Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FIDUCIA
FIDUCIA
Administrarea bunurilor altuia şi fiducia sunt instituţii juridice reglementate de Noul Cod civil.
1. Fiducia
Noţiunea
Noul Cod civil, în art. 773 defineşte fiducia ca fiind operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi
constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un
ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită
cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă
patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.
Reglementarea legală
Reglementarea fiduciei din Noul Cod civil se inspiră, în principal, din reglementarea cuprinsă în Codul
civil al Quebec-ului din 1996 (art. 1260-1370) şi din reglementarea inclusă în Codul civil francez (art.
2011-2030), prin Legea nr. 2007-210 din 19 februarie 2007 cu privire la instituirea fiduciei[i],
Izvoarele fiduciei
Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea trebuie să fie expresă.
Legea în temeiul căreia este stabilită fiducia se completează cu dispoziţiile Titlului IV din Noul Cod civil, în
măsura în care nu cuprinde dispoziţii contrare.
Contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin el se realizează o liberalitate indirectă în
folosul beneficiarului.
De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici şi avocaţii, indiferent de forma de exercitare
a profesiei.
Conform art. 779 din Noul Cod civil, contractul de fiducie trebuie să conţină, sub sancţiunea nulităţii
absolute:
a) drepturile reale, drepturile de creanţă, garanţiile şi orice alte drepturi patrimoniale transferate;
b) durata transferului, care nu poate depăşi 33 de ani începând de la data încheierii sale;
e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puţin regulile care permit determinarea acestora;
f) scopul fiduciei şi întinderea puterilor de administrare şi de dispoziţie ale fiduciarului ori ale fiduciarilor.
Înregistrarea fiscală
Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de fiducie şi modificările sale trebuie să fie înregistrate la
cererea fiduciarului, în termen de o lună de la data încheierii acestora, la organul fiscal competent să
administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.
Când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt înregistrate, în
condiţiile prevăzute de lege, sub aceeaşi sancţiune, la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale în raza cărora se află imobilul, dispoziţiile de carte funciară rămânând
aplicabile.
Desemnarea ulterioară a beneficiarului, în cazul în care acesta nu este precizat chiar în contractul de
fiducie, trebuie să fie făcută, sub aceeaşi sancţiune, printr-un act scris înregistrat în aceleaşi condiţii.
Opozabilitatea fiduciei
Fiducia este opozabilă terţilor de la data menţionării sale în Arhiva Electronică de Garanţii Reale
Mobiliare.
Înscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garanţiilor reale imobiliare, care fac obiectul
contractului de fiducie se face şi în cartea funciară, pentru fiecare drept în parte.
Precizarea calităţii fiduciarului este instituită în art. 782 din Noul Cod civil, conform căruia, când
fiduciarul acţionează în contul masei patrimoniale fiduciare, el poate să facă menţiune expresă în acest
sens, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este interzis prin contractul de fiducie.
De asemenea, când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi a căror transmitere este supusă
publicităţii, în registrul de publicitate fiduciarul poate solicita să se menţioneze denumirea fiduciarului şi
calitatea în care acţionează.
În toate cazurile în care constituitorul sau beneficiarul solicită acest lucru în conformitate cu contractul
de fiducie, fiduciarul va trebui să îşi precizeze calitatea în care acţionează. În caz contrar, dacă actul este
păgubitor pentru constituitor, se va considera că actul a fost încheiat de fiduciar în nume propriu.
Obligaţia de a da socoteală
Cu alte cuvinte, obligaţia fiduciarului de a da socoteală se îndeplineşte potrivit clauzelor din contract, iar
fiduciarul va da socoteală la intervalele precizate în contractul de fiducie şi faţă de beneficiarul şi
reprezentantul constituitorului, la cererea acestora.
Puterile şi remunerarea fiduciarului sunt reglementate în art. 784 din Noul Cod civil, care prevede că în
raporturile cu terţii se consideră că fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare,
acţionând ca un veritabil şi unic titular al drepturilor în cauză, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că
terţii aveau cunoştinţă de limitarea acestor puteri.
Fiduciarul va fi remunerat potrivit înţelegerii părţilor, iar în lipsa acesteia, potrivit regulilor care
cârmuiesc administrarea bunurilor altuia.
Răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate
Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fiduciare,
fiduciarul răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul său.
Înlocuirea fiduciarului
Dacă fiduciarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele care i-au fost încredinţate,
constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul poate cere în justiţie înlocuirea fiduciarului.
Până la soluţionarea cererii de înlocuire, constituitorul, reprezentantul său sau, în lipsa acestora,
beneficiarul va numi un administrator provizoriu al masei patrimoniale fiduciare. În cazul în care
constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul desemnează concomitent un administrator
provizoriu, va prevala desemnarea făcută de constituitorul ori de reprezentantul său legal.
Numirea noului fiduciar şi a administratorului provizoriu poate fi dispusă de instanţa de judecată numai
cu acordul acestora.
În cazul în care instanţa de judecată a numit un nou fiduciar, acesta va avea toate drepturile şi obligaţiile
prevăzute în contractul de fiducie.
Potrivit art. 789 din Noul Cod civil, contractul de fiducie poate fi denunţat unilateral de către constituitor
cât timp nu a fost acceptat de către beneficiar,
După acceptarea de către beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părţi ori
denunţat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau, în absenţa acestuia, cu
autorizarea instanţei judecătoreşti.
Încetarea contractului de fiducie poate avea loc, conform art. 790 din Noul Cod civil prin următoarele
modalităţi:
împlinirea termenului;
realizarea scopului urmărit, când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului;
renunţarea de către toţi beneficiarii la fiducie;
la data când s-a produs deschiderea procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului;
la data când se produc efectele reorganizării persoanei juridice.
Efectele încetării contractului de fiducie sunt reprezentate de transferul masei patrimoniale fiduciare
existente la momentul încetării contractului către benefciar, iar în absenţa acestuia, către constituitor.
Noţiunea
Administrarea bunurilor altuia este operaţiunea juridică prin care o persoană fizică, cu capacitate de
exerciţiu deplină, este împuternicită prin legat sau convenţie cu administrarea, în schimbul unei
remuneraţii, a unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale, a unei mase patrimoniale
fiduciare sau a unui patrimoniu care nu îi aparţin .
Reglementarea legală
Administrarea bunurilor altuia este reglementată în art. 792-858 din Noul Cod civil.
Formele de administrare
Formele de administrare prevăzute de Noul Cod civil sunt administrarea simplă şi administrarea deplină.
Administrarea simplă reprezintă efectuarea, de către persoana împuternicită, a actelor necesare pentru
conservarea bunurilor, precum şi a actelor utile pentru ca bunurile să poată fi folosite conform
destinaţiei lor obişnuite.
În cazul administrării simple, atribuţiile administratorului sunt mai puţine, iar actele de schimbare a
destinaţiei bunurilor, de înstrare a bunurilor, de grevare cu garanţii reale, sunt efectuate, ca regulă,
numai cu autorizarea beneficiarului sau, după caz, a instanţei judecătoreşti.
În art. 802-845 din Noul Cod civil este reglementat regimul juridic al administrării sub aspectul
obligaţiilor administratorului faţă de beneficiar, obligaţiile administratorului şi ale beneficiarului în
raporturile cu terţii, obligaţiile privind inventarul, garanţiile şi asigurarea, administrarea colectivă şi
delegarea, plasamentele, repartiţia profiturilor şi a pierderilor, obligaţia administratorului de a prezenta
darea de seamă anuală.
Încetarea administrării
Administrarea încetează în următoarele cazuri, aşa cum prevede art. 846 din Noul Cod civil:
În situaţia în care oricare dintre beneficiari nu acceptă darea de seamă, administratorul se poate adresa
instanţei judecătoreşti, solicitând încuviinţarea dării de seamă, iar instanţa poate să dispună efectuarea
unei expertize de specialitate.