Sunteți pe pagina 1din 6

1. Apa.

Compoziţia şi structura moleculei de apă. Momentul dipolului moleculei de


apă. Dependența densității apei de temperatură. 
- + 
Molecula de apă H2O se consideră o asociere a unui ion O  şi a doi ioni H . Fiecare
- + 
legătură   O H reprezintă dipol electric. Aceşti dipoli au momente egale după modul. Dacă
aranjarea lor ar fi liniară, momentul rezultant al moleculei ar fi egal cu zero.
Un dipol este o structură formată din două sarcini electrice punctiforme de mărime egală, dar de
semn contrar, situate la o anumită distanţă una de la alta.

În stare lichidă apa  este formată dintr-un amestec de


molecule libere; monomeri dimeri (H2O)2 ;tetrameri(H2O)4 şi octameri             .
      Procentul fiecărei dintre aceste fracţiuni depinde de temperatură.
      În intervalul de temperaturi 35 – 41 0C, în apă predomină dimerii şi ea are o activitate chimică
ridicată.
     Devine explicabil faptul că, în decursul timpului, animalele homeoterme şi-au fixat temperatura
normală a organismului în limitele intervalului menţionat.

2. Disocierea moleculei de apă. Noţiune de pH. Valoarea pH-lui pentru diferite lichide biologice. 
Apa disociază în ioni H+ și ioni OH-. Ionii H+ neavând învelș electronic posedă o mare
capacitate de hidratare. Ei se pot lega cu o moleculă de apă formând ionul
de hidromiu OH+3 Avînd și o mare mobilitate protonul ușor trece fe la o moleculă la alta.
Gradul de disociere a moleculei este mic la 25oC

Lichid biologic pH

sânge 7,4

Suc gastric 1,8

Suc pancreatic 8,0

urină 5,6
3. Apa grea (D2O) şi apa tritiată (T3O). Proprietățile apei H2O și D2O. 

4. H – O – H :      H2O        apa obişnuită


5. H – O – D 
6. D – O – D :      D2O        apa grea
7. D – O – T 
8. H – O – T
9. T – O – T :      T2O     apa tritiată
D – diuteriu    21H 
T – tritiu         31H
   Există   18 specii de molecule de apă

Proprietatea fizică H2O D2O


Temperatura maximului 4,0 0C 11,6 0C
de densitate

Temperatura de congelare 0,00 0C 3,802 0C

Tensiunea superficială (dine 72,75 67,8


pe cm)

Indicele de refracţie 1,333 1,328

4. Rolurile biologice ale apei şi repartizare ei în organizmul uman. 

Apa reprezintă 65-70% din greutatea corpului uman.


Dintre rolurile importante pe care le îndeplineşte apa în organism menţionăm: 
 este elementul esenţial care reglează presiunea osmotică a celor trei sectoare hidrice;
 reprezintă mediul în care au loc multiplele reacţii chimice şi biochimice din organism;
 participă la menţinerea constantă a temperaturii organismului;
 fiind un bun solvent, apa formează cu o serie de substanţe soluţii, pe care le vehiculează din
mediul intern al organismului în celulă şi în sens invers;
 participă la eliminarea deşeurilor din organism pe cale renală;
 apa are un rol important în protecţia mecanică a fătului.
S-a constatat că din apa conţinută într-un organism viu, 70% reprezintă apa
intracelulară, 23% apa interstiţială şi numai 7% apa circulantă.
Pentru a determina volumul apei V în diferite compartimente se utilizează relaţia:
   

unde: m – cantitatea de substanţă injectată


  c – concentraţia diluată în volumul V.

5. Conductivitatea electrică a soluțiilor. Determinarea conductivitâţii electrice a soluţiilor cu


ajutorul punţii Colhrausch.  

Conductivitatea electrică este mărimea inversă a rezistivităţii şi se exprimă prin relaţia:

-1 -1
      m

-1
Se mai foloseşte şi unitatea Siemens  m

Conductivitatea soluţiilor poate fi determinată  experimental, utilizând schema electrică (Fig.2)


numită puntea lui Kohlrausch.

nde: R – rezistenţa soluţiei din cuva de măsurare. R1 şi R2  – rezistenţe


variabile;         R3 – rezistenţă cunoscută.
Schema este alimentată cu curent electric alternativ de 1000 Hz, pentru a evita polarizarea
electrozilor.
Variind mărimea rezistenţelor R1 şi R2 puntea se echilibrează- galvanometrul
semnalizează lipsa curentului.

6. Difuzia liberă. Legea lui Fick. Coeficientul de difuzie. Relația lui Einstein. 


Difuzia reprezintă un transport de substanţă, între zone de concentraţie diferită sau
potenţial electric diferit, datorită agitaţiei termice.

Cantitativ difuzia, într-un mediu  omogen, este descrisă de legile lui Fick.


     Înainte de a prezenta legile difuziei,este util de a difini termenii : flux şi gradient.
       Fluxul reprezintă cantitatea de substanţă, sarcină, energie etc, transportată printr-o suprafaţă în
unitatea de timp.
      În cazul difuziei se utilizează:

fie fluxul masic         , fie fluxul molar    


Prin urmare, legea lui Fick, are următoarea expresie matematică:

                                                         (2)
                                                      
      unde: D – coeficient de difuzie (m2∙s-1)
2
             S – aria suprafeţei de difuzie (m )
            cM – concentraţia ponderală (kg/m3)
        . 

 Într-un mediu fluid coeficientul de difuzie se determină din relaţia lui Einştein:


Pentru molecule (sau particule) sferice de rază r, care se deplasează într-un fluid
cu viteza constantă V,forţa de frecare se determină din relaţia :

7. Difuzia prin membrane artificiale. Membrane pentru dializă. 


 Membrane echivalente cu membrana de dializă, pot fi utilizate pentru
purificarea soluţiilor ce conţin particule de diferite dimensiuni, în
cercetările fizico-chimice şi farmaceutice.
8. Difuzia prin membrane biologice. Coeficientul de permeabilitatea. 

 1. Metode fizice în studiul compoziţiei şi structurii membranelor celulare.


        Membrana celulară reprezintă o structură hidrofobă care separă
lichidele apoase intra- şi extracelulare.
  Prin diferite metode biochimice şi biofizice de analiză s-a stabilit că
în compoziţia tuturor membranelor celulare
intră: proteine, lipide, carbohidraţi, glicoproteine, lipoproteine,
ioni şi apă.