Consecințele pozitive şi negative ale unei decizii.

În acest articol imi propun sa descriu care sunt principalele probleme care stau in drumul deciziilor
rationale si ce putem face in aceasta privinta, asa incat orice situatie de alegere sa nu se soldeze cu stari
negative. Studiile arata ca frica de a lua decizii este de cele mai mule ori cauzata de un factor principal:
cerinta rigida ca decizia cea mai buna sa fie luata: “trebuie neaparat sa iau decizia buna, altfel va fi oribil
si viata mea nu va fi la fel”. Acest mod de a gandi are consecinte foarte mari asupra functionarii noastre
de zi cu zi pentru ca are tendinta sa acapareze mai multe arii din viata. Intalnesc persoane care se tem ca
nu vor spune lucrurile potrivite, ca nu vor alege vacanta cea perfecta si lista poate continua si astfel
amana sa ia decizia fie pana in ultimul moment, fie isi amana anumite contexte de teama sa nu esueze.
Atunci cand explic persoanelor cu care lucrez aceste aspecte, folosesc un exemplu oferit de fizicianul
Erwin Schrödinger. Aceasta a propus un exemplu imaginar in care o pisica era inchisa intr-o cutie
metalica izolata impreuna cu un recipient in care era incarcata o doza de otrava. Aceasta se putea
declansa conform unui mecanism in orice moment, fara ca experimentatorul sau altcineva sa fie in
control al acestui moment. Dupa ce pisica a fost inchisa in acest recipient, iar acesta a fost inchis si
sigilat, Schrödinger a conchis ca in acel moment pisica poate fi considerata in acelasi timp si moarta si
vie, caci nimeni nu poate sti cand se va declansa capsula cu otrava. Pana cand cineva nu va deschide
cutia, nu vom putea sti soarta pisicii. In acelasi fel, atunci cand ne confruntam cu alegerea intre doua sau
mai multe alternative, greutatea de a alege intre ele este data de dificultatea si uneori imposibilitatea de
a prezice care vor fi eventualele consecinte pozitive sau negative. Acest exemplu ne spune ca, asemenea
pisicii lui Schrödinger, pana ce nu deschidem cutia, adica pana ce nu luam decizia si o punem in aplicare,
nu avem de unde sti care vor fi rezultatele si daca decizia luata este cea corecta. In acest mod, putem sa
maximizam sansele de a lua o decizia corecta. Caci, similar cu exemplul de mai sus, in momentul in care
luam o decizie, nu avem de unde sti cum si cand se vor schimba acele contexte pe care a fost bazata
decizia noastra. In momentul in care luam decizia astfel e cea mai buna pe care as putea sa o iau, caci e
decizia care ma duce mai departe spre deosebire de a ma tine blocat. In astfel de situatii e important sa
folosim in cel mai eficient mod cu putina cele doua zone importante ale creierului: Cortexul frontal si
Amigdala. Cortexul frontal este responsabil cu analizarea logica rationala si realista a variabilelor, pe
cand amigdala este o zona ceva mai “emotionala” fiind responsabila cu luarea deciziilor instinctual,
emotional. De aceea, primul pas in luarea unei decizii este analizarea rationala, logica, cat mai obiectiv
posibila a alternativelor dpdv al consecintelor pozitive, negative. Mai apoi, dupa realizarea acestei liste,
e recomandata o perioada de repaus, in care practic nu ne mai gandim la variante – dupa aproximativ
cateva zile luam din nou in considerare alternativele, si lasam amigdala sa ia decizia corecta. Studiile
arata ca persoanele care folosesc aceasta metoda de luare a deciziilor importante din viata lor au o
satisfactie mai mare a deciziei pe termen lung.