Sunteți pe pagina 1din 2

Lucrare individuală la Psihologia personalității

elaborat de Leahu Svetlana, gr.23 b

1. Valentina Botnari în lucrarea „Potențialul învățării transformative în dezvoltarea


gîndirii independente la adolescenți” sa bazat pe cercetările savanților Potter B., Presley
S., Neacșu I., care au cercetat teoria : „Gândirea independentă este capacitatea de a gândi
în afara regulilor stabilite şi prescrise de alţii, (tendinţa spre nonconformism), combinate
cu capacitatea de a evalua modul în care propriile ipoteze, interpretarea informaţiilor şi
evenimentele corespund convingerilor personale . Aceasta înseamnă încredere în propria
capacitate de a emite judecăţi și raționamente inedite chiar dacă acestea sunt în
contradicţie cu ceea ce spun alţii.”
2. Valentina Botnari în lucrarea „Absenteismul școlar: esență, cauze, factori” sa
bazat pe studiile lui Tyerman și Reid care au descoperit următoarele: Tyerman a
descoperit că doi dintre factorii de risc sunt contextul familial şi cel social . Reid, într-un
studiu desfăşurat pe un eşantion de 128 de absenţi persistenţi şi două grupuri de control
combinate (n=384), a raportat faptul că factorii ce aveau legătură cu contextul şcolar,
precum intimidarea, curriculumul sau metodele slabe de predare, sunt principalii factori
într-o majoritate de cazuri de absenteism.
3. Țapu Grigore în lucrarea „Problematica relației fiică-mamă” folosește, toeria
cunoscutei psihianalistei M. Klein care recunoaşte că relaţia timpurie a copilului cu tata
este modelată parţial de relaţia cu mama, precum și teoria reprezentanţilor şcolii
psihanalitice franceze (J. Lacan,1972, J. Deleuze, 1998), care susţin că pentru copil mai
puţin contează tatăl real, decât ceea ce mama le vorbeşte copiilor despre tata. Dacă relaţia
dintre fiică şi mamă este de la bun început o relaţie dintre un Eu şi un Tu, apoi relaţia
dintre fiică şi tată este mai degrabă o relaţia dintre un Eu şi un El sau un Altul. Evoluţia
acestor două sisteme relaţionale fiică-mamă, fiică-tată urmează să se desfăşoare pe două
căi diferite: în cazul relaţiei fiică-mamă se va merge de la Tu spre Celălalt, în cazul relaţiei
fiică-tată de la poziţia Celuilalt spre poziţia de Tu.
4. Antoci Diana în lucrarea „Inteligența emoțională a tinerilor și adulților” descrie
teoria remarcabililor cercetători P. Salovey și J. Mayer care au definit inteligența
emoțională drept „o formă de inteligență socială care implică capacitatea de a monitoriza
emoțiile proprii și ale altora, de a face deosebire între ele și de a folosi aceste informații
pentru a gândi și a acționa”.
5. Antoci Diana în lucrarea „Inteligența emoțională a tinerilor și adulților” relevă
teoria cercetătoarei M. Rocco, care evidențiază că, cunoașterea emoțiilor care ține de
capacitatea de a recunoaște sentimentele atunci când apar şi de a nu le elimina dacă nu ne
convin: „Sunt furios / furioasă!” în loc să-mi „înghit” furia sau să iau un calmant;
gestionarea emoțiilor reflectă capacitatea de a aborda emoțiile neplăcute, după ce le-am
acceptat că le simțim. „Îmi ocup timpul cu o activitate care mă face să mă simt bine”;
automotivarea se referă la emoții care ne fac mai puternici sau mai neputincioși;
recunoașterea emoțiilor ține de identificarea cu precizie a emoțiilor şi elaborarea propriului
„sistem de lucru” cu ele.
6. Valentina Mîslițchi în lucrarea „Manifestarea comportamentului agresiv la copiii
de vîrstă preșcolară” abordează teoria lui R. Vincent. R. Vincent va observa primele
manifestări ale agresivităţii interpersonale în jurul vârstei de doi ani, când copilul vrea cu
orice preţ jucăria altuia. R. Vincent ca şi alţi cercetători, regăsesc germenii agresivităţii
atât în unele tendinţe instinctive, dar mai ales în comportamentul instrumental desprins din
situaţiile ce se creează în activitatea de joc, precum dorinţa de a obţine o jucărie ce se
loveşte de refuzul celuilalt copil de a o ceda. Însă nici în acest caz nu se poate vorbi în
primă fază de o intenţie de rănire îndreptată împotriva celuilalt, ci mai curând ar fi vorba
de manifestări cu caracter de opoziţie şi rivalitate. Poate cel mai interesant aspect, cu
implicaţii directe asupra manifestărilor de intenţie, este legat de judecăţile ce se desprind
din aceste situaţii.
Spre exemplu, copilul ce obţine jucăria printr-un act de agresiune, ar putea asocia
agresivitatea cu obţinerea recompensei, iar acest fapt va duce la un comportament
premeditat, orientat împotriva altor persoane.
7. Pavlenco Lilia în lucrarea „Siguranța psihologică în mediul educațional” s-a bazat
pe conceptele lui I. Baeva care reflectă următoarele: În urma unor studii (I. Baeva, 2006)
au fost stabiliţi următorii indicatori ai caracteristicilor psihologice ale mediului educațional
importanți pentru profesori: confortul emoțional, capacitatea de a solicita ajutor,
capacitatea de a manifesta inițiativă și activitate în situații de interacțiune cu administrația.
La fel, s-a dovedit că există relații între caracteristicile psihologice ale mediului
educațional și caracteristicile personale, emoționale și comunicative ale participanților săi.
S-a relevat că schimbările pozitive ale caracteristicilor psihologice ale mediului
educațional contribuie la îmbunătățirea indicatorilor de sănătate mintală a participanților
săi.