Tema 6.

Indicatori şi indici
bursieri.
6.1. Evoluţia indicilor bursieri.
6.2. Criterii de clasificare a indicilor bursieri.
6.3. Principiile folosite în determinarea
indicilor bursieri.
6.4. Metodologia de determinare a indicilor
bursieri.
6.5. Indici bursieri mondiali.
6.1. Evoluţia indicilor bursieri.
 Indicele bursier este un indicator statistic
care reflectă evoluţia în timp a pieţelor de
valori mobiliare. Introducerea indicilor bursieri
derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în
ansamblu a pieţei respective. Creşterea
indicelui bursier reflectă faptul că cererea de
valori mobiliare, este superioară ofertei, acest
lucru indicând o activitate pozitivă, a
societăţilor cotate la bursă.
 Rolul principal al unui indice bursier este de acela
de feed-back a portofolului de actiuni din care
este format , respectiv a pietei la care se refera .
 Indicele bursier presupune
parcurgerea mai multor etape:
1) Stabilirea compoziţiei indicelui, ceea ce presupune determinarea eşantionului de valori
mobiliare reţinute din totalul titlurilor tranzacţionate la un moment dat. Eşantionul poate fi
mai larg sau mai restrâns. În toate cazurile numărul de titluri tranzacţionate este mai mare
decât numărul de titluri reţinute;
2) A doua etapă o constituie construcţia propriu-zisă a indicelui, în care sunt stabilite
ponderile diferitelor elemente în cadrul eşantionului. Există trei tipuri de ponderare în
cadrul indicelui bursier:
 acordarea din construcţia indicelui a unei ponderi egale fiecărei componente din eşantion,
astfel încât produsul dintre numărul de titluri dintr-un tip şi preţul acestuia să fie constant;
 acordarea unei ponderi proporţionale cu capitalizarea bursieră;
 neacordarea unei ponderi, fiind calculate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează
eşantionul.
Stabilirea datei de referinţă, la care indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100
sau 1000). Orice valoare a indicelui, peste sau sub valoarea de referinţă, indică o creştere
respectiv o scădere pe piaţa bursieră.
Indicii bursieri reprezinta, de fapt, portofolii compuse din valori mobiliare cu ponderi diferite
de participare. Modalitatea de participare este stabilita in functie de capitalizarea bursiera
sau de cursul titlurilor.
 Particularități
 Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average apărut la Bursa din New York în 1896.
Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de indicele Nikkei şi alţi indici care aparţin primei
generaţii de indici în structura cărora sunt cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu
de activitate (de regulă industrial) şi ca urmare au o capacitate de reprezentare a pieţei bursiere
limitată.
 O etapă nouă în construcţia indicilor bursieri a fost reprezentată de apariţia indicilor din generaţia a
doua care includ un număr mult mai mare de titluri din diferite sectoare ale economiei conducând la o
caracterizare mai bună a pieţei bursiere.
 Indicii din “generatia a II-a” a reprezentat un pas foarte important in evolutia indicilor bursieri ,
acestia incluzand un numar mult mai mare de actiuni apartinand diverselor ramuri ale economiei si
caracterizand piata bursiera in totalitatea ei , ceea ce a dus la o satisfacere mai buna a nevoii de
informare . Printre indicii din generatia a II-a (indici compoziti ) se numara NYSE – New York Stock
Exchange , FT-SE 100 pe piata Londrei sau TOPIX pe piata japoneza . Acestia au un grad de relevanta
mult mai ridicat datorita cuprinderii in componeta lor a unui numar mai mare de emitenti , ce apratin
unor domenii diverse cum ar fi : institutii bancare , din ramura transporului , telecomunicatiilor ,
constructii etc .
 In prima etapa indicii bursieri au fost construiti pentru actiuni insa pe masura dezvoltarii pietei de
capital si a produselor derivate acestia pot urmarii chiar obligatiuni de stat sau titluri emise de
fondurile mutuale .
 Ca evolutie , indicii bursieri au pornit de la a analiza piata de capital a unei singure tari , insa pe
parcurs s-au constituit indici care urmaresc si piata internationala in ansamblul ei( acestia numindu-se
indici mondiali ) sau a unei regiuni , de exemplu cei din spatiul monedei unice europene .
 INDICII BURSIERI

BAROMETRU Activ sintetic ce reflectă evoluţia generală a cursului pe o piaţă

AL PIEŢEI bursieră sau într-o anumită zonă

Exprimarea tendinţei pe o Instrument de acoperire a

anumită piaţă bursieră riscurilor

Măsurarea performanţelor Măsurarea schimbărilor pe

portofoliilor
SCOPUL CALCULĂRII I.B. termen scurt la nivelul
pieţei bursiere

Suport în contractele futures

şi options
Adoptarea deciziilor de
structurare a portofoliilor
 6.2. Criterii de clasificare a
indicilor bursieri.

Criterii de
clasificare

a) dupa valorile mobiliare

b) in functie de
in raport de care se gradul de
construieste indicele: cuprindere:

a.1) indici bursieri a.2) indici a.3) indici b.1) indici

pentru actiuni: sunt cei bursieri pentru generali ai pietei: b.2) indici
bursieri pentru
mai cunoscuti si sunt titlurile emise de cuprind actiuni sectoriali:
obligatiuni;
calculati pentru toate fondurile apartinand mai reflecta evolutia
pietele din lume (ex: mutuale si alte multor domenii unui singur
Dow Jones Industrial institutii de acest de activitate sector al
Average, FT-SE, fel (ex: BET-FI). (Nasdaq-100, economiei.
Nikkei, BET, BET-C CAC-40, DAX,
BET);
 Criterii de clasificare a indicilor
bursieri.
c) in functie de intervalul la care sunt calculati:
c.1) indici
calculati in timp
d) dupa apartenenta valorilor mobiliare care
real: majoritatea
indicilor existenti
intra in calculul indicelui:
la aceast moment
in lume sunt d.1) indici bursieri care
calculati la cuprind in portofoliul lor
intervale de 15 actiuni cotate pe o singura
secunde-1 minut; piata bursiera; e) in functie de tipul pietei de
capital pe care unt calculati
indicii:
d.2) indici mondiali care
c.2) indici cuprind in portofoliul lor
calculati doar actiunicare coteaza pe e.1) indici specifici
la sfarsitul zilei diverse piete ale lumii si care pietei bursiere (ex: e.2) indici specifici
de
au criterii suplimentare
privind tarile care intra in BET, BET-C); pietei extrabursiere
tranzactionare. calcul, pe langa criteriile (ex: Rasdaq-C).
privind fiecare titlu
 Criterii de clasificare a indicilor
bursieri.
f) in f.1) indici oficiali, calculati de catre organismele abilitate
functie de prin reglementarile pietei de capital respective (ex: BET);
institutia care
calculeaza
indicele: f.2) indici calculati de institutiile pietei in colaborare cu
publicatii financiare (ex: cu Financial Times pentru FT-SE,
cu The Wall Street Journal pentru Dow Jones);

f.3) indici calculati de diferite publicatii economico-

financiare;

f.4) indici calculati de catre societati de valori mobiliare,

firme de consultanta si alte institutii fionanciare, care de
regula sunt indici neoficiali.
Criterii de clasificare a indicilor
bursieri.

g.1) indici din prima generatie: se

calculeaza ca o medie aritmetica
simpla a cursului actiunilor
componente, ajustata cu un divizor
care sa exprime modificarile care se
petrec asupra actiunilor componente
(fuziuni, diviziuni, modificari de
g) in functie de capital);

modul de calcul:
g.2) indici din a doua generatie: se
calculeaza, de regula, prin ponderarea
cu cursul actiunilor sau cu
capitalizarea bursiera,cuprind un
numar mare de firme din diferite
domenii de activitate.
 6.3. Principiile folosite în
determinarea indicilor bursieri.
 Principiile pe care se bazeaza constructia indicilor bursieri sunt indiferent de locul si
modul de determinare a acestora, iar printre acestea cele mai importante sunt:
- indicii bursieri sunt folositi ca masura a performantei portofoliilor create in cadrul
societatilor de asigurari, fondurilor de pensii, fonduri mutuale si altor investitori
institutionali;
- metodele de calcul ale indicilor bursieri trebuie sa reflecte intotdeauna realitatea;
- metodele folosite pentru calcularea indicilor bursieri nu trebuie sa prezinte o complexitate
deosebitasi informatiile si datele care stau la baza calcularii lor trebuie sa fie disponibile
oricui si oricand.
- informatiile ce stau la baza calcularii indicilor bursieri trebuie sa aiba surse autorizate. In
cazul in care un indice tine cont de modificari precum cresteri si scaderi de capital,
acordari de dividende, atunci datele care sunt folosite pentru calcularea indicelui trebuie
sa provina de la compania respectivasi sa fie folosite intr-o forma destul de apropiata fata
de cea prezentata de societatea respectiva in documentele publicate;
- in masura posibilitatilor, trebuie sa se asigure continuitatea si comparabilitatea cu
momentele anterioare;
- trebuie mentinuta consistenta datelor si a metodelor de calcul, ceea ce se traduce prin
asigurarea stabilitatii surselor de date;
- toti operatorii implicati in activitatea bursiera trebuie sa se asigure ca indicii continua sa
satisfaca nevoia de informatii existenta pe piata bursierasi sa faca orice fel de propuneri
pe care le considera utile in acest domeniu.
 Particularități
 In construirea unui indice bursier se parcurg trei etape foarte importante care
au caracteristici diferite in functie de tara si indicele pentru care se realizeaza.
 Etapa I Selectarea esantionului de firme ale caror actiuni intra in
portofoliul indicelui bursier.
 Aceasta etapa prezinta o importanta deosebita datorita faptului ca indicele
calculat trebuie sa reflecte evolutia de ansamblu a pietei respective. Acest fapt a
dus la respectarea unor criterii pe baza carora valorile mobiliare emise de
anumite firme pot intra in structura indicilor bursieri. Criteriile de includere a
actiunilor in cadrul indicelui bursier difera de la indice la indice.
1. Un criteriu important de includere a actiunilor in componenta unui indice
bursier este ca actiunile respective sa fie cotate la prima categorie a pietei
bursiere respective. Acest criteriu este folosit pentru construirea indicilor de
generatie a doua si in special a indicilor importanti dintr-o tara, calculati pe
baza actiunilor considerate „blue chips”. In cazul indicelui Nikkei 225, daca
actiunile unei firme cotate pe prima categorie a pietei japoneze retrogradeaza
pe cea de-a doua categorie, atunci actiunile respective sunt eliminate din
structura indicelui.
 Pentru a fi incluse in structura indicelui bursier sunt selectate acele actiuni
care sunt emise de catre firme puternice, stabile care prezinta o crestere
sustinuta a activitatii si indicatorii economici ai lor le recomanda ca fiind o
buna investitie. De asemenea, actiunile selectate trebuie sa reprezinte cat
mai bine ansamblul pietei pe care sunt emise, in cazul indicilor generali ai
pietei si respectiv sectorul economic din care fac parte, pentru indicii
bursieri sectoriali.
 2. Un alt criteriu deosebit de important in selectarea valorilor mobiliare
este acela al lichiditatii care este definita ca volum al tranzactiilor efectuate
intr-un anumit moment cu valoarea mobiliara respectiva, urmarindu-se ca
aceasta sa fie cat mai mare posibil. Lichiditatea poate fi exprimatasi ca
procent al tranzactiilor efectuate cu o anumita actiune in totalul
tranzactiilor efectuate pe piata bursiera. In alte cazuri, lichiditatea este
interpretata ca fiind un volum minim al tranzactiilor efectuate cu un anumit
titlu. Acest punct de vedere este aplicat in cazul indicelui Nasdaq 100, in
cadrul caruia o actiune este inclusa numai daca tranzactiile zilnice cu
respectiva actiune se cifreaza la suma de 100000 de actiuni.
 3. Un alt criteriu foarte important din acest punct de vedere este capitalizarea bursiera.
Datorita faptului ca indicele bursieri trebuie sa reflecte cat mai bine situatia pietei
respective, acest criteriu este folosit chiar si pentru alcatuirea portofoliilor indicilor care
in formula de calcul nu folosesc ponderarea cu capitalizarea bursiera. Cu privire la acest
criteriu se urmareste ca actiunile incluse intr-un indice bursier sa aiba o capitalizare
bursiera cat mai mare, astfel incat luate pe ansamblu, actiunile cuprinse in indicele
bursier respectiv sa inglobeze o cat mai mare proportie a capitalizarii bursiere in totalul
capitalizarii bursiere totale de pe piata. In cazul indicilor bursieri FT-SE 100, Dow Jones,
Nikkei si DAX 100 capitalizarea bursiera insumata a actiunilor componente ajunge sa
reprezinte un procent de 90% din totalul capitalizarii de pe piata bursiera din tara
respectiva. In cazul indicelui general de pe piata bursiera de la noi din tara ,BET,
actiunile componente, 10 la numar, trebuie sa detina un procent de 60% din totalul
capitalizarii bursiere de pe piata bursiera.
 4. In cazul anumitor indici, ca de exemplu FT-SE 100, DAX si Nasdaq o necesitate de
includerea a valorilor mobiliare in portofoliul indicelui bursier respectiv este aceea ca
valorile mobiliare sa fie emise de catre societati autohtone. Acest lucru a devenit o
necesitate datorita faptului ca pe aceste piete, cum este cazul pietei bursiere londoneze, se
calculeaza separat indici pentru firmele straine cotate la bursa respectiva, precum si
indici care reflecta evolutia societatilor multinationale. De asemenea, pentru indicii care
cuprind in structura lor atat actiuni emise de societati din tara respectiva, precum si
actiuni emise de firme straine, pentru includerea celor din urma sunt stabilite si alte
criterii speciale in afara celor impuse pentru actiunile autohtone.
 5. Un alt criteriu aplicat la alcatuirea unora dintre indicii bursieri
este acela al intervalului de timp scurs de la momentul primei listari
a actiunilor pe piata bursiera respectiva. In cazul indicelui Nasdaq
100 acest criteriu cuprinde doua parti, una pentru actiunile care se
afla in primele 25% in ceea priveste capitalizarea bursierasi cealalta
pentru restul actiunilor. Pentru prima categorie criteriul impus este
acela ca actiunile respective sa fie cotate de cel putin un an pe piata,
iar cele din cea de-a doua categorie trebuie sa fie listate de cel
putin doi ani.
 6. Un alt criteriu luat in considerare in alcatuirea indicilor bursieri
este acela al tipului valorilor mobiliare ce compun indicele. In cazul
indicilor bursieri pentru actiuni, actiunile pot fi comune sau
preferentiale participative.
 7. O alta conditie se refera la disponibilitatea pentru tranzactionare
pe piata a actiunilor componente ale indicilor, care este masurata
printr-o pondere din totalul actiunilor care se afla pe piata la un
moment dat.
Etapa a II-a Atribuirea de ponderi pentru actiunile
componente
 Atribuirea de ponderi actiunilor componente ale unui indice bursier este
caracteristica in special indicilor bursieri de generatia a II-a. Atribuirea de
ponderi se realizeaza pentru a se evita ca o anumita evolutie a cursurilor
unor actiuni sa nu influenteze prea mult evolutia indicelui respectiv. Pentru
indicii bursieri care nu folosesc ponderarea actiunilor se poate ajunge la
situatia in care cresterea au scaderea cursului uneia sau mai multor actiuni
sa aduca modificari importante indicelui si sa duca la imposibilitatea
acestuia din urma sa mai caracterizeze situatia pietei, incalcandu-se unul
dintre principiile de baza ale constructiei indicilor.
 Pentru evitarea acestui fenomen se foloseste una dintre urmatoarele
metode de ponderare a actiunilor:
1. ponderi egale pentru toate actiunile componente
2. ponderea cu capitalizarea bursiera
 In primul caz posibilitatea ca evolutia uneia dintre actiuni sa influenteze
indicele foarte mult este total inlaturata,
 iar in cel de-al doilea caz modificarea cursului unei actiuni cu capitalizare
bursiera mai mare va avea o influenta mai mare decat modificarea in
aceeasi masura a cursului unei actiuni cu o capitalizare bursiera mai mica.
Etapa a III-a Stabilirea datei de
referinta
 Stabilirea datei de referinta reprezinta o mare
semnificatie pentru indicele bursier. Data de
referinta este data de inceput a calcularii indicelui,
cand acestuia i se atribuie valori de 100, 1000 sau
10000 de puncte dupa caz. Data de referinta este
folosita pentru analiza evolutiei indicilor,
realizandu-se o comparatie a valorii indicelui
bursier dintr-un anumit moment cu valoarea de la
data de referinta. Indicele aferent oricarei alte
date prezinta o crestere sau o scadere fata de
valoarea de la data de referinta.
 CERINŢE PENTRU ALCĂTUIREA I.B. DIN
GENERAŢIA a II-a

Selectarea eşantionului de Alegerea datei de referinţă Ponderarea valorilor mobiliare

firme incluse în structura I.B. incluse în structura I.B.

- Reflectarea evoluţiei generale a pieţei

- Pondere în funcţie de evoluţia preţului valorilor
- Reprezentativitate la nivelul pieţei mobiliare

- Grad ridicat de capitalizare bursieră - Pondere egală pentru toate valorile mobiliare

- Grad ridicat de lichiditate - Pondere în funcţie de capitalizarea bursieră

- Grad mare de dispersie

- Includerea de firme din toate

domeniile de activitate
 6.4. Metodologia de determinare
a indicilor bursieri.
 Metodologia de calcul a indicilor bursier difera de la
un indice la altul in functie de caracteristicile fiecarui
indice. Pentru indicii de prima generatie, formula de
calcul este o medie aritmetica a cursurilor
actiunilor componente, ajustata cu un divizor a
carui valoare se modifica periodic in functie
modificarile structurale ale patrimoniului
societatilor emitente ale actiunilor cuprinse in
indice.
 Relatia generala de calcul a unui indice este
urmatoarea:
I=suma cursurilor actiunilor componente
/divizor
exemplu
 Ca urmare, pe 20 noiembrie, indicele ar avea valoarea de (92.500 +
650 + 4.500) /3 /100, adica 325,5 puncte, unde 100 este un factor de
corectie introdus pentru a se lucra cu valori mai reduse ale indicelui.
Capitalizarea bursiera a celor trei actiuni este:
 A - 10.000 de actiuni pe piata x 92.500 u.m. / actiune adica
925.000.000 u.m.
 B - 5 milioane actiuni pe piata x 650 u.m. / actiune, adica
3.250.000.000 u.m.
 C - 400.000 actiuni pe piata x 4.500 u.m. / actiune, adica
1.800.000.000 u.m.
Pentru a se evita fenomene de tipul celui prezentat mai sus indicii sunt
construiti folosindu-se un sistem de ponderi. Exista doua modalitati:
 ponderi egale atribuite fiecarei actiuni;
 ponderarea cu capitalizarea bursiera;
 În primul caz, dezavantajele influentei unei actiuni sunt
eliminate în totalitate, deoarece fiecarei actiuni i se
atribuie o astfel de pondere încât modificarea fiecarei
actiuni cu un anumit procent va imprima indicelui o
modificare identica.
 În al doilea caz, actiunile sunt ponderate cu
capitalizarea bursiera ceea ce va face ca o modificare
cu un anumit procent a unei actiuni cu o pondere
importanta în capitalizarea totala a pietei va avea o
influenta mai mare asupra indicelui decât o modificare
cu acelasi procent a unei actiuni mai putin importanta
sub aspectul capitalizarii.
 Modificari in metodologia de
calcul
 In cadrul determinarii indicilor bursieri apar o multitudine de
momente in care metodologia de calcul a indicelui trebuie sa se
modifice, datorita actiunii unor diverse imprejurari. Aceste modificari
trebuie intelese drept modificari in formula de calcul a indicelui si nu
schimbari in insusi continutul indicelui, cum ar fi trecerea, de exemplu,
de la ponderarea cu capitalizarea bursiera la calculul indicelui fara a se
folosi ponderi.
Principalele evenimente care genereaza ajustari ale formulei de
calcul a indicelui sunt:
 acordari de dividende;
 cresteri de capital;
 reduceri de capital;
 modificari in valoarea nominala a titlurilor de valoare din componenta
indicelui;
 conversii de actiuni preferentiale in actiuni comune;
 fuziuni ale firmelor din structura indicelui;
 adaugari sau stergeri de firme in / din portofoliul indicelui.
Particularități
 Aceste modificari nu genereaza modificari in formula de
calcul a tuturor indicilor bursieri pentru actiuni, ci numai
pentru acei indici care tin seama in determinarea lor de
aceste evenimente. Esential este ca nu toti indicii bursieri
suporta modificari.
 In cazul indicilor din categoria intai orice modificare de acest
tip se reflecta in modificarea divizorului la care se imparte
suma cursurilor actiunilor.
 In cazul indicilor care contin in formula lor de calcul un
divizor general, cum este si cazul indicelui BET, o modificare
in sensul celor prezentate mai sus determina o schimbare a
valorii divizorului respectiv.
 Factorul de corectie este modificat in ziua in care are loc
schimbarea, pentru a se putea realiza continuitatea si
comparabilitatea valorilor indicelui.
 6.5. Indici bursieri mondiali.
 Integrarea economica europeanasi introducerea monedei unice a
constituit premisa cooperarii financiare in vederea realizarii si utilizarii
unor indici „paneuropeni”. In acest sens, Bursa din Paris (Euronext Paris
SA), Bursa germana (Deutsche Boerse AG), Bursa Elvetiana (SWX
Swiss Exchange), impreuna cu Dow Jones & Company au creat un
„joint venture” care a promovat noii indici STOXX.
 Acest grup de indici cuprinde:
- Indicele Dow Jones STOXX care acopera intreaga europa, avand in
structura peste 650 de societati;
- Indicele Dow Jones Euro Stoxx cuprinzand aproximativ 300 de societati
emitente din tarile care s-au asociat la Uniunea Monetara Europeana;
- Trei indici „blue chip” , care deriva din indicii generali, compusi fiecare
din actiunile a 50 de societati selectate pe baza unor criterii cumulative:
capitalizare bursiera, lichiditate, sector de activitate reprezentativ. Acesti
doi indici sunt: Dow Jones STOXX 50 pentru Europa si Dow Jones
EURO STOXX 50 pentru tarile Uniunii Monetare Europene si Dow
Jones Nordic 30, pentru tarile nord-europene
 Tipuri de indici bursieri
 In cele ce urmeaza voi incerca sa expun cateva caracteristici ale
unuia dintre cei doi indici „blue chip” si anume Dow Jones
STOXX 50 pentru Europa.
 Tarile pe care le acopera acest indice sunt in prezent Austria,
Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia,
Elvetia si Marea Britanie. .
 In ceea ce priveste sectorul de piata din care provin societatile
emitente ale actiunilor ce intra in structura indicelui, sectorul
de piata predominant este cel al bancilor, urmat de cel al
asigurarilor.
 Data de referinta pentru indicele Dow Jones STOXX 50 este
31 decembrie 1991 si a fost calculat retroactiv pana la 31
decembrie 1986. Compozitia indicelui este revizuita in luna
septembrie a fiecarui an.
 In ceea ce priveste selectarea actiunilor care intra in componenta
indicelui, se realizeaza o lista de selectie care a carei intocmire se
face pe baza urmatoarelor principii:
- pentru fiecare dintre cele 18 sectoare pe care le acopera indicele Dow
Jones STOXX 600, se selecteaza acele actiuni care insumeaza o valoare
a capitalizarii bursiere „free float” ce reprezinta o proportie de aproape
60% din acelasi indicator corespunzator indicelui amintit. Criteriul de
selectie este, bineinteles, marimea acestui indicator;
- daca urmatoarele actiuni in ceea ce priveste clasificarea conform
criteriului amintit aduce o contributie care cumulata cu a celorlalte
actiuni se pastraza in jurul procentajului de 60%, atunci sunt si ele
incluse in lista de selectie;
- toate celelalte actiuni care fac in momentul respectiv parte din
portofoliul indicelui sunt de asemenea adaugate in lista;
- toate actiunile din lista de selectie sunt clasificate dupa criteriul
capitalizarii bursiere „free float”, insa in mod exceptional Comitetul de
Supervizare a indicilor STOXX „STOXX Limited Supervisory Board”
poate indica anumite actiuni pentru includerea lor in lista.
Indicele Dow-Jones (Dow-Jones
30 Industrial Average).
 Este cel mai cunoscut indice american, fiind standardul
general al pieţei, utilizat de presă şi alte mijloace de
informare pentru a măsura evoluţia pieţei americane. Este un
indice din generaţia I ce conţine 30 de acţiuni aparţinând
unor societăţi industriale. Astăzi în componenţa indicelui sunt
incluse şi societăţi neindustriale ca: J.P. Morgan sau Mc
Donald’s. Iniţial, indicele era calculat ca o medie aritmetică a
celor 30 valori. Prima valoare a indicelui, a fost de 40,49
puncte la data de 26 mai 1896. Titlurile de valoare ce intră în
calculul acestui indice sunt selectate de ziarul Wall Street
Journal, pe baza creşterii activităţii economice şi a
performanţelor economico-financiare. Câteva dintre
societăţile care intră în calculul
 acestui indice sunt: Boeing Co., Caterpillar Inc., Chevron
Corp., Coca Cola Co., DuPont Co., Exxon Corp., General
Electric, Hewlett Packard, Philip Morris Co., Walt Disney Co.
 Piața americană
 Indicele Standard and Poor’s 500 este un indice format pe baza a 500
acţiuni selectate de Corporaţia Standard and Poor’s fiind cotate în
fiecare minut al zilei de tranzacţionare. Valoarea de piaţă totală a
acţiunilor ce compun indicele reprezintă 80% din valoarea titlurilor
tranzacţionate la NYSE. Indicele S&P 500 la fel ca toţi indicii din acest
grup sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră şi cuprinde în ordinea
capitalizării următoarele acţiuni: Microsoft, General Electric, Intel, Wal-
Mart, Cisco Systems, Lucent Tehnologies etc. Este utilizat ca suport în
contractele futures la Bursa din Chicago şi contracte pe opţiuni la
NYSE.
 Indicele Frank Russelle ste calculat pe baza cursului celor mai
important e 3000 acţiuni cotate în Statele Unite din punct de vedere al
capitalizării bursiere şi reprezintă aproximativ 98% din piaţa valorilor
mobiliare din SUA. Este împărţit în indicii:
•Russell 1000 care cuprinde cele mai mari 1000 de companii din structura
indicelui;
•Russell 2000 include restul de 2000 de acţiuni.
 În fiecare an la 31 mai, are loc o revizuire a indicelui pe baza
documentelor depuse de companii, cele care nu îndeplinesc în
continuare condiţiile, fiind excluse din calculul indicelui.
 Indici specifici pieţei bursiere
britanice.
 Financial Times 30 (FT30) cunoscut şi sub denumirea de FT Ordinary
Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se
bazează pe cursul a 30 de acţiuni intens tranzacţionate (blue chips),
fiind recalculat ori de câte ori se produc modificări în cursul acţiunilor
ce compun indicele.
 Financial Times Actuarial (FT-A) al tuturor acţiunilor, este calculat pe
piaţa londoneză la ora 17.00 a fiecărei zile lucrătoare. Este alcătuit
din670 acţiuni, împărţite în 6 grupe principale şi 35 de subgrupe,
reprezentând aproximativ 90% din capitalizarea pieţei bursiere
britanice. Indicele reflectă măsura performanţelor pieţei pe perioade
lungi de timp şi reprezintă un standard pentru evaluarea portofoliilor;
 Financial Times Stock Exchange 100(FT-SE 100) a fost introdus
pentru a satisface nevoia unui indice al acţiunilor, calculat în timp real.
Reprezintă suportul pentru contractele futures şi opţiuni încheiate pe
piaţa londoneză. Data de referinţă este 31 decembrie 1983 iar valoarea
de start de 1000 puncte.