Matei Elena-Bianca

Grupa 6, anul II, AS

1. Ce este politica sociala si care sunt functiile ei?

Politica socială cuprinde activităţi şi principii ale societăţii care orientează modul în care statul
intervine şi reglementează relaţii între indivizi, grupuri, comunităţi şi instituţii sociale.

Politica socială include planuri şi programe pentru a asigura securitatea economică şi bunăstarea
socială, accesul la educaţie şi sănătate, combaterea criminalităţii şi efectelor negative ale crizelor
economice identificate în şomaj, sărăcie şi excludere socială.

Functiile politicii sociale sunt : functiile reglative, functiile compensatorii, functiile de aparare,
functiile protective, functiile de satisfacere a unor nevoi colective.

Funcţiile reglative sunt legate de faptul că mecanismele de reglare specifice pieţei nu

pot prin ele însele să asigure bunăstarea socială fiind nevoie de intervenţia statului.
Funcţiile compensatorii se mobilizează împotriva unor consecinţe negative asupra
societăţilor care-şi au originea într-un anumit tip de dezvoltare ce nu utilizează în
totalitate forţa de muncă şi nu poate contracara inegalitatea social-economică.
Funcţiile de apărare caută să lupte împotriva unor perturbări interne cauzate de o
rată înaltă a criminalităţii, folosirea drogurilor, violenţă.
Funcţiile protective au în vedere protejarea populaţiei în raport cu anumite situaţii de
risc care au devenit din ce în ce mai numeroase în societăţile contemporane. Aici intră
asigurările de bătrâneţe, de boală sau incapacitate de muncă. Tot în acest context se
înscrie şi politica de protecţie a unor grupuri sociale defavorizate cum ar fi persoanele cu
handicap, familiile numeroase, adolescenţii şi tinerii.
Funcţiile de satisfacere a unor nevoi colective sunt legate de acele nevoi colective care
nu pot fi acoperite eficient prin mecanismele de funcţionare specifice pieţei.
Învăţământul, sănătatea, cultura , ştiinţa întră în sfera politicilor sociale prin acele
programe care au drept obiectiv asigurarea accesului la servicii educaţionale, medicale, la
ceea ce reprezintă dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică.
 2. Care sunt cele patru argumente majore în favoarea unei politici sociale
comune a Uniunii Europene ?

Cele patru argumente majore în favoarea unei politici sociale comune a Uniunii Europene sunt :
libera circulaţie a muncitorilor, dumpingul social şi turismul social, eficienţa economică şi
coeziunea socială.

Coeziunea socială - cel mai recent şi mai cuprinzator concept de la baza politicii sociale,
susţine în fapt o politică mult mai largă a Uniunii Europene: politica de coeziune . Acest
uriaş domeniu de activitate este finantat din 3 fonduri structurale :
- Fondul European pentru Dezvoltare Regională
- Fondul European Social
- Fondul European pentru ,,Ghidare" (asistenta) si Garantare Agricola
Libera circulaţie a muncitorilor decurge în mod evident din principiul fundamental al
liberei circulaţii a persoanelor în Uniunea Europeană. Pentru ca acest principiu să fie
deplin funcţional era nevoie să se asigure ,,transferabilitatea drepturilor lucrătorilor
dincolo de graniţele naţionale" astfel încât persoanele care se angajează într-o altă ţară să
nu-şi piardă securitatea socială de care s-au bucurat în ţara lor de origine.
Eficienţa economică. Deşi poate părea paradoxal, eficienţa economică a constituit un
argument serios în favoarea dezvoltării politicii sociale a Uniunii Europene. Prin
serviciile specifice pe care le asigura, politica socială poate însemna, pe lânga legitimitate
politică pentru regimul industrial-capitalist, o forţă de muncă mai sănătoasă şi mai bine
educată, ceea ce se traduce într-o creştere a eficienţei economice.
Dumpingul social şi turismul social, ca riscuri majore ale inegalităţilor privind
standardele de viaţă din ţările membre, au apărut in anii '60 şi s-au intensificat în anii
'70-'80 tocmai ca urmare a realizării liberei circulaţii a muncitorilor pe teritoriul Uniunii
Europene. În contextul dispariţiei frontierelor, ţările cu nivele joase de protecţie socială
puteau efectiv să-şi ,,exporte" surplusul de forţă de muncă internă spre ţările puternic
dezvoltate, prin această formă de turism social.
 3. Ce este si care sunt elementele esenţiale ale modelului social european?

Conceptul de model social european este astăzi un concept răspândit la nivel european şi
recunoscut oficial, find menţionat frecvent în documentele oficiale ale Uniunii Europene. Deşi i
se acordă diferite responsabilităţi, modelul social european nu este definit explicit, ci doar
caracterizat prin sisteme sociale capabile să le ofere cetăţenilor un nivel ridicat de protecţie
socială şi coeziune socială.

Printre cele mai clare definiţii oficiale ale termenului se numără însă, cea menţionată în
Concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Nisa din decembrie 2000, unde descrierea
Agendei Sociale Europene stipulează: „modelul social european – caracterizat în particular de un
sistem care oferă un nivel ridicat al protecţiei sociale, de importanţa dialogului social şi de
serviciile de interes general care acoperă activităţile vitale pentru coeziunea socială – se bazează
în ciuda diversităţii sistemelor sociale ale Statelor Membre – pe un fundament comun de valori”.

Elementele esenţiale modelului social european sunt :

- un nivel ridicat al protecţiei sociale cu servicii de interes general
- existenţa dialogului social, care presupune coordonarea politicilor cu acordurile
colective, negociate de partenerii sociali
- o atenţie deosebită acordată coeziunii sociale
- un set de valori esenţiale comune, ca de pildă: pluralismul politic, politica
nediscriminatorie, toleranţa, solidaritatea şi egalitatea între femei şi bărbaţi, un nivel cât
mai ridicat al ocupării, creşterea durabilă şi neinflaţionistă, competitivitatea economică,
calitatea vieţii şi a mediului înconjurător.

4. Prezentati un scurt istoric al politicilor sociale in UE!

Instituţiile religioase au reprezentat multă vreme cadrul teoretico-ideologic şi acţional în

eforturile de a găsi o rezolvare problemelor sociale dificile.

Au apărut spitalele care aveau rolul de a asigura un acoperiș pentru săraci și pentru persoanele cu
handicap.
Cu trecerea timpului Biserica Romană, a publicat un document numit Decretum prin care afirmă
că bogaţii au obligaţia morală de a-i ajuta pe cei săraci.

În 1531, în Anglia, au apărut primele reglementări cu privire la ajutorul destinat celor săraci ,
prin care judecătorii locli primesc împuternicire pentru a elibera certificate de cerșetor pentru
anumite categorii de persoane.

Peste 70 de ani, în 1601, apare o reglementare extrem de importantă, ce va codifica pentru

aproximativ două sute de ani tratamentul social al celor săraci şi dezavantajaţi. Această
reglementare stabilea administrarea ajutorului pentru săraci la nivel local prin taxe plătite de toţi
membrii unei parohii, organizează programe de ucenicie pentru copiii săraci, dezvoltă ateliere de
lucru pentru persoanele dependente.

În 1795 este inaugurat în Anglia sistemul Speenhamland prin care se introduce un prag al
sărăciei. Ori de câte ori veniturile gospodăriilor se plasau sub acest prag se ofereau unele subsidii
în funcţie de preţul pâinii şi de numărul persoanelor dependente din respectiva gospodărie.

În Germania, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Otto von Bismarck pune bazele unui sistem de
asigurare a sănătăţii (1883), urmat de unul de asigurări în caz de accident. Apar programe de
asigurare în caz de bătrâneţe şi invaliditate. Sistemul german va deveni un model pentru
programele de politică socială pentru multe ţări europene.

5. Conform clasificarii lui Gosta Esping-Andersen, se pot distinge trei mari

tipuri de regimuri politice ale bunăstării (Welfare State Regimes): regimul
liberal (american), regimul conservator (german) şi regimul social-
democrat (scandinav). Prezentati unul la alegere!

Modelul conservator, aplicat în majoritatea ţărilor europene în frunte cu Germania, are o

pronunţată bază ocupaţională şi asigură proporţionalitatea beneficiilor sociale cu veniturile
directe obţinute din muncă. Având în centrul său sistemul tradiţional al asigurărilor, securitatea
socială este finanţată nu din impozite plătite statului ci din contribuţiile angajaţilor şi
angajatorilor la fondurile autonome de asigurări. Fiscalitatea este rezonabilă iar politicile
economice au un pronunţat caracter liberal.

6. Analizati, la alegere, un agent al politicilor sociale!

Mișcările sociale reprezintă un agent al politicilor sociale. Acestea sunt definite ca organizații
care apără sau promovează interesele membrilor săi.

Alain Touraine stabilește trei principii și trei funcții ale mișcărilor sociale. Primul at fi principiul
identității care arată pe cine reprezintă o mișcare, ce interese apără sau promovează, urmatorul
este principiul opoziției care reflectă faptul că o mișcare luptă întotdeauna împotriva unui blocaj,
rezistențe, iar cel din urmă este principiul totalității. Cel din urmă evidențiază tipul de valori în
numele cărora o mișcare acționează, valori considerate ca fiind ale întregii societăți.

Mișcările sociale îndeplinesc funcții de mediere, de clarificare a conștiinței colective și de

presiune asupra autorităților publice.