identitatii sale profunde. Ea este o limba veche, care
a reflectat prin evolutia sa, istoria neamului. Nimic nu este mai de pret decat ea, este plamanul prin care intregul popor respira si este suflarea in care se contopeste sufletul roman. Limba este o comoara, prin care ne exprimam toate emotiile, fie emotii de bucurie sau emotii de tristete. Prin graiul pe care il vorbim ajungem sa ne dezvaluim intreaga faptura launtrica si spiritul nostru patriotic in fata neamurilor straine. Limba materna este limba viselor noastre, e leaganul copilariei, o mireasma adorabila si placuta de flori de mar, vesnic aducatoare de mangaiere si pace. Este semnul nostru distinctiv in comparatie cu alte popoare. Ne face sa fim uniti ca si grai, sa avem un punct in comun cu tot restul popultiei tarii noastre. In graiul matern se ascunde amintirea trecutului nostru, zestrea noastra stramoseasca, a originilor cu care suntem infratiti inca de la nastere, iata de ce oamenii au calificat dintotdeauna limba materna drept o comoara care nu are vre-un pret de vanzare sau de cumparare, dar in schimb poate fi mostenita, pastrata si cultivata cu respect pentru stramosii nostri care i-au dat suflu. Este deosebita de toate celelalte limbi. E cam dificila, fonetica, insa melodioasa si ritmica in versuri, melancolica si emotionanta in proza,de aceea este considerata cel mai armonios sunet din toate cele existente in univers. Nu este interzis sa inveti si sa vorbesti alte limbi straine, din potriva e un beneficiu, insa, niciodata nu uita de unde ai venit si nu uita cum ai crescut vorbind aceatsa limba de aur, o limba cu care ne mandrim si o pretuim. In concluzie, graiul matern este sansa fiecarui cetatean de a fi o personalitate. Sa-ti pretuiesti, sa-ti iubesti si sa-ti respecti limba, este datoria fiecaruia dintre noi atat timp cat suntem o particica din acest popor, caci avem o patrie cum nu a mai fost pe acest pamant, si ea este demna de lauda si promovare, si careia ii sunem devotati cu tot sufletul.