PROPRIETATILE SINGELUI

 CULOAREA SINGELUI
Singele arterial este rosu-aprins si isi datoreaza culoarea saturarii aproape integrale a
hemoglobinei cu oxigen ; singele venos este colorat rosu-inchis datorita hemoglobinei reduse. Cresterea
proportiei de hemoglobina redusa peste valorile fiziologice determina modificarea corespunzatoare a
culorii singelui si aparitia unei coloratii albastrui a tegumentelor si mucoaselor-cianoza. Cianoza se
instaleaza cind cantitatea de Hb redusa in singele venos este mai mare de 5g % avind drept cauza fie un
dezechilibru intre aportul de O2 si consumul tisular al O2 fie o crestere absoluta a cantitatii de Hb din
singe(poliglobulie).

Compusii patogeni ai hemoglobinei detyermina modificari ale culorii singelui.

Carboxihemoglobina(in intoxicatiile cu CO) confera singelui o culoare rosu-aprins.
Methemoglobina(rezultat al oxidarii Fe++ din hem la Fe+++) determina culoarea bruma a singelui.

 DENSITATEA SINGELUI
Densitatea (greutatea specifica) singelui integral este de 1061 la barbat, 1057 la femeie.
Densitatea separata a masei globulare este de 1097, iar a plasmei de 1027. La nou-nascut valorile sint
ceva mai crescute decit la adult.

Componentele singelui cu importanta cea mai mare in determinarea valorii densitatii sint
elementele figurate( eritrocitele in special), proteinele plasmatice si apa. Variatiile fiziologice
determinate de sex si virsta(densitatea mai mare la nou-nascut si la barbat) se datoresc deci unui numar
mai mare de globule rosii.

 VISCOZITATEA
Scurgerea laminara a singelui determina o forta de frecare interna intre diferitele straturi
lichidiene care se deplaseaza cu diferite viteze. Aceasta frecare determina viscozitatea si apare ca o forta
tangentiala pe suprafata de contact a doua straturi lichidiene care se deplaseaza cu viteze diferite.

Valorile normale sint de 4,7 la barbat si 4,4 la femei( cu variatii individualede citeva zeci la unitati
in jurul acestor cifre). Factorii care determina viscozitatea singelui sint : hematocritul(dependent de
elementele figurate) si proteinele plasmatice(in primul rind fibrinogenul, α2- globulinele si
imunoglobulinele IgG si IgM.

Pentru acelasi hematocrit si proteinemie constanta, viscozitatea singelui variaza in functie de o

serie de parametri fizici :

- temperatura. Viscozitatea variaza invers proportional cu temperatura. Ca urmare viscozitatea

singelui in teritoriul cutanat expus la rece este mai mare decit in vasele profunde ;
 - viteza de curgere a singelui. In conditiile vitezelor mari eritrocitele se dispun in lungul axului
central al sensului de curgere si forta de frecare interna este minimala.

- diametrul vascular. Viscozitatea relativa a singelui scade proportional cu raza in vasele cu

calibru mai mic de 300µ.

Viscozitateaeste un determinant al rezistentei periferice pe care o are de invins pompa cardiaca.

Cresteri ale viscozitatii singelui determina cresteri ale presiunii arteriale.

 PRESIUNEA OSMOTICA(PO)
Presiunea osmotica este direct proportionala cu numarul particulelor aflate in solutie. Dintre
electrolitii, NaCl este esentiala pentru presiunea osmotica in spatiul extracelular. O solutie de NaCl 0,9g
% are o presiune osmotica egala cu a plasmei organismului uman si este denumita solutie izotona sau
« ser fiziologic ». Aproximativ 4/5 din presiunea osmotica plasmatica si intestitiala este determinata de
ionii de Na+ si Cl- in timp ce in spatiul intracelular ea este determinata in proportie de 50% de K+ si alte
elemente osmotice active.

Intr-o masura mai mica decit electrolitii, substantele organice cu molecula mica( ureea, glucoza)
contribuie la realizarea presiunii osmotice. Presiunea osmotica a unei solutii poate fi mai mare decit a
plasmei( hipertona) sau mai mica(hipotona).

Variatiile presiunii osmotice au consecinte importante intrucit ele determina miscari ale apei
dintr-un compartiment hidric in altul afectind echilibrul hidric si, de fapt, homeostaza mediului intern.

Hipotonia osmotica a plasmei se poate realiza :

-prin exces de apa(de pilda ingestie voluntara exagerata peste necesitati);

- prin pierdere de saruri(de pilda in cazul inlocuirii numai cu apa a pierderilor hidro- electrolitice
din traspiratiile abudente).

Consecinte :

- apa plasmatica trece in spatiul interstitial care, echilibrindu-se cu plasma devine si el hipoton;

- ca urmare – apa extracelulara trece prin osmoza in celule realizind un grad de hiperhidratare
celulara care poate compromite functia celulei(a se vedea hemoliza in mediu hipoton)

 Hipertonia osmotica a plasmei se realizeaza:

- prin deficit de apa extracelulara(aport insufficient sau pierderi excessive neinsotite de pierderi
echivalente de saruri);

- prin exces de saruri (de pilda aport alimentar excesiv).

Consecinte :
 - apa trece prin osmoza din spatiul interstitial in plasma, pina la echilibrul, astfel incit tot spatiul
extracelular devine hiperton ;

- ca urmare – se realizeaza « o fuga »a apei din mediul intracelular catre spatiul interstitial cu un
grad de deshidratare celulara.

In concluzie atat hipotonia cat si hipertonia plasmatica conduc la modificari ale echilibrului
osmotic si hidro- electrolitic care pot dezechilibra homeostazia si pot deveni incompatibili cu viata.
Reglarea presiunii osmotice, este corelata cu reglarea echilibrului hidric, electrolitic si volemic.

 PRESIUNEA COLOID- OSMOTICA(PCO)

Proteinele plasmatice dezvolta in solutie un numar de particule relativ mic cu greutate
moleculara mare. Marirea ei, in general constanta in sistemul circulator, este de 28 mm Hg, contribuind
deci foarte putin la valoarea presiunii osmotice totale a singelui. Desi redusa sub aspect cantitativ,
presiunea coloid- osmotica joaca un rol primordial alaturi de presiunea hidrostatica in schimbul de
lichide si substante nutritive care se desfasoara la nivelul capilarelor.

 ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC
- Principiul izohidric

Majoritatea produsilor de catabolism sint acizi, astfel ca majoritatea mecanismelor de mentinere

a echilibrului acido- bazic sint « specializate » in neutralizarea agresiunii acide. Mabolismul celular
produce zilnic 100 mEq/aciditate fixa(nevolatila) si 13000mEq aciditate volatila. Inactivarea acestei
imense cantitati de ioni de H+ se realizeaza prin doua tipuri de mecanisme aflate in strinsa legatura :

mecanisme fizico-chimice, sistemele «  tampon » ;

mecanismele biologice, asigurate de interventia plaminului in eliminarea acizilor volatili si a rinichiului,

pielei, ficatului si a altor tesuturi in eliminarea si neutralizarea aciditatii fixe.

- Sistemele-tampon in mediile biologice

Mecanismele fizico- chimice de reglare a pH-ului sint asigurate de sistemele tampon. Un sistem
tampon este cuplu de doua substante capabile sa se opuna variatiilor mari ale concentratiei ionilor de
H+ intr-o solutie, permitind mentinerea constanta a pH-ului solutiei. Exista sisteme tampon antiacide si
sisteme tampon antialcaline.

Sistemele tampon din singe cu importanta biologica cea mai mare sint sistemele
hemoglobinei(Hb) din eritrocit si ale bicarbonatului din plasma. De altfel geneza sistemului tampon acid
carbonic/bicarbonat din plasma presupune interventia obligatorie a hemoglobinei din etritrcit. Rezulta
ca sistemele tampon din plasma si eritrocit alcatuiesc o unitate functionala.

- Fenomenul de membrana
Principalele secvente ale procesului decurg astfel :
 a) CO2 rezultat din metabolizmul celular difuzeaza in spatiul interstitial si apoi in plasma
( traversand peretele capilar)
b) in plasma CO2 este transportat sub forma de :
- CO2gazos solvit dupa legi;le fizice privitoare la dizolvarea gazelor in lichide,
- H2CO3in cantitati foarte mici, provenit din hidratarea CO 2
c) din plasma CO2 difuzeaza in continuare prin membrana eritrocitara in eritrocit

- Importanta sistemului tampon al bicarbonatilor

In singe sistemul tampon al bicarbonatului are importanta cea mai mare din punct de vedere
fiziologic, desi din punct de vedere fizico-chimic eficacitatea acestuio sistem tampon este mai mica decit
a celorlalte sisteme enumerate.

– sistemul bicarbonatului plasmatic se afla in plasma in cantitati mari, mai mari decit alte
sisteme tampon. De aceea practic, cantitatea de bicarbonat de sodiu indica posibilitatea singelui de a
tampona substantele acide(acidul lactic, acetic, β- hidroxibutiric)

– importanta sistemului tampon acid carbonic/bicarbonat de Na+ provine si din faptul ca ambele
componente ale sistemului sint reglabile prin mecanisme biologice ; H2CO3 este reglabil prin ventilatia
pulmonara, iar NaHCO3 este reglabil prin functia renala.

- Mecanisme biologice speciale de mentinere a echilibrului acido-bazic

a) Rolul ventilatiei pulmonare.

Plaminul este organul principal care regleaza eliminarea acizilor volatili, cel mai important in conditii
fiziologice fiind H2CO3 care se elimina sub forma de CO2.

Frecventa si amplitudinea respiratiilor sint reglate de pCO2 sanguin si concentratie H+ prin

actiune directa asupra neuronilor respiratori din formatiunea reticulata bulbo-pontina. Cresterea pCO2
si a H+ stimuleaza ventilatia. Scaderea asociata a pO2 « multiplica » efectul stimulator al cresterii pCO2
si H+. O functie ventilatorie normala permite interventia « compensatorie » a plaminului in mentinerea
echilibrului acido-bazic.

b) Rolul rinichiului.

Rolul rinichiului in mentinerea echilibrului acido-bazic se realizeaza prin mecanisme de eliminare

a aciditatii fixe, nevolatile cuplate cu mecanisme de economisire a bicarbonatului de Na+. Zilnic se
elimina prin rinichi 40-60 mEq acizi nevolatili si se economisesc 5100mEq de bicarbonat de Na+. In
conditii obisnuite rinichiul asigura o continua acidifiere a urinei aparind organismul de excesul de ioni H+
rezultati din catabolism.

In conditii obisnuite deci, rolul rinichiului in mentinere a echilibrului acido-bazic consta in acidifierea
urinei si economisirea bicarbonatului. In conditiile producerii unei alcaloze( cresterea pH-ului sanguine
peste 7,4) celula epiteliala tubulara renala alcalinizeaza urina prin:
 - limitarea reabsortiei NaHCO3 care, departe de a fi recuperate integral, trece in urina in
cantitati variabile;

- limitarea eliminarii H+, cresterea proportiei de fosfat disodic in urina definitive si scaderea
productiei de NH3 si a eliminarii sale ca saruri de amoniu.

c) Rolul altor organe si tesuturi.

Ficatul asigura prelucrarea metabolica a acidului lactic si a altor cataboliti acizi. Pielea intervine
ca si rinichiul in eliminarea aciditatii fixe prin intermediul secretiei sudorale care contine cantitati
variabile de acid lactic si uric. Tractul digestiv este un “consummator” de H+ pentru secretia HCl in
timpul digestiei gastrice dar si de NaHCO3 pentru secretia sucurilor alkaline intestinale.

In concluzie : in asamblul lor mecanismele fizico-chimice si biologice nu pot fi concepute in mod

separat. Ele formeaza un sistem functional unitar in cadrul caruia interventia sistemelor tampon este
prompta(latenta de citeva zecimi de secunda) dar cu eficienta limitata, in timp ce mecanismele biologice
intervin mai tardiv(latenta 1-3 minute pentru aparatul respirator si ore pentru rinichi) dar pe durata
lunga si cu eficienta maxima.

- Variatii ale echilibrului acido-bazic

 Acidoza
Este consecinta scaderii valorii raportului HCO3-/HCO2 datorita modificarii unuia din termenii
raportului. Exista deci doua variante posibile : acidoza metabolica si cea respiratorie.

- Acidoza metabolica – apare cind scade componenta HCO3- provenita din NaCO3, ori de cite ori
bicarbonatul este utilizat impreuna cu celelalte baze-tampon la neutralizarea unor acizi rezultati din
metabolism.

Acidoza metabolica manifesta se instaleaza :

- diabetul zaharat

- in subnutritie cu aport glucidic insuficient si utilizare de surse neglucidice de energie generatoare de

ceto-acidoza ;

- in diaree cu pierderi mari de apa, electroliti, bicarbonat de Na+ din sucurile alcaline intestinale ;

- in insuficienta renala,

- Acidoza respiratorie – caracterizata prin cresterea CO2(si deci a H2CO3)in singe

- Acidoza respiratorie franca – se instaleaza in:

 - insuficientele ventilatorii din diferitele afectiuni pulmonare acute (bronhopneumonie,
pneumotorax accindental) sau cronice(tuberculoza, emfizem) ;

- perturbari in functia centrilor respiratori(intoxicatii sau paralizii) ;

- tulburari hemodinamice in mica circulatie

 Alcaloza.
Se instaleaza ca o consecinta a cresterii valorii raportului HCO3-/CO2 datorita modificarii unuia
din cei doi termeni ai raportului. Si in acest caz deci sint doua variante posibile : alcaloza metabolica si
alcaloza respiratorie.

- Alcaloza metabolica – este caracterizata prin cresterea componentei HCO3-, deci a

componentei « baza » a sistemului tampon bicarbonat.

Alcaloza metabolica manifesta este intilnita mai rar decit acidozele, in :

- in cazul pierderilor masive de HCl prin varsaturi incoercibile cu continut strict gastric ;

- in hiperaldosteronism cind efectele mineralocorticoizilor in exces determina retentia crescuta de Na+

HCO3- si eliminari crescute de H+.

- Alcaloza respiratorie – corespunde scaderii H2CO3 in singe si deci a pCO2 si se instaleaza ca o

consecinta a hiperventilatiei fara efort fizic.

Hiperventilatia patologica din starile febrile sau in cazul intoxicatie centrilor respiratori( cu
salicilat) poate determina o alcaloza franca.