Sunteți pe pagina 1din 6

POHRIB MARIUS DANUT

GRUPA: 3308 B

STUDIUL LAMPILOR DE ILUMINAT: LAMPILE CU INCANDESCENTA SI


LAMPILE CU HALOGEN

1.LAMPILE CU INCANDESCENTA
❖ SCURT ISTORIC

Deşi mulţi ştiu că Thomas Edison a inventat becul cu incandescenţă în anul 1879, în fapt, acesta l-a
perfecţionat. În secolul al XIX-lea omul de ştiinţă Humphrey Davis a descoperit că un arc carbonic, cu
ajutorul electricităţii, producea lumină, pentru ca în anul 1860 Joseph Swan să introducă arcul de carbon
într-un container de sticlă şi să creeze ceva asemănător cu becul modern. Problema cu becul lui Swan
era că acesta se ardea foarte repede. Edison a dezvoltat becul cu filament care putea funcţiona fără a se
arde timp de câteva ore, făcând astfel din bec un obiect practic, util în treburile zilnice.

❖ PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE

Principiul de funcţionare al becului cu incandescenţă este următorul: încălzirea până la


incandescenţă a filamentului metalic produce lumină.

La aprinderea becului, atomii filamentului devin excitaţi şi eliberează fotoni. Fotonii de


diferite frecvenţe reprezintă în fapt lumina şi căldura produsă de bec.

Atunci când electronii câştigă ori pierd energie, aceştia îşi schimbă orbitalul pentru o perioadă
foarte scurtă. Trecerea electronului de pe un nivel de energie superior pe unul inferior se face cu
eliberarea de fotoni de o anumită frecvenţă (energie).

Un conductor mai subţire se încălzeşte mult mai repede decât un conductor gros pentru că
primul este mai rezistent la trecerea electronilor.

Mişcarea electronilor produce radiaţie electromagnetică de diferite frecvenţe; unele frecvenţe


sunt în zona undelor infraroşii, care înseamnă căldură. Prin urmare, în filament, temperatura se
ridică la valori foarte mari; aceasta ajunge la peste 2500oC.

Temperatura foarte ridicată duce la "epuizarea" materialului din care este alcătuit filamentul,
tungstenul, care deşi rezistă la temperaturi ridicate pentru o vreme îndelungată, în timp se subţiază
şi se rupe, ceea ce înseamnă arderea becului. În fapt, din cauza temperaturilor ridicate, atomii de
tungsten se desprind din filament şi se aşază pe interiorul balonului de sticlă al becului
❖ ALCATUIRE

Alcătuirea becului:

− clopotul de sticlă umplut cu un gaz inert ca argonul;


− două tije metalice pe care este prins filamentul şi care au rolul de a realiza circuitul
necesar "curgerii" curentului electric prin bec;
− o montură de sticlă pe care sunt prinse cele două tije;
− soclul pentru înşurubare a becului

❖ PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE LAMPILOR ELECTRICE CU INCANDESCENTA

■ randamentul luminos/eficienta luminoasa - relativ reduse (8-17 Im/W), datorita pierderilor


termice si a energiei corespunzatoare radiatiilor invizibile (cca. 68-88%);

■ durata de functionare - redusa (cca. 1000 ore pentru cele normale, 2500 ore pentru cele cu
eficacitate luminoasa redusa, 20-100 ore pentru cele speciale - ca cele de proiectare);

■ luminanta (stralucirea) filamentului - foarte mare, datorita dimensiunilor reduse, putand


provoca orbirea (protectie - baloane opace/mate);

■ temperatura balonului ridicata (100-150 grd.C);


■Tensiunea de alimentare–în funcție de tipul constructiv al becului pot fi cuprinse între 1,5 V și
500V;

■Puterea electrică–becurile cu incandescență se construiesc pentru puteri electrice cuprinse între


0,5 W și 1000 W;

■ dependenta tuturor parametrilor functionali de tensiunea de alimentare foarte mare (la cresterea
tensiunii, puterea, curentul, rezistenta, fluxul si eficacitatea luminoase cresc, durata de viata
scade);

■ posibilitatea conectarii directe la reteaua de alimentare (fara dispozitive auxiliare).

❖ Racordarea becurilor cu incandescenta la retea implica:

■ utilizarea unui intrerupator sau comutator, montat pe conducta de faza;

■ execuţia unui traseu al conductelor de faza si nul, printr-un tub de protectie ingropat in perete,
de la corpul de iluminat la intreruptorul/comutatorul de actionare, legaturile intreruptorului/
comutatorului la conducta de faza si corpului de iluminat la cea de nul fiind realizate in doza de
ramificatie.

❖ Tipuri de corpuri de iluminat pentru lampile cu incandescenta:

■ pendul (suspendate de plafon):

− cu glob opal - prinse de plafon prin carlige, fixate in bolturi impuscate sau dibluri,
tija de suspendare fiind utilizata si ca tub de protectie pentru conductele electrice;
− lustre (cu unul sau mai multe brate) - care permit utilizarea rationala a becurilor,
printr-un intreruptor cu 2 pozitii, conectat la cele 3 conducte electrice din tija de
suspendare.
■ plaţoniere (fixate direct pe plafon):

− metalice - pentru becuri cu puteri de până la 200 W;


− din portelan sau aminoplast - pentru becuri cu puteri de pana la 60 W; (becurile
fiind protejate cu globuri din sticla opala sau striata);
■ aplice (fixate pe perete) - cu becurile avand, de regula, puteri de pana la 60 W:
− ornamentale - cu forme si pozitii de fixare foarte variate;
− din portelan sau aminoplast cu glob opal/sticla striata.
■ portabile - de tip lampadar, veioza, lampa de birou, prevazute cu un cordon de alimentare cu
energie electrica de la o priza si becuri cu puteri de 2.5-40 W, uzual;
■ etanse - protejate impotriva patrunderii prafului si vaporilor de apa, racordate prin conducte
montate in tuburi etanse si prevazute cu becuri de pana la 200 W (uiilizate mai ales in instalatiile
de iluminat industriale).
2.LAMPILE CU HALOGEN

❖ CONSTRUCTIE

Lămpile cu halogen diferă constructiv de lămpile cu incandescență clasice astfel:

•Balonul în care este plasat filamentul este construit din cuarț, are formă cilindrică și dimensiuni
mici;

•În interiorul tubului pe lângă gazul inert (argon, krypton sau xenon) este introdus și un halogen
(brom sau iod)

Becul cu halogen este un bec cu incandescenţă al cărui filament este fabricat din tungsten. În
interiorul becului cu halogen se află un gaz inert (argon, krypton sau xenon) şi o cantitate foarte mică (de
ordinul microgramelor) dintr-un halogen : iod– I2 sau brom – Br2. La ora actuală, cel mai utilizat
halogen pentru acest tip de bec este bromul – Br2.
Halogenul are rolul de a împiedica înnegrirea suprafeţei interioare a sticlei becului ca urmare a
evaporării tungstenului din filament.

❖ PRINCIPIU DE FUNCTIONARE

La încălzirea filamentului, atomii de wolfram care se evaporă se combină cu atomii de halogen


și formează un compus numit iodură de wolfram sau bromură de wolfram. Acest compus care este tot sub
formă de vapori, când ajungeîn apropierea filamentului fierbinte se descompune lăsând metalul pe
filament și eliberând halogenul înapoi în interiorul tubului.Astfel, halogenul care este introdus în
interiorul tubului împiedică subțierea filamentului lămpii prelungind astfel durata de funcționare a lămpii
cu halogen.

❖ PARAMETRI

•Tensiunea de alimentare–în funcție de tipul constructiv al becului pot fide 6 V,12 V, 24 V, 120
V sau 220 V ;

•Puterea electrică–becurile cu incandescență se construiesc pentru puteri electrice cuprinse între 1


W și 20.000 W;

•Randamentul–este cuprinsîntre 20 și 30 lm/W (lumen/watt);

•Durata de funcționare–până la 4000 ore

❖ UTILIZARE

•Iluminare generală, spoturi;

•Iluminare auto;

•Iluminare platouri de filmare, studiouri de televiziune;

•Iluminare stadioane și aerodromuri.


BIBLIOGRAFIE

1. https://casasidesign.ro/surse-de-lumina-cu-incandescenta.html
2. https://www.scientia.ro/tehnologie/cum-functioneaza-lucrurile/355-cum-functioneaza-becul-
cu-incandescenta.html
3. https://despretot.info/bec-cu-halogen-definitie/
4. https://eprofu.ro/docs/electronica/instalatii/instalatii-capitolul1.pdf

S-ar putea să vă placă și