Mitul creației omului

De:

Codreș Diana Isac Sofia

Dinu Alexandra Ciobanu Ana
 Mitul creației
• Mitul creației reprezintă setul de credințe ce explică, într-o manieră legendară, imaginară și
filosofică, apariția Universului, a Pământului, a vieții și a ființei umane, ca rezultat al
săvârșirii actului creator.
• Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o
exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori,
mitul creației cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului
originar este relevantă în modelul actului primordial, care susține respectiva credință
mitologică. Actul primordial are calitatea de a fi, pe lângă unic și original, un desăvârșit
act sacru. Dintr-o altă perspectivă, creația este reprezentarea orânduirii haosului inițial,
prin construirea unei ordini, a unei structuri. Conform cosmogoniilor diverselor popoare,
înaintea creației a existat doar haos, iar puterea capabilă de a transforma haosul în ordine
este de factura sacră, sacralitatea fiind singura capabilă de o creație continuă, printr-o
energie creatoare. 
•
 Mitologia greacă:
După războiul dintre Titani si Olimpieni ce a durat
10 ani, si dupa împarțirea lumilor între Hades,
Poseidon si Zeus, doar 3 dintre Titani scapă de
Tartar: Atlas, Prometeu și Epimeteu.
Ca pedeapsă pentru că a condus armata Titanilor în
luptă, Zeus îl silește pe Atlas să care pe umerii sai
bolta cereasca. Prometeu și Epimeteu sunt
însărcinați cu crearea vietăților de pe pământ,
pentru amuzamentul Divinităților.
Epimeteu, fără să se gândească prea mult începe sa
creeze animalele. Spre deosebire de acesta,
Prometeu icepe sa sculpteze cu grijă oamenii
(bărbați) din lut în imaginea Zeilor, și le dăruiește
rațiune, minte, iscusință... pe scurt toate calitățile
pe care le găsim in noi (bune și rele), dupa care
Athena ii aduce la viață.
 Adunarea de la Mecone și
furtul focului
După un timp, Zeii se așteaptă ca oamenii să îi
divinizeze. Prometeu îi ajută să pregătească o
ofrandă pentru Zeus. Acesta îi instructeaza să
jupoaie un bou apoi să pregateasca doua gramezi.
În prima gramada să pună carnea înfășurată în
piele și organe, iar în a doua grămadă să pună
oasele acoperite cu grăsime. Mai apoi îl cheama
pe Zeus la Mecone și îi cere să aleagă una dintre
grămezi drept ofrandă. Desigur că Zeul alege
grămada care arata mai frumos și când realizează
că a fost păcălit e prea tarziu așa că pentru a se
revanșa, le ia focul oamenilor.
Prometeu nu se lasă învins așa ușor și în timp ce
Zeii dorm, se strecoară în atelierul lui Hefaistos ca
să îi fure din foc. Acesta se intoarce pe pamant și
îl dăruiește oamenilor .
Zeus află că Prometeu l-a sfidat și vine cu un plan
ca să se răzbune.
 Pandora
Zeus îi poruncește lui Hefaistos să creeze și el un
om, o femeie, căreia chiar el ii dă viață apoi cheamă
ceilalți olimpieni pentru a-i oferi cadouri. În final,
Hermes o numește „PANORA” care inseamna
„cadoul pentru toti” și o trimit pe pământ, împreună
cu o cutie, lui Prometeu. Acesta știind ca nu trebuie
sa aiba incredere in Zeus si cadourile lui, refuza.
Epimeteu, se ofera sa o ia el de nevasta pe Pandora și
după nuntă, fata își amintește de cutie si de porunca
lui Zeus, de a nu o deschide sub nici o forma. Inca o
calitate oferita de Zei este curiozitatea, și încurajată
de soțul ei, Epimeteu, o deschide putin, cât sa tragă
cu ochiul înauntru. Dar din cutie incep sa iasa toate
relele lumii, puse in cutie de zei. Pe fundul ei rămâne
doar seranța, cea mai malefică dintre toate, ea fiind
motivul pentru care oamenii continuă să îndure toate
celelalte rele.
Când realizează ce a făcut, Pandora ia cutia și începe
să împrăștie speranța printre oameni.