Judeţul Buzău este situat în partea de sud–est a României şi se învecinează cu judeţele Braşov şi

Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest. Suprafaţa
judeţului este de 6102,6 km2, reprezentând 2,6% din suprafaţa ţării.
Buzăul ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului cu acelaşi nume, cuprinzând în
mod armonios toate formele de relief: munţi în partea de nord, câmpie la sud, între acestea situându-se zona
colinară subcarpatică. Altitudinea maximă se situează în Vârful Penteleu (1.772 m), iar cea minimă în Valea
Călmăţuiului (40 m).
Judeţul Buzău este situat în partea central-estică a României, în sud-estul Carpaţilor Orientali, axat
pe cursul superior şi mijlociu al râului Buzău, între 44 grade şi 44 minute şi 45 grade şi 49 minute latitudine
nordică şi între 26 grade şi 4 minute şi 27 grade şi 26 minute longitudine estică.
Din punct de vedere geologic, munţii sunt constituiţi din asa numitul "flis", reprezentat printr-o
alternantă de gresii, marne, argile, şisturi şi, mai rar, conglomerate, toate strâns cutate, formând uneori cute-
solzi, aliniate pe direcţia NE-SV. Vârsta rocilor este, în principal, paleogenă (aprox. 30-70 milioane de ani).
În treapta subcarpatică domină marnele, argilele, nisipurile, pietrişurile, calcarele şi gresiile, depuse cu
precădere în miocen şi pliocen (începand de acum 30 milioane de ani, până în urma cu un milion de ani) şi
ondulate larg. Câmpia s-a format numai in cuaternar şi este alcătuită din pietrişuri, nisipuri şi loessuri.
Cele trei trepte de relief, la cadrul redus al judeţului, pot fi socotite în acelaşi timp şi zone, întrucât
ele se extind, începând de la nord spre sud, una în continuarea celeilalte. Între zona subcarpatică şi cea de
câmpie se individualizează şi o fâşie de tranziţie, formată din glacisuri şi piemonturi.
Face parte din marea unitate a Carpaţilor de Curbură şi cuprinde două subunităţi principale: Munţii
Buzăului şi Munţii Vrancei.
Munţii Buzăului, aflaţi în cea mai mare parte pe teritoriul judeţului cu acelaşi nume, sunt constituiţi
din 5 masive: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru şi Ivăneţu.
Masivul Penteleu, delimitat de Bâsca Mică şi Bâsca Mare, este cel mai important, atât ca
dimensiuni cât şi ca altitudine (1772 m). Sub aspect petrografic, este format în mare parte din flis grezos
(gresie de Tarcău), marne, marne calcaroase, flis bituminos, conglomerate. De-a lungul anilor, agenţii
externi au tăiat văi adânci şi interfluvii care favorizeaza alunecări de teren.
Văile principale care drenează Masivul Penteleu sunt dirijate fie către Bâsca Mare, fie către Bâsca
Mică. Spre prima se indreaptă Patacul, Băsculiţa, Cernatul, Milea, iar către Bâsca Mică: Valea Neagră,
Paltinu, Brebu, Şapte Izvoare şi Bălescu.
Masivul Podu Calului este cuprins între râurile Bâsca Mare şi Buzău. Înalţimea maximă este de
1440 m. Rocile predominante sunt gresiile, marnele, şisturile argiloase. Spre deosebire de masivele vecine,
Podu Calului este puternic fragmentat de văi, in special de Caşoca şi afluenţii săi, astfel încât apare sub
forma a două sau trei masive unite prin şei largi. În acest fel, între Bâsca Rozilei, Bâsca Mare, Harţagu şi
Buzău se individualizează Masivul Podu Calului propriu-zis, între văile Caşoca, Bâsca Mare, Harţagu şi
Buzău - Masivul Tehărau, iar la nord de Harţagu - Masivul Bota.
Masivul Siriu, cuprins între Buzău, Crasna şi Siriu, este format din mai multe sinclinale si
anticlinale, orientate NE-SV, unele aparţinând pânzei de Siriu. Partea cea mai înaltă este fixată pe un
sinclinal suspendat, cu flancul estic faliat. Masivul este alcatuit din gresii dure, numai în partea estică
adăugându-se o fâşie de depozite oligocene, constituite din alternanţe de gresii, marne, disodile şi menilite.
Cota maximă este de 1663 m, în Creasta Malaia. Vârful Siriu, cunoscut şi sub numele Bocârnea, are 1659
m. În estul Malaiei, pe o larga suprafaţă cvasistructurală, se află Lacul Vulturilor, cunoscut şi sub numele de
Lacul fără Fund.
Masivul Monteoru este situat în partea de sud a munţilor Siriului. Este format dintr-o creastă
principală semicirculară, ce se menţine la peste 1000 m, înregistrând valorile maxime în vârfurile Răstoaca
(1294 m), Monteoru (1345 m) şi Cartiaşu (1014 m). Structural, prezintă aceleaşi caractere ca si Podu
Calului, de unde şi multele afinităţi morfologice. Interiorul arcului constituie bazinul de recepţie, lărgit
printr-o captare în detrimentul văii Nehoiaşului.
Culmea Ivăneţu se află situată la sud de valea Bâsca Rozilei, fiind orientată aproape est – vest (pe
direcţia cutărilor principale) şi ia legătura directă cu subcarpaţii. Ca aspect geografic şi structura
petrografică se deosebeşte prea puţin de celelalte masive. Cele mai înalte vârfuri ale sale sunt dispuse pe o
culme netedă, orientată NE-SV; acestea sunt: Ivaneţu (1191 m), Arsenie (1115 m), Zboiul (1115 m) si
Stănicu (992 m). De menţionat este faptul că în acest masiv îşi are obârşia primul pinten paleogen (de
Văleni), care pătrunde adânc în zona subcarpatică.
Munţii Vrancei încadrează latura nord-estică a judeţului. Este vorba de o fâşie îngustă, ce
reprezintă versantul vestic al unor vârfuri importante, cum sunt: Lăcauţ (1776 m), Goru (1785 m), Giurgiu
(1720 m), Muşa (1420 m), Pietrele Înşirate (1476 m), Furu (1414 m). Acest sector nu prezintă diferenţe mari
faţă de Penteleu, având aceeaşi structură şi morfologie (suprafeţe de eroziune şi structurale, plaiuri întinse
delimitate de abrupturi de sute de metri, alunecări şi prabuşiri, bazinete şi ingustări). Din aceşti munţi
izvorăsc Bâsca Mică, Bâsca Mare, Râmnicul.
Fiind cunoscută sub numele de Subcarpaţii Buzăului, această zonă reprezintă o îmbinare de culmi
deluroase cu depresiuni, bazinete şi înşeuări, altitudinea culmilor variind între 400 si 800 metri.
Subcarpaţii sunt alcatuiţi din formaţiuni geologice mai tinere, cutate larg. Cutele sunt orientate, ca
şi cele carpatice, de la SV către NE şi prezintă adesea fracturări, ridicări sau coborâri, aşa cum este cazul
dealurilor din sud şi est (Istriţa, Ciolanu, Blăjani şi Buda). Domină marno-argilele, nisipurile şi gresiile de
diverse tipuri, uneori apărând conglomerate şi calcare. Structura geologica a imprimat multor culmi o
alungire pe directii SV-NE; râurile au impus însă şi alte direcţii de fragmentare, în special în partea centrală
a zonei deluroase buzoiene, unde se îmbină depresiunile şi înşeuările dispuse longitudinal faţă de structură,
cu bazinete de obârşie, înşeuări şi depresiuni de eroziune orientate adesea transversal. La acestea, se adaugă
şi intervenţia pintenilor paleogeni, de structură montană, care diversifică şi mai mult sectorul carpatic
buzoian.
Ca si întreaga ţară , jud. Buzău se incadreaza in climatul temperat continental. Treptele de relief , ca si
pozitia sa la curbura Carpatilor , introduc o serie de nuante locale, ce conduc la trei tipuri principale de
climat: de munte, de deal şi de câmpie.
Climatul de munte se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 4 – 6 gr. C. Si prin precipitatii ce cresc
cu altitidinea.
Climatul de deal prezinta temperaturi medii anuale de 8 – 10 gr. C. Precipitatiile medii anuale sunt de 600 –
700 l./ mp. Prezenta numeroaselor depresiuni si bazinete creeaza conditii favorabile inversiunilor de
temperatura, mai accentuate in sezonul rece al anului.
Climatul de campie se caracterizeaza printr-o repartitie relativ uniforma a elementelor climatice.
Temperatura aerului – media anuala - este mai mare decat cea din zona de deal si munte, osciland intre 10, 0
si 10,6 gr.
REGIMUL PRECIPITATIILOR – CANTITĂŢI LUNARE ŞI ANUALE – VALORI MEDII,
VALORI EXTREME ÎNREGISTRATE
Sub aspectul cantitatilor anuale , variaza intre 800 – 1200 l/mp., in zona montana, 600 – 800 l. /
mp. , in zona de deal si 400 – 500 l/mp., in zona de campie.
Perioada cea mai ploioasa este aprilie – septembrie, in luna iunie inregistrandu-se maximul multianual de
precipitatii ( Nehoiu 86,8 l/ mp, Buzau 82, 0 l/ mp, ).
In intervalul octombrie - martie cantitatile de precipitatii cazute sunt mai reduse. Minimul de precipitatii
apare in luna ianuarie, cand la munte cad peste 35, 3 l/ mp, in zona de deal intre 28 – 29 l/ mp, iar la campie
sub 27 l/ mp.
 Spatial, regimul precipitatiilor prezinta o serie de particularitati. Astfel precipitatiile anuale si lunare
scad de la nord la sud, ca urmare a descarcarii maselor de aer umed oceanic pe directia amintita; culmile
orientate transversal fata de directia principala a maselor de aer primesc o cantitate de apa mai mare din
cauza advectiei termice; zona orasului Buzau inregistreaza o cantitate de apa mai mare ca urmare a
incarcarii atmosferei cu particule solide provenite din zona industriala sau cu praf loessoidal.
Nr. de zile cu precipitatii lichide si solide – cele mai multe zile cu precipitatii se inregistreaza in zona
de munte 165 zile la Penteleu , si in zona de campie: Buzau 130 zile, Rm. Sarat 123 zile;
Regimul eolian sta sub influenta directa a maselor de aer vestice.
TEMPERATURI – LUNARĂ ŞI ANUALĂ - VALORI MEDII, VALORI EXTREME
ÎNREGISTRATE
Se remarca o crestere constanta a valorilor temperaturii medii anuale pe directia nord – sud, de la
regiunile inalte catre cele cu altitudini relativ scazute.
In regiunea montana si de deal se pot sesiza diferentieri climatice intre zonele joase depresionare si
culmile inalte.Temperaturi medii anuale mai ridicate sunt specifice numai depresiunilor mari, amplasate pe
vai largi ( Patarlagele, Parscov ). Regiunile de campie si de deal inregistreaza timp de 10 luni pe an valori de
peste 0 gr. C. , in timp ce in zona montana numai 8 luni depasesc aceasta valoare.
Cele mai scazute valori din an sa inregistrează in luna ianuarie ( medii multianuale: -2,8 gr. la Buzau,
- 3,2 gr. C. la Patarlagele)
Cele mai ridicate valori ale temperaturii aerului se inregistreraza in luna iulie ( 10 – 23 gr. C. ).
Particularaitatile termice ale lunii iulie se transmit si in luna august, cand intensitatea mare a
insolatiei provoaca incalzirea accentuata a regiunilor joase si ridicarea temperaturii stratelor inferioare de
aer, fapt ce mareste contrastul vertical de incalzire.
Valorile termice extreme , inregistrate in jud. Buzau, nu corespund lunilor celor mai friguroase sau
calduroase. Cele mai mari temperaturi au fost inregistrate in luna august ( Nehoiu 38, 0 gr. C. – 1952, Buzau
39, 6 gr. C. – 1951), iar cele mai scazute temperaturi au fost inregistrate in luna februarie ( Buzau -29, 6 gr.
C. in 1942, Rm. Sarat – 26, 2 gr. C, in 1940)
Regimul inghet – dezghet, generator partial al fenomenului alunecari teren, apare din momentul in
care temperaturile scad sub zero grade. Data medie de aparitie a primului inghet este 1 octombrie , in zona
montana, 20 octombrie, in zona de deal si prima decada a lunii noiembrie pentru zona de campie. Pentru
ultimul inghet, data medie de aparitie este 1 mai, pentru zona de munte 20 aprilie , pentru zona de deal si 10
aprilie , pentru zona de campie.
FENOMENE METEOROLOGICE EXTREME
Crivatul - iarna, in zona de campie si la poalele subcarpatilor apar invazii de aer rece si foarte rece,
insotite de vant , provenite din aria anticiclonului siberian, cunoscute sub numele de Crivat.
Fohnul – caracteristica locala ce se manifesta in zona de dealuri, deoarece configuratia Muntilor
Buzaului permite revarsari de aer din Transilvania, peste culmile lor, catre zona subcarpatica.
Ceata – fenomen frecvent in zona de munte ( 173 zile cu ceata / an ) si mai putin frecvent in zona de
deal ( Bisoca 22 zile , Patarlagele 2 zile ).

VALORI MEDII LUNARE, ANUALE, EXTREME ÎNREGISTRATE LA

STAŢIILE METEOROLOGICE.

STATIA METEOROLOGICA BUZAU

TEMPERATURA AERULUI – VALORI MEDII LUNARE, ANUALE, EXTREME ( gr. C )

TEMPERATURI MEDII LUNARE ( gr. C )

LUNA/ I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. MEDIA
ANUL ANUALA
2001 1.0 2.5 7.9 11.5 17.2 19.8 24.9 24.8 17.6 13.5 4.4 -3.6 11.8
2002 - 6.5 8.5 10.9 19.2 22.2 24.8 21.7 17.2 11.3 7.6 - 4.9 12.0
0.5
2003 - - 2.4 10.1 21.2 22.9 23.1 24.2 16.6 10.2 6.7 0.3 11.1
1.3 3.8
2004 - 1.9 6.6 11.9 16.3 20.3 22.2 21.6 17.2 12.5 6.3 2.0 11.3
3.6
2005 1.7 - 4.1 10.6 17.4 19.0 22.4 22.0 18.3 11.9 4.8 1.6 11.0
1.3
2006 -3,6 -0,4 4,7 11,8 16,8 20,8 23,2 22,5 18,3 13,1 7,3 2,1 11,4
NORMALA
STANDARD -2.0 22.0 10.7

- temperatura maxima absoluta

( intervalul 2001 – 2006 ) : 38, 3 / 22 şi 2002
- temperatura maxima absoluta
( intervalul 1961 - 1990 ) : 39, 2 / 20 şi 1987
- temperatura minima absoluta
( intervalul 2001 – 2006 ) : - 23, 5 / 26 şi 2004
- temperatura minima absoluta
( intervalul 1961 – 1990 ) : - 25, 6 / 23 şi 24 şi 1997.
STATIA METEOROLOGICA BUZAU
PRECIPITATII ATMOSFERICE – CANTITATI LUNARE, ANUALE, EXTREME

CANTITATI LUNARE DE PRECIPITATII ( l / mp )

LUNA/ I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. CANTITATI
ANUL ANUALE
2001 11. 25. 49. 41. 37. 69.1 58.2 9.2 111. 7.6 9.9 13.0 443.0
1 0 2 6 4 7
2002 14. 2.0 12. 26. 19. 75.7 162. 41.4 39.8 91. 36. 29.5 552.4
7 8 0 8 2 6 9
2003 36. 14. 12. 28. 13. 25.1 92.0 34.6 48.8 76. 18. 12.7 412.7
7 4 1 4 4 5 0
2004 33. 15. 29. 14. 42. 54.0 66.4 118. 56.8 18. 32. 17.9 500.0
8 4 8 8 2 0 6 3
2005 14. 43. 29. 31. 92. 106. 172. 124. 54.2 6.4 48. 30.9 753.7
1 7 3 2 4 6 3 0 6
2006 38, 5,8 33, 64, 81, 110, 67,3 85,3 14,2 16, 7,1 14,5 548,7
7 1 6 2 1 8
NORMALA
STANDARD 28. 79.5 523, 0
2
- valoare maxima absoluta in 24 ore ( intervalul 2001 – 2006 ): 52,8 l/mp / 26.07.2002.
STATIA METEOROLOGICA BISOCA
TEMPERATURA AERULUI – VALORI MEDII LUNARE, ANUALE, EXTREME ( gr. C )

TEMPERATURI MEDII LUNARE ( gr. C )

LUNA/ I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. MEDIA
ANUL ANUALA
2001 -0.4 -0.7 4.8 7.2 12.2 14.2 19.5 19.0 12.9 9.7 1.8 -5.6 7.9
2002 - 1.1 4.8 4.1 5.4 13.6 16.0 19.1 16.3 12.6 8.0 5.6 - 4.9 8.3
2003 - 2.5 - 6.8 - 0.8 5.0 16.9 17.4 18.0 19.3 11.8 6.1 5.6 0.5 7.5
2004 - 3.9 - 1.1 2.2 7.5 11.3 15.1 18.0 17.2 13.1 10.1 3.7 1.7 7.9
2005 - 0.8 - 3.5 - 0.4 6.7 12.4 14.4 17.5 17.2 13.4 7.5 2.4 - 0.3 7.2
2006 -5,5 -3,0 0,6 7,3 11,6 15,1 17,6 17,9 13,2 9,8 4,9 2,9 7,7
 - temperatura maxima absoluta( intervalul 2001 – 2006 ): 30, 1 / 10.08.2001 si 24.06. 2002.
- temperatura minima absoluta( intervalul 2001 – 2006 ): -22,6 / 23.01.2006.
CURSURI DE APĂ – CREŞTERI ÎNREGISTRATE – VÎRFURI
ISTORICE.
Râurile bazinului Buzău nu se prezintă cu o scurgere medie variată. O variaţie se manifestă numai
cronologic în timpul unui an, funcţie de suprafaţa de bazin şi de unităţile pe care râurile le străbat. Astfel, în
zona montană are valori de la 5 mc/s. pe Buzău şi sub 1 mc/s. pe afluienţi. In Subcarpaţi scurgerea medie se
măreşte între 10 şi 20 mc/s. pe afluienţi. In zona de câmpie, aval de confluienţă cu principalii afluienţi,
scurgerea medie ajunge la 25-27 mc/s.
Cronologic scurgerea medie are valori mari în lunile de vară (V-VIII), mijlocii în lunile de primăvară
şi toamnă şi valori mici în lunile de iarnă datorită fenomenelor de îngheţ.
Scurgerea minimă este relativ constantă în zona montană înregistrând valori cuprinse între 0,150 şi
0,300 m/s, datorită izvoarelor bogate. In zona de deal şi mai ales în zona de câmpie, scurgerea minimă scade
atât pe Buzău cât şi pe afluienţi, atingând valori sub 0,100 mc/s.
Fenomenul de „sec” pe Buzău este foarte rar (odată la 50-75 de ani) dar este specific afluienţilor:
Nişcov, Câlnău, Băneasa, Sărăţel. Cronologic, scurgerea minimă prezintă valorile cele mai mici în
perioadele lipsite de precipitaţii sau cu cantităţi mici de precipitaţii( februarie, septembrie, octombrie) şi în
lunile de iarnă ca urmare a fenomenelor de îngheţ. Scurgerea maximă este bine diferenţiată de la un sub
bazin la altul, de la o unitate de relief la alta, de la un anotimp la altul. Este strict dependentă de mărirea
suprafeţei de bazin şi datorită toreanţialităţii râurilor, este dependentă de cantitatea de precipitaţii care cad în
bazin.
Astfel, la cantităţi de precipitaţii mai mari de 50 l/m2 până la 100 l/m2 se pot înregistra viituri de 300
– 500 mc/s. La cantităţi de 100 l/m2 cu ploi generale, se pot înregistra viituri mari de 700-1000 mc/s. Dacă
fenomenul meteorologic se desfăşoară timp de 2-3 zile cu cantităţi de peste 100-150 l/m2 viiturile pot fi
catastrofale atingând valori de peste 1500-2000 mc/s.
Viiturile sunt specifice întregului bazin, putând avea loc atât în bazinul superior cât şi în partea
mijlocie şi inferioară a bazinului, diferă numai mărimea viiturii. Astfel, în zona de munte s-au înregistrat
viituri până la 500 mc/s viituri care au generat pagube. In zona de deal, au atins valori de 1200-1500 mc/s,
iar în zona de câmpie au atins 2000-2200 mc/s. (Buzău la Banita-1975). Viiturile au durată mică în zona de
munte: 1-2 zile şi ajung la 5-7 zile în zona de câmpie.
Cronologic cele mai multe viituri au loc în lunile calde ale anului (mai, august) datorită
precipitaţiilor căzute, mai rar în lunile reci ale anului, datorită combinării topirii zăpezilor cu precipitaţiile
lichide. La fel în lunile de tranziţie, de exemplu: septembrie. Există şi excepţii de exemplu : ianuarie 1996,
septembrie 1996.Scurgerea solidă este dependentă de suprafaţa de bazin, de unităţile de relief şi geologia
acestora, de mărimea debitului lichid. In zona montană debitul solid este sub 3 kg/s. pe Buzău şi 1 kg/s. pe
afluienţi.
Spre partea inferioară a bazinului, debitul solid ajunge la valori medii de 30-50 kg/s. (Măgura 40
kg./s.).In zona de câmpie valorile medii ale debitului solid depăşeşte 50 kg./s ajungând la Racoviţa la 120
kg./s. In timpul viiturilor se înregistrează cele mai mari debite de aluviuni, ajungându-se la valori de 2000-
3000 kg./s.
Teritoriul judeţului Buzău este udat de râurile a 3 bazine hidrografice
- Siret, prin afluienţii acestuia Buzău (XII.l.82) şi Rm.- Sărat (XII.1.80)
- Ialomiţa, prin afluientul Sărata (XI.l.22) şi Cricovul Sărat (Xl.l.16)
- Călmăţui (XIV.1.46)
Astfel, după ponderea în suprafaţă a fiecărui bazin şi subbazin, în cadrul judeţului Buzău, situaţia
sintetică se prezintă astfel:
 Judeţul Buzău Subbazinul Lungimea – km. Suprafaţa în km2.
Buzău 136 3660
Total suprafaţă : Călmăţui 54 955
6lo3 km. Sărata 47 557
Cricovul Sărat 5 71
Rm.- Sărat 58 860