EXAMINARE VIZUALĂ

- Imperfecţiuni evidenţiate : imperfecţiuni de suprafaţă;

- Sensibilitatea metodei : imperfecţiuni mai mari de 0,1 mm;
- Particularităţi : decelare cu ochiul liber sau cu aparate optice (mărire până la10x);
- Domeniu : îmbinări sudate cu suprafeţe accesibile verificării vizuale.

SR EN ISO 17637 – Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate prin

topire. EXAMINARE VIZUALĂ

1. Domeniu de aplicare

- examinarea vizuală a îmbinărilor sudate prin topire din materiale metalice;

- examinarea se efectuează, de regulă, pe suduri în stare brută după sudare;
- excepţional, la cerere sau prin acord între părţi, examinarea se poate efectua şi
în alte stadii ale fabricaţiei prin sudare.

2. Documente de referinţă

EN ISO 15609 - Specificaţia şi calificarea procedurii de sudare pentru

materiale metalice
EN 473 - Calificarea şi certificarea personalului pentru examinări
nedistructive. Principii generale.
EN 12062 - Controlul nedistructiv al asamblării prin sudare. Reguli
generale.
ISO 5817 - Sudare. Îmbinări sudate prin topire din oţel, nichel, titan şi
aliajele lor(exclusiv sudare cu fascicol de electroni). Niveluri
de calitate pentru imperfecţiuni.
EN ISO 10042 - Îmbinări sudate cu arc electric din aluminiu şi aliaje sudabile
ale acestuia. Ghid pentru niveluri de acceptare a
imperfecţiunilor.
ISO 3058 - Examinări nedistructive. Metode de examinare vizuală.
Alegerea lupelor cu grosisment scăzut.

3. Condiţii pentru examinare vizuală

- Iluminarea suprafeţelor examinate – minim 350 lx, se recomandă utilizarea unor

intensităţi de 500 lx;
- Accesul să fie suficient pentru amplasarea ochiului la cel puţin 600 mm de
suprafaţa de examinat şi la un unghi nu mai mic de aproximativ 30º (figura 1);

1
 Fig. 1

- Examinarea la distanţă – cu endoscop , cu fibre optice sau camere de luat

vederi – trebuie considerată ca o cerinţă suplimentară şi ea trebuie specificată
printr-un standard de aplicaţie sau prin acord între părţi;
- Dacă este necesar, pentru obţinerea unui contrast bun şi un efect de relief al
imperfecţiunii pe material, se recomandă utilizarea unei surse suplimentare
de lumină;
- În caz de dubii – completarea examinării vizuale cu alte metode de examinare
nedistructivă.

4. Echipamente utilizate pentru examinare vizuală

Echipamentul pentru examinarea măsurătorilor poate fi :

– Riglă dreaptă sau ruletă de măsurare cu gradaţii de cel puţin 1 mm;
- Şubler cu vernier;
- Set de lere de grosime, cu calibre suficiente pentru măsurarea dimensiunilor
cuprinse între 0,1 şi 3,0 mm cu gradaţii de minim 0,1 mm;
- Calibre pentru raze;
- Lupe cu măriri de 2x până la 5x;
- Profilmetre, cu fire de diametre sau lăţimi ≤1 mm, ale căror extremităţi sunt
rotunjite;
- Material pentru luarea amprentelor sudurilor (materiale plastice cu întărire la rece
sau argilă),
- Oglinzi, endoscoape, fibre optice sau camere de luat vederi pentru examinarea
sudurilor cu accesibilitate limitată;
- Orice alt instrument de măsurare convenit de către părţile contractante (calibre
pentru măsurarea înălţimii / adâncimii, rigle, raportoare etc.

Exemple tipice de instrumente de măsurare şi de calibre sunt prezentate în tabelul

A1 din anexa A (informativă) a EN ISO 17637, iar de utilizare la măsurare în figurile 2 şi3.

2
Fig. 2

3
 Fig.3

5. Personal

Personalul care efectuează examinarea vizuală trebuie:

- să cunoască bine standardele, regulile şi specificaţiile corespunzătoare;
- să fie informat asupra procedurii de sudare utilizate;
- să aibă o vedere bună, conform condiţiilor din EN 473;
Personalul care efectuează examinarea vizuală trebuie să facă dovada unei vederi
satisfăcătoare stabilită de un oculist, de un oftalmolog sau de orice altă persoană recunoscută
de corpul medical, conform următoarelor condiţii:
- vederea din apropiere trebuie să permită cel puţin lectura numărului 1 de pe
tabelul Jaeger, la o distanţă de minim 30 cm sau echivalent, pentru cel puţin un
ochi, cu sau fără lentilă corectoare;
- vederea culorilor trebuie să fie satisfăcătoare astfel încât să permită ca
examinatul să distingă şi să diferenţieze contrastul dintre culorile utilizate.
Verificarea acuităţii vizuale se efectuează anual.

6. Generalităţi privind examinarea vizuală

- Domeniul examinării – definit într-un standard de aplicaţie sau prin acord între
părţi;
- Examinatorul - să aibă acces la documentaţia care se aplică;
- Examinarea – se efectuează în stare brută , după sudare (când accesul este
posibil);
- În unele situaţii – examinarea se face după unele tratamente ale suprafeţelor
examinate.

7. Examinarea vizuală a pregătirii îmbinării

Defectele de pregătire a îmbinărilor sudate nu sunt, de fapt, defecte ale îmbinărilor

sudate, dar ele pot genera asemenea defecte.
Se verifică :
- forma şi dimensiunile rosturilor conform documentaţiei de execuţie sau specificaţiilor
procedurilor de sudare;

4
Exemple de abateri de la forma şi dimensiunile rosturilor pentru sudare:
1. Unghi necorespunzător (figura 4), respectiv prelucrarea muchiilor sub un unghi α 1 mai
mare sau mic decât unghiul prescris α şi lipsa de uniformitate a prelucrării de-a lungul
îmbinării. (De regulă se admite o abatere de ±5º).

Fig. 4
- unghi prea mic – nepătrundere la rădăcină, lipsă de topire flancuri sau între
straturi;
- unghi prea mare – creşte consumul de materiale pentru sudare, deformaţii mai
mari.
2.Deschidere necorespunzătoare a rostului (figura 5), respectiv asamblarea
necorespunzătoare a pieselor cu o deschidere a rostului b 1 mai mare sau mai mică
decât cea prescrisă b şi lipsa de uniformitate de-a lungul îmbinării. (Se admite, de
regulă, o abatere de ±1 mm).

Fig. 5

- deschidere prea mică – nu se realizează pătrundere corespunzătoare la

rădăcină;
- deschidere prea mare – exces de pătrundere.
3.Umărul rostului necorespunzător (figura 6), respectiv prelucrarea marginilor rostului
astfel încât înălţimea umărului rostului c1 este mai mare sau mai mică decât cea
prescrisă c şi lipsa de uniformitate a acesteia. (Se admite, de regulă, o abatere de ±1
mm).

Fig. 6
- umăr prea mare – nepătrundere la rădăcină,
- umăr prea mic – exces de pătrundere.

5
 4.Nealinierea marginilor (figura 7) peste limita admisă de documentaţia de execuţie.

Fig. 7
- curăţarea la luciu metalic a suprafeţelor de îmbinat şi a zonelor adiacente
acestora;
- reperele sunt fixate unele faţă de altele conform desenelor şi instrucţiunilor.

8. Examinarea vizuală în timpul sudării

Se fac examinări cum ar fi :

- curăţarea de zgură şi stropi a fiecărei treceri;
- modul de racordare de la metalul de bază la cel depus prin sudare;
- lipsa unor imperfecţiuni vizibile, cum ar fi fisuri sau porozităţi; dacă se observă astfel de
imperfecţiuni, ele trebuie notate pentru efectuarea de remedieri înainte de continuarea
sudării;
- modul de racordare între treceri pentru a nu se influenţa o topire necorespunzătoare a
trecerii următoare;
- forma şi dimensiunile scobirii zonelor defecte sunt conforme specificaţiilor de sudare.

9. Examinarea vizuală a îmbinărilor sudate terminate

9.1 – Aspecte generale

Sudura terminată trebuie examinată pentru a se determina dacă satisface standardul
de acceptare convenit. Dacă precizările ce urmează (9.2, 9.3, 9.4 şi9.5) nu sunt incluse
într-un standard de aplicaţie sau prin acord între părţi, ele trebuie verificate.

9.2 - Curăţarea şi finisarea suprafeţei

Examinarea stabileşte dacă:
- zgura a fost îndepărtată în totalitate;
- sunt sau nu urme de scule sau lovituri;
- nu are loc supraîncălzirea îmbinării în timpul polizării şi sunt evitate urmele de
polizare precum şi polizarea inegală;
- racordarea cu metalul de bază este lină, fără urme de polizare.

9.3 – Formă şi dimensiuni

La sudura examinată se constată că:

- profilul sudurii şi înălţimea supraînălţării respectă standardul de acceptare;
- suprafaţa sudurii este regulată, forma şi solzii prezintă un aspect vizual uniform şi
satisfăcător, iar distanţa între ultima trecere şi metalul de bază sau poziţia

6
 trecerilor au fost măsurate acolo unde se cere prin specificaţia procedurii de
sudare;
- lăţimea sudurii este constantă pe toată lungimea îmbinării şi satisface condiţiile
din documentaţia de execuţie. La îmbinările cap la cap trebuie verificată
umplerea completă a rostului.

9.4 – Rădăcina şi suprafaţa sudurii

Părţile sudurii accesibile examinării vizuale, adică rădăcina sudurii la îmbinările sudate
dintr-o singură parte şi suprafeţele sudurii, trebuie examinate pentru a depista abaterile faţă
de standardul de acceptare.
Sudura trebuie examinată pentru a ne asigura că:
- la sudurile executate dintr-o singură parte pătrunderea, retasura la rădăcină, străpungerile
sau crestăturile la rădăcină sunt în limitele specificate;
- crestăturile sunt în limitele standardului de acceptare;
- orice imperfecţiune, cum ar fi fisurile sau porozităţile, decelate pe suprafaţa sudurii sau în
zona influenţată termic, utilizând mijloace optice dacă este necesar, îndeplinesc criteriile
de acceptare;
- piesele utilizate la asamblarea provizorie, sudate pe piese pentru a facilita fabricaţia sau
îmbinarea şi care aduc prejudicii la utilizarea piesei sau care împiedică examinarea sunt
eliminate astfel încât să nu deterioreze piesa. Zonele în care au fost fixate piesele de
prindere trebuie examinate pentru a verifica absenţa fisurilor.

9.5 – Tratament termic pot sudare

Dacă documentaţia de execuţie prevede, se vor efectua examinări suplimentare

după tratament termic. De asemenea, astfel de examinări suplimentare pot fi cerute după
tratament termic.

10. Examinarea vizuală a sudurii remediate(reparate)

10.1 – Aspecte generale

Când sudurile executate nu respectă parţial sau în totalitate criteriile de acceptare şi

când este necesară remedierea acestora, se vor efectua verificările menţionate în
continuare (10.2 şi 10.3) în timpul operaţiei de remediere.

10.2 – Suduri eliminate parţial

Se verifică dacă zona scobită este suficient de adâncă şi lungă pentru a elimina toate
imperfecţiunile. Este necesară asigurarea unei treceri line între baza scobiturii şi suprafaţa
metalului topit la extremităţi pe părţile scobiturii, iar lărgimea şi forma excavaţiei trebuie să
permită acces corespunzător pentru reparaţia prin sudare.

7
10.3 – Suduri eliminate complet

Când se execută o excavare intr-o sudură cu defecte trebuie verificat dacă forma şi
dimensiunile rostului sunt conform condiţiilor specificate.

10.4 – Examinare

Fiecare sudură reparată se va examina în aceleaşi condiţii ca pentru sudurile

iniţiale.

11. Raport de examinare

Nu întotdeauna este necesară păstrarea unui raport de examinare. Atunci când se

cere un raport de examinare, se recomandă păstrarea lui pentru a arăta că fiecare din
următoarele puncte au fost verificate în stadiul respectiv al examinării. Raportul de
examinare va conţine:
- numele producătorului piesei de examinat;
- numele organismului examinator dacă nu este al producătorului;
- identificarea piesei examinate;
- material;
- tipul îmbinării;
- grosimea materialului;
- procedeul de sudare;
- criterii de acceptare;
- imperfecţiuni care depăşesc criteriile de acceptare şi amplasarea lor;
- domeniul de examinare prin referire la desenele corespunzătoare;
- accesorii utilizate pentru examinare;
- rezultatele examinării în funcţie de criteriile de acceptare;
- numele examinatorului şi data examinării.

Atunci când se cere, sudurile examinate şi evaluate ca satisfăcătoare vor fi marcate

sau identificate prin mijloace adecvate. De asemenea, raportul poate fi însoţit de fotografii
sau schiţe precise care indică clar toate imperfecţiunile.

8
ANEXĂ

9
10
11
12