TEHNICA
1.Metodologia de executare a lucrarilor :
Caracteristici principale
A. Caracteristicile amplasamentului
Amplasament: Municipiul Piatra Neamt, jud. Neamt
Organizarea de șantier
Avand in vedere ca lucrarile se executa in intravilanul localitatii, organizarea de santier nu ridica
probleme speciale. Constructiile necesare organizarii de santier vor fi amplasate in perimetrul
amplasamentului. Societatea noastra se obliga sa asigure realizarea constructiilor provizorii
necesare desfasurarii in conditii optime a executiei lucrarilor, a activitatiii de supraveghere
precum si deposit arii temporare a materialelor necesare realizarii prezentului proiect.
Curatenia pe santier se va mentine zilnic, de catre societatea noastra, astfel incat sa nu afecteze
constructiile din vecinatate si circulatia in zona. Pe timpul lucrarilor se vor lua masuri
organizatorice pentru prevenirea degajarii prafului si pentru reducerea la minim a zgomotelor.
Pentru executia lucrarilor de constructii, ne vom preocupa de organizarea santierului.
Utilitatile existente, energie electrica, apa potabila, drumul de acces vor fi utilizate și de
constructor.
Finisaje :
-se propun finisaje obişnuite în concordanţă cu funcţiunea clădirii. Se vor realiza cu materiale de
bună calitate, rezistente la uzură şi agrementate în ţara noastră. De asemenea, ( materialele vor
trebui să asigure menţinerea cu uşurinţă a igienei.
Finisaje interioare:
- pardoseli din gresie si parchet laminat în încăperi ,
- zugrăveli cu var lavabil de bună calitate pe glet de ipsos, la pereţi şi tavane;
Tavanele vor fi false, din plăci de gips-carton rezistente la umezeală în grupurile sanitare
şi din gips-carton în restul spaţiilor.
INSTALATII TERMICE
lnstalatii termice interioare
TENCUIELI
Condiţii generale pentru executarea lucrărilor de tencuieli:
Tencuielile fiind lucrări destinate - de regulă - a rămâne vizibile, calitatea lor din punct de
vedere al aspectului poate fi verificată oricând, chiar după terminarea întregului obiect şi în
consecinţă nu este necesar a se încheia procese verbale de lucrări ascunse, decât numai pentru
fazele lucrării; fac excepţie tencuielile aplicate la interiorul unor recipienţi în care accesul
ulterior nu mai este posibil.
Verificarea calităţii suportului, pe care se aplică tencuiala se va face în cadrul verificării,
executării acestui suport (zidărie, betoane etc.).
Este strict interzis a se începe executarea oricăror lucrări de tencuială înainte ca suportul
în întregime sau succesiv pentru fiecare porţiune ce urmează a fi tencuită să fi fost verificat şi
recepţionat conform "Instrucţiunilor pentru verificarea lucrărilor ascunse" precum şi prezentul
normativ.
Pe parcursul executării lucrărilor este necesar a se verifica respectarea tehnologiei de
execuţie, prevăzută în prescripţiile tehnice, pregătirea suprafeţei suport, utilizarea tipului şi
compoziţiei mortarului indicat în proiect, precum şi aplicarea straturilor succesive fără depăşirea
grosimilor maxime prevăzute în prescripţii; de asemenea, este necesar a se urmări aplicarea
măsurilor de protecţie împotriva uscării forţate (de ex. prin vânt, însorire), spălări prin ploaie,
îngheţări.
Prevederi pentru materiale
Toate materialele şi semifabricatele (care se folosesc la executarea tencuielilor interioare
(inclusiv gleturi subţiri) şi a tencuielilor exterioare şi speciale se vor pune în operă numai după
verificarea de conducătorul ethnic al lucrării a corespondentei lor cu prevederile şi specificaţiUe
din standardele în vigoare. Verificările se fac pe baza documentelor care însoţesc materialele la
livrare, prin examinare vizuală şi prin încercări de laborator făcute prin sondaj.
Prevederi pentru mortare şi paste
Perioada maximă de utilizare a mortarelor din momentul preparării lor variază în funcţie de
natura liantului, astfel:
- la mortarele de var, pentru tencuieli interioare până la 12 h.
- la mortarele de ipsos-var, pentru gleturi (cu întârzietor de priză în amestec), până la 1 h.
Consistenţa mortarelor se va stabili în raport cu felul lucrărilor şi cu suprafaţa pe care se aplică,
astfel:
- pentru şpriţ (aplicare mecanizată), 12 cm;
- pentru şmir (tavane, în cazul aplicării manuale) 5-7 cm;
- pentru grund (aplicare mecanizată) 10-12 cm;
- pentru statul vizibil, executat din mortar fără ipsos, 7-8 cm.
Mortarele provenite de la staţii sau centrale de mortar, chiar situate în incinta şantierului,
vor fi introduse în lucrare, numai dacă transportul este însoţit de o fişă, care să conţină indicarea
tuturor caracteristicilor tehnice ale mortarului.
Rezultatele încercărilor de control ale epruvetelor de mortar trebuie comunicate
conducătorului tehnic al lucrării în termen de 48 de ore de la încercare. în toate cazurile în care
rezultatul încercării este sub 75 % din marca prescrisă, se va anunţa beneficiarul pentru a stabili
dacă tencuiala poate fi acceptată. Aceste cazuri se înscriu în registrul de procese verbale de
lucrări ascunse şi se vor menţiona în prezentarea ce se predă comisiei de recepţie preliminară;
această comisie va hotărî definitiv asupra acceptării tencuielii respective.
Prevederi specifice pentru executarea tencuielilor
Condiţii tehnice de execuţie ale tencuielilor interioare şi exterioare privind controlul şi
pregătirea stratului suport trasarea şi amorsarea suprafeţelor de tencuit, executarea grundului,
executarea stratului vizibil, sunt indicate în "Normativ pentru executarea tencuielilor umede"
In cazul în care se execută lucrări de tencuieli pe timp friguros (la o temperatură mai mică
de+ 5°), se vorlua măsurile speciale prevăzute în "Normativ pentru executarea lucrărilor pe timp
friguros" C.16-84.
După executarea tencuielilor se vor lua măsuri pentru protecţia suprafeţelor proaspăt
tencuite, până la întărirea mortarului de următoarele acţiuni:
- umiditatea mare, care întârzie întărirea mortarului şi îl alterează;
- uscarea forţată, care provoacă pierderea bruscă a apei din mortarul de pe suprafeţe tencuită,
uscare care poate proveni din curenţi de aer, expunerea îndelungată la razele soarelui,
supraîncălzirea încăperilor, instalarea sobelor şi a cocsierelor în imediata apropiere a pereţilor
proaspeţi tencuiţi etc.
- lovituri, vibraţii, provenite din darea în exploatare a clădirii.or respective înainte de termen;
- îngheţarea tencuielilor înainte de uscarea lor.
Recepţia calitativă a tencuielilor şi tratamentelor subţiri (gleturi, inclusiv gipac)
Tencuielile fiind lucrări destinate - în general - a rămâne vizibile, calitatea lor din punct
de vedere al aspectului poate fi verificată oricând, chiar după terminarea întregului obiect şi în
consecinţă nu este necesar a se încheia procese verbale de lucrări ascunse, ci numai pentru fazele
de lucrări; fac excepţie tencuielile aplicate la interiorul unor recipienţi în care accesul ulterior nu
mai este posibil.
Este interzis a se începe executarea oricăror lucrări de tencuire, înainte ca suportul - în
întregime sau succesiv pentru fiecare porţiune ce urmează a fi tencuită - să fi fost verificat şi
recepţionat conform instrucţiunilor pentru verificarea şi recepţionarea lucrărilor ascunse precum
şi prezentului normativ.
Verificarea calităţii tencuielilor are ca scop principal depistarea defectelor care depăşesc
abaterile admisibile, în vederea efectuării remedierilor şi a luării de măsuri pentru ca defectele să
nu se repete în continuare.
Inainte de începerea lucrărilor de tencuieli, este necesar a se verifica dacă au fost
executate şi recepţionate toate lucrările destinate a le proteja {de ex. învelitori, planşee etc.), sau
a căror execuţie ulterioară ar putea provoca deteriorarea lor (de ex. conducte pentru instalaţii,
tâmplărie etc.), precum şi dacă au fost montate toate piesele auxiliare (ghermele, praznuri,
suporţi, colţare).
Pe parcursul executării lucrărilor este necesar a se verifica respectarea tehnologiei de
execuţie, utilizarea tipului şi compoziţiei mortarului indicat în proiect, precum şi aplicarea
straturilor succesive în grosimile prescrise; de asemenea, este necesar a se urmări aplicarea
măsurilor de protecţie împotriva uscării forţate, spălării prin ploaie sau îngheţăriL
Rezultatele încercărilor de control ale epruvetelor de mortar trebuie comunicate conducătorului
tehnic al lucrării în termen de 48 de ore de la încercare. în toate cazurile în care rezultatul
încercării este sub 75 % din marca prescrisă, se va anunţa beneficiarul pentru a stabili dacă
tencuiala poate fi acceptată. Aceste cazuri se înscriu în registrul de procese verbale de lucrări
ascunse şi se vor menţiona în prezentarea ce se predă comisiei de recepţie preliminară; această
comisie va hotărâ definitiv asupra acceptării tencuielii respective.
Recepţia pe faze de lucrări se face în cazul tencuielilor pe baza următoarelor verificări la
fiecare tronson în parte:
a) rezistenţa mortarului;
b) numărul de straturi aplicat şi grosimile respective {determinate prin sondaje în numărul
stabilit de
comisie, tar cel puţin câte unul la fiecare 200 m2);
c) aderenţa Ia suport şi între straturi (cu aceeaşi frecvenţă ca la lit. b);
d) planeitatea suporturilor şi liniaritatea muchiilor (bucată cu bucată);
e) dimensiunile, calitatea şi poziţiile elementelor decorative şi anexe (solbancuri, brîie, cornişe
etc.), bucată cu bucată.
Aceste verificări se efectuează înaintea zugrăvirii sau vopsirii, iar rezultatele se înscriu în registre
de procese verbale de lucrări ascunse şi pe faze de lucrări.
Verificările care se efectuează la terminarea unei faze de lucrări, se fac una la fiecare
încăpere şi cel puţin una la fiecare 100 m2.
La recepţionarea preliminară se efectuează direct de către comisie aceleaşi verificări, dar
cu o frecvenţă de minimum 113 din frecvenţa precedenta
Verificarea aspectului general al tencuielilor se va face vizual de către comisia de
recepţie, cercetând suprafaţa tencuită, forma muchiilor, scafelor şi a profilurilor. Suprafeţele
netencuite trebuie să fie uniforme ca prelucrare, să nu aibă denivelări, ondulaţii, fisuri,
împuşcături provocate de granulele de var nestins, urme vizibile de reparaţii locale etc. De
asemenea, se va controla corespondenţa mortarului (cu paf de piatră, griş de marmură, terasit
etc.), precum şi a modului de prelucrare a feţei văzute cu prevederile din proiect sau cu mostre
aprobate (tencuieli de glet, buciardate, şpriţuite etc.).
Verificarea suprafeţelor tencuite ale scafelor pentru lumina indirectă se va face seara, cu
ajutorul unei lămpi electrice aşezată în imediata apropiere a suprafeţei, pentru a scoate în
evidenţă toate defectele.
Muchiile de racordare a pereţilor cu tavanele, colţurile, şpaleţii ferestrelor şi uşilor,
glafurile ferestrelor etc., trebuie să fie vii sau rotunjite, drepte, verticale sau orizontale.
Suprafeţele tencuite nu trebuie să prezinte crăpături, porţiuni neacoperite cu mortar la
racordarea tencuielilor cu tâmplăria, în spatele radiatoarelor etc.
Suprafeţele tencuielilor decorative trebuie să nu prezinte porţiuni de prelucrare, culoare şi
nuanţe neuniforme, cu urme de opriri ale lucrului, cu fisuri, pete, zgârieturi etc.
Solbancurile şi diferitele. profiluri trebuie să aibă pantele spre exterior, precum şi o
execuţie corectă a lăcrimarului.
Verificarea planeitătii suprafeţelor tencuite se va face cu un dreptar de 2 m lungime, prin
aşezarea acestuia în orice direcţie, pe suprafaţa tencuită şi măsurarea golurilor intre dreptar şi
tencuială.
Verificarea orizontalităţii şi verticalităţii suprafeţelor (cu excepţia tencuielilor pe bolţi
înclinate, pe cupole etc.) şi a muchiilor, se va face cu dreptarul, bolobocul sau firul cu plumb.
Abaterile nu trebuie să le depăşească pe cele admisibile.
Gradul de netezime a suprafeţelor tencuite se va verifica numai la tencuieli gletuite şi se
va aprecia prin plimbarea pe suprafeţele respective. Grosimea stratului de tencuială se va verifica
prin baterea unor cuie în zonele respective sau prin sondaje speciale, care se fac în locurile mai
puţin vizibile, pentru a nu strica aspectul tencuielilor prin reparaţii ulterioare.
Aderenta straturilor de tencuială la stratul suport se va verifica în general numai prin
ciocănirea cu un ciocan de lemn: un sunet de "gol" arată desprinderea tencuielilor şi necesitatea
de a se reface întreaga suprafaţă dezlipită; în cazuri speciale, aderenţa la suport a tencuielilor se
va face şi prin extrageri de carote din tencuială.
Măsuri de protecţia muncii
La executarea lucrărilor se vor respecta toate măsurile de protecţia muncii prevăzute de
legislaţia în vigoare.
Lucrările se vor executa pe baza proiectului de organizare şi a fişelor tehnologice
elaborate, în care se vor detalia toate măsurile de protecţia muncii. Se va verifica însuşirea fişelor
tehnologice de întreg personalul.
Dintre măsurile ce trebuie avute în vedere:
- zonele de lucru periculoase vor fi marcate cu placaje şi inscripţii;
- toate dispozitivele, mecanismele şi utîlajele vor fi verificate în conformitate cu normele în
vigoare;
- căile de rulare a macaralelor vor f! autorizate ISCIR
- dispozHivele de ridicare vor fi verificate. periodic
- se atrage atentia asupra măsurilor care trebuie să prevină accidentele la manipularea
elementelor
prefabricate.
Generalităţi
Acest capitol cuprinde specificaţii pentru execuţia lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii şi
tapete.
Lucrări care trebuiesc terminate înainte de începerea zugrăvelilor şi vopsitoriilor.
Inainte de începerea lucrărilor de zugrăveli toate lucrările şi reparaţiile de tencuieli, glet,
placaje, instalaţiile sanitare, electrice şi de încălzire, trebuie să fie terminate.
Vor fi terminate pardoselile reci, exclusiv lustruirea.
Tâmplăria metalică şi cea din lemn trebuie să fie montată definitiv, cu toate accesoriile
montate corect, cu excepţia drucarelor şi a şildurilor care se vor fixa după vopsirea tâmplăriei. La
lucrările de vopsire aplicarea ultimului strat se face numai după terminarea completă a
zugrăvelilor şi înainte de finisarea îmbrăcăminţilor pardoselilor (curăţire, lustruire), luîndu-se
măsuri de protejare a îmbrăcăminţii pardoselilor.
Inainte de începerea lucrărilor de zugrăvire sau vopsire a faţadelor, trebuie să ffe complet
executate toate lucrările la faţada construcţiei ca: jgheaburi, burlane, streaşini, cornişe, glafuri,
socluri, cofrete, etc.
Pregătirea suprafeţelor de beton sau tencuiala drişcuită
In vederea finisării cu zugrăveli de var, suprafeţele trebuie să fie drişcuite cât mai fin,
astfel ca urmele de drişcă să fie cât mai puţin vizibile. În cazul suprafeţelor tencuite sau de beton
plane şi netede, toţi porii rămaşi de la turnare se vor umple cu mortar de ciment - var, după ce în
prealabil bavurile şi dungile ieşite în relief au fost îndepărtate. Urmele de decofrol se vor freca cu
partea de şlefuit sau cu perii de sârmă.
Pregătirea suprafetelor gletuite
Suprafeţele cu glet de ipsos sau glet de var, glet de nisip (ipsos) cu aracet, trebuie să fie
plane şi netede, fără desprinderi sau fisuri; varul folosit trebuie să aibă o vechime de cel puţin 14
zile.
Toate fisurile, neregularităţile se chituiesc de către zugravul vopsitor sau se şpăcluiesc cu
pastă de aceeaşi compoziţie cu a gletului. Pasta de ipsos folosită pentru chituirea defectelor
izolate, se prepară din două părţi Ipsos şi o parte apă. Pasta se va prepara în cantităţi care să
poată fi folosite înainte de sfârşitul prizei ipsosului. După şpăcluirea suprafeţelor mai mari se
foloseşte şi pasta de ipsos - var, cu compoziţie de 1 parte ipsos şi 1 parte lapte de var (în
volume). După uscarea porţiunilor reparate suprafaţa se şlefuieşte cu hârtie de şlefuit, după care
se curăţă de praf cu
peria sau bidinele curate şi uscate.
Conditii de execuţie
Lucrările de finisare a pereţilor şi tavanelor se vor începe la o temperatură de minim 5P C pentru
zugrăveli şi de cel puţin + 15° C pentru vopsitorii şi se vor menţine aceste temperaturi pe tot
timpul lucrărilor şi cel puţin încă 9 ore pentru zugrăveli şi 15 zile pentru vopsitorii. Finisaiele nu
se vor executa pe timp de ceaţă şi nici la un interval mai mic de 2 ore de la încetarea ploii, de
asemenea se va evita lucrul la faţade în orele de însorire maximă sau vânt puternic. Se interzice
folosirea vopselelor cu termenul de utilizare depăşit.
Aplicarea zugrăvelii
Spoielile (preparate din lapte de var, fără pigmenţi şi grăsimi) şi zugrăvelile de var se vor
executa în două, trei straturi. Primul strat are rol de grund (constituind stratul de legătură între
suprafaţa pregătită şi zugrăveală) el creează o suprafaţă uniformă ca porozitate, putere de
absorţie şi culoare.
Aplicarea primului strat se va face imediat după terminarea lucrărilor pregătitoare cel
mult
2+4 ore, în caz contrar ştergerea de praf se va efectua din nou înainte de aplicarea primului strat
de zugrăveală.
La zugrăvirea pereţilor se delimitează de la început suprafeţele care trebuiesc zugrăvite
diferit, prin trasarea unor linii subţiri între suprafeţele respective (de exemplu între tavan şi
pereţi).
Zona imediat învecinată liniei de demarcaţie se zugrăveşte cu o pensulă.
Zugrăveala se aplică prin stropire cu aparate de pulverizat. Pentru a asigura o mai bună
aderenţă de suport primul start de zugrăveală se poate aplica cu bidineaua. Se admite şi aplicarea
manuală cu bidineaua a tuturor straturilor zugrăvelii numai pe suprafeţe mici. în cazul
zugrăvelilor manuale întinderea straturilor se va face purtându-se bidineaua pe direcţii
perpendiculare, la plafoane ultima netezire se va face pe direcţia luminii (spre fereastră) iar
pereţii în sens orizontal. în timpul lucrului se vor evita depunerile la fundul vasului.
Fiecare strat se va aplica după uscarea celui precedent.
Zugrăvirea manuală se va face concomitent de către doi zugravi, unul executând
zugrăveala părţii superioare a peretelui de pe scara dublă, iar celălalt zugrăvind de pe pardoseală
partea inferioară a peretelui, pentru a se evita apariţia de dungi la locul de îmbinare.
In cazul unor încăperi în care se execută lambriuri în vopsea de ulei (băi, bucătării,
spălătorii, săli de clasă, etc.) se zugrăveşte mai întâi partea superioară a peretelui împreună cu
tavanul, iar apoi se execută lambriuri în ulei. Limita de demarcaţie se trage cu culoare de apă, aşa
cum s-a indicat mai sus.
La aplicarea mecanizată prin stropire se pot utiliza aparate de pulverizat:
- cu acţiune discontinuă - la care pentru fiecare alimentare a rezervorului cu compoziţia de
zugrăveală este necesară întreruperea lucrului;
- cu acţiune continuă - la care compoziţia de zugrăveală este absorbită de pompa aparatului
printr-un vas (recipient) alimentat continuu.
Aparatul cu acţiune discontinuă folosit curent este aparatul tip Calimax conform listei
uzuale de scule, dispozitive şi utilaje. înainte de aplicarea compoziţiei de zugrăveală se execută
următoarele acţiuni pregătitoare:
- se umple rezervorul cu compoziţia de zugrăveală aşezându-se pe gura rezervorului o sită pentru
strecurarea ei;
- se ridică presiunea în rezervor prin pompare manuală, până la 3 +5 atmosfere;
- se deschide robinetul şi se reglează jetul;
- se verifică manometrul şi legătura furtunului la rezervor şi tija diuzei.
Ca aparat de pulverizat cu acţiune continuă se poate folosi aparatul electric de zugrăvit
(AEZ. 1) cu compoziţia de zugrăveală, strecurată în prealabil, se alimentează continuu un
recipient separat pe măsura consumului, de unde este absorbită prin furtun în rezervorul de
presiune şi respinsă prin furtunul de refulare în pulverizator.
Inainte de aplicarea compoziţiei de zugrăveală se execută următoarele operaţii
pregătitoare:
- se prepară compoziţia de zugrăveală cu o astfel de consistenţă încât să asigure posibilitatea de a
fi
pulverizată şi se strecoară prin sită; se umple recipientul de alimentare continuă şi se introduce
furtunul de absorţie în acest recipient;
- se acţionează pompa cu membrană până la presiunea de 5 - 6 atmosfere şi se deschide robinetul
pulverizatorului;
- se verifică buna funcţionare a aparatului (manometrul, legătura furtunului de absorţie cu
aparatul, legătura furtunului de refulare cu diuza şi cu pulverizatorul, starea de funcţionare a
pompei şi a pulverizatorului, etc.);
- se reglează jetul.
La aparatul electric de zugrăvit, înainte de punerea în funcţiune se va face legătura
acestuia cu pământul.
Pentru executarea zugrăvelii cu aparatele de pulverizare se procedează în felul următor:
- se ridică presiunea în pompă până la cea de lucru, se deschide robinetul de la pulverizator şi se
începe stropitul;
- Jetul sub care compoziţia de zugrăveală iese din diuza pulverizatorului trebuie să fie cu stropii
fini şi în unghi drept fată de suprafaţa care se finisează, iar duza să se afle la o distanţă de
suprafaţa de 0,75+1,00 m, astfel încât compoziţia care se pulverizează să nu cadă pe jos şi să nu
ricoşeze;
- pentru o aplicare a compoziţiei de zugrăveală, se execută cu diuza pulverizatorului mişcări în
spirală;
- fiecare strat se aplică numai după uscarea celul precedent.
După terminarea lucrului se va spăla aparatul atat în interior cât şi în exterior precum şi
furtunul şi pulverizatorul, prin introducerea unei cantităţi de apă în interiorul aparatului, creindu-
se din nou presiune.
La zugrăvirea faţadelor pentru a se împiedica uscarea bruscă şi cojirea zugrăvelilor, se va
evita aplicarea acestora pe soare puternic; aplicarea se va face în primele ore ale dimineţii sau
după amiază (în lunile de vară). În cazul când este necesar să se lucreze pe timp însorit, suprafaţa
se va uda cu apă în prealabil.
Aplicarea zugrăvelii
Se aplică un prim plan de săpun, după care se face repararea defectelor mărunte la tavan
şi pereţi cu pasta de ipsos. După uscarea şi şlefuirea reparaţiilor se aplică un strat de săpun pe
porţiunile reparate, după care se va aplica compoziţia de zugrăveală în trei straturi, pe întreaga
suprafaţă.
Atât săpunul cât şi primul strat de zugrăveală se aplică cu bidineaua. Ultimi.le două
straturi de zugrăveală se aplică mecanizat cu aparate de pulverizat, sau în cazuri speciale, pe
suprafeţe mici, tot cu bidineaua.
Compoziţia de zugrăveală după ce a fost amestecată cu soluţia de clei, se va întrebuinţa în
timp de 24+48 ore, de la preparare, întrucât se alterează în timp, în special vara.
Toate celelalte indicaţii tehnologice privind aplicarea manuală sau mecanică a zugrăvelii
(modul de aplicare a stratului la pereţi, unelete necesare, etc.) se execută ca la zugrăvelile cu
lapte din var.
PARDOSELI
CUPRINS
1. 1.Scop
2. 2.Domeniu de aplicare
3. 3.Referinte normative
4.Termeni si definitii, prescurtari
4. 5.Descriere procedura
5. 6.Verificare si receptie
6. 7.Responsabilitati
7. 8.Inregistrari si documente
8. 9.Anexe
1. SCOP
2. DOMENIUL DE APLICARE
3. REFERINTE NORMATIVE
5. DESCRIERE PROCEDURA
Materiale
Toate materialele, aparatele şi prefabricatele pot fi introduse în lucrare numai dacă sunt
conform prevederilor tip din proiect, dacă au fost livrate cu certificate de calitate şi dacă în cursul
depozitării şi manipulării nu au suferit deteriorări. În toate cazurile în care prescripţiile tehnice
prevăd, se vor efectua probe directe pe şantier.Materialele, conductele subterane, conductele
interioare de apă rece şi caldă, de canalizare, vor fi cele din proiectul de execuţie în conformitate
cu standardele şi normativele în vigoare.Obiectele sanitare trebuie să corespundă ca mărime,
model, calitate cu cele prevăzute în proiectul de execuţie. Obligaţia constructorului de a pune în
execuţie numai obiecte sanitare întregi, fara crapaturi, fără fisuri, să aibă culoare uniformă, fără
pete, fără smalţ sărit.
Păstrarea materialelor de instalaţii sanitare se face în magazii închise, în condiţii care să
asigure buna lor conservare şi securitate deplină.
Execuţie şi montaj
Reţele interioare şi exterioare sanitare
Înainte de executarea lucrărilor se va efectua trasarea pe perete a traseelor verticale şi
orizontale, a ramificaţiilor, punctelor de susţinere şi a armăturilor. În cazul montării în pământ,
trasarea se face cu ţăruşi şi sfoară. În execuţie vor fi introduse numai materiale ce corespund
tehnic şi calitativ prevederilor punctului de execuţie şi normativelor în vigoare.Pentru coloanele
de apă caldă-rece executate din ţeavă din oţel zincată (STAS 7656 - 90) se vor avea în vedere
următoarele prevederi:
la îmbinarea prin înşurubare:
- îmbinarea se va face obligatoriu cu fitinguri zincate
- filetul ţevilor să corespundă prevederilor STAS 402 - 88 şi trebuie să permită
înşurubarea cu mâna până la cel mult 3/4 din lungimea filetului
- etanşarea îmbinărilor se face cu fire de cânepă, care trebuie petrecute pe fiecare gang al
filetului, în sensul de înşurubare al piesei şi cu ulei de in fiert amestecat cu miniu de plumb
- armăturile se strâng cu cheia franceză sau cu chei fixe, nu cu cleştele de ţevi pentru a nu
deforma hexagonul la îmbinarea prin flanşă:
- îmbinarea prin flanşă se face numai la conductele aparente din instalaţii de pompare,
hidrofor sau similare. Nu se admite îmbinare prin flanşă la conductele îngropate în pământ
- etanşarea îmbinărilor prin flanşă se face cu granituri de cauciuc pânzat la conductele de
apă rece şi garniturile azbest, fibră sau clingherit la cele de apă caldă
- strângerea şuruburilor se execută cu cheia, treptat şi într-o anumită ordine pentru ca
feţele flanşelor să rămână permanent paralele.
La conductele de alimentare cu apă din fontă şi azbociment se are în vedere:
- înainte de montare, tuburile se verifică, pentru a nu fi folosite cele cu fisuri, sau
crăpături
- la îmbinarea cu mufă, etanşarea conductelor de presiune din fontă cu mufă se face prin
ştemuire cu frânghie gudronată şi plumb
- la îmbinarea cu flanşă etanşarea se face cu garnituri de carton, cauciuc pânzat sau
clingherit, şuruburile nu trebuie strânse prea puternic deoarece se pot rupe.
- la montarea tuburilor de azbociment prin mufe de azbociment sau fontă, fundul şanţului
se va nivela foarte bine, iar în dreptul îmbinărilor, adâncimea şanţului, pentru trasul mufei, se va
face pe toată lăţimea mufei.
- mufele de azbociment se vor controla să nu fie murdare, să nu aibă defecte, inelele de
cauciuc să nu aibă ciupituri.
- îmbinarea cu mufe din fontă cu flanşă se va face în exteriorul căminului. În cazul
montării mufelor în pământ, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru protejarea îmbinării contra
coroziunii.
Se va avea în vedere ca abaterile de montaj să nu depăşească limitele prevăzute în STAS
2300 – 88.Îmbinările cu racorduri olandeze sunt admise numai în zonele vizibile.Colanele de
scurgere din P.V.C. sunt îmbinate numai prin mufare.Executarea curbelor din ţeavă zincată se
face cu ajutorul preselor hidraulice.
La montarea ţevilor din plumb se va ţine cont de următoarele:
- îmbinarea se face cu aliaj de cositor cu plumb
- în cazul îmbinărilor ţevilor de plumb cu ţevi din oţel lipirea se realizează bozuri care au
un capăt filetat şi celălalt capăt de lipit.
- în cazul îngropării în zidării sau pământ a ţevilor de plumb se vor izola cu bitum aplicat
la cald şi cu un strat de hârtie
- îndoirea ţevilor de plumb se execută manual la rece, după umplerea ţevilor cu nisip.
Coloanele de apă rece se vor termoizola cu postav.Coloanele de apă caldă se vor
termoizola cu saltele de vată minerală, cu grosimea de 20 mm.Coloanele de scurgere nu se
termoizolează.
Canalizare menajeră exterioară
Se interzice racordarea directă a conductelor de canalizare cu cele de abur sau de apă.Pe traseele
orizontale, conductele de canalizare, se vor monta dedesubtul altor conducte precum: gaz, apă,
electrice şi minimum 20 cm sub conducta de apă.Se interzice trecerea conductelor de scurgere
prin sau deasupra încăperilor transformatoarelor, în pardoseală sub utilaje, prin celulele de
comandă, în spatele tablourilor de distribuţie, pe lângă bare sau conducte electrice, fără a se lua
măsuri specifice de protecţie pentru evitarea infiltraţiilor de apă.Adâncimea minimă de îngropare
a tuburilor va fi de 0,80 m.Panta de scurgere va fi verificată cu ajutorul riglelor respecând cotele
date de proiectul de execuţie.La execuţie se vor utiliza numai materiale ce corespund tehnic şi
calitativ prevederilor proiectului şi normelor în vigoareÎmbinarea se realizează prin mufe dispuse
contra sensului de scurgerea a apei.Se va avea în vedere ca abaterile de montaj să nu depăşească
limitele prevăzute în STAS 2300 - 88.
MEDIU
Se va avea in vedere obligatia respectarii reglementarilor de mediu aplicabile si in vigoare si
procedura de management al deseurilor al SMI.
6. VERIFICARE ŞI RECEPŢIE
Pentru efectuarea probei de etanşeitate la presiune se va umple instalaţia cu apă prin
deschiderea lentă a robinetului principal de alimentare. Se buşonează în prealabil poziţiile lăsate
pentru racordarea obiectelor. În punctele cele mai înalte se vor lăsa deschise robinetele de
serviciu pentru evacuarea aerului, până la umplerea completă cu apă.
Se va ridica presiunea în instalaţie până la 1,5 ori presiunea de regim. Durata încercării va
fi de 20 min. după stabilizarea presiunii. Presiunea de încercare se va menţine constantă pe toată
durata încercării.
Încercarea de funcţionare a instalaţiilor se va realiza verificându-se dacă în punctele de
consum se asigură debitele necesare, având aparatele şi instalaţiile montate.
Verificarea instalaţiei de canalizare la etanşeitate, se face prin controlarea traseelor şi
punctelor de îmbinare. Punctele de îmbinare vor fi încercate pe parcursul lucrării, înainte de
închiderea lor, încheindu-se procese verbale de lucrări ascunse.
Încercarea de funcţionare se va face prin punerea în funcţiune a tuturor obiectelor sanitare
de pe o coloană, prilej cu care se vor controla pantele, susţinerile, piesele de curăţire, etc.
7. RESPONSABILITATI
7.2. Responsabilul CQ
efectueaza controale conform PCCVI elaborat impreuna cu seful punctului de lucru;
in cazul in care depisteaza o neconformitate emite RNC;;
urmareste indeplinirea prevederilor din proiectul de executie;
verifica existenta P.V. de instruire a personalului cu datele din prezenta procedura;
completeaza dosarul de istorie a lucrarii cu inregistrarile si documentele privind
calitatea;
urmareste permanent respectarea tuturor cerintelor de calitate prevazute in
documentatia de executie PTE si PCCVI;
efectueaza controale planificate conform PCCVI si inopinate la lucrare. In cazul in
care depisteaza o deficienta, are obligatia de a da dispozitie de remediere imediata sau intreruperea
lucrarii; in acest caz se descrie neconformitatea si se consemneaza actiune in RNC;
urmareste instituirea comisiei de remediere a deficientelor si solutionarea
cestora in termenul prevazut in RNC;
urmareste evitarea si repetabilitatea situatiilor neconforme;
8. INREGISTRARI SI DOCUMENTE
2. TERMENI
2.1. BMP – Bloc de Protecţie şi Măsură
2.2. CDD – Clema de Derivaţie cu Dinţi
2.3. IL – Instrucţiune de lucru
2.4. LEA – Linii Electrice Aeriene
2.5. NSPMTDEE – Norme Specifice de Protecţia Muncii pentru Transportul şi Distribuţie
Energiei Electrice
2.6. NSSM – Norme Specifice de Securitate a Muncii
3. REFERINTE NORMATIVE
3.1. NT-I7/2002 - Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000V
c.a. şi 1500V c.c.
3.2. PE 116/1993 - Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice
3.3. PE 107/1995 - Normativ pentru proiectarea şi execuţia reţelelor de cabluri electrice
3.4. PE 124/1993 - Normativ privind alimentarea cu energie electrică a consumatorilor
industriali şi similari
3.5. PE 155/1992 - Normativ privind proiectarea şi executarea branşamentelor pentru clădiri
civile
3.6. PE 134/1993 - Normativ privind metodologia de calcul a curenţilor de scurtcircuit în
reţelele electrice cu tensiuni peste 1000V.
3.7. NTE 003/04/00 - Nomenclatorul de verificări, încercări şi probe privind montajul,
punerea în funcţiune şi darea în exploatare a instalaţiilor energetice
3.8. PE 118/1990 - Regulamentul general de manevre în instalaţiile electrice
3.9. PE 501/1885 - Normativ privind proiectarea instalaţiilor de protecţie prin relee şi
automatizare
3.10. NS 65/1997 - Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia
energiei electrice
3.11. Ord. 145 - Norme de prevenire şi stingere a incendiilor
3.12. Legea 318/2003 a energiei electrice
4. DESCRIEREA PROCESULUI
4.1.REALIZAREA INSTALAŢIILOR SUB TENCUIALĂ
4.1.1 Trasarea pe perete a locului viitoarei instalaţii electrice cu stabilirea locurilor de
întrerupător, priza, doze de ramificaţie etc.
4.1.1.1 Se stabilesc locurile pentru prize, întrerupătoare, corpuri de iluminat, tabloul general,
în funcţie de preferinţele proprietarului şi respectând regulile de montare ale acestora, sau se
respectă proiectul existent.
4.1.1.2. Tuburile şi ţevile se instalează pe trasee verticale şi/sau orizontale. Nu se admit trasee
oblice decât în cazuri speciale (ex. casa scărilor).
Exemplu
4.1.2. Executarea trecerilor prin pereţi.
4.1.2.1. Se realizează prin perforarea acestora cu ajutorul unui burghiu cu diametrul mai mare
sau egal cu cel al tubului PVC de trecere. Dacă peretele este din cărămidă sau alte materiale nu
foarte dure, se poate folosi o ţeava crenelată şi ciocanul.
4.1.3. Realizarea coturilor din PVC (dacă este cazul).
4.1.3.1. La instalaţiile aparente se recomandă folosirea coturilor din PVC, care pot fi realizate
din bucăţi de tub PVC prin încălzire cu o lampă cu gaz sau cu benzină şi, cu oarecare
îndemânare, se curbează la unghiul dorit. Se realizează mufarea pieselor (tronsoane de tuburi şi
coturi) prin acelaşi procedeu de încălzire şi modelare.
4.1.3.2. La celelalte tipuri de instalaţii se pot folosi tuburi flexibile atât pentru realizarea
coturilor cât şi pentru realizarea traseelor drepte.
4.1.4. Practicarea canalelor pentru circuite şi a locurilor pentru doze (de ramificaţie şi de
aparat) în tencuială.
4.1.4.1. Se realizează în modul clasic cu dalta şi ciocanul, respectând dimensiunile tuburilor
şi dozelor.
4.1.4.2. De asemenea se pot realiza folosind unelte mai evoluate: polizor unghiular, maşină
de găurit cu percuţie, freze speciale etc.
4.1.5. Montarea secţiunilor de tub, cu conductoarele introduse, a dozelor şi fixarea lor.
4.1.5.1. Se măsoară traseul care urmează a fi executat (între doze), pe canalul din tencuială.
4.1.5.2. Se secţionează din tubul flexibil o bucată de lungime determinată la punctul 4.1 sau
se construieşte acea secţiune din tub PVC şi coturi PVC (dacă este cazul).
4.1.5.3. Se introduc conductoarele (în număr corespunzător) de lungime egala cu cea a
tubului plus 20 cm la fiecare capăt.
4.1.5.4. Se fixează aceste tuburi în canalul dintre cele doua doze cu ajutorul unor prize din
gips.
4.1.5.5. Se fixează dozele în locaşurile din tencuiala tot cu gips. Capetele tubului trebuie să
ajungă până în doză (pentru că înlocuirea ulterioară a conductoarelor să se facă cu uşurinţă).
Exemplu
4.2.2. Executarea trecerilor prin pereţi.
4.2.2.1. Se realizează prin perforarea acestora cu ajutorul unui burghiu cu diametrul mai mare
sau egal cu cel al tubului PVC de trecere. Dacă peretele este din cărămidă sau alte materiale nu
foarte dure, se poate folosi o ţeavă crenelată şi ciocanul.
4.2.3. Realizarea coturilor din PVC (dacă este cazul).
4.2.3.1. La instalaţiile aparente se recomandă folosirea coturilor din PVC, care pot fi realizate
din bucăţi de tub PVC prin încălzire cu o lampă cu gaz sau cu benzină şi, cu oarecare
îndemanare, se curbează la unghiul dorit. Se realizează mufarea pieselor (tronsoane de tuburi şi
coturi) prin acelaşi procedeu de încălzire şi modelare.
4.2.3.2. La celelalte tipuri de instalaţii se pot folosi tuburi flexibile atat pentru realizarea
coturilor cât şi pentru realizarea traseelor drepte.
4.2.4. Montarea dozelor de ramificaţie prin fixare cu dibluri şi holtşuruburi.
4.2.5. Montarea brăţărilor de susţinere a instalaţiei.
4.2.6. Montarea secţiunilor de tub, cu conductoarele introduse şi prinderea acestora cu
brăţările.
4.2.7. Realizarea legăturilor în dozele de ramificaţie.
4.2.7.1. Se scurtează toate conductoarele la 15 - 20 cm astfel încât să fie egale.
4.2.7.2. Se des-izolează toate conductoarele pe o porţiune de 5-6 cm, având grijă să nu se
ciupească conductorul.
4.2.7.3. Se realizează legăturile prin răsucirea cu patentul a celor 2, 3 max. 4 conductoare (din
Cu) care urmează să facă contact.
Legăturile se pot executa cu ajutorul clemelor de legătură.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele din cupru se fac prin răsucire şi
matisare, prin cleme speciale sau prin presare cu scule speciale.
Legăturile conductoarelor din cupru executate prin răsucire şi matisare trebuie să aibă minim
10 spire, o lungime a legăturii egală cu 10 ori diametrul conductorului dar de cel putin 2 cm şi se
cositoresc.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele din aluminiu se fac prin cleme
speciale cu suprafeţe de strângere striate şi elemente elastice. Se interzice executarea legăturilor
electrice prin simpla răsucire.
Legăturile între conductoare de cupru şi conductoare de aluminiu se fac prin cleme speciale
(cupal).
În ambele cazuri trebuie să se realizeze un contact bun cu o rezistenţă electrică de contact cât
mai mică, astfel încât să se evite încălzirea acestora în sarcină.
În capitolul scheme utile sunt prezentate cele mai reprezentative situaţii particulare ale unei
instalaţii electrice şi conexiunile necesare.
4.2.7.4. Se formează capetele (se taie drept) şi se izolează cu două straturi de bandă de izolat
(dacă nu se folosesc cleme).
4.2.8. Montarea aparatelor şi receptoarelor (întrerupătoare, prize, corpuri de iluminat,
tablou general etc.)
Aparatele de obicei au borne de legătură.
1. La cele cu doua borne (întrerupător simplu, priză fără contact de protecţie, lustră simplă
etc.), două borne - două fire - fără comentarii.
2. La aparatele cu trei borne
- la prize cu contact de protecţie acesta se leagă la conductorul de protecţie (împământare) al
instalaţiei care este de culoare verde-galben. Celelalte două borne (aşezate simetric) se vor
conecta la firul de faza şi respectiv de nul.
- la întrerupătoare duble, lustre cu comandă dublă etc. trebuie identificată borna comună (cu
ohmetrul) după care se conectează ca în schema.
Prinderea aparatelor şi a receptoarelor trebuie să fie realizată corespunzător folosindu-se
dispozitivele de prindere aflate în dotarea fiecărui aparat.
Se montează toate capacele şi apărătorile de protecţie.
La capetele libere ale tuburilor şi ţevilor metalice care intră în corpuri de iluminat sau în
echipamente electrice se montează tile pentru protejarea izolaţiei conductoarelor.
4.2.9. Verificarea instalaţiei.
4.2.9.1. Verificarea prin examinarea vizuală urmăreşte dacă:
au fost aplicate măsurile pentru protecţia împotriva electrocutării
au fost instalate bariere sau alte elemente împotriva propagării focului
alegerea şi reglajul dispozitivelor de protecţie s-au executat corect
au fost prevăzute dispozitivele de separare şi comandă
materialele, aparatele şi echipamentele au fost alese şi folosite corespunzător
conexiunile conductoarelor au fost realizate corect
4.2.9.2. Verificarea prin încercări se efectuează de preferinţă în următoarea ordine:
continuitatea conductorului de protecţie
rezistenţă de izolaţie a conductoarelor
separarea circuitelor
alte încercări impuse de proiect
Procedurile de verificare sunt detaliate în normativul I7 – 2002
4.2.10. Punerea sub tensiune.
Punerea sub tensiune se realizează prin legarea circuitului sau coloanei la tabloul de
alimentare (fază, nul, împământare) şi cuplarea siguranţelor automate sau disjunctorului general.
Siguranţele trebuie să fie calibrate şi de valoarea stabilită în proiect.
II. Alte modalităţi de realizare a instalaţiilor aparente.
În cele mai multe situaţii se poate folosi în locul clasicelor tuburi PVC, jgheaburi de mascare
cablu. Acestea sunt nişte profile U din material plastic greu combustibil prevăzute cu capac.
Acestea se montează prin fixare cu dibluri şi holtsuruburi, realizând o perfectă mascare a
cablurilor care alimentează diferite consumatoare sau accesorii:
Montarea unui termostat Alimentarea unui corp de iluminat
4.3.REALIZAREA INSTALAŢIILOR SUB RIGIPS
I. Înainte de a monta plăcile din rigips:
I.4.3.1. Trasarea pe perete a locului viitoarei instalaţii electrice cu stabilirea locurilor de
întrerupător, prize, doze de ramificaţie etc. Se notează coordonatele locurilor de întrerupător,
priză, doză de ramificaţie pentru identificarea lor după montarea plăcilor de rigips.
I.4.3.1.1. Se stabilesc locurile pentru prize, întrerupătoare, corpuri de iluminat, tabloul
general, în funcţie de preferinţele proprietarului şi respectând regulile de montare ale acestora,
sau se respectă proiectul existent.
I.4.3.1.2 Tuburile şi ţevile se instalează pe trasee verticale şi/sau orizontale. Nu se admit
trasee oblice decât în cazuri speciale (ex. casa scărilor).
Exemplu
I.4.3.2. Executarea trecerilor prin pereţi.
Se realizează prin perforarea acestora cu ajutorul unui burghiu cu diametrul mai mare sau
egal cu cel al tubului PVC de trecere. Dacă peretele este din cărămidă sau alte materiale nu foarte
dure, se poate folosi o ţeavă crenelată şi ciocanul.
I.4.3.3. Montarea cablurilor (cu sau fără tuburi de protecţie) sub scheletul de susţinere al
plăcilor din rigips, pentru traseele prevăzute pe pereţi şi pentru cele prevăzute pentru tavan. Se
lasă rezeve de cablu la capete suficiente pentru a ajunge în dozele montate pe placa de rigips.
II. După montarea plăcilor din rigips:
II.4.1. Se practica găuri circulare de diametru egal cu cel al dozelor speciale pentru rigips,
în locurile date de coordonatele de la punctul I.1.
II.4.2. Se montează dozele de ramificaţie şi de aparat, care sunt de acelaşi tip.
II.4.3. Realizarea legăturilor în dozele de ramificaţie.
II.4.3.1. Se scurtează toate conductoarele la 15 - 20 cm astfel încât să fie egale.
II.4.3.2. Se desizolează toate conductoarele pe o porţiune de 5 - 6 cm, având grijă să nu se
ciupească conductorul.
II.4.3.3. Se realizează legăturile prin răsucirea cu patentul a celor 2, 3 max. 4 conductoare
(din Cu) care urmează sa facă contact.
Legăturile se pot executa cu ajutorul clemelor de legătură.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele din cupru se fac prin răsucire şi
matisare, prin cleme speciale sau prin presare cu scule speciale.
Legăturile conductoarelor din cupru executate prin răsucire şi matisare trebuie să aibă minim
10 spire, o lungime a legăturii egală cu 10 ori diametrul conductorului dar de cel putin 2 cm şi se
cositoresc.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele din aluminiu se fac prin cleme
speciale cu suprafeţe de strângere striate şi elemente elastice. Se interzice executarea legăturilor
electrice prin simplă răsucire.
Legăturile între conductoare de cupru şi conductoare de aluminiu se fac prin cleme speciale
(cupal).
În ambele cazuri trebuie să se realizeze un contact bun cu o rezistenţă electrică de contact cât
mai mică, astfel încât să se evite încălzirea acestora în sarcină.
În capitolul scheme utile sunt prezentate cele mai reprezentative situaţii particulare ale unei
instalaţii electrice şi conexiunile necesare.
II.4.3.4. Se formează capetele (se taie drept) şi se izolează cu două straturi de bandă de izolat
(dacă nu se folosesc cleme).
II.4.4. Montarea aparatelor şi receptoarelor (prize, întrerupătoare, spoturi etc).
Aparatele de obicei au borne de legătură.
1. La cele cu doua borne (întrerupător simplu, priză fără contact de protecţie, lustră simpla
etc.); două borne - doua fire - fără comentarii.
2. La aparatele cu trei borne
- la prize cu contact de protecţie acesta se leagă la conductorul de protecţie (împământare) al
instalaţiei care este de culoare verde-galben. Celelalte doua borne (aşezate simetric) se vor
conecta la firul de fază şi respectiv de nul.
- la întrerupătoare duble, lustre cu comanda dublă etc. trebuie identificata borna comună (cu
ohmetrul) după care se conectează ca în schemă.
Prinderea aparatelor şi a receptoarelor trebuie să fie realizată corespunzător folosindu-se
dispozitivele de prindere aflate în dotarea fiecărui aparat.
Se montează toate capacele şi apărătorile de protecţie.
La capetele libere ale tuburilor şi ţevilor metalice care intră în corpuri de iluminat sau in
echipamente electrice se montează tile pentru protejarea izolaţiei conductoarelor.
II.4.5. Verificarea instalaţiei.
II.4.5.1. Verificarea prin examinarea vizuală urmăreşte dacă:
au fost aplicate măsurile pentru protecţia împotriva electrocutării
au fost instalate bariere sau alte elemente împotriva propagării focului
alegerea şi reglajul dispozitivelor de protecţie s-au executat corect
au fost prevăzute dispozitivele de separare şi comandă
materialele, aparatele şi echipamentele au fost alese şi folosite corespunzător
conexiunile conductoarelor au fost realizate corect
II.4.5.2. Verificarea prin încercări se efectuează de preferinţă în următoarea ordine:
continuitatea conductorului de protecţie
rezistenţa de izolaţie a conductoarelor
separarea circuitelor
alte încercări impuse de proiect
Procedurile de verificare sunt detaliate în normativul I7 – 2002
II.4.6. Punerea sub tensiune
Punerea sub tensiune se realizează prin legarea circuitului sau coloanei la tabloul de
alimentare (fază, nul, împământare) şi cuplarea siguranţelor automate sau disjunctorului general.
Siguranţele trebuie să fie calibrate şi de valoarea stabilită în proiect.
MEDIU
Se va avea in vedere obligatia respectarii reglementarilor de mediu aplicabile si in vigoare si
procedura de management al deseurilor al SMI.
5. RESPONSABILITĂŢI
5.1. Directorul General aprobă prezenta procedură de lucru.
5.2. De respectarea prezentei proceduri de lucru răspunde Şeful de echipă.
5.3. Şeful de echipă instruieşte personalul din subordine implicat cu aplicarea prezentei
proceduri şi urmăreşte dacă aceştia şi-au însuşit-o şi o respectă.
5.4. Şeful de echipă răspunde de calitatea executării lucrărilor.
5.5. Şeful locului de muncă are responsabilitatea pe linie de SSM şi SU.
5.5. RMI distribuie instrucţiunea de lucru tuturor factorilor implicaţi pe baza listei de
difuzare.
PARDOSELI CALDE
GLETURI
In continuare se vor prezenta caracteristicile gletului ARDEX A826. acesta este un produs
economic pentru nivelarea si chituirea suprafetelor peretilor si tavanelor.
Gletul ARDEX A826 este un material de constructie incombustibil clasa A1 conform DIN 4102,
partea 4. Este ideal utilizarii ca adeziv, chit pentru rosturi si glet pentru nivelare, in cazul placilor
pe baza de ipsos conform DIN 1168.
b) Materiale
Produsul este lipsit de contractii si utilizat pentru netezirea suprafetelor peretilor si tavanelor in
vederea aplicarii de tapete, materiale plastice, lacuri si vopsele in dispersie apoasa, placaje pentru
pereti, picturi murale. Se utilizeaza pentru:
Chituire de fisuri si goluri;
Inchideri de rosturi;
Pozarea placilor pe baza de ipsos;
La fixarea diblurilor pentru diferite instalatii;
Se utilizeaza in aplicatii interioare.
d) Caracteristici si date tehnice conform standardului de calitate ARDEX
Cand este amestecat cu apa rezulta un mortar pastos, care dupa intarire adera solid pe
suprafetele peretilor si tavanelor - respectiv pe suporturi din tencuieli pe baza de var, ipsos sau
ciment, din beton sau zidarie.
ARDEX A 826 are o lucrabilitate mare si poate fi aplicat usor si prompt intr-un strat neted cu
grosime de cativa centimetri.
ARDEX A 826 este permeabil la vapori, este neutru si astfel este corespunzator ca strat suport
pentru vopsitorii, adezivi.
Raportul de amestecare: aprox. 16 l apa : 25 kg pulbere este echivalent cu aprox. 1 vol. apa : 2
vol. pulbere
Densitatea volumetrica: aprox. 0,8 kg/l
Greutatea mortarului proaspat amestecat: aprox. 1,5 kg/l
Consum specific: aprox. 0,9 kg pulbere/m² si mm
Lucrabilitatea (20oC): aprox. 1 ora
Produsul poate fi depozitat pentru aprox. 12 luni in camere uscate, in ambalaje originale sigilate.
Recomandarile specialistilor de prelucrare se bazeaza pe teste si experiente practice; insa, pot fi
doar indicatii generale, fara garantia calitatii, deoarece nu se poate avea nici o influenta asupra
conditiilor de santier si a modului de executie a lucrarilor.
f) Punerea in opera
VOPSITORII
Prezentul capitol se refera la toate lucrarile de vopsitorie, interioare si exterioare, pe elemente din
tencuiala, gips-carton, lemn, otel, aluminiu, beton etc., prevazute in proiect.
a) Observatii generale:
Prevederi comune
Zugravelile si vopsitoriile fiind lucrari destinate a ramane vizibile, calitatea lor din punct de
vedere al aspectului poate fi verificata oricand, chiar dupa terminarea intregului obiectiv si in
consecinta, nu este necesar a se incheia procese verbale de lucrari ascunse.
Verificarea calitatii suportului pe care se aplica zugravelile si vopsitoriile se face in cadrul
verificarii executarii acestui suport (tencuieli, ziduri, betoane, gleturi, elemente de tamplarie,
instalatii). Este interzis inceperea executarii operatiilor de zugraveli si vopsitorii sau tapete,
inainte ca suportul sa fi fost verificat cu atentie de catre seful punctului de lucru, privind
Indeplinirea conditiilor de calitate
Verificarea calitatii zugravelilor si vopsitoriilor se face numai dupa uscarea lor completa si are ca
scop principal depistarea defectelor care depasesc abaterile admisibile, in vederea efectuarii
remedierilor si a eliminarii posibilitatii ca aceste defecte sa se mai repete in continuare.
Inainte de inceperea lucrarilor de zugraveli si vopsitorii este necesar a se verifica daca au fost
executate si receptionate toate lucrarile destinate a le proteja (invelitori, streasini) sau a caror
executie ulterioara ar putea provoca deteriorarea lor (conducte de instalatii, tamplarie) precum si
daca au fost montate toate piesele auxiliare (dibluri, console, suporti pentru obiecte sanitare sau
elemente de tncalzire).
Conducatorul tehnic aI lucrarii trebuie sa verifice toate materialele inainte de a fi introduse in
lucrare. Materialele trebuiesc livrate cu certificat de calitate care sa confirme ca sunt
corespunzatoare normelor respective.
Pe parcursul executarii lucrarilor este necesar a se verifica respectarea tehnologiei de executie
prevazuta in prescriptile tehnice, utilizarea retetelor si compozitiei amestecurilor indicate,
precum si aplicarea straturilor succesive, in ordinea si la intervalele de timp prescrise.
Se va urmari aplicarea masurilor de protectie impotriva uscarii bruste (vant, insorire), spalari prin
ploaie sau inghet.
Verificarile care se efectueaza la terminarea unei faze de lucrari, se fac cel putin cate una la
fiecare incapere si cel putin una la fiecare 100 mp. La receptia la terminarea lucrarilor, se
efectueaza direct de catre comisie aceleasi verificari, dar cu o frecventa de minimum 1/5 din
frecventa precedenta.
b) Verificari
Aderenta zugravelilor interioare si exterioare se constata prin frecare usoara cu palma de perete.
O zugraveala, prin frecare nu trebuie sa se ia pe palma.
Verificari pe faze de lucrari ale vopsitoriilor:
Inainte de inceperea verificarii calitatii vopsitoriilor, se va controla mai intai daca la vopsitoriile
in ulei s-a format o pelicula rezistenta. Constatarea se face prin ciocanirea vopselei cu degetul, in
mai multe puncte.
Prin examinarea vizuala, se verifica aspectul vopsitoriilor, avandu-se in vedere urmatoarele:
suprafata vopsita in ulei, emailuri sau lacuri, trebuie sa prezinte acelasi ton de culoare, aspect
lucios sau mat, dupa cum se prevede in proiect, sau in mostrele stabilite.
Vopseaua de orice fel trebuie sa fie aplicata pana la perfect curat, adica sa nu prezinte straturi
stravezii, pete, desprinderi, cute, basici, scurgeri, lipsuri de bucati de pelicula, crapaturi, fisuri,
care pot genera desprinderea stratului aglomerarii de pigmenti, neregularitati cauzate de chituire
sau slefuire necorespunzatoare, urme de pensula sau de vopsea insuficient frecata la preparare.
la vopsitoriile executate pe tamplarie se va verifica vizual buna acoperire cu pelicula de
vopsea a suprafetelor de Iemn sau metalice (chituite si slefuite in prealabil). De asemenea, se vor
verifica accesoriile metalice (silduri, drucare, cremoane, olivere) sa nu fie patate cu vopsea.
nu se admit pete de mortar sau zugraveala pe suprafetele vopsite;
inainte de vopsirea suprafetelor de vopsit, acestea vor fi verificate daca au fost pregatite corect
prin curatire, slefuire si chituire a rosturilor, etc.;
se va examina vizual pe toate fetele daca tevile, radiatoarele, etc sunt vopsite in culorile
prescrise si daca vopseaua este uniforma, fara pete, urme de pensula, crapaturi sau alte defecte.
se va verifica, inainte de vopsire, daca suprafetele au fost corect pregatite prin curatire de
rugina, mortar, etc. Verificarea vopsitoriei fetelor "nevazute" aIe tevilor, radiatoarelor se vor
controla cu ajutorul unei oglinzi;
separarea intre zugraveli si vopsitorie pe acelasi perete si intre zugraveala si tavane, trebuie sa
fie distincte, fara suprapuneri, ondulatii. Separatiile trebuie sa fie rectilinii si orizontale.
VOPSELE DE DISPERSIE
Amplasare:
Conform Tablou Finisaje.
Observatii generale:
Se vor inainta beneficiarului spre aprobare urmatoarele elemente, conform prevederilor caietului
de sarcini.
Datele tehnice ale fiecarui tip de produs si procedurile specifice aplicarii.
Mostre: toate suprafetele finisate prin vopsire vor fi aprobate in prealabil de catre beneficiar si
proiectantul general, pe mostre scara 1: 1 executate pe santier in locurile si cu dimensiunile
indicate de catre proiectantul general.
Certificatele de calitate semnate de producatorul vopselei, care sa ateste ca produsul satisface
cerintele normelor in vigoare.
Tipuri de vopsitorie interioara:
- Vopsitorie pe tencuiala, finisare mata: 2 straturi emulsie acrilica pentru interior - la toate
spatiile comune, holuri si casa scarii
- Vopsitorie pe tencuiala si pe gips carton , finisare mata: 1 strat emulsie acrilica pentru
interior - la toate spatiile interioare ale cladirii
Descriere:
1. Socluri perimetrale la interior:
Se aleg urmatoarele tipuri de vopsele, sau similare:
grund TIEE GRUND LF ROD 14 (10 mp/litru)
vopsitorie lavabila, 2 straturi
2. Peretii si placile din gips-carton:
Observatii generale:
Se vor inainta beneficiarului spre aprobare urmatoarele elemente, conform prevederilor caietului
de sarcini:
Datele tehnice ale fiecarui tip de produs si procedurile specifice aplicarii.
Mostre: toate suprafetele finisate prin vopsire vor fi aprobate in prealabil de catre beneficiar si
proiectantul general, pe mostre scara 1: 1 executate pe santier in locurile si cu dimensiunile
indicate de catre proiectantul general.
Certificatele de calitate semnate de producatorul vopselei, care sa ateste ca produsul satisface
cerintele normelor in vigoare.
PARDOSELI