Sursa 3

Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945
Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Universitatea Transilvania din Braşov

Şcoala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Design de produs, Mecatronică şi Mediu
Ing. Leonard Gabriel MITU
Metode și mijloace de analiză a

comportamentului materialelor din structura
biosistemelor
Methods and techniques for bio-system’s
materials behaviour analysis
Conducători ştiinţifici:
Prof.dr.ing. Ileana-Constanţa ROŞCA
Universitatea Transilvania din Braşov, România
Prof.dr. SANTIAGO Ferrandiz Bou
Unisitatea Politehnica din Valencia, Spania
BRAŞOV, 2013
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
D-lui (D-nei) ..............................................................................................................
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 5964 din 25.07.2013
PREŞEDINTE: Prof. univ. dr. ing. Olimpiu MUNTEANU

DECAN - Facultatea de Design de Produs şi Mediu,
Universitatea “Transilvania”din Braşov
CONDUCĂTORI ŞTIINŢIFICI: Prof. univ. dr. ing. Ileana Constanţa ROŞCA
Prof. univ. dr. Ferrandiz Bou SANTIAGO
Universitatea Politehnica din Valencia, Spania
REFERENŢI: Prof. univ. dr. ing. Corneliu MUNTEANU
Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” din Iaşi
Prof. univ. dr. Juan LOPEZ
Prof. univ. dr. Octavio FENOLLAR
Prof. univ. dr. ing. Luciana CRISTEA
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 13.12.2013, ora 1400,
Sala E24 (Căsuţa Solară).
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

le transmiteţi în timp util, pe adresa mituleonard@yahoo.com
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.
Vă mulţumim.
2
CUPRINS
Pg. Pg.
teză rezumat
Cap. 1. Introducere 19 5
Cap. 2. Stadiul actual al cercetării în domeniul tezei 23 7
2.1. Introducere 23 7
2.2. Materiale utilizate în structura biosistemelor 26 7
2.3. Stadiul actual al cunoaşterii şi cercetării în domeniul comportamentului 46 8
materialelor utilizate în structura biosistemelor
2.4. Metode pentru determinarea, studiul şi controlul comportamentului mecanic şi 58 9
termic al materialelor biocompozite
Cap. 3. Obiectivele tezei de doctorat 63 10
Cap. 4. Metodică de analiză a caracteristicilor anatomice şi biomecanice ale membrului 67 11
inferior
4.1 Introducere 67 11
4.2. Mişcări ale membrului inferior, axe şi planuri spaţiale principale ale mişcării 71 11
4.3. Oasele membrului inferior 74 12
4.4 Articulaţiile membrului inferior 82 14
4.5.Biomecanica mersului 94 16
4.6 Biomecanica alergării 110 17
4.7 Biomecanica alergării şi sprintului la amputaţii de gambă cu proteze sportive 119 18
Cap. 5. Metode de analiză a comportamentului biomaterialelor compozite epoxidice 125 20
armate cu fibre de carbon folosite în construcţia lamelelor protetice în formă de
„J”
5.1 Caracteristici de producţie ale lamelelor „J” 125 20
5.2. Simularea procesului de injecţie prin procedeul RTM cu programul Autodesk 129 21
Moldflow Insight 2012®e
5.3 Studiul teoretic al comportamentului stratificatului epoxi armat cu fibre de carbon 139 28
5.4. Simularea comportării materialului compozit stratificat din rășină epoxi și armat 149 31
cu fibre de carbon din construcţia lamelei protetice “J”
5.5. Metodă de determinare a comportamentului stratificatului compozit epoxi armat 162 41
cu fibre de carbon folosit la confecţionarea protezei în condiții normale de
utilizare
5.6. Interfaţa pentru afişarea rezultatelor privind simularea comportării protezei 166 42
Cap. 6. Metode de determinarea experimentală a proprietăților mecanice ale 173 46
biocompozitului stratificat armat cu fibre de carbon și rășină epoxidică folosit
în contrucţia lamelelor protetice în formă „J”
6.1. Structura etapelor parcurse în cadrul cercetări experimentale 173 46
6.2. Pregatirea epruvetelor 173 46
6.3. Determinarea proprietăților mecanice ale stratificatului compozit la solicitarea de 175 46
compresiune
6.4. Determinarea proprietăților mecanice ale stratificatului compozit la solicitarea de 182 49
încovoiere
6.5. Determinarea proprietăților mecanice ale stratificatului compozit la solicitarea 193 51
mecanică dinamică DMA
6.6. Cercetări experimentale privind determinarea coeficientului liniar de dilatare 200 54
termică a stratificatului epoxi armat cu fibre de carbon
6.7. Concluzii 206 57
Cap. 7. Concluzii finale. Contribuţii originale. Mod de valorificare. Direcţii viitoare de 207 58
cercetare
7.1. Concluzii finale 207 58
7.2. Contribuţii originale 212 59
7.3. Mod de valorificare 214 60
7.4. Direcţii viitoare de cercetare 215 60
Bibliografie selectivă 216 61
Rezumat - 65
Curriculum Vitae - 66
3
Metode şi mijloace de analiză a comportamentului materialelor din structura biosistemelor Leonard Gabriel MITU
CONTENT
Pg. Pg.
thesis summary
Cap. 1. Introduction 19 5
Cap. 2. Present state of reasearch in the field of thesis 23 7
2.1. Introduction 23 7
2.2. Materials used in biosystems structure 26 7
2.3. Current state of knowledge and research in the behavior of biomaterials 46 8
2.4. Methods for determination, study and control of bio-composite mechanic and 58 9
thermal behavior
Cap. 3. Thesis objectives 63 10
Cap. 4. Analysis metholology of the lower limb anatomical and biomechanical 67 11
characteristics
4.1 Introduction 67 11
4.2. Lower limb movements, axes and spatial plans of the movement 71 11
4.3. Lower limb bones 74 12
4.4 Lower limb joints 82 14
4.5.Biomechanics of gait 94 16
4.6 Biomechanics of the race 110 17
4.7 The biomechanics of the running and the sprint at the leg amputated persons with 119 18
sports prosthesis
Cap. 5. Methods to analyse the behavior of carbon fiber reinforced epoxy composites 125 20
biomaterials used in the construction of the J prosthetic blades
5.1 J blades manufacturing process features 125 20
5.2. Injection process simulation by RTM procedure with Autodesk Moldflow Insight 129 21
2012® software
5.3 Theoretical study of carbon fiber epoxy reinforced multilayered behavior 139 28
5.4. Simulation of layered composite behavior of epoxy resin and carbon fiber- 149 31
reinforced of J prosthetic blade
5.5. Method for determining the epoxy/carbon fiber reinforced composite behavior in 162 41
prosthesis normal functional conditions
5.6. Display prosthesis behavior simulation interface 166 42
Cap. 6. Experimental determination of carbon fiber reinforced multilayered composite 173 46
mechanical properties
6.1. Succession of stages followed in experimental research 173 46
6.2. Preparation of test specimens 173 46
6.3. Determination of multilayered composite material mechanical properties in 175 46
compression
6.4. Determination of multilayered composite material mechanical properties in 182 49
bending
6.5. Determination of layered composite mechanical properties for mechanical 193 51
solicitation DMA
6.6. Experimental researches on linear thermal dilatation coefficient of layered epoxy 200 54
composite with carbon fibers reinforced
6.7. Conclusions 206 57
Cap. 7. Final conclusions. Original contributions. The mode of results capitalizing and 207 58
future research directions
7.1. Final conclusions 207 58
7.2. Original contributions 212 59
7.3. The mode of the capitalizing of the results 214 60
7.4. Future research directions 215 60
Selective biblography 216 61
Abstract - 65
Curriculum Vitae - 66
4
Rezumatul tezei
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
Biomaterialul reprezintă, într-o abordare sistematică şi actuală o substanţă inertă, naturală

sau artificială sau obţinută din combinaţii ale acestor două categorii, ce interacţionează specific
şi relativ cu ţesuturile sau fluidele vii ale organismului în scopul asigurării şi menţinerii sănătăţii
acestuia. Odată cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei biomaterialelor au loc şi îmbunătăţiri însemnate
ale componentelor protetice şi în domeniul componentelor protetice folosite de sportivi amputaţi.
Astfel, se dezvoltă mai multe tipuri de picioare protetice, intre care un pas important îl constituie
realizarea de către firmele de Ossűr şi Otto Back a lamelelor protetice în formă de „J” ce permit
îmbunătăţirea condiţiilor de performanţă a alergării la sportivii amputaţi transtibial, lucru pus în
evidenţă de alergătorul sud african Pistorius la Olimpiada paralimpicilor de la Londra în 2002.
În momentul de faţă sunt cunoscute puţine date privind comportamentul materialelor din
care sunt confecţionate lamelele protetice în formă de „J”, fiind prezentate doar date comerciale
privind forma, dimensiunile de utilizare şi materialul compozit epoxi armat cu fibre de carbon.
Astfel, devine mai mult decât necesar extinderea cercetărilor în vederea analizei sistematice a
structurii şi a comportamentului biomaterialului lamelei protetice sub acţiunea diverselor acţiuni
de natură mecanică şi termică, în timpul utilizării acestora de către sportivii amputaţi transtibial.
Pornind de la aceste consideraţii, teza de doctorat intitulată „Metode şi mijloace de
analiză a comportamentului bio materialelor din structura biostemelor” îşi propune
dezvoltarea unui studiu original, cu potenţial în îmbunătăţirea comportamentului mecanic şi
termic a lamelelor protetice din construcţia picioarelor protetice la sportivii amputaţi transtibial.
Lucrarea este structurată pe 7 capitole, cuprinde 270 pagini, 142 figuri și 41 de tabele. în
care se parcurge gradual subiectul de cercetare ştiinţifică.
Primul capitol: „Introducere” prezintă sistematic motivaţia efectuării lucrării ştiinţifice de
cercetare şi importanţa acesteia pentru factorul uman, în cazul de faţă alergătorii sportivi
amputaţi transtibiali şi protezaţi cu lamele protetice „J”
Capitolul al doilea: „Stadiul actual în domeniul tezei” prezintă sinteza stadiului actual al
cercetărilor privind comportamentul biomaterialelor (metalice, ceramice, polimerice şi
compozite) și metodele de studiu al lor, cu particularizarea biomaterialelor compozite.
Capitolul al treilea: „Obiectivele tezei de doctorat” prezintă punctual obiectivele tezei de
doctorat: studii teoretice, simulare şi experimentale privind comportamentul biomaterialului
stratificat epoxi armat cu fibre de carbon folosit în construcţia lamelei protetice „J”.
În capitolul al patrulea: „Metodică de analiză a caracteristicilor anatomice şi
biomecanice ale membrului inferior” se descriu gradual şi sistematic: sistemele osos şi al
articulaţiilor, biomecanica mersului şi alergării subiectului normal şi la amputaţii de gambă cu
proteze sportive.
Capitolul al cincilea: „Metode de analiză a comportamentului biomaterialelor compozite
epoxidice armate cu fibre de carbon folosite în construcţia lamelelor protetice în formă de J”
cuprinde: simularea RTM a procesului de injecţie a lamelelor „J” (Autodesk Moldflow Insight
2012®), analiza și simularea comportamentului mecanic şi analiza răspunsului termic al
biocompozitului stratificat, metoda de calcul mecanic a compozitului epoxi/fibre de carbon;
5
Capitolul al şaselea: „Metode de determinarea experimentală a proprietăților mecanice

ale biocompozitului stratificat armat cu fibre de carbon și rășină epoxidică folosit în construcţia
lamelelor protetice în formă „J” se referă la testele experimentale pentru determinarea
caracteristicilor mecanice ale biocompozitului stratificat epoxi armat cu fibre de carbon la trei
categorii de încercări: compresiune, încovoiere şi utilizând metoda DMA și determinarea
coeficientului de dilatare termică biostratificatului compozit epoxi armat cu fibre de carbon.
Capitolul al şaptelea: „Concluzii finale. Contribuţii originale. Mod de valorificare.
Direcţii viitoare de cercetare” prezintă concluziile teoretice şi experimentale, elementele de
originalitate valorificarea cercetării şi diseminarea rezultatelor, precum și direcţiile viitoare de
cercetare.
Bibliografia inclusă are un caracter interdisciplinar, ceea ce necesitat, din partea autorului,
cunoştinţe din diverse domenii precum matematica, fizica, chimia, modelare şi simulare şi nu în
ultimul rând noţiuni medicale şi de anatomie.
În primul rând doresc să mulţumesc, în mod deosebit, conducătorilor ştiinţifici ai tezei de
doctorat, prof. univ. dr. ing. Ileana Constanţa Roşca şi prof. univ. dr. ing. Santiago Ferrandiz
pentru contribuţia deosebită la formarea, coordonarea şi ajutorul acordat pe toată perioada
elaborării tezei de doctorat.
Mulţumesc colectivului de profesori: prof. univ. dr. ing. Luciana Cristea, prof. univ. dr. fiz.
Sorin Zamfira, prof. univ. dr. ing. Gheorghe Bejinaru-Mihoc, prof. univ. dr. Lucia Georgeta
Dumitrescu, şef. lucr. dr. ing. Barbu Braun şi doamnei tehnician Ancuţa Puşcariu din cadrul
Departamentului Design de produs, Mecatronică şi Mediu, Universitatea Transilvania din
Braşov.
Mulţumesc domnilor prof. univ. dr. ing. Juan Lopez şi dr. ing. Octavio Fenollar de la
Universitatea Politehnica din Valencia, Spania.
De asemenea, multumesc doamnei conf. univ.dr. ing. Luca Motoc Dana, si domnului dr.
ing. Alin Pop din cadrul departamentului de Stiinta Materialelor, Universitatea Transilvania din
Braşov, pentru ajutorul pe care mi l-au oferit de-a lungul conceperii tezei. Mulţumesc domnului
prof. univ. dr. ing. mat. Sorin Vlase şi domnului prof. univ. dr. ing. Horaţiu Teodorescu-
Drăghicescu din cadrul Departamentului de Inginerie Mecanică, Universitatea Transilvania din
Braşov, pentru ajutorul dat efectuării cercetărilor experimentale.
Mulţumesc personalului din cadrul Departamentului de doctorate de la Universitatea
Transilvania Braşov pentru conceperea şi buna derulare a programului
POSDRU/107/1.5/S/76945, realizat şi finanţat parţial în colaborare cu Uniunea Europeană.
Multumesc familiei mele pentru devotament si incurajare care mi-au dat putere si m-au
motivat in aceasta munca dificila si prietenilor care m-au sustinut de-a lungul acestei perioade.
Mulţumesc în mod deosebit referenţilor care, cu răbdare şi îngăduinţă, au analizat prezenta
lucrare şi m-au sfătuit astfel încăt, teza de doctorat să prezinte un nivel ştiinţific ridicat.
Nu în ultimul rând, doresc să mulţumesc celor care mi-au fost alături în această perioadă
stimulativă şi dificilă şi tuturor celor care, in mod direct sau indirect, m-au susţinut pe durata
activităţii mele doctorale.
6
CAPITOLUL 2
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL TEZEI
2.1. INTRODUCERE
Cunoaşterea comportamentelor materialelor aflate în structura biosistemelor are ca
,,platformă‟‟ de cercetare, teoretică şi/sau experimentală, triada formată din ştiinţa vieţii (natură)
- ştiinţele inginereşti - ingineria biomedicală. În cadrul acestei triade, ingineria medicală este
ingineria aplicată sănătăţii omului [Sal.09] integrând în acest scop principii ale fizicii,
matematicii, chimiei etc.
Ingineria biomedicală studiază şi realizează un complex şi important produs de sănătate,
destinat clinicii medicale şi recuperatorii, reprezentat prin,,biomateriale şi dispozitive medicale‟‟.
În Uniunea Europeană orice dispozitiv medical este comercializat conform reglementărilor
,,EU Medical Devices Directive 93/42/EEC‟‟ elaborate în 1995 şi actualizate în 1998. În prezent,
dispozitivele medicale trebuie să corespundă reglementărilor ISO 10993 [*ISO.93], ISO/TC 194
[*ISO.94], [Lem.07].
2.2. MATERIALE UTILIZATE ÎN STRUCTURA BIOSISTEMELOR

În structura biosistemelor, se foloseşte o gamă variată de dispozitive medicale, implanturi,
plăci osteosinteză, şuruburi endoosoase, instrumentare medicale etc. construite din materiale
numite generic biomateriale. Aceste materiale sunt întâlnite într-o gamă foarte variată deter-
minată de cerinţele funcţionale, de tehnologiile de procesare, costurile de utilizare etc. [Lah.10].
În funcţie de cerinţele de ordin medical, funcţional, de protecţie a organismului etc. impuse
biomaterialului, sau dispozitivului medical, în care biomaterialul este integrat într-o formă
prelucrată finală, se efectuează optimizarea comportării în ,,condiţii reale de utilizare a
biomaterialului‟‟ [Pop.08], acţionându-se asupra triadei natura/compoziţia – structura – proprie-
tăţile biomaterialului, cu randament maxim, realizat la un preţ de cost minim. În literatura din
domeniu [Wil.92], [Ryh.99], se prezintă o definiţie ,,oficială‟‟ a ştiinţei biomaterialelor: ,,studiul
şi cunoştinţele privind interacţiunea între materialele vii şi materialele nevii‟‟.
În ştiinţa biomaterialelor, se folosesc, după Konttinen [Kon.13], Bulancea [Bul.12], Park şi
Bronzino [Par.07], Grøndahl [Gro.04], diverse criterii de clasificare a biomaterialelor:
1. natura şi compoziţia chimică;
2. comportarea biomaterialului în raport cu ţesutul şi mediul înconjurător;
3. natura ţesutului la a cărui refacere participă biomaterialul;
4. forma de prezentare a biomaterialului;
5. structură etc.,
dintre care sunt folosite, [Kon.13], [Bul.12], [Par.07], [Won.07] [Dom.06], [Mit.12.b] cel mai
mult, două criterii de bază ce permit un grad ridicat de generalizare a tipurilor acestor materiale:
provenienţa sau originea şi natura chimică, care este criteriul cel mai folosit.
În baza acestor două criterii, biomaterialele sunt împărţite în următoarele cinci principale
categorii: 1. metalice; 2. ceramice; 3. polimerice; 4. compozite; 5. altele.
7
În aplicaţiile medicale este important răspunsul tisular al organismului în contact cu

biomaterialul care guvernează împărţirea biomaterialelor în categoriile: [Hen.04], [Kon.13]:
- materiale (aproape) bioinerte, cu o slabă interacţiune cu ţesuturile adiacente;
- materiale bioactive (reactive chimic) cu suprafaţa ţesutului - favorizează chimic formarea
de legături (lipiri) cu ţesutul osos sau, în unele cazuri, cu ţesutul moale;
- materiale degradabile sau bioresorbabile care sunt absorbite uşor de organism sau sunt
dizolvate şi înlocuite complet de ţesuturile adiacente, os sau piele, după un anumit timp.
Aplicaţiile medicale actuale ale biomaterialelor metalice cuprind trei principale domenii:
1-ortopedia; 2- chirurgia; 3-. Stomatologia. Ele sunt folosite pentru fabricarea de implanturi,
plăci, seringi hipodermice, sterilizatoare, mese de lucru etc. Pentru formarea de aliaje, se
folosesc metale precum fierul Fe, cromul Cr, cobaltul Co, nichelul Ni, titanul Ti, niobiul Nb,
molibdenul Mo, tantalul Ta, tungstenul W, care în marea lor majoritate sunt tolerate de corpul
uman dar numai în cantităţi mici [Bal.07].
Biomaterialele ceramice sunt folosite într-o largă gamă de aplicaţii medicale, concretizat
prin: [Koh.09]: înlocuirea ţesuturilor vii mineralizate, înlocuirea articulaţiilor, sau fixarea unui
implant de os. În momentul de faţă, biomaterialele ceramice sunt clasificate în funcţie de:
bioactivitatea cu mediul biologic tisular, densitate/porozitate, caracteristicile materialului și de
tipul aplicaţiei medicale.
Materiale polimerice sintetice. Prin definiţie [Wei.10], [*Pol.11], se numeşte polimer o
macromoleculă organică sau anorganică formată prin înlăturarea repetată a unei (unor) unităţi
fundamentale numit(e) monomer(i), legaţi prin legături covalente, numărul lor dintr-o
macromoleculă definind gradul de polimerizare. În aplicaţii medicale, polimerii trebuie sa
îndeplinească cerinţe fizico-mecanice, chimice, biocompatibilitate etc.
2.3. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ŞI CERCETĂRII ÎN DOMENIUL

COMPORTAMENTULUI MATERIALELOR UTILIZATE ÎN STRUCTURA
BIOSISTEMELOR
Cunoaşterea concretă a folosirii biomaterialului în cadrul unei aplicaţii sau patologii
medicale are la bază comportamentul şi cerinţele funcţionale impuse dispozitivului medical,
implantului etc., cât şi cee impuse de metodica de tratament a patologiei medicale concrete.
Pentru ca un material să poată fi omologat drept biomaterial trebuie să răspundă unor cerinţe
reprezentate prin proprietăţi ce interacţionează reciproc printr-o acţiune sistemică și sunt
determinate de caracteristicile mecanice, biologice şi fizice ale biomaterialului.
Comportamentul mecanic al biomaterialelor este caracterizat de modul şi limitele în care
variază valorile proprietăţilor mecanice ale acestora sub acţiunea unor sarcini exterioare: aceste
sarcini decurg din condiţiile de utilizare ale biomaterialelor acestora într-o aplicaţie medicală.
Comportamentul chimic Formal, conform literaturii din domeniu [Pop.01], [Pop.08],
proprietăţile chimice ale biomaterialului caracterizează mecanismul prin care aceasta
interacţionează chimic cu ţesuturile vii la suprafaţa de contact sau se transformă chimic. În
această abordare, procesul de coroziune, pe scurt coroziunea, se defineşte, după Bahije [Bah.11],
ca fiind procesul de interacţiune dintre biomaterialul aflat în contact cu mediul biologic şi în
urma căruia are loc o pierdere de substanţe, o schimbare a caracteristicilor sau o pierdere de
8
Rezumatul tezei
integritate structurală. În acest context se evidenţiază particularitatea corpului uman de a fi un

mediu foarte agresiv chimic datorită fluidului tisular care conţine apă, oxigen dizolvat, proteine
şi diferiţi ioni, hidroxid şi clorid [Pop.01].
Procesul de degradare a unui biomaterial, aflat în mediul biologic în care funcţionează,
este complex fiind determinat de factori de natură: mecanică (solicitări statice şi/sau dinamice,
procese de contact între suprafeţe sintetice) şi/sau biologică (coroziune; bioabsorbabile şi
bioresorbţie; procese de uzare; procese tribocoroziune; procese de degradare prin umflare şi/sau
explodare etc.)
Comportamentul termic al biomaterialelor trebuie analizat din două direcţii: 1-
proprietăţile termice ale biomaterialelor caracterizează comportarea acestora în cadrul unei
aplicaţii medicale; 2- proprietăţile termice ale biomaterialelor în cursul proceselor tehnologice de
tratamente termice necesare fabricării componentei medicale pentru o aplicaţie medicală.
Biocompatibilitatea este legată inerent de contactul dintre un sistem tehnic şi un sistem
biologic. Există o formulare acceptată în literatura de specialitate conform căruia
biocompatibilitatea constituie (Williams, 1987) capacitatea unui material de a funcţiona în
cadrul unui dispozitiv medical specific, producând o reacţie corespunzătoare în organismul
gazdă. Se disting două principale tipuri de biocompatibilitate [Pop.08]: structurală (definită prin
ansamblul interacţiunilor dintre proprietăţile structurii biomaterialului şi cele ale sistemului
biologic) și a suprafeţei (desemnează ansamblul interacţiunilor dintre proprietăţile structurii
biomaterialului şi cele ale sistemului biologic la nivelul topografiei biomaterialului şi al chimiei
dintre biomaterial şi celulele corpului învecinate acestuia) [mit.12].
2.4. METODE PENTRU DETERMINAREA, STUDIUL ŞI CONTROLUL

COMPORTAMENTULUI MECANIC ŞI TERMIC AL MATERIALELOR
BIOCOMPOZITE
Materialele sunt foarte diverse din punct de vedere a compoziţiei chimice, a
comportamentului, proprietăţilor de suprafaţă, prelucrabilităţii [Mit.12.a], [Mit.13], [Mit.13.a],
[Bej.10], [Bej.11] etc. În aceste condiţii au fost elaborate numeroase metode şi mijloace pentru
studiul proprietăţilor acestora. Aceste metode pot fi clasificate în funcţie de următoarele
principale criterii: scopul cercetării; principiul de măsurare; informaţia furnizată; gradul și modul
de acţionare a solicitării;
În cazul evaluării actuale a comportamentului mecanic al materialelor biocompozite
stratificate cercetările sunt direcţionate asupra următorilor factori: proprietăţile fibrelor de
armare, proprietăţile materialului folosit drept matrice, conţinutul de fibre, orientarea fibrelor etc.
Pentru a putea compara între ele modul de comportare a materialelor la diverse acţiuni,
încercările trebuie făcute în aceleaşi condiţii standardizate.
9
CAPITOLUL 3
OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT

Proiectarea structurilor din materiale compozite şi prin urmare a celor din domeniul
biomedical comportă o atenţie deosebită care vizează cunoaşterea comportării acestora în
condiţii de exploatare funcţională, identificarea şi cuantificarea principalilor factori de influenţă
suplimentar problematicilor specifice mediului de proiectare, în vederea asigurării unei tranziţii
rapide spre fabricare şi/sau unei corelări cu tehnologiile de fabricare. Iniţierea prezentei teze de
doctorat se datorează unei cerinţe profund umane: redarea posibilităţilor de mişcare şi de alergare
a persoanelor amputate, cu personalizare, transtibial. Astfel, componentele lamelelor protetice
„J” trebuie sa confere o folosire comodă, durabilă, cu performanţe funcţionale cât mai apropriate
de cele ale piciorului natural.
Scopul principal al tezei de doctorat vizează dezvoltarea unui concept integrat de analiză a
unui element ortotic confecţionat dintr-un material compozit polimer armat cu fibre din carbon
cu o anumită arhitectură, care să includă aspecte particulare ale proceselor de fabricaţie,
proprietăţilor de material şi structurale ale unor sisteme biomecanice performante.
Pentru atingerea acestui ţel s-au stabilit pentru teza de doctorat patru obiective majore.
Primul obiectiv - realizarea unui studiu sistemic şi actual al structurii şi comportamentului
biomaterialelor din cadrul biosistemelor:
 studiul biomaterialelor utilizate: tipuri, structură, proprietăţi, domeniul de utilizare;
 studiul comportamentului mecanic, chimic, termic al biomaterialelor şi abordarea sistemică
a procesului de degradare a biomaterialului;
 determinarea comportamentului mecanic şi termic al biomaterialelor compozite.
Al doilea obiectiv - elaborarea unei metode de analiză anatomică şi biomecanică a
membrului inferior:
 studiul sistematic şi sintetic al sistemelor osos şi a articulaţiilor membrului inferior;
 biomecanica mersului şi alergării în cazul persoanei normale anatomic;
 biomecanica alergării şi sprintului la amputaţii transtibiali purtători de proteze sportive;
Al treilea obiectiv - elaborarea de metode teoretice de analiză a comportamentului bioma-
terialelor compozite epoxidice armate cu fibre de carbon din construcţia lamelelor protetice „J”:
 simularea injecţiei lamelei J prin procedeul RTM;
 studiul teoretic privind comportamentul mecanic şi termic al compozitului stratificat epoxi
cu fibre de carbon cu fibre de carbon armat;
 efectuarea unei simulări a comportamentului mecanic al stratificatului epoxi armat.
Al patrulea obiectiv - elaborarea de metode noi şi performante de determinare
experimentală a comportamentului mecanic la compresiune, încovoiere şi analiza DMA-
Dynamical Mechanical Analysis precum şi a comportamentului termic al compozitului stratificat
epoxi armat cu fibre de carbon.
10
CAPITOLUL 4
METODICĂ DE ANALIZĂ A CARACTERISTICILOR ANATOMICE

ŞI BIOMECANICE ALE MEMBRULUI INFERIOR
4.1 INTRODUCERE
Corpul uman este considerat [Ola.98] ca fiind un sistem biologic deschis alcătuit dintr-o
serie de subsisteme reprezentate de formaţiuni anatomice, aparate, organe, ţesuturi, celule etc.
Formaţiunile anatomice sunt reprezentate prin: cap, gât, trunchi şi membre compuse din
membrele superioare şi membrele inferioare.
Mişcările corpului uman cât şi cele ale componentelor acestuia sunt realizate de către un
aparat anatomic al corpului, specializat în acest sens, numit aparatul locomotor. Acesta este
format din oase, articulaţii, muşchi şi ligamente. Aparatul locomotor poate fi divizat la nivelele
componentelor corpului, deci şi la nivelul membrului inferior.
Oasele sunt considerate corpuri geometrice definite prin lungime, lăţime si grosime. Din
punct de vedere al compoziţiei, osul este un material compozit natural ce este constituit dintr-o
fază rigidă reprezentată de hidroxiapatita HA și o matrice flexibilă, colagenul.
Într-o reprezentare sistemică, (sub)sistemul osos al scheletului membrului inferior este
format din două principale subsisteme osoase [Lep.07], [Pap.74], [Art.03], [Alb.98]: subsistemul
bazinul sau pelvisul osos şi subsistemul membrul liber, format la rândul lui din oasele coapselor
reprezentate de femur şi patelă, oasele gambelor, reprezentate de tibie şi peroneu (fibulă), oasele
picioarelor şi oasele degetelor.
Articulațiile constituie totalitatea elementelor anatomice prin care oasele sunt îmbinate
între ele prin mijloace anatomice şi au posibilitatea de a realiza mişcări funcţionale între ele.
Caracteristicile şi structura anatomică a unei articulaţii este determinată prin mişcările pe care le
permit oaselor din structura lor [Pap.74]. Articulațiile pot fi clasificate [Ola.98], [Bac.81] în
funcţie de trei criterii: gradul de mobilitate, gradul de libertate a mișcărilor, modul de
conducere a mişcării în articulaţie:
Sistemul muscular (componenta activa a sistemului locomotor) cuprinde muşchii scheletici
adică muşchii striaţi ce se fixează pe oasele scheletului membrului inferior si anexele lor -
tendoanele si bursele seroase. [Pap.74], [Bac.81]. În funcţie de poziţia lor topografică, la
membrul inferior se întâlnesc patru mari grupe de muşchi [Bac.77], [Dro.12], [Dja.07]: muşchii
bazinului, muşchii coapsei, muşchii gambei şi muşchii piciorului.
4.2 MIŞCĂRI ALE MEMBRULUI INFERIOR, AXE ŞI PLANURI SPAŢIALE

PRINCIPALE ALE MIŞCĂRII
Din punct de vedere al mecanicii solidului, corpul uman este considerat un corp
tridimensional amplasat în spațiu. Pentru definirea poziţiei, a mişcărilor cât şi a direcţiilor
spaţiale ale acestuia, se folosesc axe şi plane principale de referinţă şi termeni specifici de
direcţie şi poziţie, având drept punct de plecare poziţia anatomică normală PAN a corpului
uman, respectiv poziţia ortostatică [Ola.98]. Astfel, prin corpul uman se trasează trei axe
11
(sagitala, transversala, verticala) și trei planuri imaginare (frontal, sagital; transversal) spațiale
care se întretaie în unghi drept, fiecare plan fiind dus prin câte două din aceste axe:
Fig. 4.6. Mișcări și unghiuri de mișcare la membrul inferior în timpul mersului.
Din punct de vedere biomecanic, membrele și segmentele corpului uman pot efectua
diverse mișcări în condiţiile în care planul mişcării este întotdeauna perpendicular pe axul
mişcării, care poate fi un ax biomecanic sau un ax articular [Avr.13], [Dja.07]. În jurul aceluiaşi
ax şi în acelaşi plan se pot efectua întotdeauna două mişcări de sens opus, care au următoarele
reprezentări [Ola.98], [Avr.13] (Fig.4.6): flexia şi extensia; abducţia şi adducţia; mişcări de
rotaţie internă sau externă. Mişcările de rotaţie particulare care au loc la nivelul antebraţului şi al
piciorului sunt denumite pronaţie şi supinaţie; circumducția. Mişcările efectuate în cadrul
articulaţiei de către un segment al corpului sunt caracterizate prin rangul (amplitudinea) mişcării
care exprimă valoarea maximă a deplasării (Fig. 4.6).
4.3 OASELE MEMBRULUI INFERIOR

Bazinul osos sau pelvisul osos reprezintă o formaţiune osoasă complexă, situată în josul
abdomenului, care face legătura dintre coloana vertebrală (susţine coloana vertebrală) şi
membrele inferioare în plan vertical, fiind poziţionat între coloana vertebrală şi membrele
pelviene. Pelvisul osos este format din bazinul mare (abdominal) şi din bazinul mic (canalul
pelvin). Bazinul are configuraţia generală sub forma unui trunchi de con, având baza mare
poziţionată în sus şi baza mică în jos. Este format din trei formaţiuni osoase [Bac.81], [Pap.74],
[Ant.86], [*Ana.12] (Fig. 4.7): 1. două oase laterale şi simetrice numite oase coxale sau oase
iliace (osul iliac stâng şi osul iliac drept); 2. sacrul; 3. coccisul.
Fig. 4.7. Anatomia bazinului, după [Pap.74], [*Mem.13].
12
Rezumatul tezei
Oasele coxale sunt articulate în partea inferioară prin articulaţia numită simfiza pubiană și
în partea posterioară prin articulaţia sacro-coccigiană a coloanei vertebrale (Fig. 4.7). Osul sacru
este un os median şi posterior de formă aproximativ triunghiulară, cu baza orientată superior.
În ordinea descrierii componentelor membrului inferior, pornind de la bazin spre picior,
coapsa constituie prima pârghie importantă ale membrului inferior. Scheletul acesteia este
constituit dintru-un singur os unic, femurul (Fig. 4.9). Este un os lung, pereche şi nesimetric,
îndreptat oblic de sus în jos şi latero-medial. Femurul este cel mai voluminos os al corpului , cel
mai lung (de la 40 de cm până la 50 de cm), cel mai greu și rezistent, caracteristici anatomice
care indică valorile ridicate ale solicitărilor statice și dinamice care acționează asupra lui. Pe
schelet [Bac.81], femurul se articulează în partea superioară cu osul coxal (la nivelul șoldului),
iar în partea inferioară, la genunchi, cu tibia și patela. Din punct de vedere anatomic, femurul
prezintă un corp (diafiză) și două extremități: superioară și inferioară.
a) b) c) d)
Fig. 4.9. Femurul, în vedere : a- anterioară; b- posterioară; c- medială, după [Lep.07], [*Fem.12].
a) b) a) b)
Fig. 4.11. Tibia și fibula (peroneul) în vedere: ante- Fig. 4.13. Oasele piciorului drept, vedere: frontală
rioară (a); posterioară (b) ([*Atl.08], [*App.13]). (a); laterală (b), după [*Atl.08].
13
Formaţiunea anatomică gamba constituie segmentul ce leagă coapsa de picior. Este, după
coapsă, a doua pârghie însemnată a membrului inferior. Are scheletul alcătuit din două oase
tubulare lungi [Bac.77], [Bac.81], tibia și fibula (peroneul) care sunt unite în lungul corpurilor de
o membrană interosoasă tibioperonieră [Bac.81] (Fig. 4.11). Tibia este un os voluminos, lung şi
pereche, cu direcţie verticală, situat la partea antero-internă a gambei. Prin intermediul tibiei se
transmit, în poziţie ortostatică, tensiunile de presiune de la femur la picior.
Piciorul constituie după coapsă şi gambă a treia pârghie principală a membrului inferior
[Ola.98], [Bac.81]. Face legătura anatomică dintre corp şi sol, deci asigură contactul cu solul, şi
participă la un ansamblu complex de acţiuni biomecanice ale corpului corespunzătoare bipedei.
Are o structură anatomică complexă şi bine adaptată funcţional, îndeplinind în acest scop două
principale funcţii: de susţinere a corpului; realizarea de către corp a mişcării de locomoţie.
4.4 ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR

Articulaţiile bazinului. Oasele bazinului osos, reprezentate prin cele două oase coxale,
sacrul şi coccisul sunt solidarizate prin următoarele articulaţii, (Fig.4.15): articulațiile sacro-
iliace, dreapta şi stânga, situate în partea posterioară şi mediană a bazinului; articulaţia osului
sacral cu coloana vertebrală, fără importanţă funcţională; articulaţia simfiza pubiană. Oasele
coxale sunt fixate [Pap.74] de coloana vertebrală prin ligamentele iliolombare şi pe părţile
laterale ale sacrului şi coccisului cu ajutorul ligamentelor sacroischiale, reprezentate prin
ligamentele sacrotuberal şi sacrospinos.
Articulaţia şoldului cuprinde [Ver.12], [Pap.74]: articulaţia coxofemurală, muşchii motori
şi stabilizatori şi un sistem complex vascular-nervos. Articulaţia coxofemurală uneşte trunchiul
cu membrul inferior, pe care îl orientează în toate direcţiile spaţiului. Este o articulaţie sferoidală
tipică, o enartroză, cu trei grade de libertate (rotații), ce are o importanţă deosebită în statică şi
locomoţie, oferind totodată maximum de stabilitate şi de mobilitate. Este situată pe fața externă a
osului iliac, orientată în afară, înainte şi în jos, având un diametru de aproximativ de 60 mm.
Articulaţiile coxofemurale îndeplinesc următoarele principale funcţiuni [Ant.86]: 1. reprezintă
zona în care bazinul transmite greutatea corpului membrelor inferioare; 2. constituie centrul în
jurul căruia bazinul poate realiza unele mişcări modificându-şi poziţia; intervin în stabilitatea şi
mobilitatea mersului.
Fig. 4.15. Articulaţii la nivelul centurii pelviene, după [Rad.09], [Dru.11].
14
Rezumatul tezei
Articulaţiile gambei. Cele doua oase ale gambei, tibia si peroneul (Fig.4.11) se articulează
între ele la nivelele epifizelor superioare și respectiv a celor inferioare formând două articulaţii:
articulaţia tibio-fibulară superioară și respectiv articulaţia tibio-fibulară inferioară. Articulaţia
tibio-fibulara superioare este o artrodie caracterizată prin [Pap.74], [Bac.77]: suprafețele
articulare (fața posterioară a tuberozităţii externe a epifizei superioare a tibiei și fața internă a
capului peroneului, plate și acoperite de un cartilaj hialin); 2 - o capsulă fibroasă întărită de doua
ligamente (anterior al capului fibulei și posterior al capului fibulei) care are rolul de a menţine în
contact cele două suprafeţe articulare si o sinoviala care căptușește fața interioară a manşonului.
Fig. 4.22. Scheletul osos al articulaţiei genunchiului: a- vedere anterioară; b- vedere posterioară, după
[Dru. 11].
Articulaţia genunchiului. Genunchiul constituie segmentul mobil al scheletului

membrului inferior (Fig. 4.3) care leagă coapsa de gambă [Bac.77]. Scheletul genunchiului este
alcătuit din (Fig. 4.22) epifiza inferioară a femurului (cap. 4.3.2), epifizele superioare ale tibiei și
peroneului și din rotulă sau patela, care este un os scurt, situat la față anterioară a genunchiului.
Genunchiul este descris ca fiind o articulație cu un singur grad de libertate respectiv o
singură mișcare principală constituită din două mișcări: flexia și extensia gambei pe coapsă
[Bac.81], [Sed.08], [Ant.86], [*Les.13]. Pe lângă aceste mișcări genunchiul poate descrie în
secundar, și alte mișcări de rotație și de alunecare înainte-înapoi [Dru.11], [Rad.09], [Sed.08],
[Ant.86] (Fig.3.23).
Fig.4.23. Mișcări efectuate în articulația genunchiului, după [Dru.11].
Articulaţia gleznei. Glezna articulează segmentul gambei de segmentul piciorului, suportă

toată greutatea corpului fiind totodată și punctul de întâlnire dintre axa verticală a corpului și axa
orizontală a piciorului și respectiv a solului [Pap.74], [Bac.77], [Lav.07], [Lab.12]. Din punct de
vedere biomecanic [*Che.12] articulația talo-crurală (ginglim între talus, tibie,și fibulă) este
15
descrisă împreună cu articulația subtalară (talo-calcaneană) ce unește talasul cu osul calcaneu.

Această abordare are în vedere complexul articular al gleznei și piciorului care posedă mișcări în
cele trei plane de referință [Dru.11]: flexia dorsală, flexia plantară, abducția, adducția,
circumducția, supinația și pronația.
Fig. 4.25. Schema ansamblului gleznă-picior [*Che.12].
4.5.BIOMECANICA MERSULUI
Locomoția este definită în principal ca o modificare în timp a coordonatelor mișcării unui
corp sau vertebrat, asigurată de scheletul intern și de musculatura puternică ce acționează
scheletul. Corpul uman poate efectua, în întregime sau numai cu anumite segmente ale lui,
mișcări în spațiu care pot fi simple sau complexe, desfășurate sub trei principale forme: mișcările
de locomoție, mișcări de rotație și mișcări combinate. Mișcările sunt efectuate de musculatura
corpului dispusă în jurul articulațiilor în două principale grupe: mușchii agonişti și mușchi
antagoniști.
Fig. 4.32. Reprezentarea ciclului mersului, după [Vie.00].
Mersul are ca unitate funcţională de mişcare pasul dublu. Acesta este compus din
ansamblul mişcărilor ce se efectuează între două sprijiniri succesive ale aceluiaşi picior [Ifr.78].
Fizic este reprezentat de distanţa dintre punctul de contact cu solul al călcâiului unui picior şi
16
Rezumatul tezei
punctul de contact următor al aceluiaşi picior [Rad.09], măsurată în lungul axei antero-posterior.
Convenţional se consideră ca element de referinţă ciclul de mers al membrului inferior drept
[Lep.07]. Pasul dublu este format din doi paşi simpli succesivi. Un pas simplu este exprimat prin
distanţa dintre punctul de contact cu solul al unui picior şi punctul de contact al celuilalt picior
în timpul sprijinului bilateral. Ciclul de mers este descris de faze de mişcare care se înlănţuiesc şi
se repetă [Lep.07], [Bac.77] (Fig. 4.32).
În scopul evaluării mersului trebuie parcurse trei faze [Fai.03]:
- faza de observare directă prin observatori experimentali, global, relativ sau direcționată;
- faza de descriere a datelor obţinute prin cronometrare, vizualizare video etc.;
- faza de analiză biomecanică compusa din [Fai.03], [Oli.08], [Lep.07], [Gil.04]: parametrii
spaţio-temporali; parametrii cinematici; parametrii dinamici; parametrii energetici etc.
În cazul locomoţiei bipede, parametrii spaţio-temporali ai mersului sunt în mod curent
analizaţi deoarece caracterizează în mod global mersul. Cei mai principali parametrii sunt
[Rad.09], [Fai.03]: lungimea pasului, lăţimea pasului, frecvenţa pasului şi urma plantei pe sol.
Parametrii cinematici. În esență, cinematica mişcării descrie sau cuantifică mișcarea în
termeni de oscilații (mici deplasări), viteze, accelerații cât şi evoluțiile unghiulare ale diferitelor
articulații ale membrelor inferioare antrenate in mișcare [Ded.81].
Analiza biomecanică a mersului a arătat ca mersul constituie o mișcare continua ce prezintă
însă şi un ansamblu de oscilații. Astfel, [Bac.77], [Ifr.78] pe durata mersului deplasarea corpului
respectiv a centrului lui de greutate a corpului nu este rectilinie iar centrul de greutate a corpului
execută o serie de oscilații verticale, oscilaţii laterale, oscilații înainte si înapoi, deci are o
traiectorie sinusoidală în planul de înaintare.
Parametrii cinetici. Analiza funcţionării articulaţiilor (şoldului, genunchiului, gleznei şi
piciorului) are la baza relaţia fundamentală a dinamicii ce exprimă proporţionalitatea ce se
stabilesc între forţele şi momentele ce intervin în procesul mersului şi acceleraţiile lineare şi
unghiulare reprezentate [Ola.98]. Forţa de reacţie a solului pe picior, are un rol însemnat în
modelarea membrului inferior folosind metoda dinamici inverse [Rad.09]. Are o reprezentare
specifică în cazul fazei de sprijin a mersului
4.6 BIOMECANICA ALERGĂRII

Alături de mers, alergarea este un mijloc natural de locomoţie a corpului omenesc în
spaţiu. Prezintă următoarele principale caracteristici [Ifr.78], [Sas.06]:
- este o formă de deplasare ciclică ce permite o deplasare mai rapidă a corpului uman;
- ca şi la mers, alergarea este determinată de interacţiunea forţelor interne cu forţele externe;
- din punct de vedre biomecanic, are loc prin o proiectare aeriană a corpului, în timpul
mişcării de translaţie, realizată consecutiv cu trecerea alternativă (succesivă) a unui membru
inferior înaintea celuilalt. Alergătorul are un contact periodic cu solul realizat numai pe câte un
picior materializata prin faza de sprijin unipodal, la alergare corpul uman înaintează în mişcarea
de translație printr-o succesiune de sărituri numite faze de zbor, alternate cu perioade de sprijin
unipodal [Lou.12.a], [Ifr.78]. Din biomecanica alergării se constată ca cele două membre
inferioare, stâng şi respectiv drept, îndeplinesc succesiv, două funcţii de bază: sprijin unipodal şi
17
funcţia de zbor sau oscilare. În aceste condiţii, alergarea are două faze sau perioade de bază
[Dug.05], [Ifr.78], [Bac.11]: faza de sprijin în care contactul alergătorului cu solul poate avea loc
pe: călcâi; talpa piciorului; vârfurile degetelor etc. şi faza de zbor, pe durata căreia alergătorul nu
are nici un punct de contact cu solul, cand alergătorul nu poate avea nici o acţiune motrică iar
centrul de greutate descrie o traiectorie supusa gravitaţiei.
Fig. 4.42. Comparaţii între fazele ciclului la : a- mers; b- alergare, după [Õun.94].
Ca şi în cazul mersului, alergarea poate fi analizată cu ajutorul următorilor categorii de

parametrii: 1. parametrii spatio-temporali; 2. parametrii cinematici; 3. parametrii cinetici.
Principalii parametrii spaţio-temporali sunt reprezentați ([Lou.12], [Dug.05], [Ifr.78]) de
pasul alergător; pasul alergător dublu; viteza cursei; amplitudinea, cadența, timpul de zbor sau
timpul fuleului tf [Maz.12], timpul fazei de sprijin ts, raportul dintre timpul ts si timpul tf .
Parametrii cinematici. Cinematica alergării este influenţată de doi principali factori
[Bie.07]: 1. caracteristicile si numărul fazelor ciclului de alergare; 2. viteza de alergare.
Din punct de vedere a cinematicii şi eficienţei alergării, prezintă importanţă, teoretică şi
practică, studiul comportamentului centrului de greutate a corpului cât şi a mişcărilor efectuate
de componentele membrului inferior în timpul fazei de sprijin şi a fuleului. Astfel, s-a evidențiat
([Bac.77], [Bla.12], [Lou.12.a], [Dug.05]) ca şi la alergare centrul de greutate se deplasează
sinusoidal în cadrul fazelor de sprijin și de fuleu.
Parametri cinetici. Ca și în cazul mersului, parametrii cinetici la alergare sunt:
1. forța de reacție a solului, componenta orizontala și respectiv verticală;
2. deplasarea verticală a centrului de greutate a corpului;
3. rigiditatea membrului inferior.
4.7 BIOMECANICA ALERGĂRII ŞI SPRINTULUI LA AMPUTAŢII

DE GAMBĂ CU PROTEZE SPORTIVE
Amputaţia transtibială sau amputaţia la nivelul gambei este o intervenţie chirurgicală prin
care se îndepărtează, sub genunchi, o porţiune din gambă la unul sau la ambele membre
inferioare. În cazul amputaţiei transtibiale standard, nivelul de elecţie al amputaţiei este de 12-19
cm. Prin amputare, pacientul nu mai are, o parte din tibie şi peroneu, piciorul şi glezna iar
muşchii şi ligamentele gambei, grupaţi în jurul tibiei şi peroneului sunt secţionaţi în dreptul
18
Rezumatul tezei
secţiunii de amputaţie. Persoana amputată transtibial poate să-şi continue activităţile diverse, de
la locul de muncă, de acasă, din domeniul sportiv etc. dacă apelează la o proteză. Evident că
aceasta nu se ridică la nivelul de funcţionalitate şi estetică precum membrul inferior biologic. În
domeniul protezării membrelor inferioare, amputate transtibial, se pot utiliza [Voi.12]: proteze
cu o construcţie simplă (proteză Sach, proteză All Terrain Foot etc.), proteze cu înmagazinare şi
eliberare de energie, proteze cu reglarea unghiului dintre talpa şi tijă, proteze bionice.
Fig. 4.51. Proteza Flex-foot Cheetah: pe picior (a); cu conector laminat (b); cu conector pilon (c), [*Lep.13].
Inovarea tehnologică din domeniul biomaterialelor şi a biomecanicii are ca efect şi

construcţia de proteze sportive pentru amputaţii transtibiali sportivi din domeniul atletismului:
alergare şi sprint [Pri.12]: sport prothesis feet, Springlite sprinter [*Pro.08], Flex-Foot Cheetah,
Flex-SprintTM, Flex-RunTM. Piaţa mondială ete dominată de protezele Flex- Sprint, Flex-Foot
Cheetah şi C- Sprint, formate din (Fig. 4.51): priza sau manşonul de încastrare, manşonul
intermediar şi piciorul protetic. Lamelele sau piciorul protetic sunt confecţionate din fibre de
carbon, fibre de carbon cu aramidă şi fibre de sticlă si au grosimea aproximativ de 7 mm
[Pai.04], prezentand o serie de caracteristici [Not.13], [*Cmm.13]: nu produc energie ci numai o
transmit (spre deosebire de membrul inferior biologic), proteza nu oboseşte; permite participarea
sportivilor la concursuri de alergare în condiţii asemănătoare sportivilor neamputaţi; sunt mai
uşoare în comparaţie cu picioarele biologice, la start nu asigură performanţa piciorului normal.
Alergarea în cazul sportivului (persoanei) cu proteză transtibială, are aceleaşi faze ca şi la
alergarea persoanelor neamputate: faza de sprijin şi respectiv fuleul sau faza de zbor. Piciorul
protetic sau piciorul dinamic [Pai.04] la locul segmentului „tibie-peroneu” şi piciorului. Prin
urmare el trebuie sa preia funcţia locomotorie a acestor elemente anatomice îndepărtate prin
amputarea piciorului. În faza de sprijin a alergării, lamela elastică se comportă în modul următor:
a. contracţie (amortizare) în funcţie de greutatea corpului şi de elasticitatea lamelei;
b. deplasarea energiei acumulate către vârful lamelei (verticalitate);
c. faza de impulsie în care energia este acumulată la vârful lamelei, cand singura energie
generată la alergătorul invalid este cea produsă de muşchii fesieri de la nivelul şoldului.
În cazul proiectării unei proteze pentru membrul inferior (transtibială) se urmăresc urmă-
toarele caracteristici ale mersului sau alergării efectuată de o persoană validă [Das.09], [Dru.11]:
returnarea energiei generată în faza de sprijin, mişcarea de flexie dorsală si torsiunea gleznei,
energia şi inversia piciorului [*Ari.13] în jurul unui ax oblic si absorbiţia în momentul
contactului cu solul.
19
CAPITOLUL 5
METODE DE ANALIZĂ A COMPORTAMENTULUI

BIOMATERIALELOR COMPOZITE EPOXIDICE ARMATE CU FIBRE
DE CARBON DIN CONSTRUCŢIA LAMELELOR PROTETICE „J”
5.1 CARACTERISTICI DE PRODUCŢIE ALE LAMELELOR „J”

Lamelele „J” sunt construite din materiale compozite epoxidice armate cu fibre de carbon.
În momentul actual forma constructivă a acestor lamele constituie o noutate tehnologică în
domeniul protezelor sportive pentru amputaţii transtibiale. De aici şi puţinele informaţii
publicate legate de tehnologia de fabricaţie cât şi de testare a caracteristicilor de material în
condiţile folosirii în construcţia lamelelor.
În cercetarea de faţă, s-a proiectat varianta constructivă a lamelei, prezentată în figura 5.1.
Ea este folosită pentru protezarea persoanelor amputate transtibial cu o greutate de max. 50 Kg.
Varianta prezentată este construită în gama de grosime a stratificatului de 4-8 mm.
Fig.5.1. Varianta constructivă a lamelei protetice „J”.
Lamelele „J” pot fi executate în două variante constructive: monobloc şi sub forma de
stratificat. Fabricarea compozitului epoxi/carbon fibre urmăreşte următoarele obiective [Pet.98]:
- contribuţia fibrei de carbon: proprietăţi mecanice, volum, orientare în compozit;
- reducerea tensiunilor interne corelată cu proprietăţile interfeţei fibră-răşină;
- greutate şi cost minime.
20
Rezumatul tezei
Aceste obiective sunt corelate cu dimensiunea şi configuraţia lamelei, sculelor de fabricare

şi metoda de fabricare. Se recomandă fabricarea lamelelor „J” prin două procedee de fabricaţie
[*Glo.06], [Lec.99], [Mis.13], [Şer.96], [Man.86] : turnarea prin injecţie prin procedeul RTM
(Resin Transfer Molding) şi execuţia stratificatului din lamele preimpregnate supuse unui proces
de polimerizare. Alegerea metodei de fabricare RTM cât şi de realizare a pre-preimg este,
justificată din punct de vedere comparativ cu alte procese de fabricare, de raportul performanţă-
volum de producţie. Utilizarea preimpregnatului în fabricarea picioarelor protetice și în general a
protezelor transtibiale prezinta o serie de avantaje în raport cu procedeele clasice de realizare a
materialelor compozite inclusiv cu procedeul RTM [Kla.95]. Tehnica de realizare a
preimpregnatului constă în impregnarea unei ţesături din fibră de carbon cu răşină epoxy după
care ansamblul obţinut este polimerizat parţial [Nis.80], [*Hex.13]. Formarea finală se obţine, în
mod obşinuit în autoclavă sau cu sac sub vid.
În cercetarea de față s-a urmărit construcția lamei protetice alcătuită din 3, 5 și 7 straturi
(lamine). În acest sens s-a realizat următoarele construcți ale stratificatului:
- stratificat format din 3 straturi la care stratul central este format din preipregnat
unidirecţional învelit de-o parte și alta de un preimpregnat având țesătura în legătură
diagonală;
- stratificat format din 5 straturi la care trei straturi sunt de preimpregnat unidirecţional
învelite pe o parte și alta cu câte un strat preimpregnat având ţesătura în diagonală;
- stratificat format din 7 straturi la care cinci straturi sunt formate din preimpregnate
unidirecţional învelite pe o parte și alta cu un preimpregnat cu ţesătură în diagonala.
5.2. SIMULAREA PROCESULUI DE INJECŢIE PRIN PROCEDEUL RTM

CU PROGRAMUL AUTODESK MOLDFLOW INSIGHT 2012®
Procedeul de injecţie prin transfer de răşină, Resin Transfer Molding RTM (Fig. 5.3) este
folosit în mod curent sau este “cel mai popular procedeu”, [Ipe.05] de fabricare a materialelor
compozite armate cu fibre continue. În esenţă, procedeul RTM constă în injectarea, la joasă
presiune a unei răşini în interiorul unei matriţe în care a fost amplasat în prealabil un material de
armare din fibre compactate sub formă de mat sau ţesături. Proedeul RTM are următoarele
principale faze de lucru [Lec.99] (Fig. 5.6):
- introducerea materialului de armare într-o matriţă încălzită la temperatura dată (a).
Materialul de armare are o construcţie geometrică complexă ce poate fi descrisă la trei nivele
dimensionale (Fig. 5.7): microscopic, mesoscopic şi masoscopic;
21
Fig. 5.5. Schița procedeului de turnare prin injecție RTM, după [Ipe.05].
- impregnarea fibrelor materialului de armare cu răşină, efectuată la joasă presiune şi cu

viteză mică (b);
- polimerizarea completă a matricei compozitului cu menţinerea presiunii de injecţie (c);
- deschiderea matriţei şi demularea piesei compozite (d).
a) b) c) d)
Fig. 5.6. Etapele procedeului de injecţie RTM: introducerea materialului de armare în matriţă (a);
injectarea răşinei (b); polimerizare (c); demulare (d), după [Lec.99].
Procesul de impregnare a fibrelor materialului de armare este un proces complex şi dificil

de modelat, în care materialul de armare este asimilat unui mediu poros, Breard [Bre.97],
Lecointe [Lec.03], [Lij.03]. În această abordare, viteza răşinei Vrs este calculată cu ajutorul legii
Darcy prin care se stabileşte o relaţie între viteza de injectare şi presiunea fluxului răşinei Prs:
K
Vrs    VPrs (5.1)
 rs
în care:  rs este vâscozitatea răţinei iar K este tensorul ce caracterizează permabilitatea ţesăturii
de armare:
 K xx K xy K xz 
 
K   K yx K yy K yz  . (5.2)
 K zx K zy K zz 

în care: x, y definesc planul laminei compozitului (Fig. 5.8) iar h caracterizează grosimea ei.
Prin considerarea direcţiilor x, y şi z ca fiind axele principale ale laminei compozitului se
poate scrie tensorul de permeabilitate sub forma:
K x 0 0 
K   0 K y 0  (5.3)
 0 0 K z 
În aceste condiţii simularea fluxului răşinei injectate constituie, alături de optimizarea
procesului de injecţie, proiectarea geometriei piesei compozite etc. (Fig.5.9)
Fig. 5.7. Descrierea țesăturii de ranforsare din fibre de carbon la nivel: microscopic (a); mesoscopic (b);
macroscopic (c), după [Lec.99].
22
Rezumatul tezei
Fig. 5.8. Direcţiile x, y şi z ale laminei compozite, după [Ber.12].
O componentă chei a procesului de proiectare şi fabricare a lamelei protetice J prin

procedeul RTM, pornind de la aceste considerente, în secțiunile 5.2.2 şi 5.2.3, se dezvoltă o
simulare a procesului de fabricare prin injecţie a componentei protetice „J” cât şi a epruvetelor ce
vor fi folosite la măsurarea caracteristicilor mecanice ale acestora.
Simularea cu ajutorul metodei elementelor finite ale procesului de fabricare prin injecţie a
elementului de tip proteză s-a efectuat cu ajutorul programului specializat Moldflow Insight
2012 (Autodesk) în următoarele condiţii:
- procesul de injecţie a fost selectat ca fiind de tip RTM;
- au fost impuse 1 şi/sau 2 locaţii pentru injecţia de material pentru elementul de
protezare, dat fiind dimensiunile nominale ale acestuia şi pentru adaptibilitatea la
configuraţii diferite de maşini de formare prin injecţie;
- în prima fază, materialul a fost ales ca fiind un material compozit polimer armat cu fibre
din carbon în procent volumic de 50% , de provenienţă Acadia Polymers, cu denumirea
tehnică de Krynac, având proprietăţile de material specificate în Tabelul , Anexa ;
- setările pentru discretizarea cu elemente finite ale elementului au fost următoarele: tip –
dual domain, elemente de tip triunghi – fiind generate 1048 elemente şi 522 noduri;
- valorile specifice procesului de injecţie: temperatura la suprafaţa matriţei – 170° C,
temperatura de topire a răşinii polimere - 135° C, timpul nominal de injecţie – 4 s,
presiunea maximă de injecţie a maşinii - 180 MPa;
Optimizarea procesului prin DOE (en. DOE - design of experiments) s-a derulat utilizând
metoda Taguchi, în vederea identificării variabilelor de proces (ex. timpul nominal de injecţie,
timpul necesar polimerizării, etc.) şi de design asupra procesului de injecţie în baza unor criterii
de calitate (ex. temperatura la finalul procesului de injecţie, forţa de prindere, presiunea de
injecţie, etc.). În urma simulărilor cu ajutorul metodei elementelor finite ale procesului de
injecţie pentru elementul de tip proteză au rezultat următoarele informaţii cu privire la:
- timpul necesar finalizării procesului de injecţie;
- viteza medie de curgere a materialului;
- prezenţa şi distribuţia golurilor de aer;
- forţa de prindere;
- orientarea elementelor constitutive la suprafaţa şi în interiorul elementului;
- distribuţia câmpului deformaţiilor în interiorul elementului;
- variaţia câmpurilor de presiune în timpul şi după finalizarea procesului de injecţie.
23
În figurile 5.10 la 5.14 au fost reprezentate o parte dintre rezultatele obţinute în urma
simulărilor cu ajutorul metodei elementelor finite ale procesului de injecţie pentru elementul de
tip proteză analizat, utilizând una sau două locaţii de injecţie:
Fig. 5.10. Configuraţia discretizată cu ajutorul Fig. 5.11. Variaţia timpilor alocaţi finalizării
FEM pentru cele două situaţii. procesului pe de injecţie pentru cele două situaţii.
Fig. 5.12. Variaţia câmpului de temperaturi la Fig. 5.13. Variaţia presiunii la finalizarea
finalul procesului de injecţie. procesului de injecţie.
Fig. 5.14. Variaţia câmpului tensiunilor de forfecare la suprafaţa elementelor.
- timpii necesari derulării şi finalizării procesului de injecţie (fig. 5.11) pentru 1, respectiv
2 locaţii de injecţie sunt aproximativ aceeasi;
- pentru două locaţii pentru injecţie, zona de curbură a ortezei reprezintă o zonă sensibilă,
în special datorită influenţei pe care o are şi asupra altor parametrii de proces;
24
Rezumatul tezei
- se pot identifica similarități cu cele menționate anterior, pentru distribuţia de temperatură

la finalul procesului de injecţie (Fig. 5.13), valorile maxime de proces atingând valori apropiate,
de 154,6 °C, respectiv 152,7 °C pentru 1 sau 2 locații de injecție;
- la finalul procesului de injecție, în distribuția de presiune apar valori de 2 ori mai mari
pentru procesul de injecție care implică o singură locație, comparativ cu celălalt caz: valoarea
maximă a presiunii la finalul procesului este de 60,25 MPa pentru cazul cu o singură locație de
injecție comparativ cu 27,71 MPa cât se obține în cel de-al doilea caz (Fig. 5.14);
- au fost obținute aproximativ aceleași variații ale câmpului tensiunilor de forfecare pentru
ambele cazuri, cu valorile maxime de 1,012 MPa, respectiv 1,073 MPa.
În urma analizei de tip DOE utilizând metoda Taguchi, cele două variabile selectate –
temperatura de topire a materialului compozit, respectiv timpul necesar polimerizării
materialului polimer al matricei compozitului, prezintă similitudini în raport cu parametrii de
proces selectați ca și criterii de calitate pentru analiză – distribuția de temperatură în timpul și la
finalizarea procesului de injecție, forța de închidere a matriței, respectiv presiunea de injecție
iar temperatura topire a materialului fiind singura care influențează parametrii de calitate
selectați. În acest context se poate derula o analiză DOE care permite identificarea variabilelor
care influențează cel mai mult calitatea produsului rezultat, urmată de utilizarea răspunsului
acestei variabile pentru determinarea sensitivității acestor variabile asupra calității lui.
Simularea cu ajutorul metodei elementelor finite ale procesului de fabricare prin injecţie a
epruvetelor standardizate de tip Iosipescu (en. bone shape) s-a efectuat cu ajutorul programului
specializat Autodesk Moldflow Insight 2012® în următoarele condiţii:
- procesul de injecţie a fost selectat ca fiind de tip RTM;
- au fost impuse 1 şi/sau 2 locaţii pentru injecţia de material;
- materialul selectat este Krynac (Acadia Polymers), având proprietăţile din Anexa 1;
- setările pentru discretizarea cu elemente finite ale elementului au fost următoarele: tip –
dual domain, elemente de tip triunghi – fiind generate 636 elemente şi 320 noduri, fără
a genera o corecție ulterioară a volumului discretizat;
- valorile specifice procesului de injecţie: temperatura la suprafaţa matriţei – 170° C,
temperatura de topire a răşinii polimere - 135° C, timpul nominal de injecţie – 4 s,
presiunea maximă de injecţie a maşinii - 180 MPa;
- optimizarea procesului prin DOE s-a derulat prin metoda Taguchi, în vederea
identificării variabilelor de proces (timpul nominal de injecţie, timpul necesar
polimerizării, lungimea elementului de armare, etc.) şi de design în baza unor criterii de
calitate (temperatura la finalul procesului, forţa de prindere, presiunea de injecţie, etc.);
În urma simulărilor cu ajutorul metodei elementelor finite ale procesului de injecţie în
cazul epruvetelor standardizate de tip Iosipescu au rezultat următoarele informaţii cu privire la:
- timpul necesar finalizării procesului de injecţie;
- viteza medie de curgere a materialului;
- prezenţa şi distribuţia golurilor de aer;
- forţa de prindere;
- orientarea elementelor constitutive la suprafaţa şi în interiorul elementului;
25
- distribuţia câmpului deformaţiilor în interiorul elementului;

- variaţia câmpurilor de presiune în timpul şi după finalizarea procesului de injecţie.
În figurile 5.15 - 5.19 au fost reprezentate o parte dintre rezultatele obţinute în urma
simulărilor cu ajutorul metodei elementelor finite ale procesului de injecţie pentru epruveta
standardizată analizată, utilizând una sau două locaţii de injecţie:
- timpii necesari derulării şi finalizării procesului de injecţie (fig. 5.16) pentru 1, respectiv
2 locaţii de injecţie sunt aproximativ aceeasi;
- pentru două locaţii pentru injecţie, zona centrală (zonă funcțională sau între repere) a
epruvetei reprezintă o zonă sensibilă a elementului;
- temperatura maximă dezvoltată în cele două situații analizate este aproximativ aceeași, de
156,7 °C pentru o singură locație de injecție, respectiv de 156,2 °C pentru două locații de injecție
(fig. 5.17), dar distribuția câmpului de temperaturi din volumul materialului este diferită;
- presiunea dezvoltată în interiorul epruvetelor este o diferită în ordinul de mărime pentru
cele două cazuri analizate (Fig.5.16) - pentru o singură locație de injecție valoarea acesteia
(18,07 MPa) este aproximativ dublul valorii înregistrate pentru cel de-al doilea caz (7,409 MPa);
- câmpul tensiunilor de forfecare la suprafața epruvetelor prezintă similitudini în ceea ce
privește distribuția acestora, valorile maxime rezultând ca fiind aproximativ aceleași (Fig.5.17).
Fig. 5.15. Configuraţia discretizată cu ajutorul FEM pentru cele două situaţii.
Fig. 5.16. Variaţia timpilor alocaţi finalizării procesului pe de injecţie pentru cele două situaţii.
26
Rezumatul tezei
Fig. 5.17. Variaţia câmpului de temperaturi la finalul procesului de injecţie.
Fig. 5.18. Variaţia presiunii la finalizarea procesului de injecţie.
Fig. 5.19. Variaţia câmpului tensiunilor de forfecare la suprafaţa epruvetelor.

În urma analizei de tip DOE utilizând metoda Taguchi, cele trei variabile selectate –
temperatura de topire a materialului compozit, timpul necesar polimerizării injectat, respectiv
lungimea elementului de armare, s-au constatat diferențe în ceea ce privește modul acestora de
influență asupra parametrilor de proces selectați ca și criterii de calitate pentru analiză –
distribuția de temperatură în timpul și la finalizarea procesului de injecție, forța de închidere a
matriței, respectiv presiunea de injecție.
27
5.3 STUDIUL TEORETIC AL COMPORTAMENTULUI

STRATIFICATULUI EPOXI ARMAT CU FIBRE DE CARBON
Prin definiţie, Berthelot [Ber.12], Alămareanu şi Chiriță [Ală.97], Vlase et al [Vla.08],
Motoc [Mot.05] materialul compozit constituie o combinaţie de materiale, alăturate, nemiscibile.
În practică se folosesc o serie de criterii după care se clasifică materialele compozite. În acest
sens, din punct de vedere constructiv, al elementelor constituiente cât şi a modului de aranjare a
acestora se disting: materiale compozite cu fibre ce pot fi lungi, scurte sau hibride, plasate într-un
alt material numit matrice, care poate fi polimerică, ceramică sau metalică; materiale compozite
stratificate; materiale compozite cu partiule dispersate etc. Materialele compozite cu matrice
polimerică sunt cunoscute şi sub denumirea de compozite polimerice (sau plastice) armate cu
fibră. În această categorie se încadrează şi compozitele cu matrice epoxi armate cu fibră de
carbon.
Fig. 5.20. Construcţia stratificatului: lamine (a); stratificat (b); sistem de referinţă (c); unghiul de inclinare
a laminei (); lungimea stratificatului (L); grosimea statificatului (h), după [Ber.12].
Materialele compozite armate cu fibre sunt constituite ([Ală.97], [Mot.05], [Nic.11]) din
două sau mai multe straturi, numite lamine, lipite între ele (Fig. 5.20). Un grup de lamine este
format din mai multe lamine succesive ce au aceeaşi orientare a fibrelor. Un stratificat este
definit prin numărul de straturi, lamine, ce intră în componenţa lui şi prin unghiul de inclinare a
fibrelor α. Acesta indică orientarea fibrelor în lamină în raport cu axa Ox a sistemului de
referinţă Oxyz ce aparţine stratificatului (Fig. 5.18). Axele sistemului Oxyz au următoarele
reprezentări: axele Ox şi Oy sunt conţinute în planul mediu a stratificatului; axa Oz este
perpendiculară pe planul stratificatului.
Pentru a defini construcţia stratificatului privind aşezarea şi numărul laminelor cât şi a
unghiului α se foloseste urmatoarea codificare [Ală.97], [Ber.12], [Nic.11] (Fig. 5.21):
28
Rezumatul tezei
Fig. 5.21. Exemplu de codificare stratificat: [0/90/2/30°/-30°] sau [0/902/30/-302/902/0], [Ber.12].
- se descrie ordinea laminelor de la faţa stratificatului, de la cota z = -h/2 la cota z = h/2;

- numărul de lamine cuprinse în grupul cu aceeaşi orientare este indicat cu un indice;
- separarea laminelor sau a grupurilor de lamine se codifică cu o virgulă bară înclinată;
- laminatele alăturate având unghiuri α egale și de semne opuse sunt codificate cu notaţia ±.
O lamină are următoarele caracteristici [Vla.08]): este omogenă şi ortotropă, liniar elastică
şi nu are tensiuni iniţiale. În vederea descrierii stărilor de solicitare ale laminei armate cu ţesătură
din carbon inserată într-o matrice polimerică epoxidică se definesc ([Vla.08], [Teo.07], [Ber.12])
două sisteme de axe de coordonate (Fig. 5.22): sistemul de axe de coordonate LTT  sau 123
sau 123  L,T ,T  numit sistemul local de coordonate al laminei. Are următoarele
caracteristici:
- axa L (1) este paralelă cu firele şi este denumită direcţia longitudinală a laminei;
- axa T (2) este perpendiculară pe fibre şi se numeşte direcţia transversală a laminei;
- axa T' este perpendiculară pe planul L,T (1, 2) şi este direcţia verticală a laminei.
Comportamentul mecanic al laminei compozite pe bază de răşină epoxi cu ţesătura din
fibre de carbon poate fi caracterizat complet cu ajutorul următorilor parametrii masurati într-o
stare simplă de eforturi și deformații [Ber.12], [Vla.07], [Teo.07]:
- modulul Young EL, E1 și coeficientul Poisson  LT  12 , în direcţie paralelă cu fibrele;
- modulul Young ET , E2 și coeficienții Poisson  TL ,  21 și  TT ,  23 , transversaă cu fibrele;
- modulii de forfecare GLT , G12 și GTT  , G12 la forfecare longitudinală și transversală;
- modulul de compresiune hidrostatică laterală sau deformație longitudinală KL.
Fig. 5.22. Sisteme de coordonate ale laminei : OLTT' (O123) sistemul local de coordonate ce aparţine
laminei; sistemul de coordonate Oxyz ce aparţine stratifictului ; hf - grosimea laminei, după [Ber.12].
În cazul în care sarcinile exterioare acţionează pe direcţiile sistemului local de coordonate

şi pentru o stare plană de tensiune, legea de elasticitate a laminei rezultă din suprapunerea
acţiunii solicitărilor  L ,  T şi  LT . Tensiunile  L ,  T şi, respectiv,  LT pof fi scrise in funcție de
alungiri si lunecări [Teo.07].
O situaţie întâlnită curent în practică apare atunci când sarcinile exterioare acţionează pe
direcţiile axelor sistemului global de coordonate ale laminei Oxzy:  xx ,  yy şi  xy .
Se observă că, direcţiile de solicitare nu coincid cu direcţiile sistemului local de coordonate
ale laminei (123). În această situaţie, alungirile laminei compozite, aflată în stare plană de
tensiune, pot fi exprimate analitic în funcţie de tensiunile  xx ,  yy şi  xy si componentele
transformate ale matricei complianțelor Cij utilizând formula [Vla.08], [Teo.07]:
29
 xx  C11C12C13   xx 
     
 yy   C12C22C23    yy  , (5.5)
  C13C23C33   xy 
 xy   
Tensiunile laminei compozite pot fi exprimate şi în funcţie de alungirile  xx ,  yy şi  xy (Vla.08]:
 xx  r11   xx  r12   yy  r13   xy ,
 yy  r12   xx  r22   yy  r23   xy , (5.13)
 xy  r13   xx  r23   yy  r33   xy ,
în care rij desemnează componentele transformate ale matricei rigidităţii ce se exprimă în funcţie
de parametrii: EL, ET, υTL, GLT şi unghiul de înclinare a fibrelor α.
Fig. 5.25. Schema de solicitare plană a stratificatului epoxi armat cu fibre de carbon. ([Vla.08], [Teo.07])
Din schema de solicitare (Fig. 5.25) a stratificatului, alcătuit din K (K = 1-N) lamine cu
unghiurile de înclinare α1, α2,...,αN se determină legea de elasticitate a acestuia folosind formula:
 xx  r11   xx  r12   yy  r13   xy ,
 yy  r12   xx  r 22   yy  r 23   xy , (5.20)
 xy  r13   xx  r 23   yy  r 33   xy ,
La calculul tensiunilor ce definiesc comportamentul la elasticitate a stratificatului

epoxi/fibre carbon, trebuie avute în vedere două principale cerinţe: laminele compozite sunt
aderente una faţă de celălaltă; întregul compozit cât şi laminele componente suportă acelaşi
deformaţi într-un punct dat.
Comportamentul termic al materialului compozit poate fi descris cu ajutorul următorilor
parametrii: conductivitate termică, coeficientul de dilatare termică și respectiv capacitatea
termică. Curtu și Motoc Luca [Cut.09] prezintă modele teoretice pentru predicția coeficienților
de dilatare termică a materialelor compozite armate cu fibre unidirecționale. La prezentarea
acestor modele se folosesc patru ipoteze de cercetare:
- fibrele de armare au o secțiune transversală circulară și sunt infinit lungi;
- condiția de continuitate a deplasărilor la interfața fibră-matrice este satisfăcută;
- temperatura se distribuie uniform de-a lungul structurii;
30
Rezumatul tezei
- se păstrează proprietățile de material a fazelor compozitului cu modificarea temperaturii.

Dacă fibrele sunt înclinate cu unghiul α (Fig. 5.20) se pot calcula coeficienții de dilatare
termică pe direcțiile x și y în funcție de coeficienții αL și αT folosind formula: [Ros.10]
 xx   M  cos 2   T  sin 2  ;
 yy   L  sin 2   T  cos 2  ; (5.23)
 xy  2  sin   cos    L  T ,
în care αxx este coeficientul de dilatare termică tangențială.

Coeficientul de expansiune CTE descrie modificarea formei (volumului) unui material pe
unitatea de temperatură modificată. Se presupune că această variație a coeficietului de
expansiune termică este liniară în domeniul regiunilor mici de temperatură. Acest coefficient este
întâlnit sub trei reprezentări: liniar, superficial și respective volumic.
Coeficientul liniar de expansiune termică descrie modificarea relativă a dimensiunii liniare
a materialului pentru fiecare modificare de temperatură cu un grad [*Lin.13]:
l
 et , 1  , (5.24)
lc  T
în care: lc reprezintă lungimea compozitului și T este gradată de temperatură.
Coeficientul de expansiune termică a unui material compozit (armat cu fibre) are în general
o formă corespunzătoare diagramei din figurile 5.27 și 5.28.
reference sample2_1st
sample1_1st 0,0001 sample2_2nd
0,0001 sample2_1st
0,0000 0,0000
-0,0001
Alpha (1/°K)
-0,0001
Alpha (1/K)
-0,0002
-0,0002
-0,0003
-0,0003
-0,0004
-0,0004
0 25 50 75 100 125 150 175 200 225 250 0 50 100 150 200 250 300
Temperature (°C) Temperature (°C)
Fig. 5.27. Variatia instantanee a CTE pentru Fig. 5.28. Variatia instantanee a CTE pentru
material multifazic fibre carbon unidirectionale / material multifazic fibre aleatoare E-glass / supus
fibre aleatoare E-glass, după [Mit.12]. la doua cicluri de incalzire, după [Mit.12].
5.4. SIMULAREA COMPORTĂRII MATERIALULUI COMPOZIT

STRATIFICAT DIN RĂȘINĂ EPOXI ȘI ARMAT CU FIBRE DE CARBON
DIN CONSTRUCŢIA LAMELEI PROTETICE “J”
Se consideră lamela protetică J realizată din material compozit stratificat alcătuit din staturi
preimpregnate pe bază de rășină epoxi, armate cu fibre de carbon. Stratificatul este alcătuit din
șase straturi, orientate alternativ la 45° si - 45°.
31
În cercetarea teoretică se urmărește simularea comportării mecanice a materialului

compozit în cazul solicitari statice a lamelei protetice. Pentru simulare se folosește metoda
elementului finit utilizându-se programul SolidWorks. Prima etapă a simulării constă în definirea
geometrică a modelului a lamelei protetice descrisă în figura 5.1.
Lamela protetica are următoarele dimensiuni de gabarit:
- lungimea: 290 mm;
- lățimea variabilă pe lungime între 40-50 mm;
- grosime : 6 mm.
Modelul geometric a fost supus discretizării cu elemente finite patrulatere de tip SHELL
(QUAD). În figura 5.31 este reprezentat modelul discretizat al lamelei protetice analizate. În
tabelul 5.2 este prezentat numarul de elemente si numarul de noduri in urma discretizării.
Tabelul 5.2. Numărul de elemente si numărul
de noduri in urma discretizării.
Structură discretizată lamelă

protetică
Număr de elemente 1462
Număr de noduri 3133
Număr GDL 15912
Fig.5.31. Discretizarea
lamelei protetice “J”.
Simularea se realizează în programul SolidWorks. Pentru rezolvabilitatea modelului este

necesară specificarea condiţiilor limită şi încărcărilor lamelei protetice „J”:
- definirea condiţiilor de încîrcare a lamelei protetice;
- mărimile încărcăriilor statice şi dinamice a lamelei protetice;
- zonele de pe lamelă în care apar condiţiile de rupere;
- numărul de straturi ale stratificatului din care este realizată lamela
- variaţia grosimii în lungul lamelei;
- caracteristiciile de material ale stratificatului epoxy armat cu fibre de carbon;
- încărcarea lamelei s-a făcut cu o forţă constantă F=400 daN evaluată în regim
biomecanic dinamic: F=400 daN;
- forţa de solicitare acţionează în lungul lamelei. Se respectă astfel condţiile reale de
utilizare a lamelei protetice în mişcarea de alergare;
- punctual de aplicaţie al forţei este situat în găurile de fixare a lamelei pe proteză;
Uzual, materialul este definit ca un material anizotrop, stratificat cu 6 straturi, avand
proprietățile de mai jos:
32
Rezumatul tezei
Modulul lui Young = 17331 Mpa; Forță – dinamic: 400 daN;

Densitate= 1800 Kg/m3; Grosimea stratului:- 1 mm/strat;
n = 0,32 - coeficientul Poisson; Orientarea fibrei: +45°;-45°;
G=11439 Mpa; Tensiunea de rupere:- 1600 Mpa (generic).
Simularea comportări lamelei
5.4.7.1 Analiză statică

A. Forţa de încărcare F=400 daN. Lamelă grosime constantă 6 mm:
Pasul 1 – crearea planului median se bazează pe proiectarea părții solide. În continuare se va
defini grosimea stratului din fibră de carbon și grosimea totală.
Pasul 2 – partea solidă a fost ascunsă; se lucrează numai cu planul median.
Pasul 3 – pregătirea simulării:
33
Pasul 4 – specificarea tipului anlizei - Analiza statică:
Partea solidă exclusă; se lucrează numai cu planul median:
Pasul 5 – definirea proprietăților de material: compozit cu fibre carbon in 6 straturi de 1 mm cu

orientarea de 45º/45º;
34
Rezumatul tezei
Pasul 6 – apelarea proprietăților de material.
 Proprietățile materialelor (inclusiv orientarea fibrelor) au fost asociate fiecărui strat.

Numai în pasul următor se adaugă constrângerile de la baza piesei.
35
 Se aplică încărcarea la capătul superior al piesei: 400 daN.
 Resultatul încărcării, criteriul Voon Mises 1020 Mpa; Maxim 1600 Mpa.
36
Rezumatul tezei
B. Forţa de încărcare F=200 daN. Lamelă grosime constantă 6 mm
 Mai puțin decât limitele: 510 Mpa.

 Deplasări.
37
 Deplasare: 212 mm
 Curba generică S-N pentru prepeg fibre carbon/răsină.
5.4.7.2. Analiza dinamică liniară

A. Forţa de încărcare F=400 daN. Lamelă grosime constantă 6 mm
Se folosește aceeași procedură ca și la ultima analiză fibră de carbon cu grosimea de 6 mm.
38
Rezumatul tezei
Dynamic load 400 DaN/Hz; dumping mode 0,8.

Deplasarea în capătul superior al piesei: 79 mm.
Von Misses stress
39
B. Forţa de încărcare F=400 daN. Lamelă cu grosimea variabilă 8 - 4 mm
Deplasare: 9,4 mm.

În urma procesului de simulare se pot emite următoarele principale concluzii:
- deplasările în cadrul lamelei analizate scad pe măsură ce scade şi valoarea foţei de solicitare;
40
Rezumatul tezei
- simulările în regim dinamic permit evidenţiarea condiţiilor reale de comportare a materialului

lamelei protetice. Acest lucru se reflect în valoarea deplasărilor;
- în cazul în care lamela are o grosime variabilă de la 8 † 4 mm (la vârf) se îmbunătăţeşte
comportamentul mecanic al stratificatului: 9,6 +001 mm.
5.5. METODĂ DE DETERMINARE A COMPORTAMENTULUI

STRATIFICATULUI COMPOZIT EPOXI / FIBRE DE CARBON FOLOSIT LA
CONFECŢIONAREA PROTEZEI ÎN CONDIȚII NORMALE DE UTILIZARE.
Prin acest calcul se urmărește găsirea unei informații privind dimensionarea protezei
pentru testarea acesteia în condiții similare cu situatiile reale de utilizare. În acest scop șablonul
de calcul a fost realizat în mediul de programare grafică LabView, în vederea obținerii de
informații rapide și în regim continuu pentru diferite valori introduse ca date de intrare (sarcini,
dimensiuni ale protezei, tensiuni și deformați admisibile etc.).
Aplicația LabView prezintă o interfață grafică în care cu roșu sunt trecute căsuțele de
dialog pentru introducerea datelor de intrare, iar cu verde pot fi vizualizate rezultatele simulării
calcului asistat. Datele de intrare se referă la: deformări si tensiuni maxime admise, greutatea
aplicată asupra protezei pe proteză în timpul contactului cu solul, distanța dintre punctul de
sprijin și zona de aplicare a sarcinii, modulul de elasticitate a materialului, lățimea si grosimea
protezei, inălțimea de la care coboară pe sol la alergare. Rezultatele simulării se referă la două
categori de valori: numerice și booleene privind gradul în care proteza ar rezista la solicitările
simulate.
Realizarea aplicaţiei a presupus întocmirea unei rutine de program ce conţine o structură
secvenţială cu patru secvenţe distincte, în prima dintre ele realzându-se subrutina pentru calculul
deformaţiei protezei în regimul static (Fig. 5.33). Cea de-a doua secvenţă se referă la subrutina
de program pentru determinarea săgeţii protezei în regim dinamic (Fig. 5.34). În secvenţa a treia
subrutina de program realizează structura pentru calculul tensiunii la încovoiere în regim static.
Ultima secvenţă adresează subrutina de program pentru determinarea tensiuni la încovoiere în
regim dinamic.
41
Fig.5.32 Interfaţa pentru afişarea rezultatelor privind simularea comportării protezei.
Fig. 5.33. Secventa nr. 1.
Fig. 5.34. Secventa nr. 2.
5.6. INTERFAŢA PENTRU AFIŞAREA REZULTATELOR
PRIVIND SIMULAREA
A. Fereastra – panou, pentru interfaţarea cu utilizatorul

A1 –subiect cu greutatea de până la 33 kg, se poate folosi o proteză cu minim 6 straturi:
42
Rezumatul tezei
A2 –subiect cu greutatea 34 45 kg, se poate folosi o proteză cu minim 7 straturi:
A3 – subiect cu greutatea 46  48 kg, se poate folosi o proteză cu minim 8 straturi:

43
A4 – subiect cu greutatea 49  57 kg, se poate folosi o proteză cu minim 10 straturi:
44
Rezumatul tezei
A5 –subiect cu greutatea mai mare de 57 kg, trebuie folosită o proteză cu dimensiuni mai mari:
45
CAPITOLUL 6
METODE DE DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ

A PROPRIETĂȚILOR MECANICE ALE BIOCOMPOZITULUI
STRATIFICAT ARMAT CU FIBRE DE CARBON ȘI RĂȘINĂ EPOXIDICĂ
FOLOSIT ÎN CONTRUCŢIA LAMELELOR PROTETICE ÎN FORMĂ „J”
6.1. STRUCTURA ETAPELOR PARCURSE ÎN CADRUL CERCETĂRII

EXPERIMENTALE
În cercetare experimentală efectuată pentru determinarea caracteristicilor mecanice ale
stratificatului s-a renunțat la testele pentru determinarea caracteristicilor la tracțiune optându-se
pentru testele la compresiune și încovoiere. La această abordare a cercetării s-au avut în vedere
caracteristicile constructiv funcționale ale lamei protetice “J” [*Des.13], [*Öss.13], [*Gui.12].
Totodată, testele la solicitările de încovoiere și compresiune au fost completate cu teste dinamice
tip DMA. Cercetarea experimentală a vizat și determinarea coeficientului de expansiune termică
a stratificatului fiind cunoscută importanța acestuia în descrierea comportamentului stratificatului
[Kar.05].
Pentru realizarea epruvetelor s-au elaborat plăci de stratificate armate cu fibre de carbon și
rășină epoxi. Totodată, s-au realizat și taloanele necesare la încercarea la compresiune. Plăcile
stratificate din care au fost prelevate epruvetele au fost fabricate dupa o metodologie consacrată
([Roș.10], [*Gui.12]). Epruvetele au fost executate în configurațiile stratificatelor cu 3, 5, și 7
straturi. Epruvetele pentru încercarile mecanice la compresiune și încovoiere au fost debitate au
fost cu ajutorul unui dispozitiv de tăiere Proxxon 27070 (D), cu pânza diamantata de 80 mm,
lățimea de 2 mm la formele și dimensunile corespunzătoare fiecărui tip de solicitare.
6.2. PREGĂTIREA EPRUVETELOR

Pentru realizarea epruvetelor s-au elaborat plăci de stratificate armate cu fibre de carbon și
rășină epoxi. Totodată, s-au realizat și taloanele necesare la încercarea la compresiune. Plăcile
stratificate din care au fost prelevate epruvetele au fost fabricate dupa o metodologie consacrată,
Roșu, [Roș.10], [*Gui.12]. Epruvetele au fost executate în configurațiile stratificatelor cu 3, 5, și
7 straturi.
6.3. DETERMINAREA PROPRIETĂȚILOR MECANICE ALE

STRATIFICATULUI COMPOZIT LA SOLICITAREA DE COMPRESIUNE
Forma epruvetelor din stratificat sunt prezentate în figura 6.2. Cercetarea experimentală la
compresiune s-a efectuat pentru stratificatul cu trei straturi - se consideră că grosimea sa, h oferă
informații esențiale privind comportamentul de lucru a lamelei protetice. A fost realizat un
număr de 10 epruvete, numerotate. Se asigura astfel numărul minim de determinări necesare
obținerii de informații privind mărimile statistice necesare prelucrarii datelor experimentale.
46
Rezumatul tezei
Încercările experimentale la compresiune au fost efectuate prin solicitarea eșantionatelor pe

mașina de încercare LS100 Plus de la Lloyd Instruments (UK) figura 6.5 , celula de solicitare de
tip XLC-5K-A1, forţa maximă de până la 100kN.
Datele prelevate și sunt prelucrate statistic în vederea identificării valorilor minime, medii
și maxime ale modulelor de elasticitate la compresiune, rigidității, tensiunilor și deformațiilor în
condițiile unei solicitări maxime, etc.
Fiecare epruvete se așează în cleme astfel încat axa longitudinală a epruvetei sa fie aliniată
cu axa instalației.
Fig. 6.2. Dimensiunile standardizate ale epruvetelor pentru încercarea la compresiune.
Fig. 6.4. Maşina universală de testare a materialelor (LS100 Plus).
În timpul efectuării testelor de compresiune bacurile se deplasează cu o viteză conform

specificaților tehnice ale instalației în funcție de forța de solicitare. S-a reglat o viteză de
1mm/min valoare care se menține constantă în timpul solicitări.
47
În urma cercetării experimentale s-au obținut valori ale proprietăților stratificatului solicitat
la compresiune: modulul de elasticitate longitudinal, tensiunea admisibila și rigiditatea
corespunzătoare unor valori obținute ale forței la ruperea epruvetei. În figura 6.6 sunt
reprezentate comparativ variațiile înregistrate pentru 5 eșantioane reprezentative corespunzător
distribuției forței dezvoltate în structura acestora și lungirea asociată.
Pe baza datelor experimentale s-au trasat curbele σ-ԑ pentru cinci din lotul de 10 eșantioane
representative (Fig. 6.7). Se poate observa că pentru valori ale tensiunilor mai mari de 125 MPa
curbele prezintă un palier de variație liniar care nu este asociat comportării structurii compozite
față de solicitarea externă aplicată ci unor condiții oferite de prinderea în instalația
experimentală.
Fig. 6.6. Curba dependenței forță-alungire pentru Fig. 6.7. Curbele experimentale de tip σ-ε pentru 5
compozitul cu 3 straturi din fibră de carbon. eșantioane din lotul de 10 epruvete testate.
Datorită suprafețelor exterioare foarte fine ale structurii compozite rezultate în urma
tehnologiei de fabricare a acestora, practic apare o alunecare a acestora în bacurile de prindere cu
consecințe directe evidențiate în variația pe care o au aceste curbe. Se impune menționarea
faptului că orice încercare de condiționare a suprafețelor externe a epruvetelor conduce la
posibilitatea apariției unor tensiuni suplimentare de suprafață cu efecte care se regăsesc într-o
deteriorare rapidă a acestora. Prelucrarea statistică a datelor experimentale permite obținerea
valorilor medii, maxime/minime și a deviației standard a modulului de elasticitate longitudinal,
rigidității, tensiunilor și deformațiilor înregistrate la forța maximă aplicată și/sau deformația
maximă, tensiunea admisibilă, etc.
Fig. 6.8. Variația modulului de elasticitate longitudinal pentru eșantioanele de compozite cu 3 straturi.
48
Rezumatul tezei
6.4. DETERMINAREA PROPRIETĂȚILOR MECANICE ALE

STRATIFICATULUI COMPOZIT LA SOLICITAREA DE ÎNCOVOIERE
Încercarea de încovoiere caracterizează comportamentului stratificatului, supus unei sarcini
externe aplicate perpendicular pe axa lui longitudinală. Testul la încovoiere s-a efectuat în
concordanță cu EN ISO 14125 [*SRE.00.a], ASTM D 790 [*AST.93]. Metoda este definită prin
următoarele caracteristici [*SRE.00.a]: viteza de încercare vin [mm/min], efectul de încovoiere σf
[MPa], efectul de încovoire la rupere σfB [MPa], rezistența la încovoiere σfM [MPa], săgeata la
încovoiere și săgeata la rupere [mm], deformarea la încovoiere ԑf și modulul de elasticitate la
încovoiere Ef. Încercarea la încovoiere s-a realizat cu metoda celor trei capete de apăsare sau
metoda celor trei puncte (Fig.6.10). Metoda constă în rezemare epruvetei în două puncte și
aplicarea forței de aplicare la jumătatea distanței dintre cele două puncte de reazeam. Viteza de
încercare este de 5mm/min.
Fig. 6.10. Schema încercări la încovoiere în trei puncte: a- încercarea în trei puncte b- schema de
solicitare a epruvetei.
Încercările experimentale la încovoiere au fost efectuate prin solicitarea eșantionatelor în 3

puncte pe mașina de încercare LR5K Plus de la Lloyd Instruments (UK), celula de solicitare de
tip XLC-5K-A1 forţe de până la 5 kN. La reglarea mașini s-a asigurat ca alinierea suporților și a
poansonului sferic sa fie paralelă cu o exactitate de 0,02 mm, razele ponsonului semisferic și
respective a suporților au fost alese pentru epruvete mai mai de 3 mm. Mașina de încercat tip
LR5K Plus de la Lloyd Instruments (UK), are posibilitatea să prelyucreze rezultatele
experimentale în format electronic cu ajutorul softului NEXYGEN MT.
Epruvetele pentru încercarea mecanică statică la încovoiere au fost executate la forma și
dimensiunile standardizate, corespunzător clasei IV de materiale compozite.
Testele de solicitare la încovoiere au fost efectuate în următoarele condiții:
- la temperatura și umiditatea în care s-au realizat testele la compresiune;
- longitudinal și transversal pe epruvetă (Fig.6.13);
- pentru fiecare categorie de solicitare s-au folosit cate cinci epruvete pentru stratificatele
cu 3, 5 si 7 straturi;
49
- testul de incovoiere a fost realizat cu o viteza constanta v=5mm/min.
a) b)
Fig. 6.13. Solicitarea la incovoire:a- longitudinal b- transversal.
Datele experimentale prelevate pentru numărul de eşantioane reprezentative supuse

investigațiilor au fost achiziționate cu ajutorul programului NEXYGEN Plus, sub formă de
fișiere text pentru fiecare eșantion de material compozit din 3 straturi pre-impregnate din fibre de
carbon și conțin informații cu privire la: forța aplicată (F, în N), săgeata sau deplasarea în zona
centrală a epruvetei (v, în mm), valorile tensiunilor (σ, în MPa) și deformațiilor dezvoltate ca
urmare a solicitărilor, rezultate care facilitează estimarea modulului de elasticitate Ef la incovoire
a stratificatului compozit (Ef1, Ef2) si a efortului de incovoiere σf.
Datele achizitionate au fost prelucrate statistic, cu ajutorul softului NEXYGEN MT. S-au
evidentiat parametrii ce definesc comportamentul mecanic la indoire a celor trei categorii de
stratificate: 3, 5 si 7 straturi. Pe baza datelor statistice obtinute, s-au reprezentat fig. 6.14 † 6.19.
Fig. 6.14. Variația modulului de elasticitate la înco- Fig. 6.15. Variația rigidității medii a eșantioanelor cu
voiere cu numărul de straturi și direcția de solicitare. numărul de straturi și direcția de solicitare.
50
Rezumatul tezei
Fig. 6.16. Variația tensiunii maxime la solicitarea Fig. 6.17. Variația forței maxime la rupere cu numărul
maximă cu numărul de straturi și direcția de solicitare. de straturi și direcția de solicitare.
Fig. 6.18. Variația modulului de elasticitate cu direcția Fig. 6.19. Deformația specifică la solicitarea maximă
de solicitare pentru eșantioane cu 3 straturi. la solicitare pentru eșantioane cu, 5 și 7 straturi.
Așa cum se observă din figura 6.13, modulul de elasticitate (Young) rezultat în urma
solicitării la încovoiere scade odată cu creșterea numărului de straturi ale structurii compozite, și
își păstrează aceeași tendință descrescătoare și în funcție de direcțiile de solicitare a eșantioanelor
– longitudinală, respectiv transversală.
Astfel, în direcție longitudinală, selectând ca referențial eșantionul cu 3 straturi de țesătură
de carbon, modulul de elasticitate descrește cu aproximativ 15% în cazul în care sunt adăugate
suplimentar 2 straturi, respectiv 43.36% în cazul în care sunt adăugate suplimentar 5 straturi.
În direcția transversală, diferențele înregistrate sunt de aproximativ 6% , respectiv de
28.65% pentru eșantioanele cu 5 și 7 straturi de țesătură din carbon. Așa cum este firesc,
rigiditatea eșantioanelor prezintă o tendință opusă variației modulului de elasticitate, aceasta
înregistrând valori maxime pentru configurația cu 7 straturi de țesătură de carbon, indiferent de
direcția de solicitare a acestora.
În cazul direcției longitudinale, tendința de variație a tensiunii maxime este una crescătoare
odată cu creșterea numărului de straturi, ceea ce nu se regăsește și în cazul în care acestea sunt
dispuse transversal față de direcția de solicitare. Se evidentieaza comportamentul la rigiditate a
stratificatului in timpul solicitari la indoire: odata cu cresterea numarului de straturi ale
stratificatului are loc si cresterea rigiditati, ce se manifesta in directia longitudinal cat si
transversala (Fig.6.14).
6.5. DETERMINAREA PROPRIETĂȚILOR MECANICE ALE STRATIFI-

CATULUI COMPOZIT LA SOLICITAREA MECANICĂ DINAMICĂ DMA
Analiza dinamică dinamică, în versiunea engleză „Dynamic Mechanical Analisys” cu
abrevierea DMA, este o metodă modernă de cercetare experimentală a comportamentului
vâscoelastic a materialelor compozite, polimerice [*Dma.13]. Metoda este cunoscută şi sub
denumirea de spectroscopie mecanică dinamică, în versiunea engleză Dynamic Mechanical
Spectroscopy sau analiza termică mecanică dinamică, Dynamic Mechanical Thermal Analyis -
DMTA [*Dma.12].
51
Fig. 6.20. Relaţia dintre solicitarea sinosoidală aplicată cu deformaţia rezultantă.
Principiul de lucru al metodei DMA constand [*Dma.13] din încărcarea epruvetei cu o

solicitare sinusoidală şi măsurarea alungirii materialului (Fig. 6.20), este concretizată sub forma
unui modul sau viscozitate exprimată printr-un complex de date dinamice. Acest modul defineşte
proprietatea intrinsecă a materialului ce nu se modifică în funcţie de forma sau dimensiunea
epruvetei, este exprimat prin raportul solicitare/deformare şi vâscozitate. În principiu este
raportul solicitării la rata deformării şi se exprimă prin două componente: în fază -modulul de
stocare şi de iesire din fază - modulul de amortizare.În cadrul încercării, temperatura epruvetei
sau frecvenţa solicitării pot fi variate caracteristica ce conduce la variaţii ale modulului
determinat. În această, metodă „Dynamic Mechanical Analzsis ” deformează mecanica epruvetei
şi apoi măsoare proprietăţile mecanice ale materialelor polimerice în funcţie de temperatura
epruvetei, frecvenţa solicitării acesteia şi de timp. În construcţia echipamentului este inclus un
instrument de analiză termică ce permite testarea proprietăţilor mecanice ale unor diferite
materiale [*Dma.12].
Încercările experimentale la testul DMA au fost efectuate pe instalaţia ARES-G2
Rheometer, produs de TA Instruments US, cu reprezentare din figura 6.21. Instalaţia este în
dotarea laboratorului de cercetare din cadrul Universităţii Politehnice din Valencia, Campus de
Alcoy, Departamentul de Mecanică şi Ingineria Materialelor, Lab. C1DB8. ARES-G2 permite
măsurări reologice în game largi de sarcină, deplasare şi frecvenţă. Instalaţia este echipată cu
echipamente electronice de mare viteză cu procesarea digitală a semnalului pentru măsurărilor
traductorului şi controlul motorului de acţionare.
Fig. 6.21. Instalatia pentru testare DMA ARES-G2 Rheometer.
52
Rezumatul tezei
Epruvetele sunt realizate din compozit stratificat pe bază de răşină epoxi armată cu ţesătură
din fibre de carbon, în structura laminelor întălnite la solicitările la compresiune şi încovoiere
Pentru cercetarea experimentală s-au folosit două categorii de epruvete: cu 3 și cu 6 straturi.
Testele DMA sunt realizate pe instalaţia experimentală ARES-G2 Rheometer, urmand paşii
de lucru din instrucţiunile de funcţionare ale instalaţiei [*Are.13], [*Dma.13]: calibrarea
instalaţiei, selectarea şi pregătirea epruvetelor şi a tipului de solicitare, selectarea procedurii de
testare şi a datelor obţinute în urma experimentului, introducerea şi fixarea epruvetei în bacurile
dreptunghiulare de torsiune ale maşini, afişarea şi analizarea rezultatelor cu ajutorul programului
Rheology Advantage, oprirea instalaţiei şi scoaterea epruvetei.
În faza de încarcare termică s-a realizat variaţia temperaturii în intervalul 35-100 [°C] cu o
rată de încălzire de 5 grade pe minut. Solicitarea de torsiune a epruvetelor s-a realizat în
intervalul (0.35 – 1) Hz.
În urma solicitări DMA a epruvetelor s-au obţinut date experimentale privind epruvetele cu
grosimea 3 mm şi respectiv 6 mm:
- comportamentul vâscoelastic al stratificatului cu prezentarea variaţiei coeficienţilor
vâscoelastici G‟(Fig.6.23) şi G'' (Fig.6.24) în funcţie de variaţia temperatura;
- comportamentul vâscoelastic al stratificatului cu prezentarea coeficienţilor vâscoelastici
G' G'' şi respectiv a temperaturii de transmisie vitroasă a stratificatului;
- variaţia coeficientului tan delta în funcţie de variaţia temperaturii 35° † 200°C (6.26).
Fig. 6.23. Variaţia coeficienţilor vâscoelastici în funcţie de temperatură pentru stratificat cu 3 straturi.
53
Fig. 6.24. Variaţia coeficienţilor vâscoelasti în funcţie de temperatură pentru stratificat cu 5 straturi.
Fig.6.25. Variaţia coeficientului elastic G' al Fig. 6.26. Variaţia coeficientului vâscoelastic G'' al
stratificatului în funcţie de variaţia modulului de stratificatului în funcţie de variaţia modulului de
elasticitate şi a temperaturii. elasticitate şi a temperaturii.
Fig. 6.27. Variaţia parametrului tan delta a stratificatului epoxi armat cu fibre de carbon, cu 3 şi 6 mm, în funcţie de
variaţia temperaturii în cadrul testării DMA.
6.6. CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND DETERMINAREA

COEFICIENTULUI LINIAR DE DILATARE TERMICĂ A STRATIFICATULUI
EPOXI ARMAT CU FIBRE DE CARBON
Valorile coeficientului de dilatare termica a fibrei de carbon preimpregnată au fost estimate
cu ajutorul dilatometrului DIL 402 PC, cu dispunere orizontală a probelor și termocuplu, produs
de Netzsch (Germania).
Epruvetele au fost debitate dintr-o placă de compozit stratificat elaborată în condiţiile
similare cu cele de la solicitările mecanice, cu ajutorul unui dispozitiv de tăiere Proxxon 27070
(D) produs de PROXXON (România), cu o pânza diamantata de 80 mm şi lățimea de 2 mm.
Forma epruvetelor este paralelipipedică cu dimensiunile impuse de dilatometrului DIL 402 PC.
Pentru măsurarea coeficienților de dilatare termica a fibrei de carbon pre-impregnată s-a
realizat în următoarele condiții de lucru:
- atmosferă statică controlată;
- gama de temperatură impusă: 25° - 250° C;
- viteza de încălzire: 2.5 °C/min;
54
Rezumatul tezei
- numărul ciclurilor termice impuse: 2;

- dimensiunile eșantioanelor – 2555 (Ldh) m3;
- calibrarea s-a efectuat pe un etalon din sticlă cu dimensiunile standard 2555 (Ldh) m3.
Datele experimentale au fost achiziționate utilizând programul Proteus care permite
dispunerea curbelor asociate deformațiilor termice din masa eșantioanelor analizate, a dilatării
termice liniare, a temperaturilor la care au loc transformări de fază, procese de transformare de
după procesele de polimerizare sau tranziții în starea de sticlă, etc. cu posibilitatea transferului
către alte tipuri de programe de prelucrare statistică a datelor (ex. Excel 2007/2010, Origin 8.0)
în vederea estimării coeficientului de dilatare termică și/sau altor parametrii semnificativi.
În figurile 6.30. și 6.31. sunt reprezentate comparativ variațiile câmpurilor deformațiilor
termice înregistrate în cadrul celor două cicluri termice succesive impuse eșantioanelor din
materiale compozite armate cu fibre din carbon cu arhitecturi de 3, 5 respectiv 7 straturi.
Fig. 6.30. Variația câmpurilor deformațiilor termice Fig. 6.31. Variația câmpurilor deformațiilor termice
dezvoltate în cadrul primului ciclu termic. dezvoltate în cadrul celui de-al doilea ciclu termic.
Așa cum se poate observa din reprezentările grafice, odată cu creșterea numărului de
straturi ale compozitului polimer deformațiile termice înregistrează o modificare progresivă a
valorilor asociate dar își păstrează aceeași alură a variației pe tot intervalul temperaturilor de
lucru. Pentru temperaturi mai mare de 100° C se pot identifica tranzițiile de fază și evidenția
efectele post-curing sau relaxare care au loc în structura compozitelor, efecte care vor fi analizate
detaliat în continuare.
În figurile 6.32 și 6.33 sunt reprezentate comparativ variațiile derivatei de ordinul întâi a
câmpului dilatării liniare care permit estimarea coeficientului de dilatare termică liniară. Analiza
curbelor evidențiază neliniaritatea acestora în zona temperaturilor în care au loc transformări de
fază. După cum se poate observa din reprezentările grafice, temperaturile de tranziție sticloasă
(Tg ) sunt foarte apropiate, acestea fluctuând în jurul valorii de 115° C. Diferențele pot fi asociate
procesului de obținere a compozitelor, configurațiilor arhitecturilor, condițiilor de experimentare
deși valoarea temperaturii constituie un indicator a calității materialului matricei compozitelor.
55
Fig. 6.32. Variația cu temperatura a coeficientului Fig. 6.33. Variația cu temperatura a coeficientului
de dilatare termică (ciclul 1 de condiționare). de dilatare termică (ciclul 2 de condiționare).
Suplimentar, variațiile cu temperatura a câmpului deformațiilor termice pun în evidență

fenomenele de relaxare care au loc în cadrul structurilor compozite pentru temperaturi mai mari
decât cele specifice celor de transformare în stare sticloasă, ceea ce conduce la afirmația că
matricea compozitului reprezintă constituentul care predomină în cadrul fenomenului de dilatare
a materialului compozit. Se poate evidenția faptul că un număr mare de straturi (ex. 7 straturi)
conduc la diminuări substanțiale ale efectelor dilatării structurilor compozite polimere. În figurile
6.34 la 6.36 sunt reprezentate comparativ valorile medii ale coeficienților liniari de dilatare
termică în intervalele de temperatură selectate ca neprezentând transformări de fază majore ale
materialului matricei polimere, atât în cadrul unui singur ciclu termic de condiționare dar și
cumulativ pentru ambele cicluri termice de condiționare a eșantioanelor.
Fig. 6.34. Valorile medii ale coeficienților de dilatare Fig. 6.35. Valori comparative ale coeficientului de
pe intervale de temperatură (primul ciclu termic). dilatare în intervalul 25-75°C (2 cicluri).
Se poate observa că fenomenele de relaxare ale polimerului matricei compozitului sunt

predominant mai mari în cazul temperaturilor superioare celor de tranziție în stare sticloasă, iar
arhitectura cu 5 straturi de pre-preg cu fibre de carbon nu evidențiază diferențe mari între
coeficienții de dilatare liniari de la un ciclu termic la celălalt, indiferent de intervalul de
temperatură în care se efectuează analiza. Această configurație arhitecturală constituie o configu-
rație optimă, care poate asigura individual o funcționalitate optimă a structurii ortotice proiectate.
56
Rezumatul tezei
Fig. 6.36. Valori comparative ale coeficientului de dilatare în intervalul 150-200°C, eșantioane
condiționate termic în 2 cicluri.
6.7. CONCLUZII
Analiza experimentală a eșantioanelor din materiale compozite elaborate în cadrul acestei
teze de doctorat au permis identificarea principalelor proprietăți de material (ex. mecanice,
termo-fizice), a principalilor factori de influență care contribuie la modificările din
comportamentul acestora în exploatare.
57
CAPITOLUL 7
CONCLUZII FINALE. CONTRIBUŢII ORIGINALE.

MODUL DE VALORIFICARE A REZULTATELOR
ŞI DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE
7.1. CONCLUZII FINALE

Cloncluzile finale privind modul de abordare şi de instrumentare a cercetării teoretice şi
experimentale derulate în lucrare pot fi descrise, prin comparaţie, cu obiectivele propuse la
începutul lucrării. Nu trebuie uitat că realizarea fiecărui obiectiv conferă lucrării acurateţe şi
totodată credibilitate ştiinţifică.
Primul obiectiv: studiu sistematic al comportamentului biomaterialelor în biosisteme:
- gama biomaterialelor este structurată în cinci grupe principale: naturale, metalice,
ceramice, polimerice, compozite;
- determinarea comportamentelor biomaterialelor se efectuează cu metode şi procedee de
evaluare mecanice, termice, chimice etc.;
- evaluarea comportamentului mecanic a materialelor compozite stratificate polimerice
armate cu fibre este direcţionată pe tipuri de cercetări experimentale în cadrul cărora se
evidenţiază testele (standardizate) la compresiune şi încovoiere.
Al doilea obiectiv: elaborarea unei metode de analiză biomecanică a membrului inferior.
- studiul sistematic şi sintetic referitor la mişcările efectuate de corpul uman este posibil cu
ajutorul aparatului locomotor;
- în cursul diferitelor mişcări şi poziţii pe care le au, componentele membrului inferior,
bazinul, şoldul, coapsa, genunchiul, gamba, glezna şi piciorul acţionează ca un lanţ cinematic
deschis (fără rezemare la sol) sau închis (cu rezemare pe sol). Natura lanţului cinematic a
membrului inferior determină şi tipul pârghiei sub care funcţionează componenta sa;
- mersul corespunde unei activităţi musculare, ciclice coordonate şi autonomă, activitate
condusă de centrii nervoşi corticali, contribuţia principală avand-o musculatura membrelor
inferioare ce acţionează asupra articulaţiilor membrelor;
- parametrii cinetici definesc comportamentul centrului de greutate a corpului şi mişcările
efectuate de componentele membrului inferior;
- lamela protetică reproduce în fazele de sprijin şi fuleu întâlnite la alergare cu piciorul
valid;
- la sfârşitul fazei de sprijin lamela protetică îşi reia forma iniţială prin eliberarea energiei
înmagazinate în faza de sprijin, prin aceasta propulsează corpul înainte.
Al treilea obiectiv: elaborarea de metode teoretice de analiză a comportamentului
biomaterialelor compozite epoxi/fibre de carbon din construcţia lamelelor protetice „J”:
- lamelele protetice „J” pot fi fabricate în două variante constructive: sub formă de piesă
monobloc prin procedeul de turnare prin RTM-Resin Transfer Molding si sub forma unui
stratificat format din lamele preimpregnate de compozit epoxi armat cu fibre de carbon.
58
Rezumatul tezei
- principale caracteristici ale procesului de injecţie, ce sunt importante la optimizarea

procesului real de fabricarea a lamelei protetice: viteza medie de curgere a materialului în
matriţă, prezenţa şi distribuţia golurilor de aer, orientarea elementului injectat, distribuţia
câmpului deformaţiilor în interiorul elementului, variaţia câpurilor de presiune în timpul şi după
finalizarea procesului de injecţie, timpul necesar polimerizării materialului;
- ipotezele generale ce definesc compozitele stratificate epoxi armate cu fibre de carbon:
lamina este omogenă şi ortotropă, liniar elastică şi nu are tensiuni iniţiale;
- laminele compozite ale stratificatului sunt aderente una faţă de cealaltă şi suportă aceleaşi
deformaţii într-un punct dat a stratificatului.
- deplasările în lamelă se micşorează pe măsură ce scade şi forţa de solicitare;
- în cazul în care lamela are o grosime variabilă, mai mica la vârf, se îmbunătăţeşte
comportamentul mecanic al laminei protetice.
Al patrulea obiectiv: elaborarea de noi metode de determinare experimentală a
comportamentului mecanic şi termic al compozitului stratificat epoxi/fibre de carbon:
- noua procedura de determinare a caracteristicilor mecanice include metodele de încercare
la compresiune; la îndoire şi metoda de analiza DMA-Dynamical Mechanical Analyser;
- metoda DMA oferă date suplimentare privind comportamentul mecanic al compozitelor.
7.2 CONTRIBUŢII ORIGINALE

Teza de doctorat „Metode şi mijloace de analiză a comportamentului bio materialelor din
structura biostemelor” îmbină în esenţă elementelor de cercetare din domeniile: anatomia
omului, biomateriale, biomecanica mişcărilor aparatului locomotor al membrului inferior,
materiale compozite stratificate epoxi armate cu fibre de carbon, încercarea mecanică a
materialelor etc. Contribuţiile originale ale tezei pot fi rezumate:
 necesitatea extinderii cercetărilor sistematice privind comportamentul mecanic şi termic
al materialului lamelei protetice din construcţia protezei la sportivii amputaţi transtibial;
 efectuarea unui studiu bibliografic complex a conceptului de comportament a
biomaterialelor din structura biosistemelor;
 abordarea sistematică a structurii biomaterialelor din cadrul biosistemelor în corelare cu
aspectele specifice ale comportamentului şi a metodelor de determinare a acestora;
 modelul de abordare sistematică a procesului de degradare a biomaterialului realizat pe
baza unui cercetări bibliografice actuale;
 realizarea sintezei privind factorii ce determină comportamentul mecanic a
biocompozitelor stratificate armate cu fibre cât şi a metodelor de determinare a acestuia;
 structura metodicii de cercetare a caracteristicilor anatomice şi biomecanice ale
membrului inferior;
 abordarea sistemică a parametrilor mersului şi alergării: parametrii spaţio-temporali,
parametrii cinematici şi parametrii cinetici;
 studiul, în logica mişcării locomotorie a mersului şi alergării, a modului de acţionare a
forţei de reacţie a solului asupra corpului uman;
59
 prezentarea într-o manieră sistematică a mecanismelor ce definesc cinematica şi cinetica

alergării şi sprintului la amputaţii transtibiali;
 simularea procesului de injecţie cu procedeul RTM a lamelei protetice „J”, cât şi a
epruvetelor necesare testelor mecanice;
 particularizarea calcului comportamentului mecanic şi termic a stratificatului epoxi armat
cu fibre de carbon pentru lamela proteică;
 simularea în regim static şi dinamic a comportării mecanice a stratificatului epoxi/fibre de
carbon pentru diferite straturi a materialului lamelei „J”;
 simularea cu ajutorul programului LabView a rezistenţei compozitului stratificat epoxi
armat cu fibre de carbon pentru diferite încercări ale lamelei protetice şi diferite grosimii
ale acesteia;
 elaborarea metodologiei de determinarea experimentală a proprietăţilor mecanice şi
termice a compozitului stratificat epoxi armat cu fibre de carbon;
 definirea condiţiilor de de desfăşurare a testelor mecanice şi termice a stratificatului epoxi
armat cu fibre de carbon în succesiunea 3,5 şi 7 straturi;
 definirea construcţiei stratificatului: 3, 5, 7 straturi –lamele unidirecţionale învelite cu
lamele cu ţesătură tip diagonală;
 includerea testului DMA – Dynamical Mechanical Analysis, în metodologia de măsurare
experimentală a caracteristicilor mecanice ale stratificatului armat cu fibre de carbon;
 folosirea structurii stratificatului cu 3,5 şi 7 straturi în determinarea caracteristicilor
termice ale acestuia în configuraţia constructivă a stratificatului.
7.3 MODUL DE VALORIFICARE A REZULTATELOR

Cercetările ştiinţifice efectuate asupra temei de doctorat şi domeniilor adiacente ei, s-au
materializat prin următoarele rezultate valorificate prin publicaţii în reviste de specialitate, prin
contracte de cercetare şi brevet de invenţie, ca sunt structurate în felul următor:
- 2 lucrări în ISI Jornal;
- 2 lucrări în ISI proceedings;
- 7 lucrări în conferinţe internaţionale cu comitet de program;
- 1 contract de cercetare si 1 brevet de invenţie: nr a 2013 00388/23.05.2013.
Dintre acestea, autorul este: la 1 – unic autor; 6 – prim autor; la 4 – coautor.
7.4 DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE

Rezultatele teoretice şi experimentale dezvoltate în prezenta teză de doctorat deschid noi
căi de cercetare în urmatoarele principale direcţii:
- studiul comportamentului mecanic a compozitului epoxi/fibre de carbon injecat RTM;
- realizarea de standuri experimentale pentru ansamblurile lamela protetică „J” şi „C”;
- cercetări privind optimizarea parametrilor cinetici la alergare şi sprint la amputaţi;
- concepţia şi testarea noului design pentru protezele transtibiale cu lamele protetice;
- cercetări privind optimizarea cercetărilor experimentale a stratificatelor epoxi formate
din lamele cu ţesături în diagonală, impregnate folosind metoda DMA.
60
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
[Ală.97] Alămoreanu, E., Chiriţă, Bare si plăci din materiale compozite, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1997.
[Alb.98] Albu, I., Georgia, R., Vaida, Al.: Anatomia omului. Aparatul locomotor. vol. 1, Ed. Bic All,
Bucureşti, 1998.
[Ant.86] Antonescu, D., Buga, M., Constantinescu, I., Iliesu, N., Metode de calculşi tehnici
experimentale de analiza tensiunilor în biomecanică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1986.
[Art.03] Artner, J., The basics introduction to skeletal anatomy. În: Atlas of human skeletal anatomy,
Artner, J., Gergelova, K., Peknz, P., pp. 1-22, available from: www.slideshare.net/.../atlas-of-humanskeletalan,
accesed: 2003.
[Avr.13] Avramescu, T. E., Bazele anatomice ale miscării, available from:
cis01.central.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/pdf/.../carte_anatomie_LP.pdf, accesed: 2013.
[Bac.77] Baciu, C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor (Cu aplicaţii la
educaţia fizică). Ed, III-a, editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977.
[Bac.81] Baciu, C., Aparatul locomotor (Anatomie funcţională, biomecanică, semiologie clinică,
diagnostic dierenţial). Ed. Medicală, Bucureşti, 1981.
[Bah.11] Bahije, L., W.Rerhrhaye, W., N.Merzouk, N., Zaoui, F., La corrosion bactérienne des
alliages orthodontiques en NiTi dans le milieu buccal. available from:
http://www.fmdrabat.ac.ma/wjd/V5N1/4corrosion.htm , accesed: 2012.
[Bal.07] Balazic, M., Kopac, J., Jackson, J. M., Ahmed, W., Review: titanium and titanium alloy
applications in medicine. International Journal of Nano and Biomaterials, vol. 1, no. 1, pp. 3-34, 2007.
[Bej.08 ] Bejinaru Mihoc, Gh., Pop, A., Ciofoaia, V. şi Mitu, L., Systemic approach to technological
transfer. Annals of the Oradea University. Fascicle of Management and Technological Engineering, vol. VII
(XVII), pp.1911-1916, 2008.
[Bej.10] Bejinaru Mihoc, Gh., Pop, A. P., Mitu, L, G, Geaman, H, Bejinaru Mihoc, Al., Characteristics
of the composite materials cutting process, Bul. 3rd International Conference Advanced Composite Materials
Engineering COMAT 2010‟‟ Braşov, 2010
[Bej. 11] Bejinaru Mihoc, Gh., Pop, A., Geaman, H., Cazangiu, D., Mitu, L., (2011). A review of the
drilling processes of composite materials. Annals of the Oradea University. Fascicle of Management and
Technological Engineering, vol. X (XX), no.1. pp. 4.5-4.12, 2011.
[Ber.12] Berthelot, J.-M., Matériaux composites (5ème édition) : Comportement mécanique et analyse
des structures. ISBN 978-2743014506, Eds. Tec & Doc, Lavoisier, 2012.
[Bla.12] Blanchi, J. P., Trouillon, P. P. M., Vaussenat, R., Biodynamique de la course. Role du membre
oscillant, available from: visio.univ-littoral.fr/revue-staps/pdf/31.pdf, accesed : 2012.
[Boi.02] Boini, M., Cinesiologie du membre inferieur, available from:
naifox.free.fr/K1/Cinesio.../La%20hanche.doc., 2002.
[Bul.12] Bulancea, V., Biomateriale. available from: http://www.tuiasi.ro/users/112/V.%20 Bulancea-
Biomateriale.pdf, 2012, accesed :2013.
[Cut.09] Curtu, I., Motoc Luca, D., Micromecanica materialelor composite, Ed. Universitatea
Transilvaniadin Brasov, 2009.
[Ded.81] Dedieu, Ph., Dinamique de coordination chez l 'homme De la coordination intra-membre á la
coordination inter-membres, Thèse L‟Universitè de Touluse, 2011.
[Dja.07] Djamo, O., Anatomie. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.
[Dom.06] Domşa, Şt., Selecţia şi proiectarea materialelor. Ed. U. T. Press, Cluj-Napoca, 2006.
[Dro.12] Drosescu, P., Poeană, M., Anatomia. Universitatea „Al. I .Cuza” Iaşi,
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Iaşi, 2012.
[Dru.11] Drugă, N-C., Contribuții la studiul în exploatare a elementelor de protezare. Teză de doctorat,
Universitatea ,,Transilvania‟‟ din braşov, 2011.
[Dug.05] Dugan, A. Sh., Bhat, P. K., Biomechanics and analysis of running gait, Physical Medicine
Rehabilitation Clinics of North America, no.16, pp.603–621, 2005, available from:
demotu.org/.../DuganPMRCNA05running.pdf, accesed: 2012.
[Fai.03] Faivre, A., Conception et validation d’ un nouvel outil d’analyse de la marche, Thèse, L‟
Universite de Franche-Comte, 2003.
[Gil.04] Gillet, Ch., Analyse biomecanique de la marche et proposition de classes de marcheurs -
application au portage de sacs a dos. These, L‟Université de Valenciennes et du Hainaut-Cambrésis, 2004.
[Gro.04] Grøndahl, L. Materials for life: Bone biomaterials. available from:
www.uq.edu.au/.../grondahll.html?uv...3, University of Queensland, 2004, accesed: 2013.
[Hen.04] Hennes, G., Nissan-Ben, B., Innovative bioceramics, Materials Forum, vol. 27, pp. 104 – 114,
2004.
61
[Ifr.78] Ifrim., M., Iliescu , A., Anatomia si biomecanica educaţiei fizice şi sportului . Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1978
[Kar.05] Karadeniz, H. Z., A numerical study on the thermal expansion coefficients of fiber reinforced
composite materials, Thesis, Dokuz Eylül University, Izmir, 2005.
[Kla.95] Klasson, L. B., Carbon fibre and fibre lamination in prosthetics and orthotics:
some basic theory and practical advice for the practitioner. Prosthetics and Orthotics International, no. 19, pp.
74-91, 1995.
[Koh.09] Kohn, H. D., Bioceramics. Chapter 15, În: Biomedical Engineering and Design Handbook,
vol.1, ed. M. Kutz, ISBN 978-0-07-1498388, pp. 357-381, McGraw-Hill Professional, 2009.
[Kon.13] Konttinen, T. Z., Milošev, I., Trebše, R., Rantanen, P., Linden, R., Tiainen, M-V., Virtanen,
S., Metals for joint replacement. pp. 1-33, available from: www.unisi.it/.../Konttinen_et_al__Book_chapte...,
accesed: 2013.
[Lab.12] Labalue, Ph., La cheville,: www.provincedeliege.be/.../La%20cheville.pdf, accesed: 2012.
[Lah.10] Lahreche, H., (2010), Introduction aux biomatériaux, available from: http://www.psevs.eu/
index.php?option=com_k2&view=item&id=4:introduction-biomateriaux&Itemid=18, accesed: 2012.
[Lav.07] Laval-Servant, A., Anatomie fonctionnelle. Faculté de Médicine, Université Pierre et Marie
Curie, Paris, 2007.
[Lec.99] Lecointe, D., Caracterisation et simulation des processus de transferts lors d’injection de
resine pour le procede RTM, Thèse, Universite de Nantes, 1999.
[Lem.07] Lemaitre, J., Biomatériaux. Dispositifs médicaux et réglementation. Laboratoire de
Technologie des Poudres-EPFL MX Ecublens, CH-1015 Lausanne Suisse, ltp2.epfl.ch/Cours/Biomat/BioMat-
12.pdf, 2007.
[Lep.07] Lepoutre, Ph. J., Modélisation biomécanique du mouvement : Vers un outil
d’évaluation pour l’instrumentation en orthopédie. Thèse, L‟Université du sud Toulon – Var, 2007.
[Lij.03] Li, J., Development of integrated process design environment and statistical analysis of RTM
process, The Florida State University, 2003.
[Lou.12.a] Louis, H., Travail des appuis, available from: cursus.univ-
rennes2.fr/file.php/.../C1appuis.pdf, accesed: 2012.
[Man. 86] Manea, Gh., Prelucrarea prin injecţie a materialelor plastice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1986.
[Maz.12] Mazet, A., Adaptations biomécaniques de la course à pied après une pathologie du membre
inférieur : Etude des modifications du pattern de course dans les suites d’une plastie du Ligament Croisé
Antérieur, Universite Jean Monnet, Grenoble – France, 2012.
[Mit.12] Mitu,L Aspects regarding biocompatibility issues on metallic materials. The 4th International
Conference “Advanced Composite Materials Engineering” Comat 2012 and 2th International Conference
Research & Innovation in Engineering ISBN 978-973-131-164-7, pp 872-875.
[Mit.12] Mitu, L. Motoc, L, D, Bejinaru, M, G, Geaman, V. Drilling precision analysis of the
polymeric composite materials, Proceedings of The 16th International Conference, Modern Tehnologies,
Quality and Innovation vol II, p 625-628, Sinaia 2012.(ISI)
[Mit.12] Mitu, L., Bejinaru Mihoc, Gh., Perspectives on biomaterials classification issue. 4th
International ConferenceAdvanced Composite Materials Engineering  COMAT 2012, pp. 876-880, Braşov,
Romania, 2012.
[Mit. 12] Mitu, L., Motoc Luca, D., Assesing the main influecing factors on the thermal properties of
the polymeric composite materials. ModTech International Conference - New face of TMCR, Modern
Technologies, Quality and Innovation - New face of TMCR , pp. 629-632, Sinaia, Romania, 2012.
[Mit.13] Mitu. L. G., Roşca. C. I,, Santiago. F. B., Ultra-high molecular weight polyethylene-
UHMWPE behaviour in injection molding processes. Metalurgia International, Vol. XVIII, 2013, Special
Issue No. 6, pp 103-106.
[Mit.13] Mitu. L. G., Santiago. F. B., Roşca. C. I,, Bejinaru. M. G., Experimental reseaech concerning
the plastics materials behaviour in medical engineering. Metalurgia International, Vol. XVIII, 2013, Special
Issue No. 6, pp 127-130.
[Mis.13] Mischler, Şt., Muňoz, T. A., Wear of CoCrMo alloys used in metal-on-metal hip joints: A
tribocorrosion appraisal, Wear, vol. 297, pp. 1081–1094, 2013.
[Mot. 11] Motoc Luca, D., Mitu, L., Modelling and characterizing new multiphase polymeric
composites as materials for heating systems, Buletinul AGIR, no. 1, 64-70, 2011.
[Nic.11] Niculita, C., Contribuţii teoretice şi experimentale privind aripa adaptivă (morphing) pentru
aeronave, Universitatea Transilvania din Brasov, 2011.
[Nis.80] Nistor, D., Ripszky, s., Tzrael, Gh., Materiale termorigide armate, Ed. Tehnica, Bucuresti,
1980.
[Not.13] Nothias, A., La place des protheses dans l'handisport, available from: tpe-protheses-membres-
inferieurs-2013.e-mons, accesed: 2013.
62
Rezumatul tezei
[Ola.98] Olariu, V., Roşca, I., Radu, N. Gh., Baritz, M., Barbu, D., Biomecanica, vol.1, Bazele
biomecanicii. ISBN 973-9372-01-5, Ed. ,,Macarie‟‟, Colecţia, ,,Universitaria‟‟, Târgovişte, 1998.
[Oli.08] Olivier, H.-A., Analyse dans le plan courbure-vitesse d’un changement de direction lors de la
marche, Thèse, l‟Université Européenne de Bretagne, Rennes, 2008.
[Ōun.94] Ōunpuu, S., The biomechanics of walking and running, Clinics in sport medicine, vol. 13, nr.
3, 1994.
[Pai.04] Pailler, D., Sautreuil, P., Piera, B-J., Genty, M., Goujon, H., Évolution des prothèses des
sprinters amputés de membre inférieur, Annales de réadaptation et de médecine physique, no. 47, pp. 374–
381, 2004.
[Pap.74] Papilian, V., Anatomia omului. vol 1, Aparatul locomotor. Ediţia a V-a, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1974.
[Par.12] Park, E., Biomaterials in medical devices, available from:
maecourses.ucsd.edu/.../Med%20Device%20Lec., accesed: 2012.
[Par.07] Park, J. B., Bronzino, J. D., (Eds.) Biomaterials: Principles and applications, ISBN 078-0-
8493-7888-1, CRC Press, Boca Raton, FL, 2007.
[Pet.98] Peters, T. S., eds., Handbook of Composites, Ed.Chapman Hall, ISBN: 0412540207, Great
Britain, Cambridge University Press, 1998.
[Pop.01] Pop, I. Gh., Biomateriale metalice. ISBN 9975-63-071-5, Ed. Tehnico Info, Chişinău, 2001.
[Pop. 08 ] Popa, C., Cândea, V., Şimon, V., Lucaciu, D şi Rotaru, O., Ştiinţa biomaterialelor.
Biomateriale metalice. ISBN 978-973-662-372-1, Ed. U. T. Press, Cluj-Napoca, 2008.
[Pri.12] Prince, Fr., Therrien, G. R., Application of sports biomechanics for lower limb amputees,
available from: https://ojs.ub.uni-konstanz.de/cpa/article/download/1791/1664, accesed: 2012.
[Rad.09] Radu. C., Contribuţii la studiul elementelor de protezare obţinute prin prototipare rapidă.
Teza de doctorat, Universitatea ,,Transilvania” din Brasov, 2009.
[Roş.10] Roşu, D., Contribuţii teoretice şi experimentale la structuri din materiale compozite noi. Teză
de doctorat, Universitatea ,,Transilvania‟‟din Braşov, 2010.
[Sal.09] Saltzman, M. W., Biomedical engineering. Bridging medicine and technology. ISBN 978-0-
521-84099-6, Cambridge University Press, Cambridge, 2009.
[Sas.06] Sasaki, K., Neptune, R. R., Differences in muscle function during walking and running at the
same speed, Journal of Biomechanics, no. 39, pp. 2005–2013, 2996.
[Sed.08] Seddiki, L., Développement et commande T-S d’une machine de rééducation des membres
inférieurs en chaîne musculaire fermée. Thèse, Université de Reims Champagne-Ardenne, 2008.
[Şer. 96] Şereş, I., Injectarea materialelor termoplastice, Ed. Imprimeriei de Vest, ISBN 973-97653-6-2,
Oradea, 1996.
[Teo.07] Teodorescu, H., Fundamentele şi mecanica materialelor compozite polimerice. Ed.
Universităţii ,,Transilvania‟‟ Braşov, ISBN 978-973-635-878-4, Braşov, 2007.
[Vla.08] Vlase, S., Teodorescu D, Horaţiu., Purcărea, R., Modrea, A., Mecanica materialelor compozite
armate cu fibre. Ed. Infomarket, ISBN 978-973-8204-98-0, Braşov, 2008.
[Ver.12] Versier, G., Biomécanique de l’articulation coxo-fémorale, available from:
www.clubortho.fr/.../cours_20biomecanique_2, accesed: 2012.
[Vie.00] Viel, E., La marche humaine, la course et le saut. Biomécanique, explorations et
dysfonctionnements. Ed. Masson, Paris, 2000.
[Voi.12] Voinescu, M., Contribuţii la creşterea performanţelor protezelor transtibiale. Teză de
doctorat, Universitatea ,,Politehnica” din Timişoara, Facultatea de Mecanică, 2012.
[Wei.10] Weiss, P., La chimie des polymères. umvf.univ-nantes.fr/odontologie/.../cours.pdf, 2010.
[Wil. 92] Williams, D. F., Black, J. şi Doherty, P. J., Consensus report of second conference on
definitions in biomaterials. In: Doherty PJ, Williams RL, Williams DF & Lee AJC (eds) Biomaterial-tissue
interfaces, vol.10. Elsevier, Amsterdam, p 525-533, 1992.
[Won. 07] Wong, Y. J., Bronzino, J. D. (eds.)., Biomaterials. Principles and Applications. ISBN 0-
8493-1491-7, Ed., CRC Press, Boca Raton, FL, 2007.
[*Ana.12] *** Anatomia bazinului osos, available from: ro.scribd.com/doc/78329400/ANATOMIA-
BAZINULUI-OSOS, 2012.
[*Ana.13] *** Anatomie et mécanique. Physiologie articulaire du genou, available from:
www.genou.net/Pages/anatomie/anatomie.htm, accesed: 2013.
[*Are.13] * * * ARES-G2 Rheometer. Getting Started guide, available from:
www.dpc.kt.dtu.dk/~/.../SHEAR%201.ashx, accesed: 2013.
[*Ari.13] * * * ARTICULATII - Fiziologie Boli si Tratamente, available from: www.mediculmeu.com
› Boli si Tratamente › Fiziologie, accesed: 2013.
63
[*Ast. 93] ASTM D790. Standard Test Methods for Flexure Properties of Unreinforced and Reinforced
Plastics and Electrical Insulating Materials, USA: American Society for Testing Materials, (1993).
[*Atl.08] * * * Atlas de anatomie. ISBN 978-973-845-957-1, Ed. Steaua sudului, Bucureşti, 2008.
[*Che.12] * * * Cheville, available from: coursenligne.u-picardie.fr/ines/.../Cheville.pd, accesed: 2012.
[*Cmm.13] * * * Comment fonctionne une prothèse handisport ?, du-muscle-a-la-prothese.e-
monsite.com/...handi.
[*Dma.12] * * * Dynamic Mechanical Analysis of epoxy-carbon fiber composites, Ch.4. available from:
programlar.fbe.itu.edu.tr/GetFile.aspx?gid, accesed: 2012.
[*Dma.13] * * * Dynamic mechanical analysis, available from:
en.wikipedia.org/.../Dynamic_mechanical_anal., accesed: 2012.
[*Des.13] * * * Design of a prosthesis for running in composite materials, available from:
www.scribd.com/.../Design-of-a-Prosthesis-for-., accesed: 2013.
[*Fem.12] * * * Femurul – Anatomia corpului uman- Corpul uman. available from: www.corpul-
uman.com › Anatomie › Scheletul si Muschii, accesed: 2012.
[*Glo.06] * * * Glossaire des materiaux composites – CARMA, 2006, available from:
http://www.materiatech-carma.net/html/pdf/GlossaireMateriauxComposites_CARMA.pdf.
[*Gui.12] *** Guide to composites. available from:
https://dspace.ist.utl.pt/bitstream/2295/53758/.../Guide_to_composites.pdf , [cited 2012].
[*Hex.13] * * * HexPly® Prepreg Technology, Hexcel Corporation, Publication No. FGU 017c, 2013,
available from: www.hexcel.com/.../Prepreg_Technology.pdf.
[*Iso.93] *** ISO 10993, Biological evaluation of medical devices.
[*Iso.94 ] *** ISO/TC 194 - Biological evaluation of medical devices, available from:
www.iso.org/iso/iso_catalogue/catalogue_tc/cat, accesed: 2012.
[*Les.13] *** Les différentes méthodes de fabrication des orthèses. available from: www.chabloz-
orthopedie.com/...jambes/.../40, accesed : 2013.
[*Lin.13] *** Linear coefficient of thermal expansion, available from: www.ndt-
ed.org/.../Materials/.../ThermalExpans, accesed : 2013.
[*Pro.08] * * * Prosthetics lower extremities, Otto Bock catalogues, available from:
http://kinetechmedical.com/Catalogues/LowerExtremities.pdf, 2008.
[*Pol.11] * * * Les polymers. available from: www.sciences-physiques.net/.../230720122116, accesed :
2011.
[*Öss.13] * * * Össur catalogue prothèses 2012/2013. available from:
www.ossur.fr/lisalib/getfile.aspx?itemid=29816, accesed :2013.
[*Sre.00.a] * * * SR EN ISO 14125, Compozite de materiale plastice armate
cu fibre, Determinarea proprietăţilor de încovoiere, 2000.
64
Rezumatul tezei
Rezumat
Teza de doctorat intitulată „Metode şi mijloace de analiză a comportamentului bio materialelor
din structura biostemelor” îşi propune la început un studiu sistematic al categoriilor de biomateriale şi a
caracteristicilor mecanice, chimice, termice etc. ale acestora. Studiul este finalizat cu metode şi mijloacele
pentru analiza comportamentului materialelor biocompozite. Pe baza acestui studiu, lucrarea de cercetare
se concentrează pe analiza comportamentului mecanic şi termic al compozitelor stratificate formate din
lamele epoxi preimpregnate armate cu ţesături din fibre de carbon unidirecţionale şi în diagonală. Aceste
categorii se stratificate sunt utilizate în construcţia lamelelor protetice în formă de „J” la protezele
sportive purtate de alergători în fazele de concurs şi de antranament. Pentru a se identifica caracteristicile
de utilizare a acestora stratificate în lucrare s-au dezvoltat două direcţii de cercetare : 1-elaborarea unei
metodici de analiză a caracteristicilor anatomice ale membrului inferior privind: sistemul osos, sistemul
articulaţiilor, biomecanica mersului şi alergării la persoanele neamputate, biomecanica mersului şi
sprintului la amputaţii cu proteze sportive ce conţin lamele protetice „J” ; elaborarea de metode teoretice
de analiză a stratificatului compozit alcătuit din lamele epoxi armate cu ţesături din carbon,
unidirecţionale şi în diagonală. Cercetarea se finalizează cu elaborarea de proceduri de determinare
experimentală a caracteristicilor mecanice şi termice ale compozitului stratificat din lamele epoxi armate
cu ţesături din carbon, unidirecţionale şi în diagonală. Procedurile de cercetare experimentală cuprind
încercări de compresiune, încovoiere, analiza cu metoda DMA- Dynamical Mechanical Analyser şi
încercări de determinare termică. Epruvetele testate sunt formate din stratificate din 3,5 şi 7 lamele avînd
ţesături de carbon unidirecţionale şi în diagonală. Rezultatele experimentale permit determinarea valorilor
reale ale legii de elasticitate a laminei şi respectiv a compozitului cât şi a analizei privind comportamentul
termic real al compozitului. Teza de doctorat imbină cunoştinţe din diverse domenii: anatomi,
biomecanică, biomateriale, materiale compozite stratificate, fizică. etc. Lucrarea de cercetare este de mare
actualitate, cu ridicat potenţial în domeniul sportiv cît şi în îmbunătăţirea confortului şi pshicului
amputaţiilor transtibial.
Abstract
The PhD. thesis entitled “Methods and means of analysing the behaviour of biomaterials within
the biosystems’ structure”, aims, from the start, a systematic study of the biomaterials categories and
their mechanical, chemical, thermal, etc. characteristics. The study is completed with methods and means
for analysing the behaviour of biocomposites materials. Based on this study, the research work focuses on
the analysis of the mechanical and thermal behaviour of layered composites consisting of epoxy prepreg
blades reinforced with unidirectional and in diagonal carbon fibre fabrics. These layered categories are
used in the construction of prosthetic blades in the form of "J" in order to support dentures worn by
runners in the stages of competition and training. In order to identify the characteristics of these layered
categories, in the paper were developed two lines of research: developing a method for analyzing the
anatomy of the lower limb regarding: the skeletal system, the joint system, gait and running biomechanics
on non-amputees, gait and sprint biomechanics on amputees with sports prostheses which contain the
prosthetic blades “J”; developing theoretical methods to analyse the layered composite made of epoxy
blades reinforced with unidirectional and in diagonal carbon fibres. The research concludes with the
development of experimental procedures for determining the mechanical and thermal characteristics of
layered composite made of epoxy blades reinforced with unidirectional and in diagonal carbon fibres. The
experimental research procedures include compression and bending tests, the analysing method
Dynamical Mechanical Analyser DMA and thermal determination tests. The test specimens consist of
layered composites with 3, 5 and 7 blades having unidirectional and in diagonal carbon fabrics. The
experimental results allow the determination of the real values of lamina, and respectively composite
elasticity law and also of the analysis regarding the composite real thermal behaviour. The thesis
combines knowledge from different areas: anatomy, biomechanics, biomaterials, layered composite
materials, physics, etc. The research paper is of an actual interest with high potential in sports and in
improving the comfort and the psychic of the persons that suffered transtibial amputation.
65
CURRICULUM VITAE
Nume: MITU
Prenume: Leonard Gabriel
DATA NAŞTERII: 03.09.1983, BRAŞOV, ROMÂNIA;
Adresă: Calea Bucureşti, nr.52, bl.S24, sc.A, ap.02, Braşov,
Telefon: +40-742-817958;
E-mail: mituleonard@yahoo.com
Naţionalitate: Română;
Stare civilă: Căsătorit;
STUDII:
2009-2011 Master: Ingineria şi managamentul materialelor avansate- metalice, ceramic şi
compozite, Universitatea Transilvania din Brasov;
2004-2009 Studii universitare: Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Ştiinţa şi
Ingineria Materialelor, specializarea Inginerie Economică Industrială;
2001-2004 Liceu: Colegiul Tehnic “Remus Răduleţ” Braşov, - electrician;
1998-2001 Şcoala Profesionala "Auto" Braşov, profilul mecanic-auto
ACTIVITATE PROFESIONALĂ:
2010-prezent Doctorand cu frecvenţă - Universitatea “Transilvania” din Braşov, Departamentul
Design de produs, Mecatronica si Mediu;
ABILITĂŢI SOFTWARE :
- SOLIDWORKS, AUTODESK MOLDFLOW, MATLAB.
LIMBI STRĂINE :
- Engleza - bine
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ:
Lucrări publicate:
 2 lucrări în ISI Jornal;
 2 lucrări în ISI proceedings;
 7 lucrări în conferinţe internaţionale cu comitet de program;
 1 contract de cercetare;
 1 brevet de invenţie.
66
Rezumatul tezei
CURRICULUM VITAE
Name: MITU
First name: Leonard Gabriel
DATE OF BIRTH: 03.09.1983
Address: 52, Calea Bucuresti Street, 500326, Brasov, Romania
Phone: +40-742 817958;

E-mail: mituleonard@yahoo.com
Nationality: Romanian;
Social status: Married
STUDIES:
2009-2011 Master „‟Advanced Metal, Ceramic and Composite materials Engineering
and Management‟‟ Transilvania University of Brasov, Faculty of
Mechanical Engineering
2004-2009 Degree in Economic Engineering, specialization: Industrial Engineering.
Education System. Transilvania University of Brasov, Faculty of
Mechanical Engineering
2001-2004 Technical College Remus Radulet

1998-2001 Professional school Auto Braşov,
PROFESIONAL EXPERIENCE:
2010-present PhD Student - Transylvania University of Brasov,
SOFTWARE SKILLS:
- SOLIDWORKS, AUTODESK MOLDFLOW, MATLAB.
FOREIGN LANGUAGES:
- English - well
SCIENTIFIC ACTIVITY:
- Published papers:
 2 scientific papers in ISI Journal;
 2 scientific papers in ISI proceedings;
 7 scientific papers at international conferences with program committee;
 1 research contract;
 1 invention patent.
67

Sursa 3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sursa 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Universitatea Transilvania din Braşov

Ing. Leonard Gabriel MITU

Metode și mijloace de analiză a

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

PREŞEDINTE: Prof. univ. dr. ing. Olimpiu MUNTEANU

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

Biomaterialul reprezintă, într-o abordare sistematică şi actuală o substanţă inertă, naturală

Capitolul al şaselea: „Metode de determinarea experimentală a proprietăților mecanice

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL TEZEI

2.2. MATERIALE UTILIZATE ÎN STRUCTURA BIOSISTEMELOR

În aplicaţiile medicale este important răspunsul tisular al organismului în contact cu

2.3. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ŞI CERCETĂRII ÎN DOMENIUL

integritate structurală. În acest context se evidenţiază particularitatea corpului uman de a fi un

2.4. METODE PENTRU DETERMINAREA, STUDIUL ŞI CONTROLUL

OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT

METODICĂ DE ANALIZĂ A CARACTERISTICILOR ANATOMICE

4.2 MIŞCĂRI ALE MEMBRULUI INFERIOR, AXE ŞI PLANURI SPAŢIALE

Fig. 4.6. Mișcări și unghiuri de mișcare la membrul inferior în timpul mersului.

4.3 OASELE MEMBRULUI INFERIOR

Fig. 4.7. Anatomia bazinului, după [Pap.74], [*Mem.13].

4.4 ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR

Fig. 4.15. Articulaţii la nivelul centurii pelviene, după [Rad.09], [Dru.11].

Articulaţia genunchiului. Genunchiul constituie segmentul mobil al scheletului

Fig.4.23. Mișcări efectuate în articulația genunchiului, după [Dru.11].

Articulaţia gleznei. Glezna articulează segmentul gambei de segmentul piciorului, suportă

descrisă împreună cu articulația subtalară (talo-calcaneană) ce unește talasul cu osul calcaneu.

Fig. 4.25. Schema ansamblului gleznă-picior [*Che.12].

Fig. 4.32. Reprezentarea ciclului mersului, după [Vie.00].

4.6 BIOMECANICA ALERGĂRII

Ca şi în cazul mersului, alergarea poate fi analizată cu ajutorul următorilor categorii de

4.7 BIOMECANICA ALERGĂRII ŞI SPRINTULUI LA AMPUTAŢII

Inovarea tehnologică din domeniul biomaterialelor şi a biomecanicii are ca efect şi

METODE DE ANALIZĂ A COMPORTAMENTULUI

5.1 CARACTERISTICI DE PRODUCŢIE ALE LAMELELOR „J”

Fig.5.1. Varianta constructivă a lamelei protetice „J”.

Aceste obiective sunt corelate cu dimensiunea şi configuraţia lamelei, sculelor de fabricare

5.2. SIMULAREA PROCESULUI DE INJECŢIE PRIN PROCEDEUL RTM

- impregnarea fibrelor materialului de armare cu răşină, efectuată la joasă presiune şi cu

Procesul de impregnare a fibrelor materialului de armare este un proces complex şi dificil

Fig. 5.8. Direcţiile x, y şi z ale laminei compozite, după [Ber.12].

O componentă chei a procesului de proiectare şi fabricare a lamelei protetice J prin

Fig. 5.14. Variaţia câmpului tensiunilor de forfecare la suprafaţa elementelor.

- se pot identifica similarități cu cele menționate anterior, pentru distribuţia de temperatură

- distribuţia câmpului deformaţiilor în interiorul elementului;

Fig. 5.17. Variaţia câmpului de temperaturi la finalul procesului de injecţie.

Fig. 5.18. Variaţia presiunii la finalizarea procesului de injecţie.

Fig. 5.19. Variaţia câmpului tensiunilor de forfecare la suprafaţa epruvetelor.

5.3 STUDIUL TEORETIC AL COMPORTAMENTULUI

Fig. 5.21. Exemplu de codificare stratificat: [0/90/2/30°/-30°] sau [0/902/30/-302/902/0], [Ber.12].

- se descrie ordinea laminelor de la faţa stratificatului, de la cota z = -h/2 la cota z = h/2;

În cazul în care sarcinile exterioare acţionează pe direcţiile sistemului local de coordonate

La calculul tensiunilor ce definiesc comportamentul la elasticitate a stratificatului

- se păstrează proprietățile de material a fazelor compozitului cu modificarea temperaturii.

în care αxx este coeficientul de dilatare termică tangențială.

5.4. SIMULAREA COMPORTĂRII MATERIALULUI COMPOZIT

În cercetarea teoretică se urmărește simularea comportării mecanice a materialului

Structură discretizată lamelă

Simularea se realizează în programul SolidWorks. Pentru rezolvabilitatea modelului este

Modulul lui Young = 17331 Mpa; Forță – dinamic: 400 daN;

Simularea comportări lamelei

5.4.7.1 Analiză statică