Eu VA voi prezenta astazi formele de recuperare si compensare a defcientelor vizuale.

Pentru inceput as dori sa definesc compensarea dupa cum si Alois Ghergut a mentionat -citez

„Compensarea deficiențelor vizuale reprezintă o componentă a mecanismului biologic de menținere

și redresare a funcțiilor vitale din organism care exprimă în cel mai înalt grad ultrasensibilitatea
sistemului biologic la perturbări ale echilibrului și dinamicii sale, având la bază plasticitatea deosebită
a sistemului nervos central”

compensarea deficiențelor vizuale constă în corectarea sau îmbunătățirea acestora, în încercarea de

a readuce la un nivel normal funcțiile vitale ale organismului.

Factorii care condiționează reușita proceselor compensatorii sunt:

-natura, gradul, gravitatea, etiologia și vârsta apariției vizuale de fond;

-gravitatea deficiențelor asociate;

-gradul în care se realizează interacțiunea modalităților senzoriale valide, precum și gradul de

valorificare a restanțelor vizuale funcționale;

-amploarea și profunzimea consecințelor secundare ale deficienței de vedere pe planul dezvoltăii

fizice, psihomotrice, intelectuale, socio-afective;

-gradul în care procesele cognitive superioare sunt stimulate și dezvoltate în sens compensator;
-calitatea trăsăturilor de personalitate și a particularităților individuale;

-calitatea contextului psihosocial (condiții socio-economice, atitudini și relații psihosociale și afective)

-conținutul activității proprii și calitatea, intensitatea și consecvența acțiunilor stimulative și
formative.

Formele compensarii sunt

Compensarea spontană: O primă analiză se poate face în funcție de valoarea adaptativă a

compensării, de efectele, rezultatele pentru individul în cauză. Se poate face aici distincție între
modalități pozitive și negative de compensare, .

Compensarea dirijată: Stimulată și dezvoltată intenționat, ca parte a unui proces de educație și

autoeducație;

Asocierea compensării cu mijloacele naturale sau tehnice;

Compensarea fiziologică și psihologică;

Compesarea inter și intra sistemică - compensarea intra-sistemică, bazată prin înlocuirea elementului
care a suferit direct; și compensarea inter-sistemică, bazată pe adaptarea funcțiilor la noi sarcini.

Compensarea intersistemică se referă la faptul că funcția vizuală deficitară este înlocuită (substituită)
prin aportul eficient al celorlalte modalități senzoriale. Contribuția celorlalte simțuri:

-Simțul tactil: sistemul Braiile, cubaritmul la matematică, harta în relief la geografie etc. Nu este
vorba însă excesiv despre percepție tactilă, ci mai mult de una tactil-kinestezică. Cele două tipuri de
senzații au la bază analizatori diferiți dar ele se îmbină în activitatea cognitivă. Prin palparea cu mâna
se poate percepe forma, volumul, mărimea, substanța, duritatea, asperitatea etc.
-Auzul: stimulii sonori dau semnale despre prezența unor obiecte, starea și acțiunea lor, distanța,
direcția etc. Prin auz se pot detecta și alte lucruri: mărimea sau înălțimea unei săli, dacă e plină sau
goală.

-Simțul olfactiv: semnalizează prezența unor obiecte, a calităților, distanța, direcția

Compensarea în cazul deficienților vizuali presupune:

Mobilizarea vederii restante

Interacțiunea analizatorilor

Păstrarea domnianței vizuale

Un rol important în compensație îl are educația vizual perceptivă: pe baza diagnosticului oftalmologic
și psihopedagogic și ținând cont de prognosticul deficienței se instituie un program de activizare a
tuturor potențialităților vizuale restante și de optimizare a vederii, pentru reducerea decalajului
dintre vederea potențială și cea manifestată și creșterea eficienței vizuale.

În scopul restructurării schemei funcționale a analizatorilor valizi și pentru realizarea compensării

prin activități educative, sunt propuse mai multe direcții de acțiune: Educația tactil-kinestezică;
Educația auditivă; Educația olfactiv-gustativă; Antrenamentul vizual complex.

Educația tactil-kinestezică urmărește reeducarea raportului dintre senzația vizuală și cea

tactilkinestezică, îmbogățirea percepției vizuale, controlului și autocontrolului simțului tactil-
kinestezic.

Exercitii jocurile senorio-motorii, identificarea formelor prin pipăit, identificarea

obiectelor/materialelor prin pipăit, identificarea proprietăților materialelor, abilitatea de apreciere a
cantității.

Educația auditivă urmărește formarea capacității de a diferenția sunetul de zgomot și de a deosebi

anumite sunete, precum și diferențierea sunetelor muzicale și educarea auzului fonematic.

Exercitii identificarea zgomotelor și sunetelor, a vocilor umane și a sunetelor din natură;

identificarea, discriminarea și localizarea sunetelor, determinarea direcției și aprecierea distanței față
de sursa de la care provin sunetele, identificarea și reproducerea ritmului

Educația olfactiv-gustativă urmărește formarea capacității de identificare și discriminare a senzațiilor

olfactive și gustative, localizarea pe baza mirosului a eventualelor surse de pericol.

Exercitii identificarea, localizarea și discriminarea mirosurilor; identificarea unor mirosuri

caracteristice; identificarea alimentelor proaspete sau alterate; identificarea și discriminarea
gusturilor; identificarea alimentelor după gust.

Antrenamentul vizual complex urmărește activizarea și antrenamentul resturilor de vedere în

parametrii fiziologici, fără suprasolicitări și excese

Exercitii Exercițiile recomandate constau în explorarea vizuală primară, antrenarea reacției de

orientare, a reflexului de orientare spontană și condiționată, localizarea vizuală a unui obiect în plan
delimitat, structurarea spațială și localizarea vizuală a obiectelor în spațiu,

Iar sper final am ales sa enumar

APARATE ȘI INSTRUMENTE PENTRU INVESTIGAȚII FUNCȚIONALE ȘI PENTRU INTERVENȚII
RECUPERATORII

Ochelarii de vedere: pentru corecție optică, adaptați în funcție de diagnosticul oftalmologic;

Ochelarii fotosensibili, pentru orientarea spațială și cu rol compensator, prin transformarea luminii în
sunete;

ochelarii funcționează pe principiul codării frecvenței sunetelor în raport cu datele spațiale reflectate
de ochi, realizând capacitatea reflectorie simultană, rapidă dar și succesivă, precum și coordonarea
mișcărilor cu auzul în procesul perceției, analog vederii;

Ochelarii care transformă lumina în impulsuri tactile;

Ochelari ultrasonici pentru orbi;

-Lupe, telelupe, pentru mărirea imaginii

-Proteze oculare

-Panoul de tras la tir, pentru exersarea capacității de localizare spațială a sursei sonore sau
luminoase pentru dezvoltarea atenției auditive și pentru coordonarea motorie, auditivă și vizuală

-Perceptronul, aparat care stimulează fenomene de percepție după modelul funcționării

analizatorului vizual (retina e inoculată cu un mozaic de fotocelule), pe același principiu se folosește
sistemul de calculator digital

-Instalația fotoelectromecanică, destinată formării reprezentărilor în relieg a conturului obiectelor

din mediul înconjurător. Aparatul se bazează pe principiul transformării luminiii în acțiuni mecanice.

-Aparatul locator „Tietinul”, pentru orientare (pt detectarea obiectelor luminate și transformarea
luminii în sunet) –

Fotofon, pentru diferențieri vizuale în activitatea de laborator

-Elektrofalmul sau ochiul electric, pentru orientare în funcție de intensitatea vibrațiilor care sunt
recepționate tactil pe fruntea persoanei nevăzătoare. –

Sistem pentru ghidarea nevăzătorilor prin diferite locuri publice: