Sunteți pe pagina 1din 19

2.

PROIECTAREA UNITĂŢII SERVICE AUTO

2.1. Dimensionarea unei unităţi service auto


Proiectarea unei staţii auto-service are întotdeauna ca element de plecare parcul
de autovehicule ce urmează a fi deservit.Pe baza acestui element se determină
capacitatea unităţii autoservice ce urmează a fi realizată. De aceea, aprecierea parcului
sau altfel spus a clientelei potenţiale trebuie făcută cu atenţie pentru a avea o eficienţa
economică cât mai bună, în sensul evitării supradimensionării unităţii sau realizării unei
unităţi cu capacităţi reduse în raport cu cererea de servicii pe piaţă la ora inaugurării
autoservice-ului.La estimarea parcului disponibil se ţine cont de următoarele aspecte:
numărul autovehiculelor înmatriculate în zonă; creşterea în medie pe an a numărului de
autovehicule în zona construirii unităţii; specificul zonei (turistică, intens tranzitată e.t.c. );
oferta de sevicii auto existentă în zonă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ,
având în vedere că prin realizarea unei unităţi moderne, la standarde calitative ridicate se
poate atrage în mod eficient clientela.
Capacitatea unităţii se determină pe baza necesarului de ore / an – autovehicul,
necesar exprimat pe baza unor date statistice privitoare la frecvenţa lucrărilor (ocazii / an
) şi la durata medie a lucrărilor.
Pe baza capacităţii în ore/ an determintă se determină numărul de posturi, numărul
de angajaţi, de aici rezultând în continuare necesarul de spaţiu şi utilaj.
Concluzionând, la realizarea proiectului pentru o unitate auto-service trebuiesc
parcurse următoarele faze:
1. estimarea parcului disponibil pe baza datelor de la poliţia locală şi Registrul
Auto Român şi a intesităţii traficului de tranzit.
2. determinarea necesarului de ore/ an pe baza datelor statistice de tipul celor
din tabelul: 1.1 ; se alege, funcţie de capacitatea determinată tipul de staţie
service (tip foarte mic, mic, mijlocie, mare)
3. determinarea numărului de posturi de lucru specifice diverselor operaţii (pe
baza aceloraşi date din tabelul: 1.1 funcţie de numărul de schimburi
4. determinarea suprafeţelor necesare şi organizarea (amplasarea ) posturilor
şi halelor ( atelierelor )
5. determinarea necesarului de personal (funcţie de necesarul de ore/an,
timpul disponibil al unui muncitor pe an şi numărul de schimburi ) şi
repartizarea pe posturi.
Tipuri de unităţi service
Staţiile service diferă între ele sub aspectul lucrărilor prestate (a gamei de lucrări
pe care le pot presta) şi sub aspectul capacităţii de producţie (în ore/an). În funcţie de
mărimea şi destinaţia lor, s-au dezvoltat diferite tipuri de auto-service structurate astfel:
auto-service-uri foarte mici, mici, mijlocii şi mari, fiecare cu caracteristicile lor.
Atelierul auto-service de tip mic este destinat efectuării lucrării de întreţinere cu
frecvenţa cea mai mare şi pentru înlăturarea defecţiunilor minore.
Se construieşte cu un număr pănă la 5 posturi de lucru.
Lucrările ce se pot efectua în aceste staţii sunt: spălarea autovehiculului,
schimburile de ulei, gresări, efectuarea unor verificări simple, reparaţii minore.
Capacitatea de lucru a acestor unităţi este de 6.000-30.000 ore/an, în funcţie de
numărul posturilor şi numărul schimburilor adoptate. Aşezarea atelierului (se recomandă)
se face lângă arterele principale ce străbat localităţile, autostrăzi sau în jurul staţiunilor
balneo-climaterice.
Auto-serviceul de tip mic poate efectua: spălarea autovehicului, schimbarea
uleiului, ungere, diagnosticare, reglaje, reparaţii, vânzări de piese de schimb şi articole de
întreţinere a autovehicolelor. Aceste unităţi se construiesc cu 6-10 posturi de lucru din
care cel puţin 3 posturi sunt destinate lucrărilor de întreţinere, iar la celelalte se execută
lucrări de reparaţii, verificări, reglaje.
Capacitatea de lucru a acestor service-uri se situiază la 3.000-60.000 ore/an. Sunt
destinate localităţilor mici sau nodurilor de trafic rutier.
Fig.1.
Autoservice-urile mijlocii sunt destinate localităţilor mai mari şi zonelor cu circulaţie
intensă. Aceste ateliere dispun de 11-25 posturi de lucru.
Din aceste posturi, de obicei 6 sunt destinate pentru lucrările de întreţinere a
autovehiculului, iar celelalte sunt destinate verificărilor, reglajelor şi reparaţiilor.
Autoservice-urile mijlocii sunt destinate pentru toate lucrările de întreţinere şi reparaţii ale
autoturismelor, autoutilitarelor cu capacitate mică de transport (1t) si microbuzelor:
spălare vehicul, schimbare ulei, ungere, protecţie împotriva coroziunii, vânzarea pieselor
de schimb şi articolelor de întreţinere, diagnosticare, verificări în perioada de garanţie,
revizii tehnice periodice (inspecţii), reparaţii, schimbarea pieselor principale, tinichigerie,
vopsitorie.
Capacitatea de lucru a service-urilor mari este de 60.000-100.000 de ore/an cu o
capacitate de 35-75 persoane, în funcţie de numărul posturilor şi numărul schimburilor.
Fig.2.
Autoservice-urile mari au mai mult de 25 de posturi şi sunt construite în raza
oraşelor mari cu grad ridicat de motorizare. În aceste unităţi sunt prestate toate lucrările
menţionate anterior.

Fig.3.
Determinarea suprafeţei postului de lucru general
Se vor determina dimensiunile unui post de lucru general, care să răspundă
cerinţelor lucrărilor de întreţinere şi reparaţii precum şi lucrărilor operaţiilor de
diagnosticare, având la bază idea de „spaţiu aerisit” caracteristică unui service
modern.Astfel, plecând de la clasificarea autovehiculelor funcţie de gabarit, şi de la
rezultatele studiului de nivel întocmit pentru proiectarea standului de diagnosticare a
sistemului de direcţie în ceea ce priveşte dimensiunile de gabarit ale autoturismelor, se
admit ca dimensiuni de gabarit maxime 5 X 1,9 [m] (lungime X lăţime).

Fig.4.
Disţanta dintre automobil şi perete sau o instalaţie tehnologică fixă este prevăzută
la a = 1 m pe care o considerăm suficientă.
În partea din spate a postului de lucru se prevede un spaţiu b= 3m pentru acces
spre toate utilităţile serviceului.
În părţile laterale, distanţa dintre două automobile este 2m. Pentru a ţine cont de
asigurarea posibilităţii efectuării de lucrări în parţile laterale a două autovehicule alăturate
şi de posibilitatea echipării postului cu un elevator, se adoptă o valoare majorată c = 2 m.
În partea din faţă, accesul făcându – se individual pentru fiecare post, este
prevăzută o distanţă de 0.30 m pentru a beneficia de spaţiu suficient şi după închiderea
uşii, distanţă notată cu ‘d’.
Deci (fig. 4 )
Lăţimea postului va fi :
lp = l + c = 1,9 + 2 = 3,9 m
Se adoptă: lp= 4 m
Lungimea postului va fi:
Lp = L + 2 · a + d = 5 + 2 · 1 +0.30 =7.30 m
Unde:
l – lăţimea maximă acceptată pentru autoturism
L – lungimea maximă acceptată pentru autoturism
Suprafaţa postului de lucru:
Sp = Lp · lp = 7.30 · 4 = 29.2 m2;
Acest post de lucru este specific oricărui tip de lucrări de întreţinere şi reparaţii.
Prin dotarea cu o macara mobilă se poate demonta motorul. Testările mobile
computerizate permit utilizarea ca post de diagnosticare a motorului. O parte din posturi,
respectiv toate posturile din atelierul de mecanică, vor fi dotate cu elevatoare pentru
lucrările la partea inferioară a automobilului, aceste lucrări fiind mai dificile şi mai
numeroase, volumul lor fiind aproape jumătate din volumul lucrărilor.
La proiectarea service-ului, funcţie de parcul de automobile ce urmează a fi
deservit şi frecvenţa diferitelor tipuri de lucrări şi durata acestora se calculează numărul
de posturi necesare pentru diverse tipuri de lucrări.
Cu numărul de posturi determinat pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii,
dignosticare şi revizii, se trece la organizarea halei atelierului de mecanică conform
planului de sectorizare în cadrul căreia se exemplifică şi sectorizarea showroom – ului .
În felul acesta, se poate determina preliminar spaţiul necesar pentru
atelierul de mecanică şi utilităţile necesare acestuia (magazie piese, spaţiu pentru
departamentul tehnic,vestiare etc.).
Fig.5.

l0 = Np · LP + 2 · gp + b ;
L0 = Np · lP + U + 2 · gp ;
Unde:
NP – numărul de posturi
lP – lăţimea postului
LP – lungimea postului
gP – grosimea pereţilor
U – distanţa dintre posturile marginale şi pereţi
Suprafaţa necesară:
S0 = L0 · l0 ;

Suprafaţa alocată postului de spălare


Pentru staţia de spălare se alocă o incintă separată, identică cu cea pentru standul
de direcţie, spaţiu considerat suficient pentru staţia de spălare.
Amplasarea incintelor de spălare se face ca în schiţa din figura de jos, urmărindu-
se obţinerea unei amplasări (organizări generale) judicioase.
Fig.6.

Lungimea atelierului de spălare şi a standului de direcţie, Las


Las = Nps · Lps +U
Lăţimea atelierului de spălare şi a standului de direcţie, las
las=Nps ·lps +b + ldir.
Lps – lungimea postului de spălare
lps – lăţimea postului de spălare
Nps – numărul posturilor de spălare.
U – distanţa dintre post şi pereţii laterali
Având în vedere faptul că operaţia de spălare necesită un spaţiu mai mare se
adoptă :
lps = 5 m;
lungimea postului de spălare rămâne aceeaşi şi anume :
Lps = 7,30 m

Suprafaţa postului pentru tinichigerie-vopsitorie


Ca şi în paragraful destinat determinării suprafeţei unui post de lucru general,
pentru determinarea suprafeţei necesare a postului pentru lucrări de tinichigerie-
vopsitorie se pleacă de la dimensiunile de gabarit ale automobilului.
Se admit aceleaşi dimensiuni de gabarit: (5,0 X 1,9) m.
Postul pentru acest gen de lucrări necesită deasemenea o suprafaţă largă din
următoarele motive: necesitatea unei bune ventilaţii (aerisiri), deoarece se lucrează cu
materiale nocive (grunduri, chituri, vapori de diluant, praful rezultat la şlefuirea
suprafeţelor chituite; necesitatea unui spaţiu lateral suficient datorită lucrărilor frecvente la
părţile laterale ale autovehiculului (schimbarea sau repararea aripilor sau uşilor).
În cazul de faţă, prin conceperea service-ului auto cu hale individuale pentru
fiecare atelier în parte adoptăm un spaţiu cât mai aerisit cu următoarele valori pentru
cotele: a şi c : a = 1,5 m ; c = 2,5 m.
Rezultă astfel:
lungimea postului pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie Ltv = 8 m;
lăţimea postului pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie ltv = 4,5 m.
Suprafaţa postului:
Sptv = Ltv · ltv = 8 · 4,5 = 36 m2;
Această suprafaţă se atribuie în proiect şi pentru incinta de uscare (cuptor pentru
uscare), cu care, opţional poate fi dotat atelierul (funcţie de mărimea acestuia).
Lungimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie:
Latv = Nptv · ltv + gp +U
Nptv – numărul posturilor pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie.
gp – grosimea pereţilor
U – distanţa dintre posturile marginale şi pereţi
Lăţimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie:
latv = Nptv · Ltv + b + Lm.p.
Lm.p. – lungimea magaziei de piese
* Obs: pentru hala de vopsitorie-tinchigerie, spaţiul nu poate lipsi sau fi
folosit ca spaţiu suplimentar, accesul în hală făcându-se prin uşi plasate în faţa posturilor.

2.1.1. Calculul principalilor parametri ai unei staţii service


Se vor prezenta etapele de calcul şi relaţiile generalizate pentru determinarea
rapidă (orientativă) a principalelor caracteristici ale unei staţii service (suprafaţa necesară,
numărul de posturi, numărul de muncitori) care să fie capabilă să deservească un anumit
parc de autovehicule.
Pe baza rezultatelor obţinute se poate întocmi un calcul economic preliminar.
Estimarea necesarului de întreţinere şi reparaţii (T)
Determinarea necesarului de întreţinere şi reparaţii
Estimarea parcului disponibil
Estimarea necesarului de întreţinere şi reparaţii are la bază numărul
autovehiculelor ce urmează a fi deservite (parcul disponibil).
Estimarea parcului disponibil (P1) se face pe baza unui studiu ce va analiza
urmatoarele aspecte:
• numărul de autovehicule înmatriculate în zona;
• posibilităţile de creştere a numărului de autovehicule în zonă;
• valorile de trafic ( tranzit) şi specificul turistic al zonei;
• oferta de întreţinere şi reparaţii deja existente în zonă, sub două aspecte:
cantitativ (ore/an) şi calitativ.
Se face funcţie de frecvenţa medie a diferitelor lucrări la un autovehicul, şi de
durată medie a lucrării respective. Frecvenţa medie a unei lucrări şi durata medie
de execuţie se determină static. Cu aceste date se întocmeşte un tabel de tipul
celui următor.
Tabelul 1
Durata medie Frecvenţa
Denumirea lucrării
(ore lucrare) lucrării(ora,zi,an)

simbol valoare simbol valoare

Spălarea şi uscarea caroseriei tsc 0,1 fsc 18


Spălarea părţii de sub autovehicul tss 0,2 fss 2
Protecţie anticorozivă tpc 0,5 fpc 0,5
Diagnosticare td 0,2...0,4 fd 2
Lucrări legate de ungere tu 0,5 fu 1,4
Verificări periodice tvp 2,5...10 fvp 1
Inspecţie tehnică periodică tRT 0,6 fRT 0,5
Reparaţii tR 3...6 fR 2...3
Schimb piese principale motor tM 8 fM 0,15
Schimb piese principale transmisie tT 4 fT 0,1
Schimb piese principale punte faţă tPF 5 fPF 0,1
Schimb piese principale punte spate tPS 4 fPS 0,1
Schimb piese princ. mec. de direcţie tMD 2 fMD 0,1
Tinichigerie-vopsitorie tTV 24 fTV 0,1...0,4
Alegerea tipului de unitate service
Funcţie de capacitatea în ore/an se disting următoarele tipuri de staţie service:
- 6.000-30.000 ore/an; (1-5 posturi de lucru) – service de tip foarte mic;
- 30.000-60.000 ore/an; (6-10 posturi de lucru) – service de tip mic;
- 60.000-100.000 ore/an; (11-25 posturi de lucru) – service de tip mijlociu;
- peste 100.000 ore/an; (peste 25 posturi de lucru) – service de tip mare.
2.2. Determinarea numărului de posturi necesare
Numărul de posturi de lucru pentru o lucrare sau un grup de lucrări specifice se
determină astfel:

p ⋅ ti ⋅ f i
N pi =
z ⋅ ns ⋅ T ⋅ α ⋅ m

Unde:
z – numărul zilelor lucrătoare pe an

z = zc – zn – zR = 365 – 104 – 4 = 257


zc – zile calendaristice
zn – zile nelucrătoare
zR – zile pentru reparaţii
p – procent pentru întreruperi planificate
Ns – numărul schimburilor
T – durata schimbului
α - coeficient de îndeplinire a normelor
m – numărul de muncitori pe post
ti – durata medie a lucrării (i) (tabelul 1)
fi – frecvenţa medie a lucrării (i) (tabelul 1)

Numărul posturilor pentru spălarea autovehiculului

P ⋅ (t sc ⋅ f sc + t ss ⋅ f ss ) P ⋅ (0,1 ⋅18 + 0,2 ⋅ 2)


Nps = = = 6 ⋅10 −4 ⋅ P
Z ⋅ ns ⋅ Ts ⋅ α ⋅ m 257 ⋅ 2 ⋅ 8 ⋅ 0,9 ⋅1

În acest „algoritm” de proiectare se adoptă Nps = 1, indiferent de tipul service-ului.


Pentru service-urile de tip mare, în funcţie de necesităţi se pot adopta două posturi de
spălare.
Posturi pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie
Pentru toate tipurile de unităţi, exceptând cele de tip foarte mic, numărul posturilor
pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie se adoptă Npd = 1.
Posturi pentru diagnosticare şi verificări periodice
Numărul posturilor pentru diagnosticare şi verificări periodice se determină astfel:

P ⋅ ( f d ⋅ t d + tvp ⋅ f vp ) P ⋅ (2 ⋅ 0,3 + 5 ⋅1)


N pd = = = 10 −3 ⋅ P
Z ⋅ ns ⋅ Ts ⋅ α ⋅ m 245 ⋅ 2 ⋅ 8 ⋅ 0,7 ⋅ 2

Deci Npd = 10-3· P;


fd; td; tvp; fvp – vezi tabelul 1
Tabelul 2
P < 1500 1500-2500 2500-3500 3500-4500 4500-5500
Npd 1 ... 2 2 ... 3 3 ... 4 4 ... 5 5 ... 6

Numărul posturilor pentru întreţinere, reparaţii curente şi capitale


NpiR – se determină direct din tabelul 3
Tabelul 3
P NpiR P NpiR P NpiR
<500 1 1900 – 2450 6 ... 7 3600 - 3950 11 ... 12
500 – 850 2 ... 3 2450 – 2600 7 ... 8 3950 - 4300 12 ... 13
850 – 1200 3 ... 4 2600 – 2900 8 ... 9 4300 - 4650 13 .... 14
1200 – 1550 4 ... 5 2900 – 3250 9 ... 10 4650 - 5000 14 ... 15
1550 – 1900 5 ... 6 3250 – 3600 10 ... 11 5000 - 5300 15 ... 16
Numărul posturilor pentru inspecţie tehnică

P ⋅ (tit ⋅ f it ) P ⋅ (0,6 ⋅ 0,5)


N pit = = = 0,5 ⋅10 −3 ⋅ P
Z ⋅ ns ⋅ Ts ⋅ α ⋅ m 245 ⋅ 2 ⋅ 8 ⋅ 0,7 ⋅ 2

Numărul posturilor pentru tinichigerie vopsitorie


Pentru determinarea NPTV se utilizează tabelul 4
Tabelul 4

P NPTV P NPTV
< 760 1 ... 2 2800 - 3300 6 ... 7
760 - 1260 2 ... 3 3300 - 3800 7 ... 8
1260 - 1760 3 ... 4 3800 - 4300 8 ... 9
1760 – 2280 4 ... 5 4300 - 4800 9 ... 10
2280 - 2800 5 ... 6 4800 - 5300 10 ... 11

Din aceste posturi, opţional unul se poate aloca pentru incinta de uscare rapidă,
sau se adoptă un post în plus.
Alte posturi, Npx
Numărul total de posturi de lucru care se vor determina pe baza relatiilor stabilite
în paragrafele anterioare, dimensiunile halelor unităţii service, va ţine seama şi de
dotările suplimentare opţionale: maşina de rectificat, strung, maşina de găurit, polizor,
prese, stand pentru pompe de injecţie, incinta pentru spălarea preselor.
Având în vedere că este puţin probabil să se lucreze la toate aceste posturi
simultan, se consideră că se poate face una din următoarele grupări (repartiţii) pe postul
„bloc” ale cărui dimensiuni au fost stabilite anterior si anume: 4 x 7,30 m2:
polizor, maşina de găurit, strung, presa
maşina de rectificat, incinta pentru spălare, stand pompe injecţie.

2.3. Dimensiunile halelor


L0 =Np · lp + 2 · gp ;
Las = N · lps + U;
Latv = Nptv · ltv + gp +U
l0 = Np · Lp + 2 · gp + b
las = Nps · Lps + b + Ldir.
latv = Nptv · Ltv + b + Lm.p
Lungimea totala (vezi notaţiile de la pagina 7):
Lt = L0 + Las + Latv + Ls
Latimea totala:
lt = l0 + las + latv + ls
unde: Ls – lungimea showroom- ului
ls – lăţimea showroom- ului
Concluzie
1. În concluzie se parcurg etapele:
2. Se determină parcul de autovehicule P, disponibil;
3. Necesarul de ore de muncă: Tm = 28 · P (ore/an)
4. Funcţie de Tm se alege tipul service-ului şi (preliminar) schema de
organizare a halelor principale
5. Se determină numărul de posturi necesare:
6. Np = Npd + NpiR + NiT + Npx
7. Se adoptă câte un post pentru spalare, respectiv stand de diagnosticare a
direcţiei.
8. Se determină dimensiunile halelor, pe baza cărora se poate face un calcul
economic preliminar (al construcţiei).

2.4. Dimensionarea magaziilor


Calculul suprafeţei totale Sm pentru magazii se face aproximativ pe baza
indicilor de suprafaţă specifică pentru un autoturism, în metri pătraţi cu urmatoarea
relaţie:
Sm = N · sm ; [m2]
unde: - N - numărul de autovehicule pentru care trebuie asigurată rezerva
de piese şi / sau lubrifianţi;
- sm - suprafaţa specifică materialului de depozitat pentru un
autovehicul; sm este dat în tabelul 5.
Tabelul 5

Tipul pieselor (materialelor) depozitate sm

- agregate şi piese de schimb 1,2 ... 1,3


- anvelope 0,25 ... 0,35
- uleiuri şi unsori 0,3 ... 0,6
2.5. Calculul încălzirii atelierului
Încălzirea se face cu instalaţii de încălzire centrală cu apă fierbinte. Ca
agent termic se utilizează apa supraîncălzită la 150°C. Parametrii aerului sunt daţi în
tabelul 6.
Tabelul 6
Destinaţia încăperii temperatura [°C]

Spălare 15°C

Hala principală 18°C

La calculul încălzirii halelor trebuie să se ţina cont în afară de pierderile de


caldură prin pereţi şi de pierderile de căldura pentru încălzirea autovehiculelor reci ce
intră în atelier, şi de încălzirea aerului rece ce pătrunde odată cu intrarea autoturismului.
Cantitatea maximă de căldură necesară încălzirii autovehiculului rece:

Qa = ∑ m ⋅ cm ⋅ Δt − ∑ m1 ⋅ cm1 ⋅ Δt1 [Kcal/h]


unde:
m, m1 - masele părţilor de autovehicul cu temperatura cea mai mică sau
respectiv, cea mai mare, decât temperatura halei in Kg;
c - căldura specifică:
c = 0,1 pentru părţi metalice;
c = 0,5 pentru alte materiale;
Δt, Δt1 - diferenţele de temperatură dintre parţile reci, respectiv calde şi
temperatura din hală.
Temperatura medie a:
• motorului încălzit şi a apei din radiator se adoptă: tm = 50°C;
• parţilor reci se adoptă cu 10°C peste temperatura de calcul a aerului
exterior
Durata încălzirii se adoptă 1 ora pentru autoturisme, 2 ore pentru
autocamioane şi autobuze din care 70% se absoarbe în prima oră, 3 ore pentru
motoarelor de autocamioane şi autobuze. Răcirea încăperii ca urmare a deschiderii
uşilor, atinge valoarea maximă la ieşirea şi intrarea autovehiculului.
Cantitatea de căldură necesară încălzirii aerului rece pătruns:
; [Kcal/h];
τ
Qu = 0,24 ⋅ ma ⋅ (ti − te ) ⋅
60
unde:
ma - masa aerului rece pătruns în hală, [Kg/h];
ti, te - temperatura interioară, exterioară [oC];
τ - durata menţinerii uşi deschise în minute într-o ora.
Cantitatea de aer rece pătrunsă depinde de direcţia şi viteza vântului, ti, te
şi dimensiunile uşii:
Cantitatea de căldură ce se pierde prin conducţie şi convecţie prin pereţi se
poate calcula cu expresia:

Q p = λt ⋅ S h ⋅ (ti − te )
[Kcal/h];
unde:
λt - coeficient total de transfer al căldurii prin pereţi;
λt - (1,3 ... 1,7) [Kcal/m2·h·grad];
Sh - suprafaţa totală de schimb de căldură;
Cantitatea de caldură totală necesară:
Qt = Qat + Qu + Qp
Consumul orar de combustibil pentru încălzire:

Qt
Gc =
ηinst ⋅ Qi [Kg/h];
unde:
ηinst - randamentul instalatiei; ( ηinst = 0,96);
Qi - puterea calorica inferioară;

2.6. Calculul ventilaţiei aerului


Destinatia principală a instalaţiei de ventilaţie este de a evacua gazele
rezultate în urma manevrării autovehiculelor in hale. Compozitia gazelor de evacuare
depinde de sortimentul de combustibil utilizat de starea tehnica a motorului si de regimul
de funcţionare. Din componentele gazelor de evacuare cele mai periculoase pentru
sanatatea oamenilor sunt: monoxidul de carbon (CO), hidrocarburile nearse pentru
m.a.s.- uri, iar pentru m.a.c.-uri monoxidul de carbon, oxizii de azot, aldehidele şi
particulele.
Limitele admisibile pentru concentratia gazelor nocive in incaperi, sunt:
- monoxid de carbon: 0,03 g/m3
- oxizii de azot: 5 g/m3
- aldehide: 30 g/m3
La o activitate intr-o atmosfera poluata, mai putin de 1-2 ore, concentratia
admisa a monoxidului de carbon poate atinge 0,05 mg/h, iar durata activităţii mai putin de
1/2 h, pana la 0,1 mg/h.
In statia proiectata se vor prevedea exhaustoare la fiecare post de lucru, emisiile
poluante fiind doar rezultatul manevrarii autovehiculelor pe posturi.
Consumul de combustibili C al unui motor cu carburator, la o viteza de deplasare a
automobilului in atelier cu o viteza de 5-6 Km/h, se calculeaza cu expresia:
C = (0,6 ... 0,8) · Vt [Kg/h];
unde:
Vt - cilindreea totala a motorului [dm3]
Cantitatea de monoxid de carbon evacuata din motorul cu aprindere prin scânteie
este:

Ga τ
Gca = 15 ⋅ C ⋅ ⋅
1000 60 [Kg/h];

unde:
Ga - continutul gravimetric de noxe in gazele de evacuare, %;
τ - timpul de funcţionare a motorului, [min];

Timpul τ se determina considerand aproximativ:


1 min pentru intrare si asezare pe post;
1 min pentru iesire;
0.5 min pentru fiecare 10 m parcursi;
2 min pentru incalzirea motorului.

Cantitatea de CO, NOx evacuata de motorul cu aprindere prin comprimare in 4


timpi pentru fiecare componenta in parte se stabileste cu relatia:

Gu ⋅ τ
GCO ( NO X CH ) = (160 + 13,5 ⋅ Vt ) ⋅
100 ⋅ 60

pentru intrarea autovehiculului in hala si asezarea pe post.


Cantitatea de aer necesara pentru diluarea gazelor nocive se calculeaza cu
relatia:
pentru m.a.s.
10 6 ⋅ GCO
Gaer = [m3/h];
GaCO − GasCO

pentru m.a.c.

106 GCO 106 GNOx 106 GHC


Gaer = + +
GaCO − GasCO GaNOx − GasNOx GaCH − GasCH

unde:
GaCO, GaNOx, GaCH - concentratii admisibile;
GasCO, GasNOx, GasCH - concentratii in zona de aspiratie;
Debitul aerului la canalele de ventilaţie trebuie să fie de 200… 250 m3/h (la o
distanţă de 1m de locul de muncă), viteza de 2… 2,5 m/s, unghiul de 45o faţă de planul
orizontal, temperatura aerului între 16 şi 25 oC.

2.7. Organizarea posturilor


- posturile halei principale; sunt necesare:
- Npd - posturi de diagnosticare;
- Npit - post inspectie tehnica;
- Npir - posturi pentru lucrari de intretinere si reparatii;
- Npx - alte posturi;
Posturile de diagnosticare se organizeaza astfel:
postul de lucru nr.1, se echipează cu tester mobil computerizat, raft cu scule si
dispozitive de diagnosticare tester echipat cu pneumometre;
postul de lucru nr.2 se echipează cu stand pentru verificarea si reglarea sistemului
de directie;
postul de lucru nr.3 se echipează cu elevator si tester mobil computerizat; acest
post se va putea utiliza si pentru inspectii tehnice….
Postul pentru inspectie tehnica va fi dotat conform RNTR
Posturile de intretinere vor fi echipate cu elevatoare in principal si bancuri
de lucru;
şi cu macarale mobile, dispozitiv pentru extragerea uleiului din carter, etc.
Alte posturi: vor fi echipate cu polizor, masina de gaurit, masina de
rectificat, strung de atelier, masina de echilibrat, maşină de echilibrat roţi ,presa pentru uz
general, incinta de spalare.
Pe postul de rezerva se poate instala un stand pentru verificarea pompelor
de injectie.
Atelierul se poate echipa cu o instalatie centralizata de aer comprimat, cu
racorduri la fiecare post de lucru.

2.8. Calculul parcarilor


Suprafata necesara pentru parcarea unui singur automobil:

⎛ D⎞
S a = ⎜ L + x + ⎟ ⋅ (l + y )
⎝ 2⎠ [m2] ;

unde:
L,l - dimensiunile de gabarit ale automobilului;
x,y - distantele de siguranta [m] ;
D - latimea culuarului de trecere.

Distanta de siguranta între automobile stationate alaturat (y) pentru


automobile pana la 5 metri lungime, la intrarea cu fata este y = 1 m.
Distanta de siguranta intre automobilele stationate pe posturi infundate si
cele ce se deplaseaza este x = 0,3 m
Valoarea minima a latimii culoarului de trecere este D = 6 m.
In cazul parcarii laterale cu autovehiculele stationate unul dupa altul,
distanta intre autovehicule z = 0,5 [m]
Suprafaţa totală de parcare se determină prin înmulţirea Sa cu numărul de
autovehicule care pot fi parcate zilnic.