INFECŢII BACTERIENE

ALE PIELII
PIODERMITE
I. STREPTOCOCII
II. STAFILOCOCII
I. STREPTOCOCIILE
CUTANATE
STREPTOCOCIILE CUTANATE
 Afecţiuni care au ca agent etiologic în
majoritatea cazurilor streptococul β hemolitic de
grup A.
 Streptococii patogeni se întâlnesc frecvent ca
saprofiţi la omul sănătos în faringe, fosele
nazale, cavitatea bucală dar doar pe perioade
scurte de timp.
 Leziunile cutanate cu streptococi patogeni apar
după contactul cu un bolnav, cu un purtător
sănătos de streptococi patogeni sau prin
creşterea agresivităţii streptococilor proprii.
1. IMPETIGO STREPTOCOCIC
 Afecţiune contagioasă, întâlnită îndeosebi la copiii
preşcolari şi şcolari, putând evolua sub formă de mici
epidemii
 Agentul patogen cel mai frecvent este Streptococcus
pyogenes de grup A, inclusiv tulpinile nefritigene
 Clinic:
 debut cu o pustulă sau o bulă, cu halou inflamator  o eroziuni
care vor fi acoperite de cruste gălbui, cu gust dulce ca şi
mierea, numite cruste melicerice (bube dulci)
 frecvent se asociază şi pustule foliculare datoritǎ asocierii
infecţiei cu Staphylococcus aureus.
 Localizarea cea mai frecventă este pe faţă – peribucal,
perinazal, regiunea periauriculară, şi mai rar pe trunchi,
membre, pielea păroasă a capului.
IMPETIGO STREPTOCOCIC

 Vindecarea spontană se poate obţine în 2-3

săptămâni, fǎrǎ cicatrice,
 Apar noi leziuni prin autoinoculare, cu
evoluţie îndelungată
 Risc crescut de apariţie a complicaţiilor la
distanţă (glomerulonefrita acută
poststreptococică)
IMPETIGO STREPTOCOCIC
 Tratament local:
 comprese umede cu soluţii slab antiseptice (acid boric 1-2%,
permanganat de potasiu, cloraminǎ) pentru îndepărtarea crustelor.
 coloranţi (violet de genţiană 1% - pioctaninǎ, soluţie Castelani).
 după liniştirea procesului exsudativ se vor aplica creme cu
antibiotice (neomicină, gentamicină, kanamicină, bacitracină, acid
fucidic, ratapamulin)
 se impune menţinerea unei igiene riguroase, cu tǎierea scurtǎ a
unghiilor şi baie zilnicǎ.
 Tratamentul sistemic este obligatoriu
 antibiotice antistreptococice (şi antistafilococice) pe cale
generală timp de 7-10 zile: peniciline antistafilococice (oxacilinǎ),
cefalosporine (cefalexin, cefuroxime, cefaclor), macrolide
(eritromicină, roxitromicină, azitromicinǎ).
 2. ECTIMA STREPTOCOCICĂ
 Infecţie a pielii de tip ulcerativ produsă de streptococ
(şi stafilococ)
 Clinic:
 debut cu mici bule sau pustule localizate pe o zonă
eritematoasă, care în câteva zile ulcerează şi formează o
crustă neagră-cenuşie care se poate îndepărta
descoperind o ulceraţie cu margini proeminente, cu
fundul acoperit de un puroi galben-verzui
 Localizare: mai ales pe membrele inferioare
 Factori favorizanţi: igiena deficitară, caşexia,
tulburările circulatorii venoase, copiii
ECTIMA STREPTOCOCICĂ

 Leziunile sunt de obicei multiple, recidivante

 Se vindecă cu cicatrice hiperpigmentate

 Tratament
 antibioticepe cale generală
 topice cu antibiotice şi coloranţi
3. ERIZIPELUL
 Infecţie bacteriană acutǎ a straturilor profunde ale pielii
(dermul profund şi hipodermul superficial) pornind de la
reţeaua vaselor limfatice.
 Agentul etiologic cel mai frecvent izolat este
Streptococul β hemolitic de grup A.
 Factori favorizanţi ai apariţiei erizipelului sunt:
 tulburările circulatorii venoase şi/sau limfatice ale
membrelor inferioare,
 edemele gambei de cauză cardiacă, renală, hepatică
 diabetul zaharat,
 alcoolismul,
 denutriţia,
 desocializarea.
PORŢI DE INTRARE A INFECŢIEI STREPTOCOCICE

 Plagă
 Arsură

 Înţepătură

 Tinea pedis (ciuperca piciorului)

 Ulcerul de gambă

 Foliculita

 Ectima

 La faţă: conjunctivită, otită, amigdalită

MANIFESTĂRI CLINICE ÎN ERIZIPEL
 Debut brutal cu frison solemn, febră 38-400C, cu
alterarea stǎrii generale, cefalee, greţuri, vărsături
 După 24-48 de ore, în zona afectată, apare un
placard roşu, edemaţiat, dureros, cu suprafaţa
lucioasă, bine delimitat de un burelet proeminent,
(semn caracteristic erizipelului streptococic)
 Edemul este mai accentuat în localizările la nivelul
feţei, scalpului şi pavilionului urechii
 Placardul se extinde lent prin periferia sa până la
10-15 cm sau rar mai mare
 Limfangită şi adenopatie regională inflamatorie
EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII
 În lipsa tratamentului erizipelul involuează spontan
în 1-3 săptămâni prin reducerea eritemului şi
apariţia unei descuamaţii lamelare specifice
infecţiei streptococice.
 Persistenţa porţii de intrare  recidive  agravarea
tulburărilor circulatorii limfatice limfedem cronic şi
elefantiazis
 Forme clinice mai grave precum:
 erizipelul bulos,
 erizipelul necrotic,

 erizipelul flegmonos.
TRATAMENTUL ERIZIPELILUI

 De elecţie este penicilina G - 2-10 milioane ui/zi injectabil

intramuscular, fracţionatǎ la 6 ore, timp de 7-10 zile
 Ca alternativă la penicilină se pot folosi cefalosporinele
 Cei alergici la peniciline vor fi trataţi cu macrolide
(eritromicină, azitromicină, roxitromicină)
 Local se aplică comprese umede şi reci, schimbate la 1-2
ore, timp de 2-3 zile (cu atenţie pentru a nu se macera
tegumentul) cu acid boric 1-2%, cloramină, permanganat de
potasiu, ser fiziologic
 Repaus la pat cu imobilizarea segmentului afectat
 Tratamentul porţii de intrare (tinea pedis, ulcerului de
gambă) şi a afecţiunilor asociate
4. TORNIOLA
 streptococie buloasă periunghială
 Clinic:
 bula este rezistentă, se extinde progresiv putând ajunge
la dimensiuni mari
 lichidul devine purulent şi leziunea se înconjoară de un
chenar inflamator, fiind dureroasă
 Leziuni asemănătoare pot apărea pe palme şi
plante, feţele laterale ale degetelor (piodermita
buloasǎ a mâinilor şi picioarelor)
 Tratament: deschiderea bulei, dezinfectante, topice
cu antibiotice şi antibioterapie generală
II. STAFILOCOCIILE
CUTANATE
STAFILOCOCIILE CUTANATE

 Stafilocociile cutanate au ca agent etiologic

Stafilococul auriu
 Multe persoane sunt purtătoare de stafilococi
patogeni la nivelul foselor nazale, axilelor,
regiunii inghinale şi perineului
 Unii sunt purtători intermitenţi, alţii permanenţi

 Mediul spitalicesc este favorabil, 25-30%

dintre bolnavi fiind purtǎtori de S. aureus
1. FOLICULITA SUPERFICIALĂ
 Cea mai simplă infecţie stafilococică care afectează
doar ostiumul folicular
 Localizare pe orice zonă păroasă a corpului:
 barba şi membrele la bărbaţi
 scalpul la copii
 Clinic:
 mici pustule sau papulo-pustule înconjurate de un halou
eritematos, centrate de un fir de păr, izolate sau grupate.
 după câteva zile pustulele se rup sau se usucă formând
cruste
 Se vindecă spontan în 7-10 zile dar în lipsa
tratamentului apar noi leziuni.
FOLICULITA SUPERFICIALĂ

 Tratament
 evacuarea colecţiei purulente
 tamponare cu soluţie de alcool iodat 1% sau
coloranţi:
 violet de genţiană 1% - pioctaninǎ,
 soluţie Castelani

 Topicecu antibiotice - după calmarea procesului

exsudativ
 Nu necesită tratament sistemic.
2. SICOZISUL STAFILOCOCIC
 Infecţie a feţei de tip foliculită profundă localizată
pe barbă şi mustaţă, ce apare pe un teren debilitat
 Clinic
 papulo-pustule inflamatorii, centrate de un fir de păr, care
prezintă în afara colecţiei purulente superficiale şi un
nodul în profunzimea foliculului pilos.
 în evoluţie cuprinde şi grupurile foliculare vecine
rezultând plăci eritematoase, infiltrate pline de pustule şi
cruste brun-cenuşii diseminate neregulat pe zonele
păroase ale feţei.
 Diagnostic diferenţial cu sicozisul tricofitic (micoză
inflamatorie a bărbii) în care firele de păr cad uşor
TRATAMENT
 Tratament sistemic
 antibiotice antistafilococice >10 zile
 peniciline antistafilococice (oxacilina, amoxicilina+acid clavulanic,
ampicilina + sulbactam),
 cefalosporine (cefalexin, cefuroxim, cefaclor, etc),

 chinolone (ciprofloxacin, pefloxacin, ofloxacin),

 rifampicina, gentamicina, macrolide

 Tratament local
 comprese umede pentru înlăturarea crustelor
 se evacuează pustulele
 se badijonează cu alcool iodat, coloranţi sau antibiotice
 bărbieritul este interzis pentru a evita autoinocularea
 părul va fi tăiat cu foarfeca,
 firele afectate se epilează manual
3. FURUNCULUL
 Infecţie stafilococică acută, profundă,
necrozantă a foliculului pilos, a glandei
sebacee şi a ţesutului conjunctiv perifolicular.
 Afectează cu precădere copiii, adolescenţii şi
adulţii tineri.
 Factorii predispozanţi ai furunculului:
 portajulcronic al stafilococului auriu (în fosele
nazale, perineu, axile),
 igiena precară, diabetul zaharat,

 deficienţele imune, obezitatea.

 MANIFESTĂRI CLINICE
 Debut cu prurit şi apariţia unei pustule mici, centrate
de un fir de păr, dureroasă, infiltrată, cu prezenţa unui
nodul în profunzime, înconjurat de edem  o
proeminenţă roşie, dureroasă, cu o pustulă în vârf ±
febră
 În 5-7 zile leziunea se deschide şi se scurge un puroi
galben, cremos, amestecat cu sânge, pentru ca
ulterior să se elimine bourbionul (miezul necrotic al
furunculului)  ulceraţie crateriformă  vindecare cu
o cicatrice deprimată
 Localizările cele mai frecvente ale furunculelor sunt
faţa, fesele, coapsele, umerii, ceafa
4. FURUNCULOZA

 Stare morbidǎ caracterizată prin prezenţa

concomitentă sau succesivă a mai multor
furuncule, timp de luni sau ani de zile.
 Factori favorizanţi:
 igiena deficitară, deficienţele imune,
 alcoolismul, diabetul zaharat,

 caşexia,

 portajul cronic al stafilococului,

 fǎrǎ o cauzǎ evidentǎ.

5. STAFILOCOCIA MALIGNĂ A FEŢEI

 Furuncule localizate în jumătatea superioară

a feţei, îndeosebi la nivelul buzei superioare
 Clinic:
 edem masiv al feţei care modifică fizionomia
(buza cu aspect de „buză de tapir”).
STAFILOCOCIA (FURUNCULOZA) MALIGNĂ A FEŢEI

 Complicație
 Netratată infecţia se poate propaga de-a
lungul venelor faciale spre sinusurile
venoase ale creierului provocând
tromboflebita acestora:
cu stare generală alterată,
febră,

semne neurologice,

evoluţie spre septicemie cu prognostic sever.

6. FURUNCULUL ANTRACOID
 Stafilococie profundă şi extensivă ce cuprinde mai
mulţi foliculi piloşi vecini
 Clinic
 un placard inflamator, indurat, cu diametrul depăşind 10
cm, acoperit de numeroase pustule foliculare.
 după 5-7 zile, placardul devine fluctuent, pustulele
foliculare se rup lăsând să se elimine puroiul şi
burbioanele prin multiple ulceraţii foliculare „în
stropitoare”
 uneori necroza se produce difuz şi rapid cu eliminarea în
masă a zonei centrale lăsând un crater profund
 Localizare: ceafa şi regiunea superioară a spatelui
TRATAMENTUL FURUNCULULUI
 Furuncul la debut - se poate încerca tratament abortiv
cu alcool iodat.
 Furuncul deja constituit - se încearcă grăbirea
colectării şi eliminării bourbionului prin aplicarea de
pansamente umede cu antiseptice, ihtiol
 După colectare, dacă burbion-ul nu se elimină spontan,
se va încerca extragerea sa cu o pensă sau prin incizie
chirurgicală sub anestezie locală
 După îndepărtarea sfacelurilor se fac spălături
abundente cu apă oxigenată apoi ulceraţia restantă se
badijonează cu un colorant şi se aplică pulberi cu
antibiotice
TRATAMENTUL FURUNCULULUI

 Antibioterapia antistafilococică sistemică este

obligatorie.
 În stafilococia malignǎ a feţei se instituie
tratamentul antibiotic injectabil de urgenţǎ.
 Este interzisă traumatizarea (stoarcerea)
furunculelor, mai ales a celor faciale, pentru
că acest fapt conduce la diseminarea
infecţiei pe cale sanguină.
7. HIDROSADENITA
 Infecţie stafilococică a glandelor sudoripare apocrine, cu
localizare în regiunile axilară, inghinală, perimamelonară
 Clinic: noduli subcutanaţi, dureroşi, ce cresc în
dimensiuni (cât o nucă), devin fluctuenţi, abcedează şi
elimină o cantitate redusă de puroi cremos
 Leziunile se vindecă dar frecvent apar altele prin
autoinoculare, boala evoluând timp îndelungat.
 Tratament - antibioterapie sistemică
 La nevoie în formele cronice recidivante se va recurge la
incizie şi drenaj
8. ORJELETUL (URCIORUL)

 Infecţie acutǎ profundă a foliculului pilos al

genelor
 Clinic:

 nodul inflamator, dureros, care va abceda

 Tratament:
 seextrage firul de păr cu penseta şi se aplică o
soluţie antiseptică şi unguent cu antibiotic
 9. BOTRIOMICOMUL (GRANULOMUL PIOGENIC)
 Leziune tumorală posibil de etiologie stafilococică
 Clinic: tumoretă inflamatorie pediculată sau sesilă, cu
Ø de până la câţiva centimetri, culoare roşie-
negricioasă, cu suprafaţa neregulată, lucitoare,
adesea erodată, sângerândă, cu mici zone de necroză
şi cruste hematice.
 Leziunea se dezvoltă rapid în câteva săptămâni sau
luni.
 Localizare pe zone tegumentare traumatizate: mâini,
picioare, faţă, pielea capului, mucoase
 Tratament: excizie chirurgicală sau electrocauterizare
ALTE INFECŢII BACTERIENE
ERIZIPELOIDUL BECKER-ROSENBACH
 Etiologie: Bacillus eryzipelatus suis (bacilul rujetul porcului)
care este patogen pentru porc, iepure, peşte, păsări,
 Persoane care manipulează carnea (măcelari, bucătari).
 Clinic:
 incubaţie de 2-7 zile  la locul inoculării apare o placă
vioacee care se extinde lent prin periferie în timp ce
centrul păleşte.
 pe suprafaţa plăcii poate să apară o bulă hemoragică.

 În evoluţie leziunea se poate extinde până la încheietura

mâinii.
 starea generală este bună

 Tratament: penicilină G, cefalosporine, eritromicină

ANTRAXUL CUTANAT

 Boalǎ infecţioasǎ determinatǎ de Bacillus

anthracis
 Contaminare
 de la animalele bolnave (vaci, oi, capre)
 manipularea unor produse animale contaminate (piei,
lânǎ, carne)
FORME CLINICE DE ANTRAX CUTANAT
 PUSTULA MALIGNǍ
 veziculo-pustulă cu o bază roşie, ca o muşcătură de
insectă, localizată pe zonele descoperite  crustă
neagră cu baza infiltrată.
 Pot exista şi alte vezicule identice cu prima dispuse în
coroană în jurul leziuni primare.
 Starea generală este bună, temperatura rar depǎşeşte
370 C.
 Involuează şi în lipsa tratamentului
 EDEMUL MALIGN
 Edem masiv, gelatinos al ţesuturilor învecinate, cu stare
generală alterată, adenopatie satelitǎ, diseminare
generală cu fenomene septice, cu prognostic foarte grav
TRATAMENTUL ANTRAXULUI CUTANAT

 Ser anticărbunos 40-100 cm3/zi 4 zile im

 Penicilina G - de elecţie
 4-10 milioane/zi timp de 7 zile în formele
comune,
 5-20 milioane/zi în formele severe + 300-400
mg/zi hemisuccinat de hidrocortizon,