storie[modificare 

| modificare sursă]

Bran, pictură de Ludwig Rohbock (1883)

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 17 noiembrie 1377 în Zvolen le

confirmă sașilor din Scaunul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul
de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră
la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele le
promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi
mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o
"nouă cetate de piatră" permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest
loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost
ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea îi este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al
XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.
În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran
ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe
voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

Bran în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa.
Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.
În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a Coroanei Ungariei,
care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de
regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului.
La 1 decembrie 1920, din inițiativa primarului Karl Ernst Schnell, Consiliul Orășenesc Brașov a donat
castelul reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii
Uniri. La moartea reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, principesa
Ileana, căsătorită cu arhiducele Anton, membru al fostei familii imperiale de Habsburg. În timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, Ileana s-a întors cu familia în țară și a locuit la Bran. A înființat un spital
pentru victimele războiului.
După 1948 Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost
deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În
1987 a intrat în restaurare, lucrare finalizată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și
reintră în circuitul turistic.
La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor
din familia de Habsburg. Cu toate acestea, statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra
tranzitoriu și în următorii trei ani.
La data de 1 iunie 2009, castelul intră pe deplin în posesia moștenitorilor Principesei Ileana:
arhiducele Dominic de Habsburg, arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și arhiducesa Elisabeta
Sandhofer.

Arhitectură[modificare | modificare sursă]
Inițial, Castelul Bran a fost o construcție militară de apărare având la bază forma unui patrulater
neregulat. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de sud (în
1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen), construirea unui turn dreptunghiular la est, iar între
1883 și 1886, acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă.[necesită  citare]
Cetatea a fost transformată în reședință regală în anul 1920, odată cu intrarea în proprietatea reginei
Maria, iar în perioada 1920 - 1929 s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.[necesită  citare]

Prezent[modificare | modificare sursă]

Curtea interioară a castelului Bran

Castelul Bran se situează la mai puțin de 30 km de Brașov, pe șoseaua ce pornește din vechiul
cartier Bartolomeu și leagă Brașovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un
punct cheie din punct de vedere strategic.
În prezent, în muzeul de patru etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar
Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa
administratorului și Casa Principesa Ileana.
În anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale,
Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii principesei Ileana, de la care
castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului.[2]
În luna mai a anului 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent, în urma
unei decizii guvernamentale de retrocedare.[2]
Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009.[2] Înaintea
retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul
Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat
castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială a muzeului s-a realizat la 1 iunie
2009.[3]
Din 1 iunie 2018, noul sediu al Muzeului Național Bran este găzduit de imobilul din str. Aurel Stoian
nr. 14, din Bran.[4]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ „CASTELE, PALATE SI CETATII ROMANIA: CASTELUL PELES SINAIA, CASTELUL
PELISOR SINAIA, CASTELUL BRAN, CETATEA RASNOVULUI, CETATEA DEVEI,
CASTELUL CORVINILOR HUNEDOARA, SIGHISOARA, SIBIU, BRASOV,
TARGOVISTE”. www.infotravelromania.ro.
2. ^ a b c Statul român a scăpat de grija Castelului Bran, 18 mai 2009, gandul.info, accesat la 13
august 2010
3. ^ „Castelul Bran, redeschis oficial pe 1 iunie - GALERIE FOTO”. Mediafax.ro.
4. ^ https://www.muzeulnationalbran.ro/

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2011). Castele si cetati din Transilvania:
judetul Brasov. Bucuresti. ISBN 978-973-0-11186-6.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Castelul Bran. Reședință a reginei Maria și a prințesei Ileana, Narcis Dorin Ion,
București, Editura Tritonic, 2003