ·de sigur, l a celăla>lt cărtura:r
p r ibeag , prieten şi t ovarăş de ideaLuri p0 Li1t1ic e : Niwlae
Spăta:rul . Şi acesta, aflat în misiune în China va nota, nu
81 Vezi I. B IANU, lnsemnări autografe scrise într-o carte veche de

Dosoftei mitropolitul Moldovei (1662-1686), Buc., 1 9 1 5, pp. 1 -2 (ex
tras din "Analele Academiei Române", S. II, Mem. lit., 36 ( 1 9 1 5) ,
nr. 3 ) .
� 2 I . B I ANU, o p . cit., pp. 4-5, 6 şi 1 0 .
8 3 Cf. Cronicari munteni, voi. I, p. 5.
60
peste mulţi ani, admir.rnd un plai :î1nsorit pe malurile �lu
vtiului Ieniisei : „ E atîit de fruJmos, îna�t ' Î ţi v1ine să crezi că
eşti fo Moldova" .
Nicolae M�lesicu 1se impunea .şi el conterrnp oranil101r ;prin
preocupări mul.tiiple, de traiduceri, memorialiisfică, teologi e.
Era unul ·dintre acele alese exemplare ,di n 1istwia itrecu
„
tul11.1i niosit11u, înzestrart .cu asmţimea şi •c uriolli1batea intelec

tului, neaS1tîrnpărnt, setos de 1dioonmaţie, {)ISci·LÎin!d între am
biţiile lumeşit i şi vocaţia scrisiului " 84• Mare .călăito.r, el petre
cuse, mai nmîi, dţi'V'a. a111 i la Consta:ntin,�ol ( 1 66 1 - 1 66-l ) ,
unde tălmăci,se 1din greceşte Vechiul Testament. Plecat, după
aventuri şi necazuri po l iti1ce .î n ţară, 'Î n pn�begie oÎn Aipm.
Nicolae Milescu a călăitor�t la Stebtin, BrandenbU1rg, la Ber
l in, ila Stockholm .ş i ipÎină la Paris. CU111oscăitor al multor
limbi .străine, Ni;aolae Milescu fiusese recomandat ca inter
pret ţarul'Ui ·de patiriarlwl Dositei al Ierusaliimuliui 1şi, aj uns
Îlfl Rusia, lucrează ani îndelungaţi la Depairtamentul sol i
lor. av:înd În repetate rînduri prilejul 1să S1Usţină interesele
ţărilor române.
O misiune odiplomaitică din partea ţarului îi prilej uieşte
o lungă 1călăforie Îin China, 1Între 1 6i5- 1 6i8. jurnalul de
călătorie în China şi Descrierea Chinei, ,ou numeroasele lor
observaţii ge0<gir afice .şi etnografice asupra Siberiei, i-au ·sita
bili-t 'Un l oc de .seamă î n geografia ş i sociologia .românească :
„ Primul .gîndi!tor român care IIIl archea:ză �n1ceputul ·observa
ţiilor concrete ale reali tă ţii sociale, prezentînd în luoră.ri le
sa!l·e .interesante elemente, recun()scute mai ·tîrziiu ca aipar
tmînd :sociologiei, este Nicolae MileS1Cu" 85•
Descrierea Chinei a drculat .însă ·printre contemporani,
tiradiusă .în girieoeşite, 1şi Stolmrul a vrut să aibă un exemplar.
84ŞERBAN CIOCULESCU, Varietăţi critice, Buc., 1 966, p. 20.

85O. BĂDINA, Cercetarea s ociologică concretă. Tradiţ ii româneşti.
Buc., 1 966, p. 9.
61
Este manu5ori1.;;ul girec nr. 549 al Hibl i101tecii Academiei, pe
c are copi's.�ul a fosernmat la ,sfiî11şit : „ S - a 1scris cea ide faţă
cu m î1na lui Mihail din B iz ai111t , după po11unca .prea :Î1nţe lep
tului şi v e s t i tu lu i , �lăvitull1ui s t:o l n k ldo'!TI.Ilul domn Constan
t i n faimD,ml C antaic uz i n , în d.omneas.ca m ăn ăshi re a Sfintei
Treim i , a l u i Radu Vodă , 'În B u cu r e şt i , 1 696, m art " 86.
D o·rin ţ a de a cuno,aşte descrierea iÎ1ndepă·rtaitei lumi a Ex
t remului Orienit p rin conde i;u1 pri e t enului �inea de preţui
rr·ea 1penJtPU M i l escu d ar, f1i reş.t e , şi ·de cu r i ozitatea 1imte l ec
t u a l ă propr,ie Stolniouh.JIÎ . Nu 1toit el aim in1:eşi be ,de America
<:i �înid ,. cele lndii alie R ă1s ăribuh1 i şi ale Apusuhlli ,ş i .al te
l o curi ce-s înt r - ac o l o ? " 87• OriZJonbul g e o g rafi c al 1cărhua
rilor vrnmiii 1se lărg·ea, ,şi ori oîit de 'curios ne- ar ipăir e a, amăm
în Didalziile u nu i cleTic de rigori sm tradi ţio n aJl ş i severă
cu l t u r ă o rt odoxă evocată ipi Ld a lui „ Tuimcuin îm p ăr at ul
Chitaiului, că puindu-şi inrbîiu eil mîna pe .coarnele ,plu
g u l u i , s - au î nde mn a t toţi sUJpuş i i l1ui de s-;\:U apucait de lu
crul pămi:intiul1ui " 88 .
Este Ant1m I v.i rea:nul, un aJpropiiait 1al Sitolniouliui im1 nu
mai p r i n lucrul l iterar, dar şi prin vi 6si1t u;dini personalt: :
şi el f.usese în relaţii î ruco nd ate ·Ou B r.încwe anu , acuzat in
ani i cînd domnul n u :mai 'suferea c r i, �i c i s au porveţe ; ş i el
nădăjiduieşte în 1noua domni e a lui Ştefan Cantaouzimo, di
rui a îi '.înch in ă ,în 1 i 1 5 Sfaturi creştino-politice, Î n gre
ceşte 89 ; ş i el 'doreşte izbăvirea 1gra:bni.că a ţ ăr i i 1de sub
�u C. LITZI CA, Catalogul manuKriptelo r greceşti din Biblioteca

A cademiei, voi. I, Buc„ 1 909, p. 4, nr. 2, şi HURMUZAKl-IORGA,
Documente privitoare la istoria românilor, voi. XIV1 , Buc„ 1 9 1 5, p. 304,
nr. CCCLXVII.
e7 Istoria Tării Româneşti, în Cronicari munteni, ed. cit., voi. I,
p. 1 1 .
8� ANTIM IVIREANUL, Didahii, în Cuvint de învăţătură la sfin
fii şi întocmai cu apostolii împăraţ i Costandin şi Elena.

89 Cf. trad. lui C. Erbiceanu, Buc„ 1 890.
62
apăsarea ,gtrăină işi, IÎIIl acelaşi an au StJo1niicul, 1p i e r·e 1pootru
crezul 1săJu 1poliitic .
A fost run .maire t�pog,raf iŞ� datrorită :Lui ·domnia 1ui Con
sta!Il!tÎID. Brinooveanu „ e cea mai fowno.asă epocă ·clin iarta
.t.i(pogmafic ă românească„. Este mer:i,tul de neui1tait all aices
bui �b eric, Antim" 90• A fosit iun .iscusi,t gravior ide li1tere şi
viniiete, caiig.naf ·şi .mirn�altJunii�t. şii pe hună idrepta;te �I \lau dă
del Ghiaro : „Era ·dota·t cu irare ia.lente, cu norscînd scul p
•tura, pi.ctrura şi ibroderia" 91•
ln •seria 1ucr·ăiri.lo·r tipărite de mitropo!litul Antim I vi
reamrl s e numără multe s.CPieri ou rcamaater 1relig.�os, da:r ,şi o
culegere de maxime, Floarea darurilor {Snagov, 1 7 00) , ro
maimtl ipQpulair ide l arg ă •răsp�ndiire Alixandria, rO Grama
tică slavonă (Snagov, 1 69 7 ) . Ceea ce l-a .făirut. cel mai cu
noscut au foot Didahiile sau ptredioilie •sale, IÎn care :rriti·că
moravurile din v;remea 1Sa. E n e ngic e în rnustrairea for, pre
dicile lui se aidiresează tuturor ou a spr im e , !dar şi ·ou 'O mfo
dră co nştiinţă a demnităţii ·şi a .chemăr�i .sale de ipovă
ţ11i·tor : „De in-.aţi ş1tillllt ;pUnă acum iŞi de n-au !fas·t nimeni
să vă înve ţ e , iată că acum 'Veţi ·şti ·Că am .treabă icu toti
oamenii oiţi s1nJt în Ţara Româneaiscă, de la m i c 1pî nă la
mare" 92•
Ounoşotea lrianlhirle 1geo11gâ.ană, tu11că, air.albă, g.reacă şi sl a
vionă. Dar vre dniic ide fan.mă este fel1J1l .în ca:re şi-a în.su şi ·t
limba ţării •sale atdoptiive, faptul că 1în ·puţini ani „ a ajuns
să vorbească şi să :scri e o lwb ă, 1poalte cea mai trumoasă
dintre a ·tut'll r0tr căfllruirarilror epocii " 93•
80 N. IORGA, Tipografia la români, în N. Iorga, Scrieri despre artă,

Buc., 1 968, pp. 2 1 0-21 1 .
91 A.-M. DEL CHIARO, Revoluţiile Valahiei, în rom. d e S. Cris
tian, laşi, 1 929, p. 1 42.

9! Predica la Dumineca vameşului şi a fariseului.
03 M. SADOVEANU, Limba povestirilor istorice. Comunicare făcută
la Academia Română, în " Contemporanul", 1 955, nr. 6/436, din 1 1 fe

bruarie, p. 3.
68
La 1toate ÎmSJuş i rile 1s·aile, m ilt I'Qlpol�bu l Anrtiim a adăugat un
maTe simţ al demnităiţii. �site i'111r

1P esion a111t ă apărarea s a în
faţa acuzaţiilo•r neîn\temeia.te care i .s- au aidUJs .ş i datorită
căro1;a, 1În 1 i l 2, CoI11sitan1tin Bnîncoveanu i-a ·cerut •demisia 9".
Domnul umiliş i a trehui·t să revină asUJpra hotărîiri i sale, pl �
cîndu-se în fata presitigiului că11burarului a că:rui moarte, în
I i l 6, 1spune martorul evenimenJbului , „ a arun cat Valahi a
într�o mare spaimă" 95.
Dintre contempo•ranii Stolnicu1ui acela cu ca:re 1cercetă
toir u l modern este ·Î'llldeimnat să-l compare fodată ar fi mai
tînăriul DimitT ie Canteim i1r, rudă prin al i 31Il!ţ ă ca soţ al ne
poatei CaJSandra. fi i·ca lui Şerban C aI11tacuzi11JO, 1dar mai ales
r u denie s1p iriitual ă pTin formaţia ş i preocupă.rile ·sale prin
ex celentă lllm a:niste. Cind 1Ll caraderiza pe Stolni c dreplt p e r .,
sonaJ i t a-tea cea mai crnpirinză:toare în mai multe !domenii

d i1I11tre acelea pe cMe le îmbrăţişează a doua jumătate a
ace�tui secol şi •cei b i eţi .şaisprezece ani ·din cel urmă.tor" 9G,
m a rele Î S1tori1c N. I orga îl •situează m ai tp resius de Cantemir,
fă·ră a găs i ap ro b a rea istoridl oir l iterari mai noi. Şerban
Ci oculescu se pronunţă în ·favoaTea ipiolihistoruliui moldo
vean. „ PTint re croni1carii n�tri , D imi1trie Cail!temir ·se s i
tuează deosebit În conştiinta iS1toridlor noştri, icare-1 consi
deră ca ipe unul de-ai l or, 1ca pe întîiul i1sfori c român.
Aceeaşi stimă i-o acordă N. forga 1şi ·sitolniicu:lui Constantin
Cantacuzino, penbru ·Înzesitrnrea rară a spiriitului critic, în
accepţia Î1nbreagă a ouvîi111l1Ju iu i . Cronologi.a, pe de altă 1parte,
vine în favoarea ist·ori1cului muntea•n, dar acesta a lă·sat n
s ingură operă, şi aceea neterminată, 'În t imp ce Dimitrie
Cantemir, encidOlpedist, polâ:giraf şi pol igl01t, fotr-o viaţă
u DAMIAN P. BOGDAN, Viaţa lui A ntim lvireanu, în �Biserica
ortodoxă română", 74 ( 1 956), nr. 8-9, pp. 684-685.

•s A. M. DEL CHIARO, op. cit., p. 1 43.
08 N. IORGA, Constantin Stolnicul Cantacuzino, în " Revista fun

datiilor", 2 ( 1 935). nr. 7, p . 3.
mult mai 1scu11tă, focheiată l a cincizeci de ani n eî mpl i n iţi ,
uimeşte şi dezorientează p rin vaisitiita1tea operei şi :prin rnm
plex.iit aite a iprort:eică a personalităţii i s ale " 97•
Variatele domenii ale op er e i lui C arutem ir (istor i a, fi i o
zofia, 1.ogi1c a, et i c a , geogr afia , 1oairtogi�afia, muzica, teolog i a ,
or i•ent al,isti c a) îi daJU, firreşte, wnanistu1ui moldovean ,titluri
de .seamă iÎn mai mu!Lte oa,piltole .ale iistoriei .cul truiri.i ,i;omâ
neşti. Ştim as tăzi că Hronicul romano-moldo-vlahilor a i n
spir at !Opera iSltorrkă a [intregii Şcoli ar del en e . Descrierea
Moldovei esite cea dirntîi monogr afi e a1mplă întocmittă de un
român asupra une ia di n pmv inciil e ţării noas!l:r·e . Val o a r ea
lrui ca oriental1ist i-a aJbras admiraţia lumii ş.tiii n ţi f i ce con
temporane şi Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului oto-
11ian a foot pe bU1I1ă drre ptate ip re�u ii t ă nu n um ai pentru in
for m aţ i a aihunidentă, dar şi .perubru oonlcepţia istor că a aUJto i
rnlui şi conv i ngea-e a sa ş,ti inţifi c :stabilită că S emiluna este

fa apusu l ei. „ M ai preslll.S ide e rudi ţ i e , şi ea esite enorm ă ,
ş i mai prns'lli5 de concepţii, şi ele sî nt penltru 1timpul său
revoluţionare, l uc r ăr i le lui vie�uiesic şi vor dura de-a pururi
prin contribuţia lor memoriaL�stică, iprin ce e a •ce martorul
aitî.tor medii sociale ş i pol i tice şi aotorul at:Jto.r ev e nim en t e
considerabile oonsemnează şi a.test ă " 98•
Dar .în 1pr eţUJir e a Stolni;culllli. avem ,de ţinrut s e amă în mare
măisuiră nu numai tde pantea 1î111s emnată 1pe ·care a aoordat-o
aicit ivi1t ăţ ii pub l i c e şi c a r e , fi reşte , i-<a \fedus 'd in timpul con
sacrat !Studiului şi scriisullu i, ICÎ "ş� ;de V'aloairea orientăJrii sale

ştiiinţifice j udecată, fireşte, :în rapoirt cu st aid iul de atunci
al 1culrurii 1rornâneşiti.
87 Ş. CIOCULESCU, Despre stilul lui Dimitrie Cantemir, în volu
mul Ş. Cioculescu, Varietăţi critice, Buc., 1966, p. 53.

98 PERPESSICIUS, P. P. Panaitescu. Dimitrie Cantemir, viata şi
opera sa. în volumul PERPESSICIUS, Alte menţiuni de istoriografie
literară şi folclor 1957-1960, Buc., 1961, p. 277.
65
CĂRTURARUL
Dintre căi�burairii romam de la sfiirş.i1bul 1seoolrulliu i al

XVII -ilea 1şii 1îincepubul s e colu1u i 1urmăitor Sboilnircu1 a fost fără
ândoială cel ou iinfor1marea cea mai .a!Illlp lă ,şi maii disdipli
nată. La C ons'tail'tinopol, C ant em i r a 1depins adesea de ha
zardul 1care-1i pu n ea ;SJuh och i 10 1c art e ·sau a:llta, ceea ce ex
plică r<Yilul unui .gÎlndIDtor :de mma ia doua, °\];an Helmornt, în
opera sa fÎJ-oz.Jo!fică, s au menţinerea �n cericul sitr�mt al ie ro
ni cil.or itun:e.şil:i pentru opera sa isit:01Tică.
Obligat de :împrej•UJrăni să 1întrerupă ·s1mldiile La Padova,
Sto·lnicul 1revilile în ţară 1ou 10 bo gată 1p11oviz.Jie ide 1cărţi , pe
care io va spori mereu după cniterii 1siig:u1re ş i ou mij i-oa.ce
de achiziţie de ·care C antemi r IIl-a dispus I11i ci1odaită 99. Erau
în aceasită recol:tă, care ,t r ebui a să- i asigiur.e lin continuaire
9 9 Despre biblioteca Stolnicului vezi bibliografia din articolul nostru
Un mare iubitor al cărţii : Stolnicul Constantin Cantacuzino, 1 640-

l i 1 6, în � Revista bibliotecilor", XIX ( 1 966) , nr. 7 , pp. 359-363. Re
constituirea bibliotecii din exemplarele şi informaţiile cunoscute a fă
cut-o recent C. DIMA-DRAGAN, Biblioteca unui umanist român, Con
stantin Cantacuzino Stolnicul, Buc., 1 967. Studiile la Padova, biblioteca
latină şi italiană, relaţiile cu Ferdinand de Marsigli au făcut din
stolnic un promotor al relaţiilor culturale româno-italiene. Cf. MARIO
RUFFINI, L'influenza italiana in Valacchia nell'epoca di Constantin
'Uodă Brîncoveanu (1688-1714), Milano, p. 1 1 şi unn.
66
însuşirea ;urr-i e i vaste ou]buri, qpere em�ne.nte ale f.iloz.olfiei,
istmiei iş i Ji1teraturi1i d.asi·ce, 'ffie dieva:le 1sau contempocane.
în caltal·ogul dlirţifor cumpărate <În litaliia, pe ·c are- l :s crie la
l ·iulie 1 66 7 1 00 ' u1ntlîilnirrn Iliada işi Odiseea, VertSll1T i le lui
1 0° Catalogul Bibliotecii de la Mărgineni împreună cu carnetul de

însemnări ale stolnicului în anii de studii a fost publicat de N ICOLAE
IORGA în Scrierile Cantacuzinilor. Operele stolnicului Constantin Can
tawzino, Bucureşti, 1 90 1 , pp. 1 - 1 2 ; recent, C. Dima-Drăgan a desco
perit încă un catalog, mai tîrziu şi mai complet al bibliotecii de la
Mărgineni, semnalat în articolul său Biblioteca stolnicului C. Canta
cu=ino, în " Studi i şi cercetări de dornmentare şi bibliologie", VI ( 1 964),
nr. 2, p. 203, şi descris în studiul aceluiaşi, Un catalog necunoscut al
bibliotecii stolnicului Constantin Cantacuzino, în " Revista arhivelor",
V I I ( 1 964), pp. 286-303. Cărţile Stolnicului şi corespondenţa sa îi de
monstrează poliglosia, dar împing şi spre primej dia de a-i atribui mai
mult decît a ştiut. La fel, documente necunoscute încă ne vor putea
releva dovezi în plus despre erudiţia, acţiunile, călătoriile sale. Pînă
67
V i 1�gi l iu, T e r e n ţ i1u .
I-fo1raţiu ,şi M air ţi al, scrieri1le foi Lucian
sau V a l e r iu s Max1imus, isitori �l e lui Tit Liviu sau Qui n t u s
Curtius, ope r e l e filozofice, fi°zice şi ·Cos mo log i ce al e Jui Ari s
totel, comentarii la a ceste opere de Alexa;ndm din Afro
disia, Temi,Sitius, Simpl i c iu:s sau I o an G ramaticul. Tot atunci
a cumpărat S tolnioll!l e>p er·e eti,ce :mai vechi, ca M anualul
l u i Epictet, sau mai noi, ca Adagiile lui Era:sm. Gî nd i,r e a
ma:i . în d r ă z n e aţ ă a evul ui 'ffi ediu er a .prezentă p r i n Substanţa
lumii a l u i Averroes, i a r cea modernă iprin Logicile lui Ce
s ar c C r e mon i n i ş i Z ah ar e l l i . A'sit ronomia prin Harta cerului
a lui P :w l o Lored an o . i slbori<a pnin Na1ta:lii s Comes, 1d.rep
tul p r i n Instituţiile l u·i J,ustiinian er au ,de astmenea reprezen

tate fo achiZJiţiÎ'le Stolnicului.
Aicesite cărţi u rm au să 'Se aidauge la MăJrgineni, în P1ra
hova. b i bl i ot e c ii mai vech i înfiinţate ide tată:I lu i Canbcu
zino. p o st e l ni c UJl Consitaruti1n. An cu an, în rakurile acestei
biblioteci - cea mai veche bibliotecă um an i s t ă rrnm âneasdi
pe care o rputem cunoaşite în toa:te 1detal i i l e sale ş i pe care
o putem r e co111 Sit ii tui după vo lum e l e 1p ăstrat e ş i după cata
loage - s - au adUJnait a!He opere .de seamă. Sponi,rea ace st e i

bi hliolteci a .fost o preocupare cornltaJntă a S1toLI11i cul1Ui. Co
respondenţii sa1 di n Padova, V1enetia s au Viena, prietenii
s ă i .căPturari - ca F e r d inand de M ars igl i din B ol·oig n a 10 1 ,
la descoperirea lor nu ştim însă dacă el " cunoştea perfect limbile„.

franceză şi germană" (Catalogul bibliotecii sale nu dovedeşte nimic în
acest sens) , nici maghiara, limbă în care ar fi adnotat opere tot ma
ghiare. E de presupus că ştia turca precum atîţi demnitari din Turco
cratie şi în orice caz cunoştea perfect greaca vremii.
1 01 L
u i Ferdinand de Marsigli îi cerea Stolnicul opera lui Segneri
{cf. M. RUF F I N I . L'influen:a, pp. 1 90- 1 92). Prietenul italian i-a îm
plinit cererea pentru că aflăm în Catalogul bibliotecii de la Mărgi
neni, sub nr. i9, iar acum în Bibl ioteca Liceului „N. Bălcescu " (cota
1 1 / I S i , 26/58i) trei volume din opera celebrului predicator iezuit con
temporan cu stolnicul. La man na dell' anima, Bologna, 1 682, cu frumo
sul e:.: libris cantacuzinesc.
C3
i5tori,cuJ sîrb Georg e Brnnoov1ici 1 02, fratele acesituia Sava,
mirt rop0ili1t la Alba-11\.lll i a, m ed i1c ul ,grec Iacob PylaTino 1 03
sau 1Înv ăţ atul ,engJez E dm001Jd Ch�shull 1 °4 - erau 'tot atî1tea
izvoare de a ch iz i ţ i i de cănţi ,cumpărate sau dăruite. Cam
pani i1le militare la ,care participau .trupe rornâineşti nu pu
teau ·întrerupe p as i1Ulllea b�b1i,ofi1l ă ia Stolni1oul1ui. Ostaşii ,care
foseseră l a asediul Carrn eniţei ,î n l 6i2, '1 a a s ediu l Vienei în
1 683 105, ca şi omuţii lui Tokoly în 1 69 1 , 1îi aduc cărţi
scumpe, :p ăstr a te apoi cu girij ă Ja Mărgin eni .
Bibl�oteca Stalnicuiliui er,a lU!Il bun ide care, prin lectură
sau prin daruri, s-au folosit rmulţi irub i,tori de cul1tură ro
mâni sau străini. In:semnări ipe cărţi, ca aceea din 1 696 a
l ui Damaschin al R�mnioului pe un exemplar idin Concionl's
102
Cf. CORNELIU DIMA-DRAGAN, Cultural Relations between
tize Serbian chronicler George Brankovich and the Stolnic Constantin
Cantacuzino, în .Revue des etudes sud-est europeennes", II ( 1 964),
nr. 3-4, pp. 553-560. Prin Francisc Lugasi cerea în l 706 din T ran
silvania opera istorică a lui Wolfgang Bethlen, după ce avea pe Bon
finius, Istvanfi, I. Bethlen (cf. I. MINEA, Ceva despre Constantin
Cantacuzino stolnicul, în . Cercetări istorice", VIII-IX ( 1 932-1 933),
nr. 2, p. 7 7 ) .
103 Este cunoscuta Chronica, succintim comprehendentia res memora
biles . .. , de Johannes Nauclerus, Colonia, 1 544, astăzi la Biblioteca Aca

demiei, volum trecut de la mitropolitul Dosoftei la Iacob Pylarino. ca
re-l dăruieşte apoi Stolnicului (I. BIANU, lnsemnări autografe scrise
într-o carte veche de Dosofteiu Mitropolitul Moldovei ( 1663-1686), în
.Analele Acad. Rom. ", S. II, Mem. lit., 36 ( 1 9 1 5), pp. 155-1 60. Stol
nicul va cita din .Nafclir" în a sa lstoriia Tării Rumâneşti.
1 04
Este li cardinalismo di Santa Chiesa, partea a II I-a, 1 668, azi
la Biblioteca Academiei, purtînd ex libris-u1 cunoscutului învăţat
engrez.
1 05 Este vorba de un manuscris din 1370 al operei lui Guillaume
Durand, Rationale divinorum officiorum, descris de Al. Ciorănescu, Un
manuscris latin adus de la asediul Vienei în Biblioteca stolnicului Con
�tantin Cantacuzino, în „ Cercetări literare", I ( 1 934), p. 120. Manu
scrisul e păstrat astăzi la Biblioteca Academiei, secţia manuscrise.
�9
a l ui Diidarns de l a Veg.a {Veneţia, 1 604) ipe caire - l 1ci1t1se106 ;
src ni·sio1r.i cLin 1 7 08, 1 7 1 2 , 1 7 1 3 pPin caire Slro1l1I1i1aUJl 1Î·ş i .ainunţă
1 06 D I DACUS DELLA VEGA TOLETANUS, Conciones quadrage

simales vesf1ertinae super septem poenitentiales psalmos, Venetiis, 1 604,
exemplar în Biblioteca A cademiei, provenit din biblioteca de la Măr
gineni . Pe forzaţ, însemnarea episcopului Damaschin al Rîmnicului : „Să
să ştie cînd au învăţat j upînul Ştefăniţă l a dascălul Ermonah D a
mashin, m a i d/ni/ 8 . 7204 ( 1 696) " .
70
prietenul, Hri..s an t Notruras, patriarhul .Jerusalimullui, ca 11
tri.mik ,;un rca1endar de 11înniovo (Tyrnavia) z�s al Astmfi
lului" 1 07 , .apoi a1te calendaire ; cărti 1dăruiite de el găsite în
bihl�oteci din Ţara :&oonânească, Tiransilrvani a ,ş i Mo1Idorva,
ara t ă că Sitiolnioul .tnansmi1tea ou ihuourie .liumi:na •Oll!pnirnsă 'În
volumele bibliQtecii 1sa�e. Dll'pă moartea sa, liin 1 7 1 6, ·b�bl.io

teca a foot obiecbuJl ldi1sipiutdor 1pasicma1te ale al1bor biibliofili,
în pr·imul .nînd Ni1colae Mavr.oco:t1dat, 1care 1Î•şi ·sporeşte bi
bliOlf:ooa ide fa Văcă.r�ti ou 10 ibumă 1pante 1clin cărţhle Stol
nicuJui 1 08 • Eforitll'l idepus in prezent pentru reconstituirea
biiblioitecii de la Măirgineni scoate Il a iveală �i avatarurile
neaşiteptaite ale acesto r căriţi itransrn�s e 1n econteni1t fotre oa
meni care le cunoşteau vaili0area.
Din ibiibiLiiOlteca .sia Sito1ni.oul a făout iins ă 1şi un 1calbinet de
.
lucru şitiinţi1fiic, lilt:eirair ,şi ipolitiic. Prindpaila operă rămasă

din acest laborator a fostt lstoriia Tării Rumâneşti 109•
Co111stanbin Canltaouzino reia 1şi .aITTl)plliifică marHe teme ale
literarbwrii noa:stre istorice a .secolului all XVII-lea. Scriin d
o Istorie a Tării Rumâneşti, 1deci a Munteniei, autorul •Ştie
că va itra:ta numai ·despre o p ar.te a poporului 1român, în
107 Scrisori ale Stolnicului către Hrisant Notaras din septembrie 1 708,
noiembrie 1 7 1 2 şi 27 ianuarie 1 7 1 3 la HURMUZAKI, Documente,
XIV3, Bucureşti, 1 936, pp. 58, 102 şi 1 1 0.
1 0 8 " „.Cele
mai multe cărţi [din biblioteca Stolnicului] s-au rădicat
dă Niculae-vodă şi le-au dus la vivliothichi al său cc făcuse la Ţa
rigrad" (O descripţie a Tării Româneşti din secolul al XVIII-iea, ano
nimă, în N. IORGA, Studii şi documente, voi. III, Buc., 1901 ; cf. şi
I. POPESCU-TEIUŞAN, Vechea bibliotecă a Colegiului popular
"N. Bălcescu" din Craiova, în „Studii şi cercetări de documentare şi
bibliologie", VI ( 1 964) , nr. 2, p. 1 87).
109 Păstrată în mss. rom. nr. 441 şi 3 443 ale Bibliotecii Academiei,
opera Stolnicului a fost republicată acum în urmă de M. Gregorian în

ed. Cronicari munteni, voi. I, Buc., 1961, pp. 1 -79. Detalii despre
mss„ ediţii şi istoria atribuirii, la N. CARTOJAN, Istoria literaturii
române vechi, voi. III, Bucureşti, 1 945, pp. 1 7 1 - 1 72.
71
real i tate mul t m aii num eros. D ar pe I11tnu epoca anter i o a r ă
sepa r ăr·ii lui fo s.tate de o s �bi1te , pof1orul român întreg va fi

s ub ieot ul cărţii, 1care, de al1tfel, nu va d e păşi per i o ad a po
poa re l o,r m i gratoare. Aşezarea geo gra f1i c ă a r·omân ilor, nu
mele l or, originea 1şi 1unitatea ac estu i p0ip01r 'SÎ1nt elementele
ce compun ?rima l!J air,te a unei opere care, î111ceipîI11d prin
tr-o d i � cuţi e a � zv;oarelor şi a -0p ini�l1o r arnterioaire, este prea
pu ţ in ·o expunere is1toni1că.
P1r in român i , spi\.JJne autorul, „ înţeleg nu nllll11 a i ceş.t ea de
ai ci, ce şi den Ardeal . carii încă şi mai neaoşii isînt, ş i mol
doveni1i, şi t o t i cîţi ş i Î1I11t r - alit ă pante să .află işli au aceaSită
limbă, măcară fie ş i cevaşi mai osebită in niş.te cuvin:te den
amestecarea alior l itrnibi ... iară tolt 11.lJni1i sî1n t. C e dară 1pe aceş
t ea, cum z i c, fot a-orna.ni ni ţinem, că ·toţi ace$bia d�rutr-o f.în
1 1 0•
t înă au izvo dit ş i cură" Mai s-înt rcmâmi, arait J. Stol n i cul,
În Pen i nsula Balcanică, „,car�i ,să tind în 1l1ung d e ,l1:1n gă bniina
I p i,rului [)1n ă sp r e arb ănaş i lingă Elb asan " 1 1 1 • Eii sî n t , după
autor, u rmaş i i unei pOipulla tii dislo caite din Dacia d e Gal ie
nu s În 2i 1 . Sint .p u ţ in i l a n um ăr , trăiesic sub aceeaşi a:pă
sare p ol·i,t i c o-s o c ial ă ca şi gr e c i i şi sfot c cmp le t :rural i zaţi .
P o t fi reounO'scuţi .dup ă nume şi limibă. Descriindu-,i , de:.;; i
giur din .informaţii dlirncte, s,tiolni1cul face o nou ă dova d ă <le
patri o1ti1sm, apă.rîrndu-i cu căJlicliu r ă de c a l o mn ii le ·Ce circul au
pe seama l or.
Denrnmbrarea origi�n i i 1roonaine a 1 rom ânil or aire pentru
Cantac uzino un înţeles şti inţ ifi c, dar ş i unul politic : u r
m aşi ai poporul u i care a !iltăpnni1t clndva lumea, român ii
m o şt enesc nobJleţea acelei civil-i zaţi i . Aşa
cum „dupre Ale
xandru Macedon voievozii lui cei mai aleşi prin ţ ăr i le cele
mai m ani ş i mai ibune 5n As:iia aiu , ră as şi s-au aşeZJaJt.. .
m
11° C. CANTACUZINO, lstoriia Tării Rumâneşti, ed. M. Gregorian,

p. 52.
1 11 Ibidem, p. 45.
72
aşa şi aici dară au .rămas de aicei.a (romani) şi pînă în we
mile de ipre iunnă s- aiu :tras " 1 1 2 • De la RQiIIl a În Dacia "mari
o ameni şi de mari neamuri veniia" 113• Legenda transmisă
de Simion Daiscălul, cunoscută prin 1croni1ca foi Ureche .pro
ourată în MoMova, e respimsă cu in1diignare. !ipoteza <:ă mol
d ovenii 'Îinşilşi :s-ar .trage d i n păstori maramureşeni e rf:rntaită
cu i ronie 1 14 • Cantacuzino vrea să ateiSte o 01rigine nobilă
românilor, de aceea chiar cînd ipărăseşte .discuţia desipre
v.eohea Daoie pentru 1că "ini1ci putinţă-mi iasite a şedea, pre
t-0ţi cîţi scriu de această Dachie, şi astăzi de aceşti valah i ,
cum le zic, ai1ai să-i aduc" 115, pentriu idemomtrnrea adevă
rului ipriv i nd romanitatea .no a:stră nu ip.re cupeteş1te nici un
rînd. I deea pe caire o apără este lapidar exprimată 1in fraza
„ i ară noi, :11u:mâruii, 1sînitem adevăraţi romani şi aleşi 1romani
În credinţă şi în băr1băţie, den carii Ulpie Traian i- au aşe
zat aici IÎn urma 1lui Decheval, 1dU1pre ce de tot l-au supus
şi l-au pi e rduit ; şi aipoi şi a:lalit tot şi1reagul împăraţilor aş a
i - :iu ţinut ş i 1i- au lăsat aişeza�i ai1ci şi dintr- acelora răm ă
şiţă să trag ,pînă astăzi rumânii ace�tea" 1 1 6 •
Tratîn1d poporul român din provinci ile i1sforice 1ca pe o
oo itate, aicelea.şi consideraţii ştiinţifice ş i aipologetice îl fac
pe autor să atace ,sporadic pwbleme ,sociale şi naţional e. Cu
m ul t ,realism el menţionează asimilarea străină în ţări le
române, mai ailes în nîndurile cl asei .dominainite. Cunoaş te
asuprirea socială a românilor din Transilvania, reduşi l a
condiţia :de 1i1o1haigi , 1Ga ş i 1dez11Jaţionaliizarea airiisitoanaiţiei ro
mâne.şti prin trecere la calvii nieSm . DesGrie cu simpati i' su
ferinţele grecilor şi românilor din Imperiul otoman.
m Ibidem, p. 29.
1 13 Ibidem.
11 4 Ibidem, pp. 5 1 -52.
1 1s Ibidem, p. 34.
11 6 Ibidem, p. 52.
73
P ro.blemei orig in �lor pop0Pul1u i român îi este a:s ociată
aceea a con:tinuirtăţii tSale .în rDacia. Împotriva :teoriei retra
gerii .romane 1În suidul Dunării 11idi1că o.biecţii ştiinţilfo:e. Cum
putea o populaţie 1î1I1flori1toare „ moşiteniriJle lor cele .înţelenite
de atîţia arui 5ă le larse ş i să meangă ide a 1se .aşeza pentr-,ailite
l o curi m ai �pre iş.i mai setei ? " 1 17 • I ar 1dacă itoţi s-.eir fi ·re
tras, C ll!ffi se expl ică prezenţa rromânilor la nio r\d ide Dunăre
şi în Transilvania ? Cantacuzino acceptă :o .retragere p ar
ţia.lă sub Galienus în 2 7 1 , care- i ex.plică populaţia ouţo
vlahă din Peninsula B alcan�că. Dar continuitatea români lor
în Daci a o afi rmă ca ipe o •real1iitaJt:e iistorică 'Şi ca pe un
argument in favoarea iÎnsuşi·r ilor reimarcaJbile ale poporului
român . ,, însă nu puţină mirare iaste la ·toiţi aîţi scriu de
JJceas.ta, nici l a cîţi hine vo.r .socoti de aceşti rumân i. c um
s-au ��nult ,şi au 1s tă blli t ipănă astăzi aşa, păZiiindu-1şi ş,i l imba
- 1Şi OUIJil au pltl'tll!t Şi pot IŞi păJmÎn!tunile aaestea lăcuiesc
C are acestea la puţ�ne 1l� mbi :şi neamuri ISă vede. Şi mai
vîrfos atîtea roduri de oameni, sitreine ·Şi varvare, preste
dînşii au dat şi au s trica:t, cari ipeste alţii aşa dînd , nici
numele, ni ci al t nimic nu să mai 1ştie, nici să m a i pome
neşte de acei:a. . . lară ei bot au s t ă rut şi s-aiu ţinu•t cum
sînt " 1 18•
Din ·această evidenţă a rezisitenţei poporului român de
gaj ă SiLoi1nioul expl1icaţia !lolului său isto11Î•c. După încetarea
9tăipînirii romane, arată autorul, populaţia romanizată, „ acei
irumâni .dachi ce era aioi 1şi al Lor traiu şi stc1.r.ea î·şi cerea,
şi cit aiu p UJtut a 1să ţinea au nevoit, moşteni vechi işi î nte
mei aţi ac es tor păimîn;turi soooti11Jdu_,se că sînt ; 1penitru că
prin sute d e ani itrecuse ş i să răidăcinase în foată D achia
lăcuind ·şi ş eZiÎlllld " 1 1 9.
1 17 Ibidem, p. 44.
1 1� Ibidem. p. 6').
1 1 0 Ibidem, p. 6 i .
7-1
Reiese 1că 18taLn1�0U!l aişează 1î.nfiiinţairea 1primel1or :formaţii
p.o1iitice locale !În !PerÎloaJda aipar�ţiei 1pqp01arrelor migraiboare
şi •CU demenite1'e de administraţie, 1egi1slaţie ş'Î orig anizare
mi1l�tairă moş'tenite din ti.Jmptl'l ·domiinaţie i riomane. „ Aşadară,
aiceştea, ,dJomn�i 1şi v•oieviozii iLor avr'mdu-i .ş i l eg.i ;bune ţrnnd
şi păzindu-Le, 1ş i focă şi ibUini .oisbaişi 1fiiimid, şi ţara lor osebi
au iîn'Cepwt a-şi 1Păzi, hioltarăle for mai fare a Je ţinea, n i
mănui n i1c i ei 'Vrfoid aibîta .a s ă imai SllISpune " 1 20 •
Ln scri erea iisltoriiei 1sale .St0'1nioul ar:e 1ţiinu!ta ,şi oriÎ!ter.i!i le
cercetătorului modern. Iniţiativa sa este 1d:atoraită wriozi-
12 0 Ibidem.
75
tiltii, /Jalriotismului şi raţiunii /Jolitice : el vrea să deslu
şească întunericu!! •ce d ăii.nu i e asupra :trecutulu i românesc
pentru că, 1după cum constată, „ 011bi, muţi , 1wrzi sîntem de
lucrur i l e .ş i f apte l e celor mai 1 d e ,demu1t ce intr-acest rpă
1 1
m în t s - au 1ntîmp lat şi s-au făicut " 2 : din această pricină,
d e sp re Ţara Românească „ oine cum 1Îi i asite voia poaite şi

zice şi ·scnie. Căoi ·că l1IU iasite 1nim e ni , nici ou co1nde�ul, n i ci
c u palma, a-i sta �mpotrivă ş i a- i 1 răs.pund e " 122• Dar i sto
r i a are ş i o 1fiuncţie pol.i:t i că acbuală : evenimen1tele fr e ou te
.. de n e v oi e încă le e ra şi ne i aste a l e .şti, p en t ru ca să
•
p u t em şi traiul vieţii noastre a itoomi " 1 23
El premerge sie r i s ul cu o largă documentare şi o severă
c r i t i că a izvoarelor. „ Cit am osite.ni1t, oÎlt am •cerce.tat -
mărturi seşte istori cul -, cît am întrebat şi de ştiuţi şi de
bă t nn i domiri t i şi în ţ el ep ţi ş i iÎn itot c hip ul m - am trudit ş i
pentr - a l t e .p ăr ţ i şi cu chel.t:iuială am nevioit, ca doar aş fi
a f l a t v.reun i sito.r i c carele şi ide ţa1�a a c e a st a, de în c ep ăt u r a
ei, şi de l ă cuitorii ei şi domni tori i e i . carii c î t �1 cum s-au

pu l'tat, -şi de ob iceiuri le l o r şi de legil e ei, şi i d e altele mul te
ce înt r - Î ns a să vor fi afla1t, carel e să scrie pe a mă nun:tul
toate şi cu de a d i mul, precum de a l t e ţări fac şi �scriu pe
l a r g t o a t e " 1 �4 . I zvoare1e precedern tc i se par 1Însă i m .ufi
c ! ent .: . El nu i gnoră nici un gen de surse : letopisetele, re
dactate însă cu ,. n e.şt i1i n ţă" s au „ neîn gr,i j ire " ; documentele,
.. hr isoavele domn i l or ce sî n t pre la boierime şi pre la mă
n ii:5 t i r i d a t e şi l a sa1te " : 1număml l or m are însipăimîntă, pen
t ru că .. ciin e i aste acela să -poaită şedea 1toa1t e ale t uturor
h ris oavel or să vază ce s criu ş i ·cum soriu, ca 1să poată d i n
t r-însele aduna să istorească lucrurile ce au fost ale
121 Ibidem , p. 5 .
1 22 Ibidem, pp. 8- 9.
1 23 I bidem, p. 5 .
1 24 lbidn11. p. ·I . �i u rm . (citatele despre izvoarele istoriei).
ţări i ?" cuptninSU!l lor informativ este redus, „ip e nt ru că
;
răsl'lp1t lucru şi foarte .pe '5CUPt z i c şi fără cap povestesc şi

niumaii de 1UI1 lucru v1o:r:besou, 1a!decă:te au de .oel a cui să dă.
au de cel ce dă" ; cîntecele populare nu sînt izvoare sigure,
„ică şi acelea 1IW numai ce aiu laiudă imaii muLtă, .au hulesc„.
ci şi foart e împrăiştiiait işi 1pre a pe s cu11t 'Pomenesc 1lucru " ;
cărţile populare sînt mai muh „o gînd i r e şi ·O a fl ar e de
o m are grămadă de miinoiuni, pre ou m vedem in c ea Alexan
drie ce-i z:i,c " . Aceste avertismente niu SIÎnt ·CU totu l nega
tirve, ci do ar irestriiOtiVle, penlllru că 5i:bol.niieul ·ÎnS1uşi anun tă
că v.a folosi Letopiseţul ţării, chiar aş a „1scurt, întnmecait şi
făiră ·onînduială cum i asite " . El ad augă sursele e x t e rne :
„dllJpe fa �stiomki i ..sltreini, ipe 1a guieci , pe la libşi, pe 0la urn
gruri şi pe la alţii v.oi rum1bla a 1cteJ.'1e 1şi a mă 1înda1tior i " , sfă
tu�nd �insă fol osire a icu prudenţă şi a acestora.
Carader�siti·că, la Slboiln�c, e1S1t e ipireife r in�a perntmu iinfonma
rea 1r e centă fiie şi 011a!lă, 1dim 51lllfS e :siLgrure : „.Lnsă nue, den om
de or·ed inţă �i .de .cinste şi aceaista .şi al1tel1e oa .a.ceasta au
z�nd 1şi mai 1pPOasp ete mcă fii.inid, @mi :iaslte maii tmUl/t a crede
deoÎ't .cel e .ce să citesou prea vechi .şi 1SÎ1n1t în ip ă 11e l'i " 125 •
în .apeir.a sa 'S:înt fo:losiţi n u m ai iputirn ide 26 de au.foiri
ant i ci (Tit Livi'll , D i od o r Sicull1u s, Quintrns Curtius, S traho,
Dio Cassiurs, fondanes) , med i e v ali (Procopiu, Tzetze s, Zo
nara) .sau m ai ap11oa;pe de epoo a ihl1i (N auclenuis, F i1LLp Clo
verius , Ioan SleiidaJilfllls, Noel Ocmti, I. Cari·on, Marius Ho
norarus, F i lippo Buonacoorsi, FlaViio Bi.ond10, Enea Silvio
P i ccolom i n i , Ioan şi WiLheLm Bl au w) . Sînt prezenţi m aj o r i
tatea autonilor caire, itr aillÎIIlld ·despre istoria Ungari ei sau
Poloniei , au conitribuit .şi ila aceea a ,ţărilor 1rornâne : Bon
f inius, Mari t in Cl'omer, La'lLrenţiu Topipeltin, N i wlae Ola-
125 Ibidem, p. 1 74 ; informatorul {despre originea ungurilor) era cro

nicarul sîrb Gheorghe Brancovici, fost în solie la Moscova, care re
marcase afinităţi de limbă maghiaro-tătare.
i7
hul, Avraarn Bacşai, Callima oo E15periente, Ioan Sambuous,
Mihail Reti N ap o li:t anul. Umaniis1tul Smipodoibeşte îirrsă ex
·
punerea şi ciita!te !din po eţ i, i ar 1crioni1carul 1se referă une

cu
ori la izvoarele saore. De aici referinţele la Biblie, la Ov:i

.diu isau Plutarih. D inbre români e fofos�t Ureche ş i Letopi
seţul ţării, astfel menţiionait, fără aJl1tă p reciz are.
E fortlllll Stolni1oului de a ida rum bblau 1coerenlt şi cit IIllai
compl et iperntru 1p eri oaida cea mai întunerntă din is bo ria po
p omlui nosbr:u impune rprin 1r ez ulbtel e sale. O .d o cume nt a
ţie răbdătoare, .o atentă cr:itică a .izvoarelor, ·compl eta r ea cu

j udecăţicump ănite a l aclllil elo.r l-au aj1utat pe au t or să- şi
atingă scopul pentru fo1treaig a parte pe ieare a apucat s-o

j
redacteze. Cu m i loa cele puţine de infolimair e •şi metodă ale
timpu l u i său nimeni n-ar fi pubut aj unge la re�ultaite imai
bune. î ncheierile sale ,sînt fosă mai apro ap e 1de adevă:r decît
t o t ceea ·ce sp use s eră pred e cesio ri i ·săi români 1sa:u s tră i n i
care au scris d e�r e :treoutul rnos:tru. Mu l1te dli1n 1i1deile S tol
n i cului aru căp ătat prin eforiturile ,j s bori.ografiei rom â n e mo
d ern e o mai bună h ază 1do1oumenta:ră, da r nu 1s- au m°'d i
ficat Î n e s e n ţa lm.
Istoriia 7 ării Rumâneşti nu este tÎnsă numai o înlăţişare

v e r i · d i c ă a u ne i părţi rdin trecutul nostru ; modul al cătui ri i
şi i deile secundare, stirlul şi vio cabiuilarul s!înit la fel :de noi
ş i val o ro as e pentru isitor.ia eul.burii româneşili. Auforiul are
un p l an croit, -ca rş i De neamul moldovenilor al lui Miiron
Costin, după a lte 1tirp a re d eoît v echile cr.oni1ci : numele ţăirii ;
d acii ; campan i i l e lui Tra i an ; descrierea D aoiei ; ·ocupaţ i a

romană ; form area ipoiporului român şi numele ace sit u i po
por ; sfirş ihLl ·o cupa ţ i ei ,rom ane ; venirea hunilor. Expunerea
îns ăşi e ste rpremearsă de ana!lirza 1i zvio airelor pe :categorii şi
de prezen'taTea Taţiunilor cărţii.
Nici un i z v.o r nu este acc eptat necri�tic ş i m ulte sînt în
l ăburate. Confruntarea 1sursdor e st e 'Însoţi,tă de comparaţia
.situ aţiilor. Colonizarea Daciei icu 1romani aduce aminte au-
78
torului ,de colonizarea macedl{)Ileană ; Talporlul din1tre români
ş:i. mm.ani e ·comparaJt ou acela dintre grecii moderni şi :cei
vechi ; pensisitenţa 1oo�tiiinlţei şi a limbii române este jude
oaită .prin situaţi.a alltor popoare COnltemporane · dacilor, a căror
urnnă IS-a pi endJUt ISU!b I.Stratul noii-or ven i ţi Liipsa izv-oairelor
. .
e sUJplinirtă d:e j udecăţi e iistorice, cee a ce face adesea din

l
operă nu o exrpunere, ici o :argumeDJt.are.

ln faţa filelor aLbe, acest ·cărturar care a •citit atît de
muLt şi a 1scris artît ide ipulţlin nu poate rezista 1:spiki şi
adesea pă ră:seş.te fiITUl i1Storisiirii pentru idig;resiuni nu li p
site de interes. Aşa intră în ca.r1te detalii ·desipre Imperiul

ll'Ottnan 1şi rfia:z;ele iPUterii 1saJle, ["ă.z;hoai1e!l e 1liui Aeil1iJUS Hadrianus
în S iri a şi PaLeistina •şi inisocecţia �iu i Ben Ki0scheba, starea
grecilor oob dominaţia otomană isau concepţii de filozofie
iistor.ică ale autoruil.ui.
CilbÎnd, ca şi predece'Slorii isăi, Biblia şi extplicînd fenome
nele :neînţdese iprÎIIl V10Î1I1iţa idirviim. ă, Sto1nimtl plăteşte tniibut,
desi•giur, concepţiei �deaLiiste a i'storiografiei medi eiv al e . Da.r
est modus in rebus : penitru el Biblia este de mai multe ori
nu.mai izvo1r ,de ifaipte iistori·c e, ·iar m :idealiismul :său auto
rul aJduoe, tobuşii , o concepţie nouă care-l apropie de cuge
tarea modernă, 1aceea a evol uţi ei Î:siborice, a tr ecer ii statelor
prin itrei „stepene" , a creş.terii, staiţionăriii şi decadenţe i şi
aceaJStă idee este fOl"IIlllU!l aită de e!l ·ÎIIl aill!te de Cantemir 12s.
BI .crie!de mtr-iun ll:emei tal legii a cărei 111esioootir i e atrage
pi eirea marilor irmperii : "'Diin ne011în1duială, d i n necLr.eptate
şi din răuitate iSe strică şi 1se mută .împărăţiiile" 12 7• Opera lui
Cantacuzino cuprinde io !Pledoarie pentru lege şi :oontr a for-
126 „Toate cite sînt, în naştere şi în stricăciune stau" (ibidem,

• •
p. 56) sau "înfăşurîndu-se şi desfăşurîndu-se de la zidirea lumii" (ibi

dem, p. 57), pasaje în care întîlnim concepţiile despre generatio et
corruptio, imaginea spiralei care se înfăşoară şi se desfăşoară, elemente
preţioase pentru definirea gîndirii Stolnicului.
m Ibidem, p. 5 1 .
79
t e i , ceea ce expl ică osîndirea ti ranilor, „ acei c ruzi .tigri ş 1
veninaţi halauni, sibÎ·ripituri· ş i terata (monştri) ·din neamul
omenesc "' . Este în această pledoarie pentru l ege ·o l imită a
concept·i e i Stolilli ouilui, c ar·e av·ea ih1iiia că 1r.especbul legii
poat e salv a ordinea feudală d e 1pi eire ca •şi :de t ulburări so
ciale . .. BLJtnii şi drepţii - scrie el -, .aiu l1egi ipu.se, ş i n e
miş cai�c 1l e ţin oa 1să ipoaită sta polib�a şii soţi irea omeneaiscă
ca nici c ei tar·i şi m ari să m1 ais�prească şi să n:u cake p e
c ei m a i slabi ş i rrna;i mioi, ni ci c e i imici să nu năipăsrtui a5că
ş i să ocă�ais.că pe cei ma.ii rnairi , nici unul ,de 1a .ailtuil 1să ră
pească ş i să ia fără de !tocmeală şi fără ide lăge " 1 28 • Vor
beş.te aici aris�oanaibu� caire ţine :l a 1dom it0 aţia d as,ei Lui, 1dar
îngră direa acestei dominaţi i Înltre d·r ept şi morală era o
teză nouă în climatul ide ahuz ş.i bun plac al feudaili loT
b al c anici ai t imp u lui .
În I 7 00 este i m primată la Pad·o va harta Ţări i Româneşti,
alcătuită de Sto·Lnic, au ti.blul (1Îin ,�receş.te) : Tabula geogra
fică a prea înăltatei domnii a Ungrovlalziei împărţită în
'
,rn/Jles/Jrezece ju de fe , du/J ă descrierea şi forma foarte exactă
/Je care a făcut-o /Jr ea nobilul, /Jrea învăţatul şi p r e a în
tele /Jtul boier, stolnicul Constantin Cantacuzino, pentru do
cmnentarea prea eminentului medic filozof Ioan Comnen.
Ti părită de H r isant Not airas şi dedi cată lui Constantin
B rînc oveanu, h ant a es.te, după avizul cercetătorilor, pnn
bogăţia informaţii lor ·sal e, ,. cea mai hogaită din cite se fă
cuseră pînă atun ci asupra Munteni ei, Jn.trecînd prin varie
t a t ea elementelor ei eh.iar 1şi pe multe din .cele urmă-
to are '" 1 29
.
129 Ibidem. pp. 50-5 1 .

1 2 9 li arta stolnicului Const a nt in Cantacuzino a fost analizată d e prof.
univ. Constant in C. Giurescu, în studiul cu acest titlu publicat în „ Re
vista istorică " , 1 3 ( 1 943), pp. 1-28, de unde ne-am luat informatiile .
Preocupările de geografie universală, vădite de prezenta în biblioteca
S tolnicului a lucrărilor lui Gabriel Bucelinus (cf. Catalogul citat,
80
Datele consemnaite de aruit0ir s'Înt de ondin fizic, ipoli1tic,
economic şi arheofogi1c, ceea ce coresipun:de interesell1or 'Omu
lui poli tic şi ale d,r.tUJrarului. In afara reliefolui ş i a reţe

lei hiidrngrafice, h anta prezintă hotarele ţăriii şi �mpărţiirea
aidministr:aitivă internă, 23 de oraşe .ş i tîrguri, neşedinţele
politice şi ecleziastice, 526 de 1sa:te, 7 3 de măinălstiri , apoi
bogăţiile minerale, vinicole, 1sii1lvi'cole, podurile şi, în sfîrşit,
mom.mnenitele istorice : driumUJr:iile romame ,de la Celei şi I sl az
spre Rfomi1ou� -V,î lcea, podul foi Traian de la Turnu-Seve
rin, icel al lui Co111sltantin cel Mare ,de la Cellei, riuinele d�
la Turnu-Măgurele, �umu-Roşu şi Călugăreni.
Aceaistă operă, 1care dovedeşte pe lingă metolda ş1ti inţi
fică a Slto1niouLui ,ş i 1cuI1J0aşterea 1desăviî11şii1tă ,a ţării, a folosit
apoi erudiţilor sitrăini, ca epig;raifistrului englez Edmond
Chiishu1'1 , caire o 1ciil:ează ]n 1 7 0 2 , saiu ,profesoruLui lui Can
temir, Meletie 1din Arta, apoi lui Hrisan1t Notaras, i-a .s ervit
negreşi.t ca model lui Dim�trie Cantemir şi este retipăirită
în traducere i!tal1iană de AI11t on-Maria del Ohi a,rio in lucra
rea Istoria delle moderne rivoluziani della Valachia (Ve
neţia, 1 7 1 8) . În 1 7 7 1 o 6tează .geogiraful francez d' Anville,
înMemoire sur les peuples qui habitent aujourd'hui la Da a
de Trajan.
Stolnicul a fost la <fel ide ipreooopait de toate ·perioadele
iistoriei noastre ş i de itoate maini:festările poporulllJJÎ român.
Lipsa de 1tiimp, numerioasele a:otivi1tăţi pubLice, poate <lorin t a
unei informări mai aimple 1-a:u împiediica:t să termine opera
'Începută. Dar interesul său 1îl imăirituruseşte împingerea in
vestigaţiHor i1storke idiinloolo ide ,perioada ihulll ilm, fo infor
maţiile pe care le fornizează lui Marsigli. Savm1trul bolng-
pp. 1 1 1-1 12) au fost recent puse în lumină de CORNELIU DIMA

DRĂGAN, Un cărturar român din sec. al XVII-Zea studia istoria şi
geografia Americii, în "Argeş", 2 ( 1 967), nr. I O, p. 7 . Este vorba de
opera lui JEAN DE LAET, Novus Orbis seu Descriptionis /ndiae Oe„
cidentalis, Leiden 1633, citită şi adnotată de Stolnic.
81
nez, care a foSit oon si:de r nt „ipr�mul ariheolog al românilor " .
a datorat negreş i1t St10Lni1mil1U1i .iin1tmduoerea 1sa Îlll ainibichită
tile Munteniei 1 30 • Io rga a presupus .ş i exis1tenţa une i părţi
pi erdute din Istoria 7ării Rumâneşti, a cărei p rezenţă o
recunoaş1te ·În scri eri mai '�Înzi:i.
La oper:a i1s:torică �i igeogirafi că a Sto1ni oul ui 1se adaugă ,
cea fil ol og ică . O notă 1din Biblia lui Şerban ,fi numeşte 1pir1in
tre colab oratorii rde seamă ai itraducenii şi nu es!te exdus ca
tO'c.mai el să fi p r imit im anu'scri·sul iniţi al a:l acesitei tradu
ceri daitiori.te, cum ş,tim , spă!t<IJruliui Miles1cu, ounoiscut al l u i
C anJta'C Uzi no 131. Pre faţ a îmălşi a ediţiei este neîndoielnic
1 30 î
n Biblioteca Universitătii din Bologna se păstrează lntrebările
contelui Marsigli şi răspunsurile stolnicului Cantacuzino privind pro
bleme din istoria românilor din 1 694 (fondul Marsigli, ms. 57, f. 192
şi urm., semnalat de N. IORGA, Manuscrise din biblioteci străine re
lative la istoria româ11ilor. în Analele Acad. Rom.", S. I I . Mem. ist.,
•
X X I (1 898-1 899), pp. 69-i5) ; un Cataloga di princip i delia Vala

h ia (1 290-1694) şi un Cataloga dei pri11cip i di Moldavia (1395-
1694), ambele scrise în 1 694 la Bucureşti (ms. 5 7 ) ; o scrisoare a
stolnicului către Marsigli cu ştiri politice din Imperiul otoman (ace
laşi an. ms. 5 7 . f. 203 şi urm.) ; cf. şi Operele lui Constantin Can
larn:ino. 1 90 I . pp. 4 1 -59. Materiale ar hi vale recent descoperite la
Secţia de manuscrise a Bibliotecii Universitare din Bologna de
C. ŞERBAN. Călătorie de studii În Italia, în " Studii ", 2 ( 1968), 'p. 96 1 ,
privind relaţiile lui Marsigli c u curtea valahă vor putea arunca noi
lumini asupra colaborării lui cu stolnicul. Pentru contribuţia lui Mar
sigli la arheologia românească vezi D. TUDOR, Castrele romane de
la ]idava lîngă Cimpulung În Muscel, Bucureşti, 1 938, 29 p. (extras
din "Bucureşti", II, 1 936), şi DINU ADAMEŞTEANU, li primo ar
cheologo delia Romania - Luigi Ferdinando Marsigli, Roma, 1 942,
9 p. (estratto dalia rivista " Roma ", anno 1 942, fasc. XII - dicembre,
referinţă comunicată de acad. C. Daicoviciu) .
1 3 1 Pentru contribuţia stolnicului la traducerea Bibliei lui Şerban,
vezi N. IORGA, La Biblia lui Şerban Vodă, în " R.evista istorică",
XXIV ( 1 938), pp. 1 93 - 1 96 şi V. CANOEA, Nicolae Milescu şi în
ceputurile traducerilor umaniste în limba română, în "Limbă şi l ite
ratură ", 7 ( 1 963), pp. 67-68, n. 4.
82
alcăt'Ui.rea lui 132• Fraţii Grecean.u îl ev·ocă recunoscători pen
t ru ajuitoru'I iprimi1t la tălmăcirea Mărgăritarelor lui Hrisois
tom 1şi Pravoslavnicei mărturisiri i aa

.
De un interes filo.Iogi:c şi stili9bic este ş i Molitva căiră

Dumnezeu Săvaot, foarte de folos, scoasă de pre grecie /1rc
limb a rumânească de dumnealui Constantin Cantacuzinn
Stolnicul, puhliicată 1În A catistierul ide 1a Rîmn ic din
1 a 2 Ş i epistola dedicatorie a lui Dositei din Biblia lui Şerban pare

alcătuită de Stolnic (vezi N. IORGA. His t oire des Roumains, voi. VI,
Buc., 1 940, pp. 45 1-452 ; V. CANDEA. art. cit., pp. 67-68, şi ele
acelaşi Semnificaţia politică a unui act de cultură feudală, în . Stu
dii", 16 ( 1 964), nr. 3, pp. 658-659) ; pentru alte scrieri ale stolni
cului, vezi, CARLO TAGLIAVINI, Un frammento di terminolog ia
italo-rumcna e un dizionaretto geografico delto stolnic Constantin
Cantacuzino, în . Revista filologică" , l ( 1 927), pp. 1 67-184 şi ob
servaţiile lui Ovid Densusianu, în . Grai şi suflet " , IV ( 1 929) . p. 1 90
şi urm. N. Iorga îi contestă aceste scrieri ( Is toria literaturii române.
Introducere sintetică, Bucureşti, p. 92. nota), dar îi atribuie o istorie
a Veneţiei (Despre cronica lui Gheorghe Brancovici, în _Revista is
torică " , 3 ( 1 9 1 7). pp. 23-24), după A ron Densusianu. (de fapt doar
un capitol din Cronica lui Dorotei al Monembasiei, cum arată D. RU
SSO, Studii istorice greco-române, voi. I, Buc., 1 939, p. 98. Identifi
carea lui Cantacuzino cu Ioan Romanul-Frîncul, cunoscutul traducă
tor de calendare pentru Brîncoveanu (propusă de D. Mazilu, Alcă
tuitorul calendarelor lui Brincoveanu, în . Gazeta cărţilor", 4 ( 1 934),
pp. 9-1 0) a fost argumentat respinsă de I. VîRTOSU, Faletul novei,
calendarul lui Constantin Vodă-Brîncoveanu, Buc., 1 942. pp. XIX
XXI (vezi şi dr. N. VĂTĂMANU, Medici şi astrologi la curtea lui
Brincoveanu, în "Viaţa Medicală" 13 ( 1 966), nr. l , pp. 53-54). O Cro
nologie tabelară atribuită Stolnicului de Şt. D. Greceanu, B. P. Has
deu, N. Iorga şi G. Pascu aparţine de fapt clucerului Dumitrache
(vezi AURORA ILIEŞ, Autorul Cronologiei tabelare, în Omagiu lui
P. Constantinescu-laşi, Buc., 1 965, p. 35 1 ) .
1 33 Mulţumiri pentru traducerea Mărgăritarelor lui Ioan Hrisostom
îi aduc fraţii Greceanu în predoslovia ediţiei operei, Buzău, 1961

(vezi I. BIANU şi N. HODOŞ, Bibliografia românească veche, I,
Buc., 1 901, p. 320) ; pentru Pravoslavnica mărturisire, Buzău, 1 96 1 , c:f.
predoslovia (I. BIANU, şi N. HODOŞ, op. cit., p. 323).
85
l i 4 6 1 34• Remarcabil prin l im:ba curată ş i f raza curgăto are?
t e�tul este un documeI11t al 1 uptei ·pentru introd'U!cerea limbii
mmâneşti în biserică prin eforturi1le cărturarilor noş tri uma
ni�ti .
Dar capitolul cel mai ,întins \din Operele complete ale
Sto l nicului î l va cons1titui coiresipondenţa sa. Maii numeroasă
derît am crede, din această 1imp0Ptan:tă con:t.r ibuţie ad usă de
Stolnic la i stori a europeană i a �remii sale s e descoperă me
reu noi fragmente. E a va ,fi 1însă, negreşit, partea cea mai
greu de d efinitivat din rnoşitenirea l iiterară a 1ui Constantin
Cantacuzino, pentru că numai o ce11cetare atentă a arhive
lor otomane va putea scoate la iveală zona îrn .ă ito tal n�
cunoscută a relaţii'l or sale ,pnn rapoarte. memo1rii, me
saje iss.
Alături de această operă pol�tică şi .cul1turaJă trebuie aşe

zată cea ed ucativă. Reluarea recentă a cercetărilor privind
înfi inţarea A c ad e mi e i domneşi.t i a 1permi s punerea într-o ş i
1 3i Descrierea l a I . B I A N U şi D A N SI MONESCU, Bibliograf ia
românească. voi. IV. Buc.. l 9H. p p . 5 i-58. nr. 88. Retipărită în

Acatistul de la Rîmnic [ l i 4 7 ?] , f. 204-2 1 4 şi Blaj . 1 8 1 6, pp. 4 1 0-
4 1 8. Semnalînd-o cel dintîi, după un exemplar defectuos. George B .
Popescu (O rugăciune a lui Constantin stolnicul Cantacu:ino, în "Re
vista istorică „. 2.i ( I CJ39). pp. 5 7-60), crede că volumul în care era
i mp r i m a t ă m o l i t v a ar fi un Molitvenic (cf. şi nota lui DAN SIMO
NESCU, 0/1 . c i t . p. 58). După cuprins cartea lui Popescu nu poate
.
fi însă <le c i t u n A catist ier, fără îndoială acel a din l i 4 i (paginaţia

corespunde ) .
1 35 R i s i p ită în arhive româneşti, ruseşti, austriece, engleze, italiene
(vezi C. ŞERBAN, art. cit„ în " Studii " , 19 ( 1 966) , pp. 683-686) ,
corespondenţa Stolnicului pune în lumină nu numai l egăturile sale
culturale. dar mai ales ideile politice şi metodele diplomatice ale
omul ui de stat. Compararea memoriilor trimise ţarul ui cu rapoar
tele sale concomitente la Poartă pe care ni l e-ar putea eventual dez
v ă l u i o cercetare a arhivelor din Istanbul, s-ar dovedi astfel cea
mai f e r i c i t ă întregire a cunoaşterii procedeelor diplomaţiei româneşti
la început ul secolului al XVI I I - i ea.
84
m ai vie lumină a 11oluJiUl.i pe carie 1-a .av:ut Stolnicul în
această operă, care a aşezart: ltememle �nvăţămîllilltului .supe
rior în ţaira noastră 136•
138 . Nu încape îndoială că întemeierea şcolii înalte de l imbă greacă

este rezultatul influenţei pe care stolnicul Constantin Cantacuzino a
exercitat-o asupra lui Brîncoveanu, în organizarea ei luîndu-se ca
model planul de studii de la Padovau (I. IONAŞCU, Cu privire la
data întemeierii A cademiei Domneşti de la Sfîntul Sava din Bucu
reşti, în . Studiiu, XVI I ( 1 964), nr. 6, p. I . 2 7 1 ) ; acelaşi autor pro
pune data de 1 694 pentru înfiinţarea Academiei Domneşti (lnvăţii
mintul Superior din Bucureşti înainte de înfiinţarea universităţii
(1694-1864), în volumul Universitatea din Bucureşti, 1864-1964,
Bucureşti, p. 1 1 şi urm.). Discuţia asupra acestei date a redeschis-o
în urmă cu cîţiva ani regretatul Victor Papacostea, în studiul său
Doi bursieri ai lui Petru cel Mare la şcolile din Bucureşti, În . Stu
dii�. 1 4 ( 1 96 1 ) , nr. 1, pp. 1 1 5- 1 2 1 , propunînd anul 1 695. Se ştie că
cercetătorii mai vechi, între care N. Iorga, C. C. Giurescu, N. Bă
nescu, acceptau ca dată a înfiinţării începutul domniei lui Şerban
Cantacuzino ; recent CL. TSOURKAS (Autor des origines de l'A ca
demie grecque de Bucarest (1675-1821), în . Balkan Studies u, VI
( 1 965), pp. 265-280), reia această teză, pornind de Ia prezenţa în
Bucureşti, în 1 685 şi excelenta gospodărire a unei mănăstiri din oraş,
în acel an, de către învăţatul Ghennanos de Nissa, ceea ce .ne face
să ne gîndim la o şcoală pe care Ghermanos ar fi instalat-o în această
mănăstire" . Cum Ghermanos ar fi venit în ţară în 1 675, începuturile
Academiei domneşti ar putea fi puse în acel an (cf. şi lucrările ace
luiaşi, Les debuts de l' enseignement philosophique et de la libre pensee
dans Ies Balkans. La vie et l'oeuvre de Theophile Corydalee (1570-
1646). 2e ed., Thessalonique, 1 967, pp. 1 47 - 1 5 2 şi Germanos Locros,
archeveq11e de Nysse et son temps (1645-1 700), Thessalonique, 1 970,
pp. 63- i 7 ) . Problema n-ar putea fi lămurită, după părerea noastră,
decît documentar. Prezenţa în Bucureşti a unor învăţaţi greci şi folo
sirea limbii greceşti în studii şi traduceri de către clerici sau boieri nu
argumentează îndeajuns înfiinţarea şi funcţionarea unei şcoli, după
cum chemarea de dascăli străini pentru prepararea odraslelor boie
reşti sau domneşti (argument al lui C. Dima-Drăgan, Biblioteca stol-
11iwl11i C. Cantacuzino, p. 202, n. 3) nu probează lipsa unei şcoli
pub�:_ce.
85
O VIAŢĂ DE STRĂLUCIRE
„ CU GHIAŢĂ îN INEMĂ"
Ultimul sfert al veacului al XVII -lea din Ţara Româ

nt:'ască s-a desfăşurat într-o ambianţă rde ouilitură ş1i arită, î:n
toate formele s ale, determinGnd un anumiit rsitil rde viaţă fără
de care nu pu tem să înţelegem în <Înrtregime ipersonalit ăţ i l e
vrem 1 1 .
„ Domnia lllli Oonsitanti1n B.riuncovea:nu ·şi a Cainta;ouziinilor
între care se găseş.te, înseamnă !biruinţa momenfană a boie
irimii de ţară : acea'S'ta cîrmuieşte, adună \bogăţii, .face lite
rntură şi o î:ncur.aj ează, sll!p1t pait110naj1ul vioevocLUJLui .lu1miinait
ş i iuhi·tor de strălucire. P entru a ni representa viaţa l or, să
ni dăm seama ·cic tra i ul lui şi al rfamiliei numer.oase care-l
încunj ură" 137• failte ·O v iaţ ă ide ·oipulenţă ş i llllx, BTîncovenii
ca şi Canta cuz i n i i fi ind magna�i i puitennici ai ;ţării , b ogaţ i
i.n 1aitif,undii .ş i ipăiduri, momi, prisăci şi viii, oireZii ş i 1turme,
sate de ţărani clăcaşi ş i sălaşe de ţigani robi, hanuri ş i pră
văl�·i Î!Il itîurgurii, 1case rezidenţi ale fa moşii , 1În cele rdooă ca
:p�t.al e. l1a B uou r eş1ti 1ş� T1Îlrg·o·vi.şte, ,dair şi 'În depăritaitUJl C001-
s1tanJbinoipoL pline ·de mohile 1soumpe, si1pebmi ou hăinărie,
giuvaemri şi bani, h aini miuilţi, 'lllili i idepuşi i1a Veneţia, alţii
1 3 7 N. IORGA. Document e privitoare la Constant in Brîncoveanu,

la domnia şi sfîrşitul lui, Buc., 1901, pp. VI-VII.
86
împrumutaţi cu cîştiig bun negU1S tori1lior din Ardeal sau Stam
bul . Dar e, fireşte, viaţa clasei .sltăJpînitoare şi a frunta:şifor
ei la :p'l.ftere. Ţara adevărată e fonmaită din ţărani şi tî.rgo
ve.ţii , din „bi mic i i " cei mulţi icane suportau hogăţia celor
de rus plătind o lungă listă de „:daj1dii " şi „1rîndueli " . „S;i -
tele 1d1e plăii<11Ş i , 1cele de :d:rium, runide se mai ·cereau podvoa
diele, men�i·cele, conacele ş1 raÎli .de oilac, so1daţii, :sate l e
„ c u rupto ar e " , •care dădeau : o SU1mă fixă la Sf . Gheorgh e
şi la Sf. Dumitru, ihreslele, supt care 111ume se cuprindeau
mulţi .privil egiaţi : oraşe, „ slobozii " , boieri, măm �stir i , pre
oţi, „sutaş i " , „ sluj i tori " , mioi ·dregăltori ·ca logofeţeii
de di
van ; negustorii .stJrăini ca braşovenii saşi, iv1Înzăfori de pînză
proa�tă, funii, ustenlsile ; chiiprovicenii, evreii •În haine ne
gre s au vinete, armenii, girecii şi turcii ·cari 1ţineau colonial e
ş i arti·oole de modă, 1păstorii ide peste munţi, „ aileşii " , dau cn
toţii !deosebi biruri., ce-1şi :l!Uau de la dînşii. Dar

num el e
marea majoriita1te a isătooilor alcătui es c •satele „bi:rnicilor �
şi !greul :tot aipasă asill!pr a Jr0r " 1 as.
Pe acest fond de severă fisca:libte viaţa oferă iprivilegi a
tilo,r folesni.r ile unor fornn e de cultură superioare. Epoca s e
remarcă. „ipriiin 1di•versiificarea necesităţilor a11tis1tice , �mbo
găţll r ea pro1g.r amuilui ş i aiparitia 1unei serii 'Î nlbregi d e aspecte
noi. Evoluţia ple aic ă, fireşte, .de l:a bracLiţia 1ocală, •pe de o
parite de la amta roultă promovată •de v.oieV'ozi, de :Înal ta
boierime, de ierarhii bisericeşti 1şi de marile mănăstiri, iar
pe de a�ta de la arita ţărănească ; ctiforiile .rdigioa:se ş r
conacele modeste ale micii iboierimi, ca şi caisele orăşenilo.r ,
1U e11oaise 1tr ad �ţ ii 1oomune icu
coI11t inuă să păstreze 1J1m arta
populară. I ntre aceste două •curente e:Kitreme s -au împletit
în mod firesc folur.iite relaţiii, maJi al es lîin 1cLomemiul arrhi:tec
turiii profane. Pe aceste :relaţii se girefea.ză apo i 11ntreipătrun
deri reciproce !Între 1ceLe !brei ţări române, precum şi •oonta-
1a s Ibidem, p. XXI-XXII.
87
m i nări datorirtă legăturilor economice şi pol it i ce tot mai
strînse cu ţările învecinate., ou Rusia, Poloni a, TurCia .ş1
Ori en1trul Aipropialt " 1 39•
Din capi!bofol de arrtă românească &nnoiitoare fac \Paf'lte
c ase l e Call1ltaouz;iini1or. Ale Sto lnicului , mai îintîi, aoeilea !În
care a copilăriit, a 1t r ă i t şi a pr imi·t :o aisipe ţi i căJf1turari :Sau
înal ţi demn�ta;r.i din ţar ă , dJ�p}ornaţi 1saiu d er id străini, în
care a ·gîndit şi a scri'S.
Dintele V['emii a r o s nemilos ·Îln zi durile p alatdo r canta
cuzi111 e şbi m ai mulit idedÎ't În c ele ale Brîncov eni1J..o r . Diin casa
păr.i ntească de '1a M ărg in en i , aproape de Hl1ipeştiii de Tfrg,
3.U răm a s doar mărituriile unui remarcabil gust în a rhit e c
tură ş i 1podoaibe. Dar IÎn u rm ă cu peste jumătate de veac

c er c e t ă t or ul d e p 1îngea „ starea de aou m a zidur i l or . Ruina
c are le m ănîncă de mult a dobomt, înt.î iu, a:kătuir ea f.in ă a

cerdacelor, lucrate în arcuri ş i b o:l ţ i, încît oameni b ăibrîn i ,
cari s - au născut iin p r eaj ma casei 1şi au fost sluj i torii c el o r
din urmă st ăpîini , 1n- aru apucait •rnsa avîn d 1Î1n c ăipe r i " 140• O
î n s em n ată col ecţ ie ide cap i telmi .din 1p i a:t ră de S inaia cu
motiv e floral e, .ramuri, foi de acan1t d ar, mai ailes, 1ou ·O în
r r e a g ă s imbolică zoomorfă ( l ei , vi.Il•bmi, bal au ri în aripaţi) 1 41
n e aj ută să stabilim bogăţia decor a ţ ie i căreia •Îi corespun
dea. fi reş te, aceea a i nter i o a re l or, dînd m ă su ra vieţii de
r af in ait confoPt ce s e d esfăşura în tre pe re ţi i r e ş edi nţei canta
cu z i n eşti.
La F il ip eş trii de Tiî:rg, Î n marginea gîrlei, se înălţa casa
în care a l oou:iit Stolni cul ; ,. forona , împărţiirea, podoab ele . . .
t r i met l a vremea cî n d arta românească era s trîn s le g at ă de
b o gă t i a ş i rnîn1dria C aintaicuziiinili0ir ş i a .rudei l o r domneşti,
1 39 V. VĂTĂŞIANU, în Istoria României, voi. I I I , Buc., 1 964,

pp. 3 1 4-3 1 6.
u o AL. ZAGORITZ, Biserica şi casa din Mărgineni, în .,Buleti
nul Com isiunii monumentelor istori ce", 19 ( 1 926), p. 1 1 2.
1 4 1 Ibidem, pp. 1 1 3- 1 1 9.
8!!
vodă B11încoveanu" 142• Ni,colae fo11ga, care a cercetat Tui
nele ei prin 1 9 1 5, evocă "'splenid�da sală ai cării păreţi sînt
încă întregi... puternicele ziiduri de cărămiid ă tare, străb ă
tute de !fereşti care aveau în jurul lor delicate cadre de 1t en
cuială stucată, proeminenţa IUilui pridvoT elegant, de zid
închis, fără 1st'îlpi, ,aJdJÎillcile :beciuri lbol1frte, astăzi năruite. ln
init erior dulapu ri l e ce se înfundă IÎm păreţi, încadrarea cu
profiluri a ltultiu ror detaliilor aPhiiteotJoni1ce sînt de cel mai
bun gust ·ş i de ,cea mai fiin ă execuţie. Frumoase ipla!fon
duri ho1tiite aicopă r itoaite S1nc�erile. P1rin uşile acum idă·ră
pănate .o privelişte 1minllilll aită se :desfă:şură, 111 eitedw şes, oda1ă
ptin 1Încă d e păduri, în locuii semănăiburilor de astăzi, care
duce pînă la P l'O i eşti. Pe feresitrdle arum oanbe a privit
cîndva cel mai cuminte boier al Ţării Rornâneş'ti în vre
mea •sa, îunvăţa!!Jull stolinic Constantin C31I11taiou:z;ino, care !Pri
mia laPg :pe domnul săiu la Filipeştii lui Costandin Canta
rnzino Stolnicul" 143• Dar .tot aici, Îl1l aceste „ zidwii pr i n
ci are ,ce te uimesc, mai f1riumoaise 1decit acelea d in 1caipi
t al ă " 144, ii primise poste1nfoul Cantacuzino, taităl, ipe Pa
tria.11hul Anti:ohiei, Macarie, 1şi pe invă ţa1bul său secretar
Paul din Alep şi acesta nu se 1s abură lăudînd frumoasele
odăi Î1mpc>d,obi te „ dup ă moddul celor din Oonstantinopol "
sau „ delido aisa baie caldă d e marmură frumo�să " . D i n
a1c este monumente de civilizaţie şi 1b un gusit „n-a rămas
îns ă nici o urirnă şi nu p ăstrăm , fipeşite, nimi1c din cee a
ce făcea ca încăperile să semene ou a!Ie locuinţelor bogate
din Consitantinopolul stăipînilor... în golul :încăperilor pustii
închipuirea cetiitoriil or cu simţ ipen1tru imăriir ile şi tragediile
trecutului va putea proiecta vi1siunile unei vieţi de fam i l i e
142 N. IORGA, Palatul de la Filipeştii-de-Tîrg , în rev. cit., 8
( 1 9 1 5), p. 2.
143 Ibidem, pp. 3-4.
144 PAUL DIN ALEP, Călătoriile patriarhulu i Macarie de An
tiohia în ţările române, trad. de Emilia Cioranu, Buc., 1 900, p. 1 42.
89
rnuLţ umite (Brîin001veanu viziitează Fiilip
i eştii de l a Praho va,
.:a 1ş i F i l iip e.şit iii de Pădure la 1 7 05), unor 1Înţelepte s faturi
pr i;v i to ar e l a soarfa ţeri i , runor aipr�g.e h11p t e · cu o s oartă
adeseori f o arte a�ă ( a�ci 1a 1fost 1prms, -de . oa m eni i J1UJi vodă
Mihai, Spăitamu!l Can:taioUZJino)" 1 45. T11eoerea idOIIl1lI1Jlll UJi pe la
conacele icanit acuz,ineş t i o rela·tea2'Jă Cronica anonimă despre
14s N . IORGA, art. cit., p . 4.
90
Brîncoveanu, ou iPrecl'Zle de 1repor.ter : „La 25 idni ale lui:
august ( 1 705, n.n.), viirtd că�ăraiş i dă la Ţarig.rad, scriia
boiarii domnul'llli 10U1m .că -să raiflă P1oarta fo mare linişte ..
Deci domnul îi11 ţ elegiîI11d, fiin;d iş.i vrierne !frumoasă dă pre
um:Mare şi mai V'Îritos că dă dÎrnld ;li.dise măriia-rSa :sifîin ta mă
nă-stire Rn"ltnnecul nidodartă nu mersese 1să o vază şi pentim
aceia mai mult, iar şi rea ;să ·s ă primble, gătirtu-se- aJU şi la
zi întni a lui seiptemv rie, dernr>reună cu boaită caJsa rmăir ii
sale işi cu toaită hoierrimea, .aJU purces den TingioviŞte şi, fiind
rugait de boiarii ce rSă afla în P111aova ca să meargă pă la
satele 1lor, măriia •Sa, ca un domn bHnd şi înţelept, prii
mind, au mersu iÎnbîi la Mărgiille nii foi Mihaiu Cantacuzino·
vel-sipătar, unde făoînldu-i f mmQs şi minunait ospăţ, s - all'
sculaJt :dă au mersu şi au făouit ma.sul fa FiLipeştii lui Cos
tandin C1ainltacu7.liino stioLnerul . Şi 1aiu fosit •Şi a :doua zi dă
iprÎlruJu, 1.ar după ip!I1Îlnzu ,în !diseară 1S-!aiu :.soulait şi au menff
la Filipeş1tii T1o mii CaintaCUlZirno vel-poste1nic şi au făcut şi
a doua zi rprînrul acolro ; şi ide acolo aiu me11su la Măgurenii
lui Şenban Cantacuzino biv-'vel-'paharnec, ·ospătînrdu-1 şi·
acolo foarte frumos " 1 48.
în mariginea B'llloureşlt:i!J.or, la .&fumaţi, dăinuiie biserica şi
ruinele paJlaJtruilrui de ilrmgă ,caipiltală al Stc>lnicului, :reşediinţă
în anii de ,activiltate, :post ide 1oihserv.aţie tÎln :anii ide disg.raţ ie,
de unde -putea urnn ări ipolirtiica 1d01IDnulrui cu care-şi răcise
legăturiil e, rde unde 1trimiJtea căriţi rşi veşti patriarhului Hn
sant al leru.salimullu i. ·în lbiserii,ca Ide alălturi ou foumoasă
pri1sainie dim 1 696, '.În carie StoLniioul arată că "'din temelie·
o au ridicat, o au fă:cut şi ·O au înfmmU1Siţat întru pomeni
rea dă veci a păr.inţi110ir, moşilor 1şi strămoşilor 1săi şi a lui
şi a tot rodu lui şi a neamului lui " , zăceau „ oasele jupîne
sei Maricăi, a ifii-săiu foi Toderaşc-0, a ifiie-.sa Despei, a ne-
poate-si Mariei rşi a străinepota1or : fordaiche i .Il�nca, ooconi:
148 Cronicari munteni, voi. II, pp. 259-260.
91
şi cocoană fiind a acelui s�ngiur < ...j u)pan Cositandin Can
tacuzino b i v v el stol (mic) � , cum arată piatra de mormînt
din 1 7 03 m. „ Pa labul lrui Costaindin Cantacuzino e o mare
clădi re pe p ivn i ţ ă, 1la care se aj unge 1pe o s cară l aterală.
Străbătut de fereşti m ari pentru acel t imp, el are o îm
păirţire în imani camere, lumiillio aise, în j1U1ru) umJJi h all cen
tral, al căituire care am i n t eş t e l ocuinţele v eneţiene cu 1care
emd i1tiul boier era deprins din vremea sit.udiilor sale la Ve
netia şi Padova '' 1 48 •
Mai evocatoare p en1tru ambianţa în care a trăit Stolnicul
sînt însă frumoasele palate b !'1îincoveneş.ti p ăstrate. Legătura
de rudenie, afaceriJe p ol i t i c e, momentele festive ale anu
l u i , prietenia cît t imp va fi rămas întreagă 1.- au adus ne
.
greş i t de mul1te ori pe c ăPturar pe pragurile, în loggi i le ie ,
t acurile sau p ar curi l e Mogoşoaiei, P.otlogi l or ş i altor reşe

d i nţe ale n epotului său, ca ş i iÎn Măgurenii v ărului Pîrvu
Cantacuzino 1 49 • Pătrunzînd în i,ncinta pal a tului <le la Mo
goşoaia avem, aşadar, dr ep tul ·să-l inchi1puim pe Stolnic în
m ed i u l lui : acele tn?<pte ale cerdacului dimpre curte l e - a
urcat ş i e l , În l oggi a dinspre l ac a stat cu B rînaoveanu l a
taclale, c u ciubuc ş i cafea, 1În săl ile boltite a sfătuit cu el
la ceasuri de noapte. I ar casa e foarote frumo asă şi dacă în
veaoul nostru ne pare că .. n- are pereche î n tot întinsul Ţării
Româneşt i " aşa oum „ aduce amin.te de casel e graţioase de
pe canalul Grande" din Veneţia, aşa cum se .profilează pe
.. şesul Munteni e i cu j o curi l e sal e de lumină, ou cerul .său
înalt şi cu fi orul apusurilor de soare " 1 50, ne închipui m uş or
14 7 Inscripţiile medievale ale României de Al. Elian [ red. ] ş i co

lab„ v o i . I. O raşul Bucureşti. Buc., 1 965, pp. 1 99-200, nr. 1 -2.
1 4 8 N . IORGA, Biserica şi palatul de la A fumaţi (Ilfov), în "Bu
letinul Comi siunii monumentelor istorice", 24 ( 1 93 1 ) p. 35.
1 4 9 GR. IONESCU, Istoria arhitecturii în România, vol. II, Buc . ,
1 965, p. 1 43.
150 G. M. CANTACUZ INO, Izvoare şi popasuri, B u c . , 1 934, p. 33.
92
de ce l - a impresionat atîl de tare 1pe La Motraye cîţiva ani
după pieirrea lui Brînoorveanu. Călătorului apuseain palatul
i s-a 1păimt „dă'cLi1t cLUjpă moda europeană, mpCJldobit pe
dinăuntru cu bogate plafoane 1şi hune rpi,ctuini" , aşezait Hngă
„ t
un lac care se află fo re o .frumoasă .grădină, ţinînd de
aiceaisită casă, .ş1i un ipîriia;.ş 1ca:rie ,curge pe Ungă casă" .
Ourţile din Tîrgoviş1te, Poblogi, Obileşti, Scăeni, Doiceşti.
Sîmbăta ,de Jos în Făgăraş, 1cămările domne.ş.ti de la mă
năstirile H ureziul, Brîncoveni, Sunpa;tele şi celelalte rn u1 t e
ctitorii hdncoveneşti n vio r f i adăipositiit ş i ele, viremelnic,
pe StoLnic. Dar el avea neg.reşilt măcar o încăpere, 'lllil ,. ca
binet de lucru" la curtea domnească ,d in B u cureşt i , ca şi l a
şt
Tîrgo v i, e, ide altfel, caipitala în care, c a şi Brîncoveanu,
se s imţeau mai la aid ăipost, pe1J1Jtru că era mai departe dt>
Dunărea unde începea ou aid t>v::l rat puterea Porţi i.
„ Asup ra ip al a1tului •din BUJcu.reşti - scria N. Iorga într-o
col orată evocare a vrem i i lui Bniincoveanu 151 - avem nu
numai însemnările d1in fugă ale călăt,oruliui menţionat (La
Motraye, n.n.), oaire-1 găisi m are, hun ide focuit, dar nu prea
frumos, ci şti ri multe 1şi :siigure în opera dascăhdu i italian
(Del Chi aro, n.n.) . Se ridica 1pe :mal ul Dîmboviţei, unde i - a u
luat locul apoi al te ,reşedinte : era, fireşte, ide piatră, avînd
şi o sca,ră de mai:lffilură :saiu, 1n liimba eipocei, ide „marmure " .
Dintr-o frumoa:să gră!diină păJtrată, cu un foiş.or d e odihnă
răcorioasă fo după- amiezele calde, 1se ridicau zi,durile j o ast>
.şi fără podoabe. înăunitru era o „ cu r.te mare " , o „sală a
tronului " , răzimată pe oare-cari stîlpi. Apoi era D ivan u l
unde se întindea masa de ospeţe, la zile m ari, spătăfli ile.
vistieria, ietaJourile de audienţă, Oldăile particulare ale dom
nului şi doamnei - 'C�piii, foi însura�i işi fetele m ăritate.
loauiinid ai1U1rea, deosebi. În ,cun te, j os, err.a :straj a şi, la pe
treceri, osfaşi şi musice.
151 N. IORGA, Documente privitoare la Constantin Vod{J Brin

coveanu, pp. VI II-IX.
93
V i aţ a 1ce Ge 1diucea în aceJSite ndun era o viaţă tragi că,
d aică se giî ndeşite c i n eva '1 a 1greuităţ i l e de 'OÎnmui.re şi de plată,
la „ amesit ecăturirl·e " tăinui·te ou creşti1n ii nemţi :Sa!U I'\.lJŞÎ, l a
d rnşmăn i i l e d e familie pentru ·CU:ca domneas•că ş i , m a i ales,
q a n es i guranţa IZ·i l e.i iele mîne, IÎn care putea să caidă \din cer
rnazlli i a .ş i rrnoa1,tea'· .
U n trăitor al acelei vrem i , Griig.ore tlăleanu mărtunise:a,
În pdfiida humei l u i s.tări 1şi 1br.eptei .sociale tînalite : „ Nu - m i
trebuieşte al1t n i m i c 1fără dit v f.ănîmă ide iviiaiţă fără gPO a
ză.„ că .unJde 'Văz .că În!br - a1c i as t a becisni că de ţ ară - ne Vlin
o amenilor primej d i i şi .pet11ec n eşt i i n d n i m i ca, zău că sînt
buouP<Ys mai bine să mă a!fl1U în sitatul 1cel o.r mai .de j os ca
s ă fiu odihnit, decillt să-mi f�e numele acesta să fiu puru
rea ou ghiaţă în inemă" 152• Dar con1�tiinţa precarităţii
vieţi·i n11.1 se mai conrver:tea fa aceŞti oameni înlemiti, dtiţi,
umblaţi, IÎin smerenie 1şi chemare aiS'ceibiică precum l a :înain
ta.şi.i ce dădeau o soluţie creştină meditaţiei aisujpra .norocu
lui 1nesitatorniic (Fortuna labilis). Noua rurmaire a primej diei
şi nesig:uraniţ·ei era, 1dim1potrivă, se\tea ide viaţă bună - �îtă
avea fiecare de trăi1t -, 'În rafinament .sau cel puţin saţie
tate intelectuală .şi fr.upea:scă, �n ipelbreceni căr:turăreş1ti, cu
cărţi bune şi discuţii i nteresanite, ·sau În ;p etreceri mai g.roase,
cu vin, muzică şi ibutcalte bune. „Şi zilele 1se perînidau, adu
oînd patri arhalele mulţămiri de care nu se sătura o epocă
naiV"ă" 15a.
Ou •darul de ev:ocare pe caire i-l hărăzise caipacitaitea
rară de a depisita .şi asocia cr'Împeieil·e pier:dute, pentru a
11eface rvaiste tabfomi ale t recuit'l.llui nosrt:ru, Ni:oolae Iorga

ne-:a lăsat .cele ma•i aJUten1ti1ce şi mai .frwn oase pagini de
spre cotidianul v.i.eţii româneşti d·iin viremea Sit0Lnicul1ui .
„Erau săribătorile Bisericii Răsăr�bului, v;i imJd c u huon-
1·ie pentru toaită lilllIIl e a. Crăci.unul, fo m ijlocul zălpezii albe,
acQpenind 5dÎrudurile 1poduril'Or ·şi coperemintele ascuţite,
mariQe căJciul.i ide şindrilă ale casdor as cunse fo largile
cunţi ·gioaile. Boieniii foţi V'�n .să ·se îonchiine, aduoînd poclon
!Penltru „ ziuaNaşlteri.i" : potirul lucrat cu măie�trie şi
scumpul cov<>r. Anul Nou, dînd avea dneva hucwria ,de a
f ac e f eri1ciţi . Boboteaiza cu airuncările în g<îlflă. Zilele de
cannava:l, CîiŞJ.egiill·e, 1dÎnd ci11oulaiu pe stradă J.nozii, Steaua,
Pălpuşille, primite ori unide, Cloanţa şi unchiaşul. Lăsatul
seoul ui, oind, în rrnij.oku[ UJlllill •putb'liic casnic care .se bucură
l esne, ţiganii s.cot bani 1diin făină, pr�nd ouele'n gură, din
1 52
C. GIURESCU, Contribuţii la studiu l cronicilor muntene, Buc.,
1 906, pp. 1 55-156.
1s3 N. IORGA, op. cit., p. IX.
95
fugă, a ucă în di111ţi rtalere ou luminări apr:inse.
p Pa�tile.
cu peicii l'll i Vodă <:ani sitirăiba;t stradele ·stropind lumea cu
ape parfum at e , cu s orunciubul 1care se lin'V'Îlrte - ido i b ani
pentru şfentul de c eais - 1su!b iforeş.tile cămărilor domneşti.
La fiecare din aceste 1dalte imari, din aceste praznice,
se dă1d ea m a:să m are la Curte. B o ierii de frunit e aşteptau
ceasul sitînd de vorbă cu domnul în ieitaour.i. Ca şi sit ă
pînul loir, c are e privi:le1g ia:t numai prin ooloa:rea roşie ice- i
este reservată, ca odinioară 1Împăra:tiul'll i :bizanfin, c a şi
Măria sa, ei po artă calipace cu !blăni scumpe şi l ungi haine
orien t ale, încinse cu brîu, ca : „ sarvanele de canavaţ ghiul
gh iuli, cu b l ană .de iS amur, ou ,gulerul cu ci apraze'l e " , ,. fe
legel e de canavaţ .tumngii, cu 1pîn:tece ·de 111Îs, conteşe de
postav ghiulghiul, cu limie .de samur, serh atlă1c ide canavaţ
cu p acea de samur " , t oaite d ll!p ă moda 00tnStanitilil'opolei,
făptura de rarigrad.
În acelaşi timp, În odăile doaimnei ·se ad n ă j upăn ese le u .
Peste ii cu lese de mărgăritare, cu siîrmă , cu şireturi de

fi r , cu . . im ătăşur i " , 1sÎrnJt: aTun c at e „,dul1aime ,de l aJS�ră gre a "
s a u m a i swpti re, cu blăni smmpe, nasiruri de aur s a u m ăr
gărit ar, p i etre s cînteietoare, sau ,, de sara:sir greu " , cu
.. I imi i " de s amur ori ide ·sobol, ori de „ipîntece de nÎ1s '; ,
s au .de „ can a v a ţ cu flori de fir " . A1tele, sau în alte
t i mpur i, ·se mîndres·c de f rumu:seţă .ş i .bogăţie iÎn „ sucne de
sarasir greu " , d e tabin, de hataz, id e belacoasă, ou 1sipooci
de aur ş i p i e t re p reţioase, cu „ guri de mărgăritare tari " ,
î n „roch i i d e terţanel rn flori d e fi r " , în „ ghiord i i " , du
l ame, „ z ăbune de sandal de Veneţia" , 1Î.n „ zăvase cu şepte
fo i , de l a st ră, căiptuşi•te cu •taftă leşească " . Mij locul li e
î n c i n s cu b r·Î ne av�nd „ că!pătaiel e " de fir. Degetele sîint
acoper.ite cu inele care cosită o avere, .în urechi sd ipesc
cerceii cu ,. picioare" ş1 „ căşlliţele" :în itot chipul ; f anţuri
de aur, cu ,. nasturi cu j il al ţ " , cu l efţi 1şi ,, lefţişori " , în
96
22. în 1 678 „şi $ărban vodă au venit la scaunul lui ... ".
Cantacuzinii aveau acum domn din neamul l o r. . .
23
2-!
23 . . .. care . chel t u i a m u l t ca să-şi facă nume ti
părind, în 1 688, frumoasa ediţie a Bibliei d e la
Bucureşti ...
24 ... . ş i adoptase o stemă im/Jerialii care vestea că

.despre neamul părintesc pre gripsor stăpîncşte, i a r
despre mumă, p re depl in, p r e corb b i ne domneşte",
îndreptă ţ i rea lui de a domni peste Bizanţ ş i Tara
Românească.
_5. " Iar cînd au rost la văleat u l 7 1 92 ( 1 683), =
răd i catu-s-au sultan f\ilehmet, împăratul tu rcesc, cu

toată s i l a lui ş i hanul cu t o ţ i t ăt a r ii de a u mers
asupra împăratul u i nemţesc . . . "
C-?' •Hter.1
.,, ••· ...,)
.-{ • ·
26. " „ .pîn'ce a u s o s i t L:t cetatea Beciului ş i ,
tăbărî n d u - s c î m p r ej u ru l c i , începură a b a t e
c e t a t e a cu m u l t e f cl i u r i d e m e ş t eş ugur i , nc-
încctînd nici z i u a, n i c i noaptea " .
_ 7 . " . . . l .1 t ă că sos i ră ş i oşt i l e a l e î m p ă ra t u l u i

ncm(csc î m p reună u Sobc/ chi, c ra i u l lcş c�c,
ş i dcdcră război m a rc cu t u rci i ş i cu t ă t a r i i . . .
Ş i a u <l a t D u mnezeu d e a u f o s t i zb î n d a
c reş t i n i l o r '" .
28. " I ar cînd au fost 7 1 94 [ = 1 686] , august 2 dni, cu vrerea l u i
Dumnezeu l u a t - a u n e m ţ i i cetatea Budei " .
29. Eroul t i mpului era „f1rin( i/1 Evghenic [de

Savoia] , carele de m ul te o r i au fost ghină
rnri sumus l a oşt i le nemţăşti ş i a u făcut
minuni, bătînd p ă t u rci t o t deauna" .
V E R I D I C A
R A ·C C O L T A
D E
G I O H. N A L I
D I
BVDA S i n o a l i a p re fă d ,e ffa .
·p A R T E P R I M A.
I N V E N E T I A , t G86:
Prcrro Grerol.l mo-Alb;;ni di;n.;t;chicfa ·-
d i San Z11 ! 1 2 n a l Nome d i Olo o

C11t .U"nJA d1' Super11ri l
30. Observat or atent al eveni m e n telor, S t o l n i cu l avea i nformaţ i a l a z i ,

cum mărturi seşte aceas tă contemporană Culegere autent ică de şliri din
Buda f1înă la cucerirea ei aflată în bib l i oteca de la Mărgineni.
3 1 . La 29 octombrie 1 688 t ronul Ţări i R o mâneş t i î l o c u p ă Conslnnlin
Brîncoveanu, nepot u l S t o l n i cu l u i , într-o vreme cînd a u s t r i ec i i ş i t u r c i i
î ş i d i s p u t a u pămînt u l n o s t r u . Î m p rej urăr i l e p o l i t i ce n u e r a u î n s ă p r i e l -
n i ce e l i berări i .
32 . .. î n c ă nu es t e vremea aceea ce g î n d eş t i - s c r i a B r î n coveanu l u i
B ă l ăceanu. a m basad o r u l român l a V i en a , că t11rc11l ş i t ă t a r u l î n că
e s t e î n p u t e re a l o r " .
chi:p ·d e „ gm�psor " sau alMe l , „şinuri " de mărgăritare, sălbi
de zl10ţi, „ hrăţăni de aur �mpleti.te" şi cu a
p ftale adaugă
la mai esitatea ·gireoa i e, de idol, a IÎlll�ăţ�şării. Pe c od i ţele în
nOldate sus !fetele aşează „bani cu 1Ieasă .de rnă'fgăir�tare '' ,
iar j upănesele „ vălituri ou aJcelle lor " , işlicuri cu flori d e
d i am an1te , 11U1biine, smairagde ş i cu ţ i nte de o piiaitră mai
mare şi mai clară.
Cămările lui Vodă au o infăţiişare simplă. Albi a vre-o
s tu c aJt u r ă de ita van, vre �o oglin:dă ·de Veneţia cu perva
zurile .de ainginlt mai.siv. Nici o altă zugrăve al ă decît ico J.
nele imbiră:cate cu aur şi a r.gi n t , care-1Şi desfac strălucirea
de pe .cadrul lo.r de brocaro. O masă într-un colţ, aco
peri1tă cu o faţ ă de ţesăJtură rară. Scaune lipsesc ·o r i unde
afară d1in sufrager ie unde este j eţul, tronul pentru Vodă
ca ·şi pentru orice gospodar crimuind 1pe ai săi. în schimb ,
de jur imprejur, Divanu�, unde ·peste pî nzăriile a.şternutu
iliil or clăJdi1te ou iÎingrij·ire : plapome de zarbap şi .hatai, .ce ar
şafruri cu f.lori de fii,r 1şi de măJtasă, penini ipotr i vite cu dîn
isele, ,saiu Jucrate idin „frenghi1i .grele" , ipil·Oite •OU „faţa de
a;tlaz " , se aştenne covorul de crnăltasă, mariele ,„00V1or de pat"
sau „ s ăigede ail ele ca:re fac tOlt a ştennubul " . Stof.e ·de preţ �e
ridică asupra olădibll'fi i ,pînă la oairecare �n ăl ţwe . Cu p i
c io arel e rt:wr.ceşite sUJpt id înşii, .răzimaţi id e a:cesite Sbofe, oa�
;peţii istau, fiecare după raingrul ce aire, la 1dreapta şi la •s.tînga
stăpîniitorului.
În acesrt: timp, 'Îin c2mara o spă ţului se găiteŞlte de prînz.
Feţele de masă, „imeasele" , •se întind, se aşează şervetele
cu sute •OU meşteşug, işi se :pun fa mdămînă ipeiş chi r ele şi
măhrăim ile „ de măini " . Pentru oaspeţi e o laviţă acoperită
cu covoare. Î nain tea lo1cuilui fiecăru i a lucesc linguri, cu
ţiite şi furculiţe .de argint . Ciit de�pre pahare, e u1rnul s i n
gur, în care se înting pe rînd huzele ·traindafirii sau veş
tede ale faJJturior .i nviitaţi or l - Uiil •ob i ceiu !Pe :oare străiinii
îl suferiau numai cu greutate.
:97
Înainte de a intra în sala :de ipIÎtnz, c.opii i de casă ser
vesc rachi·ul Îtn ietac. Oa,speţii se pun !În mişcare, ;iarăşi

în ordinea iierarchică. Sînt Îln haina ·de pe dedesupt ; cea
l altă li aitîrnă pe ispaite, prinsă la @îit · cu o .copcă sDumpă.
îşi ieau l-0curile - boierii la V.odă şi jupănesele la
d oamnă. Lingă di0mnescul .stăipîn :de casă, în acelaşi nîin d,
se vede p a:t ri arch ul, de Oons tantiinop ol , d e Ierusalim, de
Alexand ria, ide Ainitiochia, dacă se a�lă în reşiddinţa patro
nului rel igiei o ritodoxe ş i 5.prij ini torul de diipetenie al po
porului 1girecesc. Miibropoliitul ,s:tă de-a ;dreapta IŞ-i el, idar cel
dintfiiru pe llaiturea mesei. sluj esc ·s.tau în
Dregătoriii ce
pi cioare : spăltarul, icu sabia go'Slpod pe umăr, •CU cuc a 1gois
pod pe basmaiua ousuită icu fir, postel n icul , 1păiharnicul, .stol
n i cul, medelnicerul, şi chiar aga şi arnna şul.
Patr:i a:rdhul sau Mi t n�poli1tul spune în greceşte •sau sla
voneşt e , 10 :rugă:ciune. După iSfîrşi.tul ei, mesenii se pleacă
înaoimea .dommilmi .şi ·se 1ooupă :aipoi .de mî,ncă11i. Acestea vin
în sunet .de tirlîmbi�e, pe calea 1pr evăz uită de ceremonial,
aduse rpe � ·tipsii " .de argint , aramă sau ·cosi1tor, ide B ra5orv
s ai'J de _ D anţic a" (Danzig) , 1pe „talere " ·de aiceleaşi metale,
uneori „în co.rnur·i ipoleite " , pe „ coboace " , tiingiiri :şi tave.
Masa e himinată de „ sfeaşni0ce d e .argint, ou mucarea" l or
l: ngă dînsele.
Odinioară 1M�dele nu . s e ridicau .de 1pe
masă, ci 1se aşe
zau u n el e 1pes te alitele, ca un .monument al :b ielşugului
stă
pînului 1ş i ·caipacităţii celor osipăitaţi de dînsul. Aoum ele se
schimbă de peici 1şi capii ·de casă, fo ·ipingele şi, după ,
m ul•te pre9chimbăiri ·de a;cestea, la vreo 1trei .ceasuri ide la

începerea 1pmnzulru i, se aduc , pentru :spălarea .mîinilor şi a
gumi i , lighene şi ibrice ide argimt tŞi aramă, ·unele poleite, şi

mai ales de acele ;de " Bosna" , cu •capacul 1străbătut de îm
punsături ce al cătuieSlc 1gingaşe jzvoade.
S - a isprăvit acum •cu mîncarea, işi rÎtn d ul 1băutturilror vine :
vinuri ,de ţară, 1vechi, ide Pi.te�ti, vimuri 1şi l i que ururi stră-
98
ine. Cel dint'iiu ·păhar ,se ridică ide 1domn 1pentru a mulţămi
acelui •care dă sănătatea, .bogăţia :şi puterea. Din ·cur.te 1răs
pl1Ilid bubui.turile zguduitoare ale 1celo.r douăsprezece .tunur i ,
pocni tull ·celor două m i i ide 1�t i ; după 1mprăştiarea asur
zit-0 rului 2lgomot, musica SJte agu ril o r cîniră afară, iar îin lă
'll ntrul odăii .de ..sărbătoa:re ,dintăreţi ·de la lbi1seir ica palaJtului
fac să se au;dă „ un frumos clntec ec l esi �ti c " , 'În u rma că
ruia .sc rip cile ţigăineiş.ti ·pr elu ngesc ,doruri �i plîngeri de
51'.rnne. Păharele în cinstea ,împăra.!tului păg în, în auz:ul
tuburor, a 1îrnpăratului ·creştin „ s otto ·voce " , 1î.nrtre dinţi, în
cinste a voev.odului, a 1pa t r i a11chulu i , mi tropo litul u i , boieri l o r,
V
urmeaza.
în sfiîrşit, vinul şi-a învins !Închinătorii, şi somnul !Începe
a .
iingr euia 1pleoaipede . Se aduc atunci ·caielele şi ci1ulbuct:le,
care poftesc la plecaire. Caii :brag .Ja <scară, 1pe cînd ldinoolo,
la ·scara doamnei , se 1înşiră 1ca.răta cu ,„sbîlpii" şi „măciu
cile " p oleite, rădvanele, „icămăirile 1ferocate", cociile de
V iena, trase de dÎitie d10li ipănă l a şese rtelegiari . ou vail1tra.puri
verzi .ş.i aliba1s1tre. Jupănesele .şi jupăniţele .se aşază :pe „ să
gedeal e " sau p erine 1de frimghie acoperiite cu catifea, �n faţa
lor roaiba ce le lîn1t()JVăiră.şeşte Qriunde ; vizitiul se aruncă pe
unUJl .d�n ca.i·i de-a stîng.a.
La aceSJt ceas oraşul e a.dormit ·întreg. HanlllI' i le, cu :bol
ţile negustoril01r, s1:nt de rnuh foch�se. Numai din crîşmele
!X1'P': 1pămînt, ţinuite ,de femei bătrîne 'CU 1trecut ş.i agiremen
ta�e de viitoare .cr.îşrnărese, rse aude răSl.liJletru.l .
p etreceri i fără
măsură a celui săra1e. În ·casele hoiereşti, căibre care .se în
dreaptă 1şirul :de :trăsuri şi ca.valcaidele, ţigănimea î�i aşteaptă
stăipîni i " 154•
™ N. IORGA, op. cit., pp. IX-XV.
CEASUL DE SEARĂ
Cu anul 1711 u mb r e le de îngrij o r a r e po li t i că ce c u p r in d

t a :-a î n v ă l u i e d eop o t r iv ă m arile fami l i i ,de d reg ăt o r i şi căr
, ,
tu rari din Mo1dova şi Ţara Ro mâ ne a:s1că Ln1fa1nt la Stăn i .
l e ş t i . D imifo·ie Cantemir află un azi l ,de nevoie în Rusia l u i

P e t ru cel Mare. u nd e ş i va s fî rş i timp uri u 1oipera i stori că,
-
J ă<>înd. pri n fiul săiu Anltioh , mo ş t eni r ea ,s,ori1sU!lu i ş i a acti

vităţ i i di plomaibi ce altei l ik rat u r i ş i alitei aî1 r:mu i r i p oE t i c e .
La Bucureşti o vrăjmăşie nolll ă ,dăililui a ·de c'.itiva ani Înlt re

B rînwveni 'Şi C antac uz i n i . Î n j'urul l u i C o n s t a nti n Vodă
crescus e g ene r a ţ i a fiilor conşti enţi de puterea ce le-o da
d o m ni a •t atăl ui şi mai al es a vere a l u i . î n:tre Cc:inrtacuzini se
ridi caseră. d e asemenea, ml ăd iţ e noi. cu d regăto ri i ,ş i domeni i
c a re I c În e; ăd u i au vele ită.ţi înal te. S to l n i cul putea considera,
.
f : re <;; l e. că d o mnia n e po t u l u i CoTlJSt arntin fusese iun episod de

p i-ea I ung ă d u r at ă în c îrmu i re a Tării Rom âneşti . î l .î ndem
n a u � p r e asemenea gnnduri i ni t i a t i vel e pol it ice al e domnu
l u i care nu-şi m ai rn n s u l t a ca altă1dată. un ch iu l şi sfotni
,
c u l în t r eb i l e ţ ăirii ; d a:r m ai a l e s t e am a c ă o succesiune

pe l i n i e b 11încoveneasică v a Îinl ă:tura v o caţia fiul1u i , Ştefan,
care d o r ea domn i a . Fapt est e că fo că la 1 8 se pt emb r i e l i06
,
ceauşul D avid Corbea, c un o1sicut u l

d ipilomait m u n te a n în
s l uj b a Rusiei , informa -curtea ţarului -că „ a t i t u dinea gos-
100
podarul u i (Brîncovearuu , n.n. ) faţă de Cantacuzini s-a
schimhait " , ceea ce iprovoacă acest coonentariu al 1contelui
Golovk�n către Petru c el Mare : „ Îin ohipuieşte-ţi ce invidie
domneşte 1Îil1tre ei ! " 155• Coru:li ţia ,însăşi a 1 ui Conb ea , om
al Gantacuzâ.nilor, reichemait 51t:ăru!Î't or de Brincoveanu din
m isiun ea ide la Mo:s wva, .se 1înrăutăţeşte. Cli ma tu l la Bucu
r eşti este unul de bănuieli şi in trigi , urzeli primej dioase �i
t emeri. C ron ic ar i i vrăjmaşi famiili e i Cantacuzino, un Radu
Popescu 1În Istoriile domnilor Tării Româneşti, anonimul
a'll'bor al Istoriei 7ării Româneşti de la octombrie 1688 pînă
la martie 1 71 7, dar şi Dimiltrie C a ntem � r iîn Evenimentele
Cantacuzinilor şi ale Brîncovenilor s e fac, uneori, cu vă
dii•t ă 1pa.1timă, ewul ace9tor ,disensiuni care .determină în
I i07 sc o at e rea di.n sfatul drnnmesc 1ş i din dregătoria de mare
spătar (coman!danrtul armatei) a lui Mihai C ant ac uz in o ,
fratele Stolniioul1Ui . E ,greu, fireşte, de .dirăJmuit după două
secole şi j umă:t·ate paritea de v i n ă a fiecărei familii. I zvoa
rele contemporane ne infăţri şează o ră.fl\.lială in sJn.ul o l,i gar
hiei ce conducea atunci Ţara Românească şi spectacol·ul
n-ar fi decît insrt:ruotiv, sUJb raiporit p ol iti c şi moral , fără
consecinţele d ram ati ce pe· care le-a aV1U1t pentru actori ca şi
penitru ·condiţi a ţăir.i i .în.�ăşi.
F aipt aste ieă în ;reitfaigerea sa de ila F iL�peş.ti, Sbolnii·oul • e
simţea IÎn 1 7 09 „d ev en i nd ţăiran ·şi .dărăiban " 156 ; din Bucu
r e ş;t i , trei ani maii tîrziu, �şi mă1itu111i s eşte 9lăibiciu1I1 ea adusă
de v:îrstă ; inu mai scrie prietenilor ,.. una, 1penibru că n - am
avut scri i·t·o r ·OUm lbr ebu ie , a ldoa ·că mă făcusem ţăiran, pe
trccînd. În rărrn ă şiţele vechilor m ele im oşi i " m . Dep1înge o
155 G. S. ARDELEANU, Ştiri privitoare la istoria ţărilor române

în corespondenţa împăratului Rusiei, Petru I, în "Studii şi cercetări
de istorie medie", l { 1 950), p. 207.
158 HURMUZAKI-IORGA, Documente privitoare la istoria rom1î-
11ilor, voi. XIV�, Buc., 1 936, p. 62, nr. XXXIX.
t 57 Ibidem, p. 87, nr. LIII.
101
decă dere generală şi ip eir:s.o nal ă ,, căci chiar 1dacă :Îin a l t e
vremi s-ai!l .ivi• t greultăt i a l e l U!cmurilor .şi :înaintea i eşiirii .îim
p i edicări, ·dar nu •ca acum ; •şi nu .ş.ti u .de ·ce : poate ori d i n
fi rea luomrilor vi111 e aceasta, ori din :nesbaitonnicia gînd u
lui o ameilli1lior. D a r ·s - o l ăsăm ideocamda.tă şi Vir·emea va fi
î nvăţător, deşii
la nnine b ăitrlneţea .caxe v�ne a stins focul
îndelet:ni·cirii cu cele vi i toare" 1 58• Se simte acum „ ţăran curat
şi moj ic :pro9t " , .dar nu u i t ă ·să evioce :pe ..fil otsoful ·(Sol on al
m eu ! ) [ careJ sipune că e :mai b�ne ca 101mul 1niai ·să ,p ri
mească, ni·ci să audă işi celui ·cuminte •îi aj. ung e " 159• în ace
l a5i an. d e l a Afum a ţ i , arată ·�nsă �n'teres pentru „pmgno s
t i rn r iş i .t;r.i mi te ·calendare as:brologice 1pa.tria:rhull u i Hrisan t
„
al I er�i sali mrului 1 60 . N ici în „cea:sul :d e seară" al vieţii l u i

Stolni oul nu -şi putea domol·i interesul ·penib11u vi:aţa politică.
cea initernaţ i onală mai 1înUî i , despre .care •se informa tot
t i mpul . dar din nefefi.c ire ş i ·pentru cea internă „ .
Aini d e - a ,r1in.dul .î n l ă�tmarea lui Brîncov.e anu este o pro
blemă capi1t a!l ă a C ant a cuz i n i l o r, pentr u 1 o
s l u ţ i-01n a re a căreia
s•Î nt fol osite mij l oacele ·neferic i t e ale vremii : pu ri, aduna
rea de do v ezi compromiţătoare ·sub ,forma scrisora.or .ticlu i t e
(..au în ceput a scrie dr�i la Smpă1răiţ i e ş i l e - au :pe e t luit cu c
p0ceti făcute la Braş orv, al e .tu1tmor b o i a r i l o r ţării, IÎn •taină
luî nd i zv od de 1toaite -peceţile şi o
s eamă de hoi airi nu ştiia
urrn " 161
de acea sta n1i·cic , scrie Raidu Popeso�1) . Tris ta act i une
meni1tă să m enţină dom�naţi a can!taiouzimeais.că fol,osea a:rgu
o
m efl1te din aoea p liiitiică exitennă a!Illt iobo.mană pe care S to l
n i cul 1: rnmşi o promovase •ş i ipentm care va p l ă t i c u viaţa
el Î n9uşi ş·i fiul săiu Ştefan. D ocumente n e oun o s c u t e încă v o r
1 58
Ibidem. p . 88.
n� Ibidem. p. 1 03. nr . LXIV.
i Go Ibidem. p. 89, nr. LIV.
1u1
R ADU PO PESCU, Istoriile domnilo r Ţării Româneşti, ed. C.
G recescu. Buc.. 1 963. p. 203.
102
limpezi dndva foate am ăamnte l e aceS1tei vrăjmăşii căireia
nu i se cunosc în Înltregime detall iile, ci numai '.dramart:irul
slfîrş.it : l a 1 5/26 august 1 7 1 4 Oonstantiin Biîmcoveanu, ma
zilit în ap ri lie aicelaişi an, era 1dec aip itat :la Constantinopol
1împ11eună cu cei patru fii ai 1săi IŞ'i cu 1băltiîrnul cl uce r l ena
che Văcărescu . Canltaouizi.nii ,reu.şiiseră. Ştefan, 1fliul StoLni
cului, uroă ipe tronu� Ţăr.ii Române?ti .
Domnie ·scur.tă, nelinii$tită, 1plălf:ită .scump , , ou !pacea wn
ştiinţei mai fotîi, apoi icu viaţa însă.şi. Nici Stolmiowl, nici
fiiul :său inu se ipot 1bine .di1scu\pa de r eproşur.i l e ,c e IÎnce p să
sosească de :pre tut in d eni . far :dacă ver.si•unea cronicarilor
CC1nltemporani care denunţă „fidenia Şăităneştilor " (Canta
ouzinii, 1unma.şii vesltilbuillll'i ŞeiitaI11oghlu) ipoaite fi atri'hlll!�tă
unui spir,�t ·cl.e ipair.tidă boierească, corespondenţa niO'Ulu i Şte
fan V:o<lă şi a tatălui său cu Hrisant Not aras , patri arhul
l e nooal im ulu i ldemă!luie 1nd e ajiuns 1mzeala idrnmei. Rela
.t�ndu-i diderea lui Bnlilroveanu .şi n e aişteptata " 'Sa nlllffi i1re
„
pr i ntr- un firman aruus Ide rmarele..,im1b11ohor, Ştefan ce re pa

t ri airhulu i să-i menţină prieteni a „ neîmp uţ in ată, nestricată
şi cu itotul nefalsificată " 1 62 • Scrisoarea din 9 aiprilie 1 7 14 a
dom nu•lui către acelaşi este •o adevărată a!poilogie a in eam ul•uÎ
canibaicu©inesc 1dair, neiasrulllZIÎ1n.id rvedhil•e „1bănuielii împotniva
lfl!oastră a a<:estui hun creştin " 1(Brîncoveainu), îi face mazi
lituLui run :por.trett din cele imai pu ţi n mătgul itoa re 163 • ln
ţe l esul evenime11Jtelor, pentnu Ştefan, este că Bnînc ove anu îşi
merită .soant a 1pen1tJru IÎ.mplinirea căreia Canta·cuzinii n-ar
av.ea ni1ci o vină. La 1 8 apnilie el .repetă mali ;apăisat patriiar
hu l ui aceeaşi desvinovăţi·re, airălbînldu-i auitoriotar aproape că
înţellege .să pună c aip ă.t acesitui ·siulbiec-t 1îin ,corespondenţa cu
m HURMUZAKI-IORGA, op. cit., voi. XIV1, Buc., 1 9 1 5, p. 582,

nr. DLXXV.
183 Ibidem, pp. 586-590, nr. DLXXIX.
108
el m. S crisoarea cuprinde şi a1cest instantaneu de bătrîneţe
al S to1n i oului : „ I ar pelllltiiu preaslăV'rtU!l hoier faJtă;l imieu . . .
să-ţi f i e i:n şt i i nţa Fericini i Tale că, d eş i :din marile ne
cazuri ale lui, oum am mai sori1s, a ajuns Ila ceasul de s eară
al cobonîrii lui omeneşti, 1ş'Î. la ,drumul cel ,din uirnn ă al stării
l u i omeneşiti , t oibuşi imul�umi m îndreptătorului v i eţ i i că a fost
milos t i v cu noi şi 'Întru aceasta şi nu ne- a [nltri1stat icu o
l ovitură mai ucigaşă, ci i - a 1dăru�t r ecăpăitairea sănătăţii d e
l a începll!t şi n i l - a h
1 ărăzit d�n nou, d eşi au răimas u r m e ale
bolii lui şi se află, ca un bătnÎin ce este, cu ,oareşce 1s:l ăhi
ciune : d a r nădăjduim în Dumnezeu S�în1tiul ·Ca ·şi aceasita
6ă treacă şi să ajungă i aTăşi la starea de mai nainte ibă:t rî
nească a sănătăţii liui . . . 1pe care •Şi ide acum n ainte 1ne ru
găm să n i - l l ase ca ·sfătuitor prin :dumnezeiasca - i pronie, ca
•
să-l av em spre bucuria şi 1mîingîierea noastră ·· 1 65
S t olni cul sufer-ise .. de o primej d ioasă boală " , şi de pi1cior,
dar, d ecl ară lui Hri sant 'în scrisoarea sa d i n 21 apr i l i e 166,
suferise mo ral ·pentru „prea-.nenoPocita năpăstu i r e " a ne:po-
1t ul•ui 'său ş1i e.ra 1ngrij orat de .. neaş.teptaita şi nedo1riita î na
i n t are a fiului imeu " . Din cofo .de 1podoabele epistolare stră
bate 1în coresipon!denţa celor ·doi Cain t acuz.ini n esiguranţa
ocupării „ a:ces.bui scaun mult vestit, dar 1phn de l a crimi
multe şi de multe suspin e " , în „ această ţară mu1t păiti m i
itoar e " 16i. Scaun de care ş.tefan •nu putea fi ,sigur : Mihai
Racoviţă, fos,t d omn al M o ldov e i , cumnat al verişoarei lui
Ş tefan, fiiiea lui Mihai Cantacuzino .sipătarul, 1rîv1nise ş i el
domnia piend uită de Brîncoveainu . Scaunul trebu i a d eci con
solidat prin srupunere o airibă faţă de ,burci care anchetau încă
164 Ibidem, pp. 5 9 1 - 594, nr. DLXXXI.

165 Ibidem, pp. 593-594.
160 Ibidem, pp. 595-597, n r . DLXXXll.
161 Ibidem, p. 588, n r . DLXXI X.
104
rn B ucureşti ipoo.tm aflarea av enilor •sowbi1te i men:se ale ma
ziihtiuJ.uii " P ri n ţ al auru1ui " ( Altîn-bey), !Prin sa1bisf.a1cerea
girabnică a . cereniJLo.r Ponţii ( 1 OOO ide 1sail·ahori '1a Hobim, alţi
1 OOOpemibru rurăţJÎlrea Pirutiuillu� , ipor un:ci ifieliuriite 1pentr.u cam
pania dim. Pdopcmez, rn nstmcţii •de rvadiuri 1pentru campa
nia !În BO's.nia, •oereri al·e iha111U liu i) 168• La numai un an de
d
. omnie Ş.t� ain iimiplora mila diNină 1p em1tm „ aces'1t fo:c mult
î nc ercat, căci năldej.dile .noastre le-am scos de fa ioa:meni ,
deoarece ·de la ei nu !Se nădăj dueşte ·v.reo uş.u raire" l 69 .
1as Ibidem, pp. 589, 67 8-679, nr. DCXLVII.

1 69 Ibidem.
105
Păcatul vinderi i lui B:rf"m coveanu începea să .tortureze
co'Tllş tiinţele Cantacuz�nil0:r şi zvonul 1public 1�ntării1t de men
taJi. ta:tea vremi i , gata .să interipreteze „semnele" , amplifica
fi ecare nouă lovi•tu ră asupra noului idomn�bor. S-a ,;îndrăcit"
c u adevărat doamna Păiuna a il'lli Ştefan Cantacuzino la imă
năstiirea Din t:-- :..:i:1 Lemn în chiar ·z iua tăierO. i luii. Con.stantin
ve:dă la Cons tantinopol ? Cronicarul anonim vede o minune
men i•t ă să ad ud pe „ Ştefan-vodă şi ·cu ai lor la c unoştinţ ă
ca să-şi vază păcaitul ce 1-aiu .făcut" 17 0 • La 25 februarie
I i 1 5 S toln i cul are cl1Urerea .să..i.şi piardă .f.illll , 1sipătarul Radu ,
p e care genealogist•u.l familiei 1îl 'fericeş.te drept „mai nmo
ci t . că a muriit fo dcllll!I1 i a frate-său ... n-a 1trăit a •se .tîngui
cu ta,tăl său .şi c u fratele s ă:u Ş tefan voev;od" 17 1 • Viersurile
d e pe p i at r a rnonm'Î ntului ·di n biserica Cotroceni evocă noua

j al e a acestei familii î n .necontenit 1doliu :
" Radu! spătarul, părăsind lumea cea trecătoare

În floarea vîrstii, ş-au ales partea vecuitoare ;
Pre Stolnecul cel lăudat avînd firesc părinte,
Pre Costandin Cantacuzino, bogatul întru minte.
Multă întristare au adus a lui j alnica moarte,
Lu Ştefan vod [ă] frăţine-său, celui deplin în toate,
Care aici l-au astrucat cu cinste frumoasă.
Cu pompă mare l - au adus, domnilor cuvioasă,
Jale soţii [i] lui lăsînd şi tînguieli nespuse,
Coconilor şi neamului suspinuri necuprinse.
Pre Dumnezeu dar să-l rugăm în veci să-l odihnească
Şi la înpărăţia sa viind, să-l pomenească" m .
Loviburile veneau din :paritea ,soartei, dar ş i di.tn'tr-a

oamendor.
1 •° Cronicari munteni, voi. II, p . 346 .

1 7 1 MIHAI CANTACUZINO BANUL, Genealogia Cantacuzinilor,
ed. N. Iorga, Buc., 1 902, p. 3 1 5.
172 Inscripţiile României, voi. I, p . 237, n r . 8 7 .
106
Ni1ci noile capuchehaiele muntene la P.oar.tă - martie
p-05telnic Grig·o1r.a.şcu Băleanu 1ş i marele stolnic Bar:bu Gre
ceanu -, nici �prijâ'lllul ·stărui1bor cerut Patriarhului lemsa
f,i mului nu ipot menţine pe Ştefan lin •scaunul Ţării Româ
neşti.
tn decemhrie 1 7 1 5 îrnipăraţia hoităl1ise ;dej a .înloouirea lui
c u Nicolae M a'Vrocoridat şi ·o hună pante din !boierime pri
meşte bucuroasă pe aceist n·nbîi domn fanariot al Ţării Ro

mâne�ti, care soseşte 1a Bucme.Şti la 1 O februarie 1 7 1 6. Cu
două săptămJru îna.inlf:e Ştefan CaJI11taouzin10 :plecase spre
Constaintinopol Unpireună ou fa1tăl său Sltiolnioul, •CU soţia sa
Păuna şi cu fiii Ra!du 1ş i Constantin. Bătrînul că111JUrar 'În
cerca 1desigu.r să-:ş i asi·s.te feciorul în 1Îlmprej urări ce puteau
fi grave. Pentru srnrit :timp lucrurile •se desfăşoară iÎn li
niş,te, m<llr ele ·vizir era iÎrlică ·Ocupat cu campania din Moreea.
Cantacuzinii 1s,înt liberi la reşedinţa lor 1din capitala imperiu
lui, dar curînd Mavrocordat interceptează scrisoarea igenera
lilor di111 Transilvania ·către Ştefan vodă şi din ea reiese
că acesta ·ceru'Se aj utor .militar 1pentru a 1scăpa ·din mîi·nile
turcilor. Comunicată la Poartă, •d.ovada foţelegerii cu aus
triecii pnovoacă ai11esitarea Stolmicului .ş i a fiuLui isăiu, ·confis
carea rnselor şi a întregii averi dar „nu din lkomie, ci pen
tru altă pricină" 1 73, desigur hainia. La 1 8 martie prizo
nierii se aflau i111 chişi la Defterdar şi si1J.iţi !Să .dezvăluie ce
mai au ascuns. De la Baş-başe-kule ei 1sî.nt scoşi la 14 apri
lie şi pre·daţi .lui -Bostangi�başa pentru .toritură. La 19 aprilie
se .ş tia la Smirna ·că „domnul Ştefan Cantacuzino ... ·stă cu
bătrînul său lată legat lticăloşeş;te .în lanţuri, de gî·t , mîini
şi picioare. Afară de acestea .în Co.nsta11tinopol se vînd la
173
HURMUZAKl-IORGA, op. cit., voi. VIV2 1 9 1 7, p. 783�
nr. DCCLXXII.
187
m ezat j uvaerurri le sale, lucrurile 1de auir şii ar.g1in't, bogatelc - i
morbile şi caii '' 1;4•
Ambasadorul olaJ!l'dez Colyer rnportează apoi Statelor 1ge
nerale că „ Ştefam Cantacuzino, .fostul domn al Ţării Româ
neşti, desip oiait de toaită averea lui pămînteas1că, a fost scos
duminică la 7 ale :l1UJnii [1�U1nic, stil rnou, n.n. ] din acea ·tem
n iţă, cu tatăl 'Său, băt1iinul Consrtanti1n , şi tăiat. Tmpurile
au fost apoi aruncate ân mare " l i 5 .
Ceasul ide ·seară aJl Srto1Lni cUJl1ui se încheiase.„
1 74 N. I ORGA, Studii si docu mente cu jnivirc la ist o ria romani

lor, vol. X X I I I Buc., 1 9 1 3, pp. 2 7 7 -2i9, nr. CCCLIX-CCCLXXI.
,
1 75 Ibidem, pp. 2 79-280, nr. CCCLX XII.
STOLNICUL
îN JUDECATA TIMPULUI
Cointemporani i au avut conştiinţa superio ri tăţi i Stolnicul u i

prin e xp er i enţ ă, refl e cţi e şi cultură. Aceste linsuşini i - au f.09t
re cun os cut e şi de adver s ar i , iar .un Radu Popescu, f eciio ru l
lui Hrizea, ·oel uds În chin'lllni 1suJb Şerban V oidă, care-l de
scrie făiră s i m p aJtie, �l v a numi lto1tuşi , .duipă imoarte, „ ir ăpo
176.
satul şi vestitul C onstantin Caintacuzino, hiv„vel-·stol1nic "'
Autoritaitea sa a fost fo a nt e mare .ş i, 1după .cronicair, B rî n
ooveanu „iil n ume a tatt ă, că ,de imulte 1ori 1şi noi am auzit
pe Oonsta111fin Vi0dă zicÎlnd că eu .tat ă 111 - am pom en i t , de
vreme ce am rămas mic 1de !tată, 1fără aî.t pe dumn e alui fata
Costandin 1-.am cuno�oot 1Pări111te 1în focul ită!bÎne-meu" 1 ;7.
El ÎilSJUşi v a fi uzat de această autoriitate, care a definit o
l ung ă per i oadă r aporturile :sate cu d omnul .
Mai fiin î l canaotenizează Canitemiir, pentnu care Stolnicul
fo pr.os oipotpeea Istoriei ieroglifice, uliiu l , „brehnacea
est e,
.cea băfrmă, [care] ÎII1 mu:lite şlbiinţe .şi meşfoşiugiuri e ra de

prirusă ... [şi .care] .lucruri învăţa ş i îndemn a" 178, subJ iniind
176
RADU POPESCU, Istoriile domnilor Tării Româneşti, ed. C.
Grecescu. Buc . . 1 963. p. 283.
177 Istoria Tării Româneşti de la octombrie 1688 pînă la martie
1717, ed. C. Grecescu, Buc.. 1 959, pp. 1 20- 1 2 1 .
178 D. CANTEMIR, Istoria iernglifică, ed. P. P. Panaitescu, voi. I ,
Buc„ 1 965.
109
astfel experie nţa vdrsit ei, emdiţia, dar işi 1rolul ide ,sfătuitor
al luri CaJ11tacll!Z'i1no. P1I"inciipiile etice aile StoiJni1oolui sînt de
asemenea puse fo lumină ide căf'tu rarul moldovean : „Breh
nacea imai ide folos a fi c�neva, ale ·sală hotară 1pe dreptate
a păzi , deort toată liumea tirăneşte a agonesii 1soooti a " , tră
să:turi concordante •CU ceea ,ce se degaj ă din ,o p era s au aoti
vitatea lui Cant a cuzi no , 1dar cu ,ai��t mai ipreţioase dnd ele
erau ,recunO's cute de un contemporan oompetent, Înf'udit ca
formaţie şi a�p iraţi i .
Aceeaşi s up eriori1taite oulturală i-o r ecUJnosc străinii ca
pabili să- l co mp a r e ,cu alte medii ide cultură. A'precierile
sînt u1nanim el01gioase. Căl1ugăml italian Del Monte, agent
al Imp e r i u lu i habS1buir:gic 1n Ţara RomâineaJscă, unde a sitat
22 de ani, 1îl cuno aş.te, 1mp r eun ă cu c ei lalţ i fraţi Cantacu
zini, ..'învăţaţi 1ş i huni filozofi " m . P1entru p atri arhu l Ghe
rasim al Alexamidniei, S1t0Lnioul esite „1prea-tlnţele,ptrul .şi întru
t o·t vestitul C001'standin, mai dinainte marele stolnic, carele
cu f rummeţele ai prea î•nţ elepţii şi dumnezăe.ştii lui inţelep
ciunri luminează tboată 1po1 itiea 1şi ibună Îinzi.lita ai dumnezăeş

t1 i 1l1ui s�răJuoiri foeteca:re!le c e să ,31pr.opie la înhunăltăţaibele
-
l '..l·i p etre ce ri , iau imare sat•iu ,o dobîndeşte " 1 80 •
Ambasaidonul ·suedez Hylteen comunica din 11îngovişte, la
2 0 noiembrie 1 7 1 3 , cancei!airufoi său : „ Sînt aci dţiva semi1oni
în t e l ep ti şi fovăţaţi care au văzut l1u mea... , în 'Sipecial un
unchi ,di n sp re mamă al ip rinţu l u i , contele Cantacuzino. 'llll
bătrîn c i m. t it , care prin srudii 1Ş 1 •călătorii în S> trăin ăt art: e a
1 79 .Archiva Societăţii ştiinţifice şi literare din laşi " , V ( 1 893),

p. 548.
180
EPISCOPUL GHENADIE, Două manuscrise româneşti din se
colul al XVJ/-lea, în . Analele Acad. Rom. ", S. II, Mem. lit„ XII
/ 1 889-1 890), pp. 1 73-1 74 ; cf. şi I. B IANU ŞI G. NICOLAIASA,
Catalogul manuscriptelor româneşti din Biblioteca Academiei Române,
vol. I II, Craiova, 1 93 1 , p. 39.
110
dOihîndit o mare experienţă 1şi o mare abili.taste" 1 8 1 • Aceleaşi
cali'tăţi îi impiuseseră Ni 1 702 Jrui EdmonJd Ohi1shull : „ Un
om iÎn vîrsrt:ă, care a .căilă!tor.iit iin mul1te 1părţii ale Euiropei,
priceput un 'di:scuţiile :bi1Sericii lior, ca 1şi oÎn unele 1ştiinţi ·I.�be
rale, ib ine i.n iţialt IÎn 1p0Litică„. P rin 1sfaburile lui mai ales,
el .&prijiimă 1pe 1d.omnul d e acum, Slpre ·cinstea .şi folosul
.
ţării" 182• Pentru or-01I1�caiml ..sfilib BTianoovi1oi, Stolnicul e.ra

„ un 1oan .de .citnste �i •cu ·OUil� l ti.nţe •Şi irubitor de a ş.ti
mui!.te" 1 83 ; ipenitru Hr.isant Notaras, ;patriasrihul lemsaLimu
lui, „ prea-s1lăivi.t1.11l işi p rea-foţel eipbul " Cantacuzi.no 1 84 •
Eruditul Oon&tantin D aponte îl numeşte „·cel î:rrw ăţat"
şi „prea 1111ţeleprul. " 1 85 • Ră�nd la �lll'treJbările StoJ!l1licu
lui iÎn al său Manual despre cîteva nedumeriri (Sna:gov,
1 697), I oan Cariiofil i se adresează ou „1prea nobiil u1Iui şi fo
văţatulw amhonte" 1 86 , ia:r IÎn acelaş i an Niwlae Comuen
181 HURMUZAKI, Documente, IX 1 , Buc., 1 897, pp. 224 şi 527.

1 8! EDMOND CHISHULL, Travels in Turkey and back to England,
Londra, 1 747, p. 7 8 ; cf. şi I. BIANU, Un epigraphiste anglais cn
Valachie, în "Revue historique du sud-est europeen", 1 ( 1 924), p. 405
şi N. IORGA, Istoria românilor prin călători, ed. a 2-a, voi. I I , Buc.,
1 928, pp. 73-74.
183
Cf. N. IORGA, Despre cronica lui Gheorghe Brancovici, în
" Revista istorică", I I I { 1 9 1 7), p. 24.
184 Apud MARIO RUFFINI, L'influenza italiana„„ p. 25.
185 Cronicul lui Chesarie Daponte, la C. ERBI CEANU, Cronicarii
greci, Buc., 1 888, p. 1 73 şi 1 1 1 .
1 89 Cf. I . B IANU ş i N . HODOŞ, Bibliografia românească veche,
voi. I, Buc., 1903, p. 349. Pentru relaţiile stolnicului cu Ioan Ca
riofil, vezi D. RUSSO, Studii istorice greco-române, voi. I, Buc.,
1 939, p. 1 83. Manualul a fost tradus şi în româneşte sub titlul lntre
bări ale blagorodnicului dum. pan Constandin Cantacuzino în prima ju
mătate a secolului XV//1-lea (ms. rom. 458 al Bibliotecii Acade
miei, descris la I. BIANU şi R. CARACAŞ, Catalogul manuscripte
lor româneşti din Biblioteca Academiei, voi. II, Buc., 1 913, pp. 1 84-
1 85 ; cf. în acelaşi fond ms. fost Gaster nr. 56 ; cf. şi „Bis. ort. rom. ",
1905, nr. 7).
111
Papadopol Cretanul , fa Peaenotationes mystagogicae ex jure
canonico sive responsa sex .(PaicLova, 1 69i ) , ·îşi închină lu
crarea ad ilustrissimum et excellentissimu m Protosebastu m
im/1cratoriae nobilitatis Constantinum Cantacuzenum, celsis
.;mi 'lDallachiae f1rinci/Jis avunculum m. La fel „prea
nobi lul. iprea-1Înţeleptul şi rprea-învăţaibul domn" este Stol
nicul 'În dedicaţia Vietii /nea-cuviosulu i ş i nemuritorului
Îmf1ârat şi autocrat al romei/or Ioan Cantacuzino, alcătui.tă
de I o an Coannen '.În 1 699. Epigrama, :î,n versuri eroice, în
tăreşte pre�uirea autorului :
.. Bucură-te. Constantine. vestit cunoscător al ştiinţei,
Vlăstar al vechilor Cantacuzini.
Aşa străbun ai avut. mai mare decît alţi împăraţi.
Dar nici tu nu eşti mai prej os decît dînsul
N i c i ca făptură, nici ca f i re, nici ca minte, nici ca fapte.
Cum a fost acela faţă de Andronic, aşa şi tu faţă d e
Brîncoveanu " 1 �8 .
Această aim i111tire va fi păs.trată î,n ,familie şi transmisă

apoi de Mihai baniUJl. genealogiistul Cantacuzi.nilm : Stolni
cul este numi i t cu mîndrie ., mare ,filozof " , care ,. din copilă
!fia sa a fost dat cu totul asupra iînvăţă!turi i " . Se evocă,
exagerîndu-se, sWdiile în sltrăinăitait.e şi olliI1oş1binţele .pol1i
g l ote. Aices.t por.tret de familie este al unu i cărburar care,
pentru pasiunea studiul ui şi a colocviului .. cu dascăli i , cu
spudei i şi cu bărbaţii procopsiţi " , fuge de ·demnităţi ş i de
viaţa polit,ică. Cei ·din j ur l-ar fi împins către activităţi pe
care nu le 1d orea, Şerbain . .dîncLu-i întîietatea 1în divan, „pro
tocait edria" şi conducerea cancel ariei diplomatice, B rînco-
1 8' Cf. EMILE LEGRAND, Bibliographie he!lenique... du XVl/e

sic�dc, vol . I I I. Paris, 1 895, p. 5 1 . nr. 6i 5.
1 83
Cf. N. IORGA. Manuscripte din biblioteci străine relative la
istoria romei ni/or, în � Analele A cad. R om. S. II, Mem. ist., XX
",
( I <;CJi-1 898). p. 220.
112
sfotni1c, 'Împreună cu Mi ha i Spătarul 189 •
veanu avind11.1 - l pr i m
Este o i rlbeiresantă ,coi:nai<le111ţ ă faipbul c ă cei 1do1i memJbri
ai familiei Cantacuzioo, cei ·do i C onst a.nt ini - posteln i c u l
şi stolnicul -, ,cei mai :înidr.eptăţiţi să rîvnească !domnia
p rin m i j loac e l e 'Ş'i cal ită ţi l e lm, :pr.irn avere ş i rel aţi i , cul
tură >Şi v i z i un e pol i tică , a:u 1p r eferat •să lase l ocul alitora şi
să 1p arficÎipe la treburile .publ ic e dintr-un iloc s eoundar . Ati
n esigur.ante i dom
tudi111 e ju;Stif i cat ă, des i gur, ,de •conştiin ţa
nie i 1pe care, ClllID .c rede forga, a aviut-o PiosteLni,oull , cînd
a lăsat locul l1ui Grigore Ghfi. c a 190 şi, la fol, Stolnicul, care
preferă ipe B r.încoveainu în 1scaiun după moar.tea fratelui său

Şerban. Dar se puaite .ghici În ·oomporitairea 1constan:tă a Can
taruzinilor şi un ah motiv, j u stiiifi cait ide istoria acesitei fa
milii înainte de aşezarea 1în Mol dova şi Ţara Românească :
este acel ideal faalt al ireslau rării fon1pe ri ulu i de j os, ren ăs
c ut d i n c emnşa pust ii r ii otomaine. Această idee le-o con
servă cornşitii nţa descend enţe i lor i mperial e, pe c are Canta
cuzini.i o vor ou1tiva !totdeauna ; cul1tura !b iz ant in ă cup1rin.să
în frumoase h�bli,oteci , salva:te ahiar sub tur ci, şi din care
Arnton Cantacuzino vindea în 1 554 manuscrise călătorilor
eu ropen i , iar fi11.1l săll.l Gheolighe -În 1 5 7 7 ş i 1 5 7 9 ; exem
pl ul iÎITT aintaşilor, a cărior memor i e o ip ăist re ază n eştea r să,
c eea ce eJQp l i că 1Îinsărcina,rea !dată lrui foan Comnen de a
alcă1tui Viata împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino. În
Ţara Românească familia veni-se peintru sal v,area sa şi a
averii primejduiite �n Constantinopol, pentru contimuarea în
acest .refugiu al Tmooor.aiţiei a 11.lln ei op ere lin ,a ,căre i impl i
n�re credeau. De ,aceea, ipen'1:riu P1oste1niic, c a şi :peintru fi ul

său StoLruirul, idomlllÎa e llliI1 1i:nstr:umoot, i1ar nru un scqp ; spre
ea poat e năzui uniul d�n 1şase fraţ i , ca Şerban, d ar nu ere-
189
MIHAI CANTACUZINO, Genealogia Cantacuzinilor, pp. 292-
293.
190 N. IORGA, Despre Cantacu:ini. pp. LXX-LXXI.
113
i erul familiei, ConS1taintin 1stolLni cul, care -tirebui e protej at de
vfr�si tudinile 1tronului . br pentru Şer1ban tiinsu.şi domnia Ţării
Româneş.ti e numai o 1treaptă spre lllln .scaun mai lînalit, pen
tru dobînd iTea căruia era 1ga.Jta, Î!n 1 688, să ltreaică la acţiuni
pripiite şi fără fofois, de cair>e �:l ifereşte ·O moarte girabnică.
Cons.taf area de mai sus ne îngăduie o ·caracterizare ge
ne rală a 1opereri Sitolniculrui, ca şi sw:prinderea unui plan
pol itic sud-es.t eur>opeain pe care-l 1vom puitea urmări pî1nă
la ·începutul seco'l uluă. al XIX-lea.
CantaouZlinii aşezaţ i în Ţ,aira Românească sî.n:t la !Început,
p1nă la 1împămJînleni1rea l or deplină, exponenţii acele i oon
vin.geri care a hrănit 1cel 1puţ�n ·două iSelodle 1sperainţele oa
m enilor po1i1fici gmai din cuprinisul Turcocraţiei, ·şi anume
că 11U1Pta ipenitru eliberare poate pomi cu cei m ai mulţi sorţi
de i zbîndă 1din Moldova .şi Ţ.ara Românească. I deea era 'În
dreptăţi,tă de m a·i mulif:e 6mprejUJră:ri : cel.e do'J ă ţări se
bucurr au de autonomie internă, cu toaite ifaci l ităţile de ordin
econ omic, pohtic sau 'de organizare mili:tară ice deour.geau
de a.ii. ci ; ele e mu vec�ne cu marile puteri ce se ridicau !Îm
potriva lmpeniului otoman, Austria 1şi Rusi,a, de 1unde se
putea aştepta sprij in m i l i.tar ; poporul român nutrea aceeaş i
nădej de i a eJliheirării ; ÎIIl afara -tradiţi e i ,de foptă a secole
lor al XV-lea ;şi :al XVI -lea, cel iur.măfor s e ·deschisese pr>in
epopeea lui Mihai Vi.teazul , 1iar flacăra l1uptei, gata să fie
reap11insă de Matei B aisarnb , ·strălucise o vreme în anii l ui
Mihnea al I I I -l ea. Nu se putea conta pe bo ierii m ari, ceea
ce e:x;pl ică înl ă.tu,rarea Im în 1 659 de Mihnea, ·Ca şi con
fl i ctele ·ul teri o are idintr;e ipairtide favorab ile al i anţel or eu
ropene :ş i cele fidele P o rţii. iDar, ldin t o ate 1punctele de
v e dere, cele .două ţări -române reprezentau cea m a i bună
bază de po rnire a luptei de eliberare 1 9 1 •
191 N. IORGA, By:ance apres Byzance, Buc„ 1 935, pp. 1 26, 1 42,
1 7 9, 1 8 1 şi urm.
114
Nu eSte 1-0IOU'l să dezViol1tăm aici 1desfăşura11ea aceSJtei con
vingeri, ca11e exipllică atenţia ·pa11ticulară acondată ţărilor
noastre .de arholllţii wn:staintinopol�tani, prezenţa pe tronul
lor a unor voiev;ozi de această or�gine 1încă în a inte de epo1c a
fanariotă ca Mihnea .al I I I -iea, Radu Leon, Ghirul�ti i ,
Vasile Lupu, s1taibil i rea la noi a numemase :familii, între
c are ş i C mtacuz,in ii , ·ca .ş i frecventele călătorii ale unor
p r e l aţ i ca D osi·tei .al Ierusalimului sau Hri·salJllt Notara.'i ,
c a r e: n u veneau numai .pentm ·subs�dii, oît �şi, m a i aleis, pen
tru împlini rea unui ideal politi<c. Acţiunile ·de politică ex
ternă ·a'! e domn� lo·r fanari oţ i , ca ş i 1decl anşarea insurecţiei
eteri s<te aici, �n Mold o va şi Ţara Românească, m ai degr ab ă
deaî t în Mioreea, cum se hotăr:îse iniţial 1 9 2 , vor trebui de
asemenea iniclu:se 3n an a liza rolului P rincipatelor în is.t 0ir i a
l uptei de eliberare a grecilo,r, oa 1şi a Europei de sud-est
in gene ral.
Es te ne'Îndoidnic ·că postelnicul Caotacllili1no , ca ·.şi foi
săi, au ulJ"llil ări t împ1Liinirea unui asemenea plan. T·oţi Can
tacuz i nii sînt credinicioşi OJhi ectivului diberării po1pul aţiilor
amp r i te ·din I mpeniul otoman şi conitemporanii l'()1r îi pri
vesc drn?1t oonduicătmi ai acestei lupte. Numele de „s tîlp
al 1naţiun ii greceşti " pe care-l purtase cu un veac în ain t e
Mihai C antacuzino reînvie în elogii, epigrame şi idedicaţii
pe seama JUJi Şenhain saJU a Sbo1nii1ou1u i. ·Rem1tm .gir eci i asu
p riţi ei nu focete ază a fi niş1te lupităitJori pentru dezir01bire ai
n e amului lor.
Fără a pără.6i nic�Qldată �deea el�berăiri i popoarelor d i n
Eu ro pa ·de su:d- esJt Sibolni1CUl s e arată !Însă, '° 1dată icu ma m
ri z a r e a giînidirii sale, purtă.torul unei v1 iziuni mai complexe,

rezuHată din împămîntenirea lui 1desăv�nşită. Din .p agi n i l e
Ist oriei 1 ării Rumâneşti aipare l,a el, 1mai pU!temic, aM sen-
192 A
. OŢETEA , Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă în ţările
rnmâneşti, Buc., 1 945, pp. 1 26- 1 28.
115
time111t decî t acela al deS'cendenţei bizantine, anume mîn
dria ori.g inii l atine.
Ş erban Cantacuzino era ·slăviJt ca „imîndrie a elinilo1r, sl avă
a Bizantului , glo,rie a Cantacuziiniilor :şi putere a toată
Misia" 193. La fel era flatat, aum am v ă2mt, St01lni oul în
suşi, de iprieit enii şi ip rotej aţii săi Dar 1În opera sa nu găsim
nici o al uzie la asemenea .tiltluri ·ş i 1dacă aduce undeva o
L:mdă aceasta este pentru pO'p'oriul român de v iţă nobilă.
Analiza real i'Sltă, obi ectiv ă a condiţiei grecilor S LVh .domina
ţia O•tomană, caire ,. dăscăli a au pie1rdut, s:tăpînirile au ră
pus, cins tele ş-au 5•ti m şi de .toate cîte mai lîn.tri i a.u avut
slavă s - au dezbrăca•t " 1 9 4 , i nsisitenţa că ,, noii, 111omânii, sîntem
adevăraţi romani şi aleşi romani .in credinţă şi bărbăţie" 19''
dau •patriot ismului său o .nuanţă •puternică afectivă, mîn
dria de a ::i.parti:ne poporului român.
Acest paitrioitis1m avea însă fa Stolnic un :soliid temei car
turăresc.
Portretul acestui mare căr.tiur.a r poaPtă ·pentru 1prima oară
la noi. arît de limpezi. trăsăt·urile u m an istulu i. E l este u n
ad mirator a l antichirtăţii •greco-romane, format l a vechea
ş coală a trad iţiei bizantine şi la cea contemporană a neo
aristotel ismufoi i1tal i an. Bun cunoscător al Embilor clasice
- greaca şi lati na -, 'Îinzest rat cu •spirit critic, el es.te l a
fe l d e curios penitm v echea cul tură, c a ş i pentpu operele
contemporainilc11· săi. ipentr:u d i s cipline speculative, ca şi p en
tru realităit ile pol iitice ale vremi i sale. Cu m ij l oacele unei
cul·buini europene temeinice, el l•ucrează ipentPU propăşirea
1 93 N . Glykys î n prefata Bibliei, Veneţia, l 68 i (a/J/ld N. I O R G A .

111 legăt11r1I CI/ Biblia de la 1 688 şi Biblia de la 166i a lui Nicolae
MilesC/I. în .. A n a l e l e A c a d . Rom . " , S. l i . Mem. i s t . , X X XVIII ( 1 9 1 5 -

1 9 1 6) . p. 3 CJ .
1 94 lstoriia 1iirii Rumâneşti, î n Cronicari munteni, voi. I, p. 41.
1 95 lbid('lll. p . 52.
1 16
oulitunală a ţăr.i.i sale, VJrîmd 1să-i .de�luşească •i•s·boria , ş1 seme
�n limba ipoporului.
Convti.ns că datoria 'de căr.turair şi-au 1îndeplinit-o cei care
„ cu ostenel ele lor au folosit v.i aţa ·de obşte, ·adică traiul .tu
turor " 196, StOllITT ioul 1ilrustrează acel umanism popular carac
teri1sfic cuHurii româneşti . A exiistat .î1n Europa apuseană şi
un umanism al elttel or, rezePvat W1ei ari1Stocraţii a liter e
Jor, compusă din 1inteleotuali !fini, erud iţ i , dar avar i cu ş.t i
inţa lor, din care-.şi făceau ·o bucurie nUJmai pen1tru ei s au
pentm iun rniic cerc Ide ilillÎţiaţi. Acest ;umain.i.sm, 1tributar aiti
tu d�n:ilor veahii •scolastici, s-a remaircait pr.in 1profunde exe
geze ale Lui Plafon, isavmte analize .filozofi.ce, apr ig e d.is
plllt e p ent ru autenticitatea şi valoarea unei vechi codice.
Umanismul românesc a fost Însă, de la începuturile lui,
o lumin·ă pentru tot poporul. Reprezootanţii lui au 1Învăţat
greaca şi tlatina ca să 1traiducă Pornâneşte "1pentru folosul de
otbşit e " , au şters praful de ipe vechile cronici 1Străine ca să
afle în ele .treouibul pOlporului lor, au itiipăirit ill'U cărţile de
lux ad usum Delphini, ·ci, mtîi, &nvăţături 1şi pravile „ căitră
t0iaită :se.memţ�i1a mmâneas·că" 1 97 • Opera StoJrucuJui exprimă
acest !\.lffianism. Temele căr.t urarului ·care-l avea în biblio
teca 1sa 1pe A r istotel .şi Platon , pe Vi ng tliu şi HO'raţiu, rnu
�int abstracţiile sau exoti<Srnele unui refugi at în 1Înaltele
sfere, ci marile înLrebăiri ale UJI11Ui 1popo.r căruia ou!lit•ura .tre
buia să-i l impezească 1ÎincflPUturile, drt>lphlr ile ş1 viitorul.
Aprocierea consecinţelor aietiviităţii şi oiperei ouiva i ntr ă
negreşit fo ana.Liza personaUtăţii 1�ale. Pirezenţa neîntreruptă
ÎIIl centrul cu l tu ri i 1româneşti modeme .şi conte rrup or ane a
manillor idei afi 11ma1te de Sbdlni.c este Wl priim indiciiu despre
influenţa binefăcătoare a operei sale. D irect, prin locrări.il e
1 06 Ibidem, p. 4.
197 Cf. foi de titlu şi predoslovii ale primelor cărţi în limba ro
mână Ia I. Bianu şi N . Hodoş, op. cit., voi. I, passim.
117
sale de 1is·torie :şi :geogirafie, prin contriibuţia sa la i n trod u
c erea li mbi i ,româneşti lîn· ·eul.tură, indirect, p ri n formarea
de t i neri în v ă ţ a ţi iÎn ţară 1saiu !P esit e ho·tare, Consta.intin Can
tacuzino a doibîndi t IÎ:n gîn d i r e a româneas•că un loc pe care
ni meni nu-l poa1te ooinites:ta. Opera ·sa pol iti că m eri t ă o cerce
tare mai nuanţa:tă. încercarea ide a obţine eliberarea ţă-rii
prin as O'cie r e a ei l a acţiu ni l e imeni1te 1să dea o soluţie Ches
litmii orientale nu a ldus, ştim, l a rezultate imediate.
rum
lin iţia-t irvele IJ1ui Ş erb an Cantacuzino, ale lui B rmcov eanu,
Ştefan Cantarnzino, ca şi a cee a :din Moldova a lui Dim�trie
Can temir, au exp r im a t reacţia generală şi spontană a iunui
popor ale c ă m i aspiraţii nu a�teptau decît pri l ejur i fav o
rabil e pentm a se m anifesta. Aictele pobtice a l e românilor
explică 1măsm1ile de sus.p i1ciun e 1şi precaiuţi1U1I1e aJ1e Por ţi i ,
care au <!!dus m a i b�ne de un secol :prinţi fainairioţi 1pe t ro
nu r i l e Moldovei 1şi Ţării Româneş.ti. S e poate spune, a:stfe l ,
că poli t i c a 'lui Brînooveanu, C an tacuz i no şi Cantemir a adus
o î nrăutăţi·pe wn di ţi e i P·rincip a!lelor Române în l o·cul l iber
tăţii pe care .au ·s contat-o. Dar premisele acelei ipolitici 1tre
bui e j u d ecaJte iin l umina datelor ep o c i i , iar a1ceste d aite o
j u stificau. lntlî.rzierea is oluţionăirii Chesitiunii ·orientale a fost
d atorată j ocului de .iruteres al marilor puteri, luptei pen
t ru m enţinerea uruui ech i l �bm de forţe fo Euriop a , echilibru
în care Angl ia şi Fr:anţa, mai tîrzi1u Austria, au înţeles s ă
a·ezcrve un 1loc I mperi u lu i otoman. Dar meain dr e le fal!Gurcate
ale a c e site i politici nu 1put e au fi prevăzuk la sfî liş i.t ul seco
l ul ui al XVI I-lea ·Şi nUIIIl ăr:ul m are ide 1prooecte de împărţire
a Turciei, el abo r ate ide mari ldipl1omaţi e u rop e n i , ar.ată î n
deajuns c ă n u numai l a Buoureş.ti s-a o r ezut î n dezmemb r a
rea gr abn iică a :imperiului 1 98• Est e greu, deci, 1să ·reipmşăm
rns T.
GEORGES DJUVARA, Cent projets de parta.ges de la
Turquie (1281-1913), Paris, P. Alcan, 1 9 1 4, X + 654 p. (Biblio
theque d'histoire contemporaine).
118
lruli B�ncovea1m.J ·saiu :Lui Camaiouzinio iluzii bpăir:tăşite apoi
de a!bÎţia oameni pooiltiici .
De aoeea nu 1putem rvecLea ffin. acţiuni l e :Î·n!drăzneţe ale oa
rneinilor .poJiltici români de la sflîrişiitul socoLului 1ail XVI I-iea
doar 1-ncerrcăni. 1irnprudenJt.e ou irezulitaite nefaste •pentru 1situa
ţia .generală a celor două Pnindpate. Ac est e acţiuni ex
primă iîn ·primul 111înd un •sent�rnent ,gen e ral : intens�ta'tea şi
vanietaitea formelor ide iprooest 1a1nti•otornan aiu dait IPOH't i ci i
St0Lni1oului şi a lil.11i Bmnooveanu run .sens ilarg ipoipular.
Ceea ce a redus eficienta acestei poliitici îndrăzneţe, co
respU1I1Zătoare ve ch ifor ideal uri ide Hbertate şi suveranitate
ale ţării, a ifns.t Iirni.ta poz iţiei de olaisă a promotorilor ei,
fani tă pest e care ei n - au pultuJt itrece . Unitatea lor se sparge
IÎn două nnid'llT i �i 1penitru acela.ş i motiv : lupta ip e nt ru pu
lteTe, confliidtul fotre concepţi a staihrlui hoieresc şi aceea a
putenii centr:alizaite de 1domn. Divorţul apare 10 d at ă IÎ.n 1 68 8
ÎIIlitre Şerban şi i 1foaţii săi Cantacuzini 199, ·iar a doua o ară
i:ntre aceştia ..şi Br.mcovea111U � tiltirn�i Lui .ani de domnie 200•
Conflictul a fost sufi cient ide pute rni1c pootru a st răb a t e în
coreispOI11den�a dipforna1tică str ăimă, idînd ·o Jllotă tr.agică rea
li1t ăiţi lior poL�ti;ce riiorrn âneşlti ale timpulliui 201 : uni ţ i în dori n ţa
lor de a oîşitiiga 1prin d�p lc m aiţ i e şi luptă o mai b.'.:1�ă con
diţie .1ntennaţi>0111a lă ţăriii, Stolni1cuil se despar.te ide Bnnco
v eanu pînă la d istruge rea acestuia pentru -raţiuni ,de 1pol i-
1tică internă.
1 99 EUGEN STĂNESCU, Valoarea istorică şi literară a cronicilor

muntene, studiu introductiv la Cronicari munteni, vol. I, Buc., 1 961 ,
p. CXIV şi urm.
200 N. IORGA, Despre Cantacuzini, pp. CXLII I-CXLV ; Istoria
·
literaturii române în secolul al XVllI-lea, voi. I, pp. 1 6 1 - 1 62 .
201 Vezi scrisoarea cancelarului Golovkin către Petru cel Marc, l a
G. S. ARDELEANU, Ştiri privitoare l a istoria ţărilor române î n co
respondenţa împăratului Rusiei Petru I, în .Studii şi cercetări de is
torie medie", I ( 1 950), p. 208, nr. LX.
IU
Ar fi greşit însă ·ca 1d in bogata activitat e •desfăşurată în
cel e aproape ipatl')u decenii !Între 1 6 i 8 ş i l i l 6 să desprin
dem 1n umai aspectele negative. lmplini•rea un or vechi idea
l uri româneşti de suveraniitate 1şi l ihertt a te a fost obţinută
printr-un proces Îl llld elungaJt de lupte ipol i ti ce , diplomatice
şi armate. ln situaţia i nte m aţ ională a Ţări i Român eşti şi
a M old o vei l a sfîrşitul secolului al XVI I - l ea, dnd E uropa
de .sud- esit începe să preompe ou iin1temi1tate c ance l ar�ile ma
r i l o r puterii, pr�ma etaipă de stră!hăitut er.a de o r1d in d i pl o
matic : trebuia demonstrat în faţa factorilor determinanţi
ai /1oliticii europene a timpului că Principatele nu sînt sim
jJlr provin cii otomane , că ele au un statut întemeia t /1e
dre/1luri recunoscute de Poarta însăşi, că la Bucureşti şi
Iasi există nu numai conştiinta acestor îndreptătir i istorice ,
dar şi voinţa de a le reali::a. P.rin activi.tatea diplomatică a
StollillÎ ouilrui, •cancelarniiile Austriei şi Rusii ei s - au Olh işn ui· t să
inr egi streze în oonta otel e for 1cu P1o arta o etapă nouă, de
apartenentă e ur.opean ă , şi anume c ancel aria bucmeşt e ană.
Tradiţia dipliomatiJCă a acestei 1cam:celar1i.:i :s -.a menţinut în în
l!:r egiul seool ,al XVI I I -lea, şi Ja IÎn cepubul v·eaoului unrn ă· bor
p rin ea încerca guvernul de l a Viena, folosind pana cava
lerului de Gentz, să i nfluenţeze politi ca otomană 202 • Acre
d i tarea în conşti:i.nţa diplomaţi ei europene a unei persona
l i tăţi ip u li tice româneş.ti de care 1tre1buie ·să se ţină seama,
introducerea n o as tră în eşichierul relaţi i l or internaţi onale
ca factor di st inct de Irniperiul otoman, cîş;ti.g. a r ea llllU
l i drep t
d e aU!d ientă care va fi ne ont eni tc folios�t, 1piînă l a C ongresul
de la Paris, este 1meriitul acelor ani .de i ntensă a ctivi ta te
d i p l omat i că. I.n această operă ou <consecinţe durabile constă
marele merit al 9bulnioului Cantacuzino ·ş

Limbă

Candea Stolnicul Intre Contemporani 1971

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Candea Stolnicul Intre Contemporani 1971

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.

Oricare dintre marat! figur i a:mintite mai sus ne-ar în­

1 Tabloul general al gîndirii româneşti în secolul al XVII-iea.

La înceiputuJ secolulu i al XVII-iea s-au aşezat în ţările

z ŞT. GHERLACH, Turckisches Tagebuch, Franckfurt, 1 674, p. 60,

apud N. IORGA, Despre Cantacuzini, Buc., 1 902, p. XXV, n. 3.

Pe I.a începutul secolului 1al XVII-�ea, frei dintre fecio rii

5 Pentru informaţii privitoare la Andronic Cantacuzino, vezi

şi înrudirea lor cu Vasile Lupu, în " Arhiva Societăţii ştiinţifice şi

lui în Ţara Românească în anii 1 6 1 0- 1 6 1 6; cf. şi I. C. FILITTI,

sau măcar Ide ·o llege OU idfo9UJ1 : iaş1a nda['] •O ,JIIIl\PăJrăţi1e umăJlă,

d.in timpuri îndeipăr.tate ale căreia răsare familia sa : fiul

cirea lui rivalisa ou a iilJil:al�lior dregători aii P.ortii : ică:lare

fiugan�lm, se lovia 1de ho'.Dă'Ifi.riea lui Şaifamo:g.Iu, ·care-'i spul­

12 N. IORGA, Despre Cantacuzini, pp. XXX-XXXIV.

4. „„.şi au scăpat în cetatea Braşovului, cu

5. A ceeaşi prigoană îl duce pe vi itorul stol­

6. În domnia lui Gheorghe Ghica-vodă (1659

11. .. . l a Vene/ i a . ., podo a b ă ş 1 spaimă'· a mărilor d i ntre R o m a ş 1 B i zanţ.

.A!ceşti oameni se dov edesc 1însă şi adepţii unei conduite

u Pentru împrejurările politice ale epocii, vezi Istoria României,

încoace, în Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1958, p. 169.

dan, Buc., 1959, pp. 23-24.

22 Vezi Documente privitoare la familia Cantacuzino . . . , publicate rle

sint îngăduite de cîteva date : u n terminus post quem, data naşterii

Copi'lăria, rdesfăşurată �n uLtimii ani de pace 1ai domniei

tăţi, care va f,ace rdin el un autm ipublioait fa nlliffiai 25 de

Stolnicul nu a avut această i��tă şi una din nedumeririle

trad. rom., Iaşi, 1 929, p. 82. Manuscrisul de la Panaiot Nicoussios

o înţe!leo·ere ·gmvă a diaibo1rilil101r rcămbmăireŞJbi. Cum vom vedea

2i N. IORGA, Constantin Cantacuzino stolnicul, în "Revista fun­

v:iito rul cărribuirar isă fi 1pmfitait de posibilităţile oferiite aci d e

înL rea g a viaţă a Sfolnioului, ou ra re interllll!dii mai ânde-

Cresrnse în exomplutl de 1chihzuinţă, crul1bură ş i iputere al

postel n�cului, 1caipa1bilă 1Să-!i idea un ·eXffiilLlP u amar despre

3 1 EUGEN STĂNESCU, Valoarea istorică şi literară a cronicilor

Ne explicăm uşor cum tinăirul româin de 27 ide amii , ajuns

32 Op. cit„ în Cronicari munteni, vol. I, p. 56.

33 MIRON COSTIN, Ope1 e, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1 958,

3 i N. IORGA, Operele lui Constantin Cantacu:ino, p. 8 ; matri­

i - a curm<l!t aces.t suir.ghiun din nti. az ăz i , dar aceeaşi .domni e

Se ,păr:e a .că v remuriil e 1sÎil1it ma:i mult ca orfr:ind .pirieln i ce

u n >tem ei pen:tru a afirma că •decăde�·ea Trumoi ei a început

38 K. MARX şi F. ENGELS, Opere, voi. I O, Buc., p . 282.

a7 K. MARX şi F. ENGELS, Opere, voi. 9, Buc„ 1 959, p. 13.

39 P. P. PANAITESCU, în Istoria literaturii române, voi. I, Buc.,

..mi ( 1 67 8 - 1688) , îndelerl:nicin<liu-se ou lucrul l i1 terair , ·seri ··

l aborat la opera de guvernare a lui Şerban"). O scrisoare de după

T:ratativele l'll!i Ş e rb an Cainrtacuzino cu ausfri e ci i au

4 0 Vezi, în acest sens, studiul nostru Semnificaţia politică a unui

mise în acel an de la mitropoli tul Dosoftei dăruind-o apoi lui Can­

42 VIRGIL ZABOROVSCHI, Politica externă a celor trei princi­

Situaţiunea internaţională a Principatului 1erii Româneşti în vremea

urma să f,ie î ncheiia1t l a Vi ena ·tlrebuia, .pe de alită parite,

�� învinui rea adusă Stolnicului de a-şi fi otrăvit fratele cu com­

44 Istoria 'Ţării Româneşt i de la octombrie 1688 pinii la martie

v e mnl�tă�i .făiră carie nu :se puteau colllc epe legăJtJuri di:plo­

4 e Mihai Csercy, citat de G. S. ARDELEANU, Ştiri privitoare la

istoria tărilor române, in corespondenţa împăratului Rusiei Petrn I. în

voi. VI, Buc., 1 940, pp. 509-5 1 O.

50 Ibidem, 482 şi 508 ; L. E. SEMIONOVA, Stabilirea legăturilor

Cîteva uncăipeni ale Curţii Vechi, în i nima Bucureştifor ,

sud Comtan1tin01poliul şi Ie:ruis·a!llimuil, 1Î1n sud-vest Veneţi a,

Oricare dintre marat! figur i a:mintite mai sus ne-ar în

fiugan�lm, se lovia 1de ho'.Dă'Ifi.riea lui Şaifamo:g.Iu, ·care-'i spul

5. A ceeaşi prigoană îl duce pe vi itorul stol

2i N. IORGA, Constantin Cantacuzino stolnicul, în "Revista fun

3 i N. IORGA, Operele lui Constantin Cantacu:ino, p. 8 ; matri

mise în acel an de la mitropoli tul Dosoftei dăruind-o apoi lui Can

42 VIRGIL ZABOROVSCHI, Politica externă a celor trei princi

�� învinui rea adusă Stolnicului de a-şi fi otrăvit fratele cu com

v e mnl�tă�i .făiră carie nu :se puteau colllc epe legăJtJuri di:plo

5� Despre activitatea diplomatică a stolnicului Constantin Cantacu

55 EMIL V î RTOSU. Faletul nove!, calendarul l u i Constantin Brîn

mare rruî:ngiîiere" 5 8 . Ţ1a111ul ntU tignora ni1ci r·iiSlou'l<ille lui Brîn

Î nccpînd legăturile d�plomaiti ce cu Petru I, s.tolnicul C:Lll

1 9 . ... S t o l n ic u l p r o v o a c ă pedepsirea celo r ce a u une l t i t L;1ciclcrea ta

caz ooficienit ca 1să as�guire aip o i .a;păirarea ,regiunilor eli

83 Scrisoarea Stolnicului către N. Milescu, în ms. rom. 5 1 48 al Bi

8 7 C . CANTACUZ INO, Istoria Ţări i Româneşti, în Cronicari mun

atente a evenimentelor. Pentru că în omul de stat e site pre

B5. t rînul cron i·car m ol dovean av ea şi el bune sitUidii uma

72 GRIGORE U RECHE, Letopiseţul 1ării Moldovei, ed. P. P. Pa

nii : b1aduceri, VenstlTi, tipăribuiri. P·rin ;intermediul l'll1i Ni

sală de la în ceputul lumii /1înă la 1500 scrisă de Ioan Neuk

tul11.1i niosit11u, înzestrart .cu asmţimea şi •c uriolli1batea intelec

la Academia Română, în " Contemporanul", 1 955, nr. 6/436, din 1 1 fe

08 N. IORGA, Constantin Stolnicul Cantacuzino, în " Revista fun

for m aţ i a aihunidentă, dar şi .perubru oonlcepţia istor că a aUJto i

87 Ş. CIOCULESCU, Despre stilul lui Dimitrie Cantemir, în volu

a lui P :w l o Lored an o . i slbori<a pnin Na1ta:lii s Comes, 1d.rep

tul p r i n Instituţiile l u·i J,ustiinian er au ,de astmenea reprezen

biles . .. , de Johannes Nauclerus, Colonia, 1 544, astăzi la Biblioteca Aca

1 06 D I DACUS DELLA VEGA TOLETANUS, Conciones quadrage

volumele bibliQtecii 1sa�e. Dll'pă moartea sa, liin 1 7 1 6, ·b�bl.io