PORTOFOLIU LA

TERMINOLOGIE MEDICALĂ
LATINĂ

Studentă:Tanasescu Maria-Mihaela
Grupa:M2115
Asistent universitar:Cravcenco Svetlana
 Capitolul I

George Emil Palade-(n. 19 noiembrie 1912 Iași, România – d. 7 octombrie

2008, Del Mar, California, SUA)

Personalitate ştiinţifică mondială de o inestimabilă valoare,

savantul american de origine română, George Emil Palade
s-a născut la Iaşi, la 19 noiembrie 1912.
A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1936,
iar patru ani târziu, în 1940, a susţinut teza de doctorat
''Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi
fiziologie comparativă'', potrivit www.acad.ro.
În 1943 a devenit prin concurs, conferenţiar universitar la
Catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină din
Bucureşti, condusă de profesorul Francisc Rainer, după ce
parcursese, etapele de preparator (încă din timpul
studenţiei), asistent şi şef de lucrări, potrivit lucrării
''Membrii Academiei Române 1866-2003'' (Ed.
Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).A plecat în
SUA, în 1946, ca ''visiting professor'' la Institutul ''Rockefeller'' pentru cercetări medicale din
New York. În 1952 a obţinut cetăţenia americană, urmând, ulterior, o strălucită carieră
universitară. În 1961 a devenit şeful Departamentului de Biologie Celulară al Institutului
''Rockefeller'' din New York şi, din 1972, profesor de biologie celulară a Universităţii Yale
din New Haven (Connecticut), unde a condus Departamentul de Biologie Celulară.
În cadrul cercetărilor sale, a creat ''Fixatorul Palade'' pentru microscopia electronică
(1952), a descris structura ultrafină a mitocondriei şi topografia unor enzime ale catenei de
oxireducere celulară (1952-1953), a descoperit ribozomii, organite implicate în sinteza
proteinelor, numite în literatura de specialitate ''Granule Palade'' (1953), notează volumul
amintit mai sus.O altă formaţiune subcelulară, care a atras atenţia sa şi a colaboratorilor săi, a
fost reticulul endoplasmic, relaţiile sale cu aparatul lui Golgi şi cu ribozomii. Împreună cu
profesorul canadian Keith Porter, a definit, în 1954, reticulul endoplasmatic ca un sistem de
canale, vezicule, cisterne prezente în orice celulă vegetală sau animală. A reuşit să explice
originea acestui reticul. S-a preocupat şi de câteva structuri particulare, cum ar fi:
conformaţia stigmei flagelatelor, modificările intervenite în ultrastructura anumitor celule
care funcţionează în organism şi îndeplinesc funcţii precis conturate, celulele secretorii ale
pancreasului.
O atenţie aparte a acordat structurii moleculare şi supramoleculare a membranelor
intracelulare, în special formaţiunilor membranare care alcătuiesc tilacoidele granale şi
intergranale ale cloroplastelor. Pe plan medical, investigaţiile sale s-au îndreptat asupra
structurii şi funcţiunilor de transport ale pereţilor sangvini.
Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase lucrări, studii,
comunicări, rapoarte apărute în reviste de prestigiu din întreaga lume, acum intrate în istoria
biologiei şi medicinii. Între acestea amintim: ''A Study of Fixation for electron Microscopy''
(1952); ''The Fine Structure of Mithochondria'' (1952); ''A Small Particulate Comportment of
Cytoplasm'' (1953); ''Microsomes and Ribonucleoprotein Particles'' (1958); ''Structure and
Function at the Cellular Level'' (1966); ''Structural Modulations of Plasmalemnal Vesicles''
(1986, în colaborare); ''Intracelullar Aspects of the Process of Protein Synthesis'' (1975);
''Hepatic Golgi Fractions Resolved into Membrane and content Subfractions'' (1982, în
colaborare); A revenit în mai multe rânduri în ţară, începând din 1965, susţinând direct
cercetarea în domeniul biologiei celulare. În 1979 a sprijinit substanţial inaugurarea la
Bucureşti a Institutului Celular de Biologie şi Patologie "Nicolae Simionescu", o creaţie a
doi cercetători români profesorul Nicolae Simionescu şi a soţiei sale, academician Maya
Simionescu. În 1994 a fost numit consilier al preşedintelui Academiei Române.
Unanim recunoscut drept unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, i-au fost
decernate premii de înalt prestigiu ştiinţific: ''Premiul Passano'' (1964), ''Premiul Albert
Lasker'' (1966), ''Premiul Hurwitz'' (1970). În 1986, în SUA, savantul a fost premiat cu
''National Medal of Science'', pentru "descoperiri de pionierat a unor serii de structuri
fundamentale, foarte bine organizate în toate celulele vii, cu ajutorul studiilor care combină
microscopia electronică şi biochimia'', potrivit www.nationalmedals.org.A fost ales membru
al unor prestigioase instituţii ştiinţifice internaţionale: membru al Academiei de Arte şi
Ştiinţe din New York, al Academiei Americane de Ştiinţe. Membru de onoare al Academiei
Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR) şi membru fondator, preşedinte de onoare al
Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române.La 31 martie 1975 a fost ales
membru de onoare din străinătate al Academiei Române.
Laureat în 1974, împreună cu profesorul Albert Claude de la Universitatea Liberă
din Bruxelles şi cu profesorul Christian de Duve de la Universitatea ''Rockefeller'' din New
York, al premiului Nobel pentru medicină pentru ''descoperirile lor privind organizarea
structurală şi funcţională a celulei'', cei trei laureaţi revoluţionând domeniul biologiei
celulare, ''mai ales al componenţilor citoplasmei a căror cunoaştere s-a schimbat complet sub
impulsul pe care ei l-au dat în ultimii 30 de ani''.În 1999, la Universitatea din San Diego, a
avut loc un simpozion ştiinţific în onoarea sa, la care au participat oameni de ştiinţă din
întreaga lume. Cu acest prilej, s-a luat hotărârea ca Universitatea să constituie ''The George
E. Palade Fellowship Fund''.Preşedinţia României i-a conferit, în 2000, Ordinul Naţional
''Steaua României'' în grad de Mare Cruce şi în 2007, Ordinul Naţional ''Steaua României'' în
grad de Colan pentru întreaga sa activitate ştiinţifică.George Emil Palade a murit la 8
octombrie 2008, în SUA, la vârsta de 96 de ani.
 În 2012, cu prilejul sărbătoririi Centenarului Palade, a fost prezentat pentru prima dată în
România, filmul ceremoniei de decernare a Premiului Nobel în 1974. Academician prof. dr.
Ioanel Sinescu, rectorul UMF "Carol Davila", a declarat, cu acest prilej, că "un fost discipol
al său şi apoi laureat al Premiului Nobel, prof. dr. Gunter Blobel, a spus despre George Emil
Palade că reprezintă pentru ştiinţele medicale ceea ce a reprezentat Einstein pentru fizică".
Tot în 2012, la 19 noiembrie, Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop
numismatic, o monedă din argint dedicată aniversării a 100 de ani de la naşterea lui George
Emil Palade. Aversul monedei prezintă imaginea clădirii spitalului Colţea, unde George Emil
Palade a desfăşurat un stagiu de practică medicală, precum şi o compoziţie sugerând
activitatea ştiinţifică a savantului; anul de emisiune ''2012'', stema României, inscripţia
''România'' şi valoarea nominală ''10 lei''. Reversul monedei redă, în prim-plan, portretul
savantului George Emil Palade şi, în plan secund, o compoziţie simbolizând biologia
celulară; la exterior, în arc de cerc, inscripţia ''George Emil Palade'' şi anii între care a trăit
''1912-2008''.
Ziua de naştere a savantului, 19 noiembrie, a devenit Ziua Cercetătorului şi
Proiectantului din România, fiind instituită prin hotărârea de guvern nr. 764/1994, în semn
de omagiu faţă de activitatea ştiinţifică a acestuia.
Recunoscut la nivel mondial, ca fiind unul dintre creatorii biologiei celulare moderne,
George Emil Palade este constructorul unei noi concepţii asupra rolului şi responsabilităţii
cercetătorului în comunitatea şi ştiinţa contemporană. A colaborat cu specialişti din Italia,
Japonia, România, din mai toate ţările lumii, care au devenit, mai târziu, şefi de şcoală în
ţările lor şi care au dezvoltat, la rândul lor, biologia celulară.

-
 Capitolul II
Terminologia anatomică

 Costa coastă
 Musculus mușchi
 Sternum stern
 Auris ureche
 Arcus arc
 Thorax torace
 Cavum cavitate
 Collum col
 Fascies față
 Cartilage cartilaj
 Angulus unghi
 Sulcus șanț
 Ramus ramură
 Ductus duct
 Sinus sinus
 Textus țesut
 Meatus meat
 Processus apofiză
 Pectus piept
 Hiatus hiat
 Plexus plex
 Recessus reces
 Tempus tâmplă
 Corpus corp
 Concha cornet
 Crista creastă
 Protuberantia protuberanță
 Raphe sutură
 Brachium brat
 Digitus deget
 Foramen orificiu
 Corpus corp
 Termeni anatomici plurinominali

 Fascies articularis superior-fascia articulară superioară

 Pediculi arcus vertebrae - pedunculii arcului vertebrei;
 Ligamentum longitudinale anterius - ligamentul longitudinal
anterior;
 Ligamentum capitis costae intraarticulare - ligamentul intra-
articular al capului coastei;
 Basis ossis sacri - baza osului sacru;
 Labium mediale lineae asperae - baza medială a liniei aspre;
 Aponeurosis musculi obliqui externi abdominis - aponeuroza muşchiului oblic extern
al abdomenului;
 Musculus rectus capitis posterior major - muşchiul rect posterior mare al capului;
 Arteriae alveolares superiores anteriores - arterele alveolare superioare anterioare;
 Processus articularis inferior vertebrae lumbalis - apofiza
articulară inferioară a vertebrei lombare;
 Ligamenta columnae vertebralis - ligamentele coloanei vertebrale;
 Caput superius musculi pterygoidei lateralis - capul superior
al muşchiului pterigoid lateral;
 Sinus venārum cavārum atrii dextri-sinusul venelor cave
ale atriului drept;
 Tuber maxillae - tuberculul maxilei;
 Palatum durum - palatul dur;
 Apex radicis dentis - vârful rădăcinii dintelui;
 Foramen palatinum majus - orificiul palatin mic;
 Tunica mucosa linguae -- tunica mucoasă a limbii;
 Cartilago septi nasi - cartilajul septului nazal
 Părțile corpului uman

 Craniu-cranium  Trunchi-truncus
 Abdomen-abdomen  Braț-brachium
 Cap-caput  Os-os,ossis
 Corp-corpus  Membru-membrum
 Coloană-columna  Ochi-oculus
 Gât-collum  Picior-pes,pedis
 Mușchi-musculus  Piept-pectus
 Mână-manus  Torace-thorax
 Capitolul III
Terminologia farmaceutică

Cimbrul (lat.Thymus vulgaris) , planta cu efecte curative.

Cimbrul este o plantă robustă, tufoasă, cu frunze verzi-

cenușii, ce are un parfum și un gust intense. Cu toate că
este originar din zona mediterană și din unele zone ale
Africii, cimbrul a fost folosit la început de către
egipteni.
Deși există mai mult de șaizeci de tipuri de cimbru,
cimbruul de grădină este cea mai comună specie
culinară. Este, de asemenea, tipul cel mai frecvent
utilizat în rețetele și remediile istorice, în special în
Grecia Antică, Roma și Egipt. Cimbrul adaugă aromă
instantanee preparatelor culinare, dar poate oferi și
beneficii pentru sănătate. În zilele noastre, cimbrul este
folosit în bucătărie pentru asezonarea multor preparate.
Frunzele de cimbru sunt folosite fie proaspete, fie
deshidratate ori chiar sub formă de pulbere
macinată.Cimbrul, această plantă medicinală și
condiment, poate fi folosită în tratarea și prevenirea multor afecțiuni.
Speciile de plante aromatice din genul Thymus (e.g. Thymus serpyllum, Thymus algeriensis și
Thymus vulgaris) sunt plante medicinale importante, foarte recomandate datorită proprietăților
terapeutice antireumatice, antiseptice, antispasmodice, antimicrobiene, cardiace, carminative,
diuretice și expectorante ale uleiurilor lor esențiale, cunoscute în mod obișnuit sub numele de ulei de
cimbru. Uleiul este, de asemenea, benefic în stimularea sistemului imunitar și ajută la combaterea
răcelii, gripei, bolilor infecțioase și frisoanelor. S-a dovedit a fi un antiseptic urinar, fiind foarte util
pentru cistită și uretrită.
Valoare nutrițională
Cimbrul este bogat în vitamina C, vitamina A și vitaminele B. O porție de 100 de grame de frunze
proaspete de cimbru oferă 160 miligrame de vitamina C.
Cimbru este, de asemenea, o sursă bună de:
• mangan;
• magneziu;
• zinc;
• potasiu;
• calciu;
• fier.
Beneficii

Reduce anxietatea – practicienii de aromoterapie consideră că cimbrul are efecte anxiolitice.

Potrivit unui studiu1 din 2014 efectuat pe șobolani, publicat în Journal of Acute Disease, s-a
demonstrat că cimbrul scade nivelul de stres.

Gestionează dermatita atopică cronică – conform unui studiu din 2018, aplicarea timolului
pe pielea pacienților cu dermatită atopică are un răspuns fiziologic direct. Pe lângă inhibarea
compușilor inflamatori cunoscuți sub numele de citokine, timolul ajută la micșorarea
straturilor cutanate dermice și epidermice, umflate, ce sunt caracteristice dermatitei. În plus,
timolul a reușit să prevină infecțiile secundare cauzate de bacteriile Staphyloccocus aureus.

Proprietăți antifungice și antiinflamatorii– timolul este cea mai activă substanță din cimbru,
care are capacitatea de a preveni infecțiile fungice și totodată, chiar de a lupta împotriva
acestora. Mai mult decât atât, timolul poate lupta împotriva ciclooxigenazei-2 (COX-2), o
enzimă responsabilă de inflamația din organism. În plus, carvacrolul, un alt ulei din cimbru,
are un efect similar, reducând citokinele inflamatorii.

Tratează problemele respiratorii – cimbrul este excelent și pentru sănătatea respiratorie și

este folosit de sute de ani pentru tratarea afecțiunilor respiratorii începând de la tuse,
congestie nazală și până la sinuzită, bronșită sau astm bronșic. Acționând precum un
expectorant, acesta poate fi folosit pentru tratarea tusei productive. Pentru a-i potența efectele
benefice asupra aparatului respirator, consumă cimbru sub formă de ceai.
Remediu pentru infecții intestinale. Timolul neutralizează o anumită bacterie enterică
asociată cu boli intestinale.
Calmează durerea și spasmele. Cimbrul este recunoscut de mult timp, pentru proprietățile
sale analgezice și antispastice. Într-un studiu publicat în anul 2012, oamenii de știință le-au
oferit participantelor la cercetare, fie suplimente pe bază de cimbru, de patru ori pe zi, fie
Ibuprofen, de trei ori pe zi pentru a trata crampele menstruale. După două luni de tratament,
ambele grupuri de femei au raportat niveluri similare de alinare a durerii și spasmelor. Acest
fapt sugerează că cimbrul poate fi o alternativă viabilă la Ibuprofen, cu mult mai puține
efecte secundare.
Reduce tensiunea arterială – extractul de cimbru reduce semnificativ tensiunea arterială, așa
că poți înlocui sarea cu cimbru pentru a-ți asezona mâncarea.
Proprietăți antioxidante – cimbrul este una dintre plantele cu cea mai mare concentrație de
antioxidanți. Antioxidanții fenolici din cimbru, printre care și luteina și zeaxantina, luptă
împotriva radicalilor liberi combătând efectele pe care aceștia le au asupra organismului. A
Efect anticancerigen –Un studiu realizat la Lisabona, a constatat că extractele de cimbru
mastic ar putea proteja oamenii de cancerul de colon.
Stimulează circulația sangvine – concentrația mare de fier și alte minerale importante
regăsite în cimbru, stimulează producția de celule roșii, îmbunătățind circulația sanguină, dar
de asemenea, contribuie și la oxigenarea mai bună a organelor și a extremităților corpului.
Fortifică sistemul imunitar – fiind bogat în conținutul de vitamina C, cimbrul are efecte
benefice asupra sistemului imunitar. Vitamina C acționează, de asemenea, și asupra
producției de colagen, substanță esențială pentru repararea și regenerarea celulelor,
țesuturilor, mușchilor și vaselor de sânge.
Selecție și dozare cimbru
Cimbrul poate fi cumpărat sub formă de plantă uscată sau proaspătă sau îl poți cultiva în
grădina proprie. Cimbru uscat poate fi păstrat în condiții de siguranță la temperatura camerei,
timp de până la doi ani, dar își pierde rapid proprietățile, după aproximativ un an.
Capsulele de cimbru conțin frunze de cimbru praf și pot fi administrate de obicei, în doze
între 250 și 500 de mg în fiecare zi. Ca regulă generală, nu depăși niciodată doza
recomandată pe eticheta produsului.
Recomandări
Cimbrul proaspăt și uscat este în general, sigur pentru consum. Cu toate acestea, consumul
excesiv de cimbru poate indigestie, crampe, dureri de cap și amețeli. În același timp, uleiurile
esențiale de cimbru sunt foarte concentrate și pot fi toxice în forma lor nediluată.Persoanele
care sunt alergice la cimbru sau la plante similare, cum ar fi busuioc, oregano, salvie și
lavandă, pot prezenta simptome, precum sensibilitatea pielii, dacă ating frunze de cimbru sau
greață, arsuri la stomac, diaree și vărsături, dacă consumă sau beau ceai de cimbru.Mai mult
decât atât, uleiul de cimbru sau suplimentele pe bază de cimbru trebuie evitate în timpul
sarcinii. Timolul are efecte asemănătoare estrogenilor, care pot influența menstruația și pot
crește riscul de avort spontan. Utilizarea cimbrului la gătit nu prezintă însă, un astfel de risc.
Siguranța consumului uleiului de cimbru și a suplimentelor de cimbru, la copii nu a fost
stabilită.
Totodată, uleiul de cimbru sau suplimentele pe bază de cimbru trebuie utilizate cu precauție
la persoanele care iau medicamente pentru tensiunea arterială ridicată. Administrarea
acestora împreună, poate provoca hipotensiune arterială, adică o scădere anormală a tensiunii
arteriale.
 Rețeta

Reţeta (ordonanţa medicală) este un act ştiinţific medical şi oficial eliberat de către medic.
Reprezintă ordinul scris al medicului către farmacist referitor la prepararea şi/sau eliberarea
medicamentelor. Este un mijloc de legătură între medic şi farmacist. Este şi un document
medico-legal, care implică responsabilitate juridică. Reprezintă şi un act de justificare şi
contabilizare a medicamentelor (în cazul regimurilor speciale).
Exemple de rețete:
1.Rp.:
Infusi herbae Thermopsidis ex 0,2 - 100 ml
Sirupi Rubi idaei
Misce. Da.
Signa: Câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
2.Rp.:
Aceclidini 0,3
Vaselini ad 10,0
Misce fiat unguentum
Da.
Signa: Pentru uz extern
3.Rp.:
Pepsini 2,0
Solutionis Acidi hydrochlorici diluti 2% - 200 ml
Misce. Da.
Signa: Câte o lingură de 3 ori pe zi în timpul mesei
4.Rp..:
Tincturae Valerianae
Tincturae Menthae
Tincturae Chamomillae ana 10 ml
Mentholi 0,5 ml
Misce. Da.
Signa: Câte 20 picături de 3 ori pe zi
5.Rp.:
Tincturae Valerianae 20 ml
Da
Signa: Câte 15-20 picături de 2 ori pe zi
6.Rp. :
Euphyllinum 0,1
Dimedrolum 0,0125
Misce ut fiat pulvis
Da tales doses numero 12 in capsulis
7.Rp.:
Tabulettam Digoxini 0,0001
Da tales doses numero 12
Signa :Câte un comprimat pe zi
 Capitolul IV
Terminologia clinică

Termeni prepozitivi:
 Anuria-încetarea secreției urinare
 Anoxia-insuficiență de oxygen în țesuturi
 Dystonia-distonie,dereglarea tensiunii
 Metaplasia-trasformarea unui țesut în altul
 Retrosternalis-situat după stern
 Hypotonia-tensiunea arterial scăzută
 Allergia-reacția neobișnuită a organismului la diferiți antigeni
 Neoplasma-tumoare provenită din elemente celulare nou formate
 Allopathia-metode tradiționale de tratament
 Mononuclearis-format dintr-un nucleu

Termeni postpozitivi :
 Hepatitis - afecţiune inflamatorie a ficatului.
 Urethritis - inflamație a mucoasei uretrei.
 Haemolysis - distrugerea eritrocitelor, hemoliza.
 Lipoma - tumoare benignă din țesut gras.
 Haemopoesis - procesul formării elementelor sân-
 Otosclerosis - scleroza urechii mijlocii.
 Atherosclerosis - îngroșarea și întărirea pereților vasculari.
 Haemostasis - stază sangvină.
 Pylorostenosis - ingustarea canalului piloric.
 Palatoschisis - fisura congenitala a bolţii palatine,sau uranoschisis
 Gastroscopia

Gastroscopia, sau endoscopia digestiva

superioara, sau eso-gastro-duodenoscopia,
este o procedura care permite examinarea
esofagului, stomacului si a duodenului
(prima portiune a intestinului subtire) cu
ajutorul unui tub flexibil, numit endoscop,
care este dotat cu o camera de luat vederi si
o sursa de lumina care permit proiectarea
imaginilor pe un monitor (figura de mai
jos).
Medicul care realizeaza manevra, numit si
endoscopist, are o pregatire speciala, care ii permite sa foloseasca acest endoscop pentru
examinarea portiunii initiale a tubului digestiv, urmarind sa descopere eventualele aspecte
patologice – iritatii, congestii, sangerari, ulcere sau tumori.
Indicatii pentru gastroscopie
 Dureri sau discomfort, neexplicate, in etajul abdominal superior
 Boala de reflux gastroesofagian sau esofagita de reflux (cunoscute mai ales ca arsuri in
cosul pieptului sau retrosternale)
 Greturi persistente sau/si varsaturi
 Hemoragia digestiva superioara (vomitarea de sange proaspat sau digerat (negru),sau,
descoperirea de sange digerat in scaun– care pare a avea originea in portiunea
superioara a tubului digestiv)
 Disfagia – problemele legate de inghitirea dificila a alimentelor si a lichidelor – care
poate fi cauzata de o ingustare (stenoza) sau de o tumora la nivelul esofagului
 Modificari neexplicate sau echivoce descoperite la examene radiologice sau
tomografice
 Extragerea eventualilor corpi straini inghititi
 Pentru a verifica sau certifica vindecarea sau evolutia unei patologii observate anterior
(polipi, ulcere, tumori etc)
Pregatirea pentru gastroscopie
Veti fi rugat sa nu mancaţi sau/si sa nu beti nimic cu cel puţin 8 ore inaintea efectuarii
manevrei. Este foarte important ca stomacul dumneavoastra sa fie complet gol pentru a
permite endoscopistului o vizualizare perfecta a mucoasei, precum si pentru a preveni
riscurile unei varsaturi alimentare, respectiv a aspirarii acestui continut in plamani. Daca
sunteti sub un tratament medical cronic (pentru inima, tensiune, diabet etc) este bine sa-l
informati pe medicul examinator inainte de a fi programat pentru endoscopie.
Aceasta interdictie se datoreaza faptului ca medicatia folosita la sedare va afecteaza
reflexele si puterea de judecata. Din aceste motive este bine ca in cazul gastroscopiei cu
anestezie, sa fiti insotit de un prieten/ruda care sa va conduca acasa.
Cum se desfasoara gastroscopia?
Inainte de endoscopie medicul va va explica ce presupune gastroscopia si va va ruga sa
semnati un consimtamant. Inainte de a semna consimtamantul, trebuie sa intelegeti toate
beneficiile si riscurile manevrei si sa primiti un raspuns la toate intrebarile pe care le
aveti.Daca manevra se efectueaza cu sedo-analgezie vi se va monta o branula la nivelul
antebratului sau mainii prin care vi se va administra medicatia.Inainte, in timpul si dupa
efectuarea gastroscopiei vi se vor monitoriza tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si
respiratia.
De obicei manevra dureaza intre 5 si 10 minute. Vi se va cere sa va indepartati protezele
dentare daca este cazul. Dumneavoastra veti sta intins pe partea stanga, cu mana stanga sub
cap. Inaintea procedurii vi se va administra anestezie locala cu ajutorul unui spray care va fi
pulverizat in partea posterioara a cavitatii bucale, iar intre arcadele dentare vi se va plasa o
piesa bucalade plastic pentru a va proteja dantura si endoscopul. Efectul anesteziei locale
dispare in aproximativ 30 minute, interval de timp in care nu veti putea manca sau bea nimic.
S-ar putea sa aveti o senzatie neplacuta in momentul introducerii endoscopului, dar caile
respiratorii raman libere si respiratia nu va este afectata. Dupa efectuarea gastroscopiei s-ar
putea sa va simtiti balonat(a) datorita aerului introdus in timpul explorarii sau sa simtiti o
durere usoara la nivelul gatului.
In timpul gastroscopiei poate fi necesara prelevarea de biopsii (mici fragmente de mucoasa).
Biopsiile sunt necesare pentru stabilirea caracterului benign sau malign al tesutului examinat.
Manevra nu este dureroasa si se executa cu ajutorul unei pense sterile care se introduce prin
endoscop. Rezultatul probei prelevate este disponibil in 10 zile.
Care sunt posibilele complicatii ale gastroscopiei?
Desi foarte rare, in timpul gastroscopiei pot aparea urmatoarele complicatii:
 Aspiratia (inhalarea) alimentelor sau lichidelor in plamani
 Sangerare de la locul biopsiei gastrice, sangerare care este usoara si se opreste spontan
nefiind necesare masuri terapeutice speciale.
 Perforatia (ruperea) esofagului, stomacului sau duodenului, in acest caz fiind necesara
interventia chirurgicala.
 Reactii adverse ale substantelor utilizate pentru sedo-analgezie (tulburari ale ritmului
cardiac, respiratiei)
 Iritarea venei, la locul amplasarii branulei, datorata substantelor utilizate pentru sedo-
analgezie
  Cu toate ca aceste complicatii sunt extrem de rare, este important ca acestea sa fie
recunoscute cat mai repede posibil. Trebuie sa contactati de urgenta medicul in cazul
in care dupa efectuarea unei gastroscopii prezentati febra, dureri la inghitire, dureri
toracice sau abdominale, varsaturi cu sange sau scaun negru.
Capitolul VI
,,Mens sane in corpore sano’’ – ,,O minte sănătoasă într-un corp sănătos ‘’

Expresia „Mens sana in corpore sana” a fost scrisă

de autorul roman Decimus Junius Juvenalis în jurul
secolului al II-lea d. Hr. Deși a fost interpretată,
inițial, ca „să ne rugăm pentru o minte sănătoasă
într-un corp sănătos”, de fapt este despre relația
intimă și dependența dintre creier, restul organelor
și sistemelor care alcătuiesc corpul uman. Prin
urmare, dezechilibrul cerebral poate afecta
funcționalitatea organismului, iar activitatea fizică
poate ajuta la menținerea și restabilirea echilibrelor
modificate, inclusiv a celor observate la nivelul
creierului.
Relația dintre stările fizice și cele mentale este cunoscută nu numai la nivelul cunoașterii
intuitive. Influența spiritului asupra corpului este, de asemenea, confirmată de diverse studii
în domeniul psihologiei, în special psihosomatice. Despre importanța menținerii balanței
ideale între o minte sănătoasă și un corp sănătos ni se vorbește încă din fragedă copilărie, și
suntem învățați să avem deprinderi benefice corpului, fără a exclude creierul din ecuație.
Îndeplinirea necesităților fizice, fără antrenarea periodică a creierului, duce treptat la eșecuri
din toate punctele de vedere.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global, inactivitatea fizică se numără
printre principalii factori de risc pentru viața umană. Pot fi aduse în discuție diverse tipuri de
disfuncții ale organismului uman, începând cu cele ale sistemului osos, inimii, rinichilor și
altor organe, a căror probleme în procesul de funcționare sunt dureroase și declanșatoare de
alarmă medicală, până la „sedentarismul” creierului, care conform specialiștilor în domeniu
este, de departe, cea mai gravă boală.Comunitatea științifică a demonstrat, prin publicarea
rezultatelor diverselor studii, că exercițiile fizice ajută la întârzierea debutului a cel puțin 40
de boli cronice. Investigațiile au arătat că exercițiile fizice regulate previn fragilitatea osoasă
la vârste înaintate, în timp ce starea fizică slabă crește riscul de mortalitate prin cancer și boli
cardiovasculare. Totodată, specialiștii în psihiatrie susțin că, activitatea fizică îmbunătățește
sănătatea mintală, mai mult decât atât, practica sa regulată este considerată o alternativă în
prevenirea depresiei, Alzheimerului sau Parkinsonului.
Prin urmare, una dintre marile provocări ale medicilor, inclusiv a specialiștilor în nutriție,
este reducerea comportamentului sedentar și promovarea activității fizice la adulți. În acest
context, cel mai bun exemplu îl constituie vârstnicii – cândva activi, ajunși la bătrânețe, nu
mai desfășoară activități concrete menite să le mențină mintea activă.Recent, cercetători de
la câteva universități din Spania au format rețeaua de cercetare Brainactivity care reunește
oameni de știință din diverse domenii, urmărind scopul de înțelege modul de funcționare a
creierului în timp ce omul face exerciții fizice. Sunt efectuate cercetări pentru a afla cum se
adaptează organele interne ale persoanelor la exerciții, dar și care este răspunsul emoțional în
timpul practicilor sportive. Totodată, se investighează modul în care creierul reglează
activitatea fizică și relația sa cu pierderea în greutate, sau cu oricare tip de răspuns metabolic.
Un element interesant al studiului îl constiduie cercetarea cu privire la modul în care creierul
nostru răspunde în funcție de timpul în care desfășurăm activitate fizică.
Scopul principal al cercetării este de a îmbunătăți calitatea vieții umane prin înțelegerea
efectului de „proces în lanț” în corpul uman și formularea recomandărilor în vederea
asigurării activității continue ale tuturor organelor prin menținerea activității creierului în
calitate de organ principal al Sistemului Nervos Central.
Pentru un corp sănătos specialiștii recomandă:
 îmbogățirea meniului cu fructe și legume;
 consumul a minim 2 litri de apă zilnic;
 evitarea grăsimilor rele și a băuturilor carbogazoase;
 activitate fizică cât se poate de des (nu neapărat în sala de sport);
 plimbări în aer liber;
 evitarea (pe cât este posibil) a poluării (cu precădere cea a aerului).
Dacă îți dorești o minte pe măsura corpului sănătos:
 înceracă să ai un somn de calitate (profund și liniștit);
 citește mult, lectura este un mod educativ de relaxare;
 crează și trăiește emoții pozitive;
 învață continuu;
 evită (pe cât este posibil) stresul: nu ai tu toate problemele lumii;
 îmbrățișează alți oameni;
 zâmbește;
 leagă relații interumane de calitate;
 evită relațiile toxice;
 petrece (cât mai mult) timp cu persoanele dragi;
 practică activități care îți aduc satisfacție;
 realaxează-te, o baie relaxantă cu miresme încântătoare pe fundalul muzicii care te
face să vibrezi, te ajută să-ți eliberezi mintea;
 nu căuta soluții la problemele pe care nu le ai;
 lasă ura, invidia și conflictele deoparte;