Repertoriu

Bumbeș Adrian Alexandru

 Insomnii
De Mara Nicoară
Bunica mea are nouăzeci de ani şi stă
într-o casă cu lut auriu pe jos
Creşte cîteva gîini albe, un cocoş roşu.
A avut gospodărie mare, a avut bărbat,
Un fiu a murit, tatăl meu a plecat la oraş,
anii au trecut.
Dintr-o lungă viaţă plină cu oameni,
bogăţii, tinereţe şi frumuseţe,
Bunica mea ca de pe o corabie naufragiată
şi-a salvat
un pat, o masă, o laviţă
În care şi-a pregătit straiele de moarte,
ştergarele pentru pomană
Ea vorbeşte despre moarte cu seninătate, ca de o
clălătorie
Pînă pe dealul din mijlocul satului.
Sufletul ei este blînd şi liniştit.
O invidiez, eu cu infernul albastru
din mine,
Eu care nu admit să fie moarte pe lume.
Ea nu ştie carte, eu am trecut prin toate 
iadurile cunoaşterii.
Bunica mea este împăcată cu lumea.
 Eu te-am iubit…
De Aleksandr Puskin
Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot. 
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde, 
De gelozie, de sfială chinuit. 
Dea Domnul să mai fii cîndva iubită
Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit.
 Gandacelul
De Elena Farago
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot

Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel

In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie

Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea

 Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
 Tușiți
De Marin Sorescu
La cele mai bune replici ale mele
Ai tușit,

Scorpie bătrînă.
Ele erau cheia Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră

Ani în șir,
Oamenii m-
așteptau cu respirația tăiată,

Efectul trebuia să fie formidabil,

Dar pe tine tocmai atunciTe îneca tusea,
Scorpie bătrînă.

Dacă se
-ntîmpla
Să lipsești odată,

Începea să tușească

Scaunul pe care stătuseși.

Acum ai molipsit
Toată sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul Într-
o tuse măgărească...

Tușiți,

Răgușit, pițigăiat, dogit,

Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,Ca la vocalize, ca la doctor,
Tușiți!
 Credeți că spun rolul pentru voi,

Ochii mei par că se uită la voi,

Cînd, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul roșu din fundul sălii.
Pentru el vorbesc,Lui îi spun suf
letul meu învățat în nopți de
insomnie,
Becului roșu care arată locul pe unde, la sfîrșit,

Voi trebuie să evacuați sala,

Scorpii bătrîne.
 Fabula cu maimuța
de Geo Dumitrescu
Păroasă, cocoțată într-un pom,
maimuța meditează despre om.
(El doarme sub copac, gol, după scaldă-
ogoru-i tare, ziua fu prea caldă...)

Urât e, Doamne! -cugetă maimuța-

rău l-a-ntocmit natura, sărăcuța!
(așa arată , deci? -vai tare-i slut!-
așa ceva de cînd sînt n-am văzut!...):
anapoda, fără măsură,
lung de statură,
cu șira-băț, subțire și prea dreaptă,
și-n sus de ochi, pleșuv,
cu-n fel de treaptă...
Prea mare-n cap, în labe e prea scurt,
iar cît despre culoare-
sfinte soare!-
parcă-i făcut din ouă și iaurt!
Și să-l auzi vorbind -ce-i umblă gura,
maimuțărind în sunete natura!...
Cum naiba stă pe labele din urmă?...
Cu ce se scarpină și cu ce scurmă?...
Și cum se urcă oare în copac?
(Și-o muscă-i vine ăstuia de hac!)
Nici coadă n-are, maică, ptiu!, nici blană-
pe ger o să-l ia dracu de pomană!...
Și tot așa zicea...
-Măre Vlahuță,
cum să se tragă ăsta din maimuță?!...

Morala:

Dacă ți-ai lepădat coadă și blană

 și-ai coborît devreme din copac,
să nu te-aștepți, tu, mîndră lighioană,
c-ai să le fii maimuțelor pe plac!...

Calul dracului
De George Cosbuc
Iarăşi ea!
Îi văd ochii şi guriţa –
A deschis încet portiţa
Şi ivită stă de-abia,
Zăpăcind cărarea mea.
Nu ştiu ce-o fi vrând portiţa,
Ei, dar fata ştiu ce vrea!
Dinspre drum
Stă deschisă larg fereastra,
Şi-n ea baba! Ce-i şi asta?
N-adormi, babo, nicidecum?
Parcă-mi vine acum-acum
Să mă duc să sparg fereastra
Şi pe babă s-o sugrum!
Eu mă fac,
Că pornesc în jos pe stradă,
Să-nşel baba, să mă creadă;
Plec şi fluier, stau şi tac –
Dar de unde! Baba-i drac!
Şi chiar dracul-gol să creadă
Unui biet de om sărac?
Sat pustiu!
 Pentr-o babă-ncârligată
Pierzi o zi şi scapi o fată!
Baba-i o momâie-n grâu –
Las’ că-i pun eu mâna-n brâu
Când o prind pe punte-odată
O iau sus şi-o dau în râu!
 Şarpele casei
De Marin Sorescu

Venea din curte şi intra într-o gaură

Din beciul casei.
Era un şarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite şarpele, uite şarpele!

Şi baba: Nu da în el,
Că ăsta e şarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdată nu i-a făcut nimic.

Dar peste o jumătate de an, ori un an,

lar l-a văzut. Şi l-a lovit c-o măciucă.
Se încolăcise pe ciomag şi el a ridicat
Ciomagul în sus, şi era să-i cadă în cap.

Se zvârcolea să moară.
Şi la urmă i-a părut rău.
Da' ce s-a supărat mama când a aflat!
Şi când ne-a ars, mai târziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorât şarpele casei..."
 A cumpăra un câine 
De Nichita Stănescu
A venit îngerul şi mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.
 Bolnavi unanim
De Adrian Paunescu
Si ce-ar fi daca,
Intr-o zi blestemata
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Si medici, si pacienți,
Si părinți, si copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi

Daca, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Daca n-ar avea
Cine pe cine sa mai trateze,
Bandaje si paranteze?

Ce-ar fi daca,
In urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi,
Ca ne-am îmbolnăvit
Si n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi daca,
Intr-o zi blestemata
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?

Miroase-a carantină peste veac,

Bolnavii sunt chemati sa se supună,
la încercarea ultima,comuna,
sa li se spuna: nu mai aveti leac.. "
 Invidie
De Evgheni Evtuşenko

Îl invidiez
Şi incă nimănuia
N-am divulgat secretu-acesta grav.
Ştiu,
undeva un baieţaş există,
pe care eu îl invidiez grozav.
Îl invidiez,
la trântă cum zvâcneşte, -
eu n-am fost aşa simplu; şi voinic
Îl invidiez
în râs cum izbucneşte, -
eu nu am râs aşa cand am fost mic.
De julituri şi de cucuie plin e, -
eu - pieptănat frumos şi-aveam cărare.
Pasajele
sărite-n cărţi de mine,
el nu le sare.
E şi-aici mai tare
Va fi de-o cinste fără de cruţare,
pentru-adevăr şi bine va lupta.
Unde-azvârleam condeiul :
" Nu, nu face..."
Va spune : " Face ! "
şi-l va apăsa.
Când nodul nu-l descurcă
-l taie-n zece,
eu nici nu-l tai,
şi nici nu-l descâlcesc
Când el iubeşte
dragostea nu-i trece,
eu, ce mi-e drag, din nou nu mai iubesc
Invidia-mi voi ascunde.
Voi surâde.
Mă voi preface că-s aşa, nătâng :
" Doar trebuie şi unul să surâdă,
Atunci când alţii ori lovesc ori plâng..."
Dar orişicât un glas adânc insistă :
 Tu cu destinul tău,
el cu-al său..."
Nu pot uita : Un băieţaş există
şi el va fi mai mult decât sunt eu.
Fabula faptului divers
De Aurel Baranga
Deci gazela,
Domnişoara,
Se plimba prin junglă,
Seara.
Întâlneşte un leu:
"- Duduie,
Ce pantofi
Şi ce mai cuie,
Sunt dezabuzat şi trist,
Mergem să te fac un twist? "

Îi răspunse,
Prompt,
Gazela,
Împingându-l cu umbrela,
Şi roşindu-se sub fard :
"- Vrei să-l chem pe leopard?
Dumneata te porţi în junglă,
Parcă-ai fi pe bulevard".

Gălăgie infernală...
Ce morală... Ce
MORALĂ!...
 Fabula cibernetica
De Aurel Baranga
O clocitoare automată
Spunea orișicui:
” ― Admirați-mi statura gigantă,
Construcția savantă,
Temperatura constantă,
Sînt o cloșcă minunată!”

Îi răspunse un pui:
” ― Gigantă?
Vizibil.
Savantă?
Posibil.
Dar cloșcă, niciodată!
Fiindcă ești privată
De un detaliu al vieții eterne:
Căldura iubirii materne”.

Concluzia etică?
Sau cibern-etică?
Cea mai ilustră mașină
N-are ce are o găină!
 Monolog
Ivan
De Javier de Dios
Traducerea: Luminița Voinea Răuț
Tu n-ai niciun serviciu, așa-i? Lucrezi la un supermarket tată? Tu-mi
ceri mie să mă maturizez? Cum de poți…? Cine te crezi tu de-mi
vorbești așa? Hă, tatăl meu? Eu te întreb de serviciu și tu îmi zici că-i
ok, îmi ceri să mă port ca un bărbat dar tu n-ai curajul să-mi spui că
ești tot șomer! Te-a văzut lumea în bar. Cât timp ai lucrat in
supermarket? O săptămână? Te-au angajat pentru o săptămână?
Aseară, ziceai să-mi iau carnetul c-o să îmi iei tu mașina iar acum zici
că ai lucrat o săptămână și acum ești iar șomer și culmea, te ascunzi
și stai toată dimineața în bar. Tată, tată ai grijă ce-mi zici. Taci, taci
odată, tu mai știi și altceva decât să te vaiți de tot ce-ai pierdut și să-
mi ții mie discursuri? Cum îti închipui c-o să-i cred pe întreprinzătorii
ăia de căcat, pe afaceriștii ăia de doi bani,dacă la 40 și ceva de ani tu
ajungi să faci o muncă pe care ar trebui să o fac eu? Un job care-i
pentru mine! Săptămâna aia de căcat,în care-ai aranjat pachete cu
orez în supermarket e a mea! Eu trebuia să fac asta! De-aia m-ai
mințit, fiin’că ți-e rușine? Sau fiin’că slujba asta de căcat e tot ce ai
gasit? Cine-i ratatul de aici, tată, ia zi, cine-i ratatul? Și mai dai și vina
pe mine și-mi ceri să fiu responsabil, iar când nu știi ce să mai zici
fiin’că habar n-ai cum o să ne descurcam noi mâine, o scoți la
înaintare pe mama mea moartă ca să mă simt eu ca ultimul gunoi..
Ascultă-mă bine,tată, fir-ar a naibii de treabă! N-o mai pomeni pe
mama ca să te scoți tu din cacat, mă auzi, las-o în pace, fiin’că
amintirea ei e singurul lucru bun care mi-a mai rămas în căcatul ăsta
de viață.
 Monolog
Fundulea

Mesteri, luati-va catrafusele, sfori de legat barbile si sireturi noi la

pantofi pentru ca mesteri am sa va comunic minuni. A si sper ca nu
ati mancat ceapa, nici ceapa si nici usturoi pentru ca trebuie sa
respirati in aer placut. Asa, cum va spuneam mesteri, am sa va
comunic minuni, dar nu ma intrebati ce. Pentru ca daca va spun veti
spune ca mint ca un atenian asa ca va voi povesti totul precum s-a
intamplat. Totul a inceput cand eram toti in padure si la un moment
dat ati disparut cu totii. Mie nu imi era deloc frica asa ca am inceput
sa cant ca sa va arat voua ca nu mi-e frica „ O cioara neagra, ca o
soacra, si un scatiu, portocaliu, si un mierloi si un pitigoi amandoi
foarte vioi” si atunci mesteri am avut o vedenie nemaivazuta de zici
ce e aia. Am avut un vis care intrece orice idee de ce vis am avut.
Trebuie sa fii prost ca un magar ca sa incerci sa descalcesti vis ca
asta. Mi s-a parut ca sunt, ceva ce nu exista. Mi s-a parut ca sunt si mi
s-a parut ca am avut, dar nici prostul satului n-ar fi in stare sa
nascoceasca ce mi s-a parut ca am avut. Ceva ce ochiul omului n-a
auzit, urechea lui n-a vazut, mana lui n-a gustat, limba lui nu si-a
inchipuit si inima lui n-a cuvantat. Asa a fost visul meu. Chitra, o sa te
pun pe tine sa scrii o balada despre visul asta. Si o sa se numeasca
„ Visul lui Fundulea”. Pentru ca visului astuita, n-ai cum sa-i dai de
fund. Bun, gata cu palavrageala si haideti mesteri la palat sa le
aratam tuturor de ce suntem in stare.
 Monolog
Jimmy
Cei care n-au vazut niciodata un om murind sufera de o formă destul
de gravă de virginitate. Timp de douăsprezece luni l-am văzut pe tata
cum moare. Aveam zece ani. Se înapoiase din războiul din Spania,
întelegi? Anumiți domni cu frica lui Dumnezeu îl aranjaseră atât de
bine, încât nu mai avea mult de trăit. Toată lumea știa asta... până și
eu știam. Numai ca eu eram singurul caruia ii pasa. Familia lui era
stanjenita de toata povestea asta. Stanjenita si iritata. Cat despre
maica-mea, singurul lucru la care o ducea mintea era regretul ca si-a
legat viata de un om care o brodea prost. Maica-mea nu avea nimic
impotriva sa fie alaturi de cei putini, cu conditia ca acestia sa faca
parte din lumea mai buna. Asteptam cu totii sa moara tata. Familia
lui ii trimitea in fiecare luna un cec, sperand s-o scoata la capat si sa
nu faca prea mare tapaj. Mama il ingrijea fara sa se planga si cam
atat. Poate ca ii era mila de el. Presupun ca era in stare si de asa
ceva. Dar singurul caruia ii pasa de tata eram eu! Ori de cate ori
stateam pe marginea patului, ascultandu-l cum imi povesteste sau
cum imi citeste ceva trebuia sa imi inghit plansul. La capatul celor
douasprezece luni ajunsesem un adevarat veteran. Si acest om ratat,
scuturat de febra, nu avea pe nimeni altcineva sa-l asculte decat pe
un baietas speriat. Ceasuri intregi stateam in dormitorul ala mic, Imi
vorbea ceasuri de-a randul, incredintand tot ceea ce-i mai ramasese
din viata unui baietas singuratic si speriat, care abia putea intelege
jumatate din cele ce auzea. Nu simteam la el decat deznadejde si
amaraciune si mirosul dulceag si gretos al unui muribund. Asa ca
vezi, din frageda copilarie am invatat ce inseamna sa fii furios, furios
si neputincios. Si n-o s-o uit niciodata. La varsta de zece ani stiam mai
multe despre dragoste, tradare si moarte decat o sa stii tu vreodata
in toata viata ta.
 Monolog
Richard

Trebuie sa fie aproape noua... O sa pot auzi cand bate ceasul de la

primarie. Ce liniste-i in seara asta... Mama trebuie sa fii avut o criza,
descoperind ca am fugit de acasa.. Ce m-asteapta cand m-oi
intoarce-vai de capul meu! Dar merita... Numai de ar veni Muriel...
nu era atat de sigura ca are sa poata:sper ca vine!... mi-a scris oare ca
la noua? Da, la noua exact! Ah, ce prostie, nu trebuie! Nu,nu, cand
esti cu adevarat indragostit! Ce naiba! Te pomenesti ca nu mai vine!
Sa ma gandesc la altceva… sa treaca timpu mai repede… unde eram
la ora asta, ieri seara… eram cu Bella… ah, s-o uit! Tocmai acum cand
trebuie sa apara Muriel… m-am si gasit cand sa ma gandesc la ea..
dar am imbratisat-o.. am sarutat-o… nu inainte sa ma fi imbatat, nu…
Si apoi toata scena aia tampita… N-am vrut sa ma duc sus cu ea desi
era draguta.. ah, nu era draguta.. era vopsita rau de tot. Muriel e de
un million de ori mai frumoasa… cu ea m-as duce sus.. dupa ce ne
vom casatori… ce frumos are sa fie… n-ar trebui sa ma gandesc la asa
ceva inca, nu se cuvine…pana atunci niciodata n-am sa.. si nici ea.. ea
e o fata cuminte. Altfel n-as iubi-o… dar dupa ce ne vom casatori.
Afurisitul ala de barman care m-a-mbrancit afara. Zau daca nu eram
beat ii trangeam un pumn in ochi chiar daca dupa m-ar fi batut mar.
Hei, ai meritat un picior in spate… pentru ca ti-ai batut singur joc de
tine… auzi sa recit Balada ocnasului din Reading in fata unor secaturi!
In ce hal trebuie sa fii aratat cand am ajuns acasa… m-au culcat in pat
si mi s-a facut rau! Puh!
M-ai bine sa ma gandesc la altceva. N-as putea sa recit ceva? Ia sa
vad ce-mi amintesc.
Nu! Hai din flacari iarasi in flacari purpurii
Din chin de patimi haide in bucurii divine.
Prea tanar sunt, ca fara placeri sa pot trai
Si tu la fel, spre a pierde o noapte fara mine.
Oo, splendid!... am sa invat restul pe de rost si-i recit lui Muriel cand
ne-ntalnim data viitoare... As vrea sa scriu poezii depsre ea si despre
mine!.. Ce noapte minunata!... ca si cum ar fi anume... pentru mine si
Muriel. O, cat te iubesc noapte.. iubesc nisipul si pomii, si iarba, si
apa, si cerul, si luna: toate sunt in mine si eu sunt in ele... O, ce
minunat! A batut noua. Nu se vede. Nu, nu vreau sa ma duc acasa
fara sa o fi vazut! Ah, dar cine-a pomenit femeie punctuala? Pana
acum ar fi trebuit sa cunosc indeajuns viata ca sa nu astept... Iata ca
vine! In sfarsit.
 Povestire
Cismigiu et Comp

Bai deci germana a fost o catastrofa totala pentru majoritatea dintre

noi. De ce a trebuit eu sa fac germana? Pai eu cu „r”-ul asta ar fi
trebuit sa fac franceza! L-am mai si avut la clasa pe Demetru, un
profesor extraordinar din punct de vedere pedagogic dar si
extraordinar de sever. Stia care si iti cerea carte, nu gluma.
Ba dar noi, in schimb, la germana eram bata!
A venit ziua tezei si Demetru ne punea sa scriem dupa dictare si apoi
sa traducem. Ne intrebam „ Cum dracu o scoatem si p-asta la capat”.
Ma rog, trebuia sa lasam gandurile parazitare de o parte si sa ne
concentram pe dictarea lui Demetru care nu spunea de doua ori
acelasi lucru.
Incepe el sa ne spuna „Bitte fangen Sie an zu schauspielern Komma”,
a inca cateva vorbe „ Bitte mach alles!” si din nou Komma.
Noi la repezeala sa nu pierdem randul scriem si noi Komma si
asteptam.
Demetru continua dictarea cu „Wenn Sie Deutsch sprechen Komma
entschuldigen Sie mich”. La un moment dat ma intreaba Rica
Staneascu „Bai, Bajenarule, cine-i ma Coman asta?”, „De unde sa stiu
eu, Rica? O fi eroul principal din poveste, lasa ca vedem noi la
traducere” i-am raspuns.
La sfarsitul tezei am aflat ce nu am stiut in sapte ani de germana, ca
vorba „Komma” inseamna virgula.
 Povestire
Idiotul

Iata, acum ma priviti toti cu atata curiozitate, incat, daca nu v-as

satisface-o, v-ati supara probabil pe mine. Glumesc. Acolo... acolo
aveam in preajma numai copii. Mai intai, copiii nu m-au indragit.
Eram prea mare, intotdeauna eram neindemanatic; stiu ca sunt si
urat... in sfarsit, mai conta si faptul ca eram strain. Din capul locului
copiii au ras de mine, iar apoi chiar au inceput sa arunce cu pietre in
mine, dupa ce m-au pandit si au vazut ca m-am sarutat cu Marie. Nu,
nu radeti, nu era vorba de dragoste. Daca ati stii ce fiinta nefericita
era, vi s-ar face mila, cum mi s-a facut si mie atunci. Era din satul
nostru si avea vreo douazeci de ani, bolnavicioasa si slaba. Freca
podele, spala rufe, matura curtile. Un comis-voiajor aflat in trecere a
sedus-o si a luat-o cu el, iar dupa o saptamana a parasit-o si si-a vazut
linistit de drum. S-a intors acasa cersind pe drum, murdara si
zdrentuita. De fapt, nici inainte nu fusese frumoasa, doar ochii ii avea
blanzi, buni, nevinovati. Inca de atunci scuipa sange. Era ingrozitor de
tacuta. Toata lumea era rea cu ea. Maica-sa a fost prima care a
intampinat-o cu ura si dispret. Dupa vreo doua luni mama ei a murit,
fara sa se impace cu Marie. Dupa moartea ei, lui Marie nu i s-a mai
dat de mancare si nici de lucru, ca inainte. Toti parca voiau sa o
scuipe. Mult timp am incercat sa dau de ea singura, in sfarsit, ne-am
intalnit dincolo de marginea satului, unde i-am dat opt franci si i-am
spus sa aiba grija de ei, apoi am sarutat-o. I-am spus ca nu o sarut din
dragoste, ci din mila. In momentul acela copiii au inceput sa arunce
cu pietre in mine si Marie a fugit speriata. Am tot incercat sa le
vorbesc copiilor, uneori chiar reuseam si le spuneam povestea
nefericita a lui Marie. Incetul cu incetul am izbutit sa stau de vorba cu
toti, le-am povesti tot. Ma ascultau foarte curioasi si curand li s-a
facut si lor mila de ea. Odata, doua fetite au facut rost de mancare, i-
au dus-o, i-au dat-o, dupa dupa care au venit si mi-au spus mie.
Ziceau ca Marie a izbucnit in plans si ca acum ele o iubesc foarte
mult. Curand toti au inceput sa o iubeasca. Dupa un timp, boala ei
devenea din ce in ce mai grea, fata ii slabise, parca ar fi fost un
schelet. In ajunul mortii ei, inainte asfintitului, am trecut pe la ea si i-
am strans pentru ultima oara mana. Dimineata a venit cineva sa-mi
spuna ca Marie a murit. Copiii i-au impodobit sicriul cu flori si i-au
pus o coronita pe cap. De atunci mormantul lui Marie a fost la mare
cinste pentru copii: sadesc flori in fieacre an, de jur imprejur au
plantat un gard viu de trandafiri.