1.1 Identifică varianta care completează cel mai bine enunțul sau care răspunde la întrebare.

1. Inconștientul constituie componenta esențială a vieții psihice a omului, cu rol determinant in dinamica
personalității și comportamentului
a. în viziunea psihanalitică a lui S. Freud
b. în concepția behavioristă a lui J. Watson

2. Una dintre următoarele afirmații despre sensibilitate este ADEVARATĂ:

a. Jean Piaget arată că sensibilitatea se formează, se perfecționează și evoluează în sensul scopurilor și
motivelor individului, cu accent pe declanșarea și efectele produse.
b. Sensibilitatea se manifestă numai în contactul direct cu stimulii biologici necesari, având un caracter nelimitat,
posibilitățile de orientare în mediu ale organismului fiind infinite.
c. Sensibilitatea se formează, se perfecționează și evoluează în cadrul activității umane.
d. Sensibilitatea este o proprietate biologică generală care permite ființelor vii de a recepționa
influențele externe și de a răspunde selectiv la ele printr-o stare de modificare internă.

3. Ce elemente compun simptomatica stabilă?

a. multitudinea comportamentelor şi conduitelor flexibile, mobile ale individului și varietatea expresiilor
comportamentelor
b. trăsăturile bioconstituționale ale individului și trăsăturile fizionomice

4. Ce elemente compun simptomatica labilă?

a. multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile, mobile ale individului și varietatea expresiilor
comportamentelor
b. multe dintre stările, însușirile și trăsăturile psihice ale individului

5. Cercetătorul, în cadrul metodei observației:

a. provoacă intenționat fenomenul de observat
b. așteaptăintrarea în funcțiune a fenomenului studiat

6. Cea care permite decodarea mai directă a vieții interioare a subiectului, a intențiilor ce stau la baza
comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspirațiilor, conflictelor, prejudecăților și
mentalităților, sentimentelor și valorilor acestuia, este:
a. metoda anchetei psihologice
b. metoda convorbirii

7. Care sunt formele convorbirii?

a. standardizată, constatativă, formativă, finală
b. standardizată, dirijată, structurată

8. Cine a introdus termenul de test în psihologie?

a. James McKeen Cattell
b. Carl Rogers
c. Wilhelm Wundt

9. Ce condiții trebuie să îndeplinească un test psihologic?

a. validitate, confidențialitate, standardizare, diagnosticare
b. validitate, fidelitate, standardizare, etalonare

10. Ce sunt testele proiective?

a. cele mai eficiente instrumente de sondare a inteligenței emoționale
b. cele mai eficiente instrumente de sondare a personalității

11. Ce fel de sistem este psihicul uman?

a. închis, fără schimb energetic și informațional cu mediul extern
b. deschis, permițând atât configurații diferite între elementele din interiorul sistemului, fie ele materiale, energetice
sau informaționale
c. semideschis

12. Psihicul uman constituie o realitate:

a. nemijlocit observabilă și perceptibilă
b. imposibil de observat și cunoscut
c. cognoscibilă în mod mijlocit
13. Psihicul uman constituie o realitate:
a. substanțială
b. energetică
c. informațională

14. Ce tip de sistem este psihicul uman?

a. probabilist, dinamic – evolutiv
b. static, uniform, probabilist

15. În cercetarea psihologică ne așteptăm ca validitatea generalizărilor să fie:

a. invers proporțională cu numărul cazurilor individuale investigate
b. direct proporțională cu numărul cazurilor individuale investigate

16. Ce fel de variabile stabilește și controlează în mod direct cercetătorul în metoda experimentului de laborator?
a. variabilele ambientale, variabilele intermediare
b. variabilele ambientale, variabilele independente
c. variabilele ambientale, variabilele dependente

17. Obiectivitatea cunoașterii psihologice depinde de:

a. sinceritatea subiectului
b. gradul de concordanță dintre experiența subiectului și experiența cercetătorului
c. acuratețea și fidelitatea înregistrării și a prelucrării datelor

18. Care este obiectul de studiu al psihologiei?

a. comportamentul
b. conduita
c. organizarea psihocomportamentală
d. universul psihic intern

19. Care este obiectul de studiu al științei psihologice, în psihologia umanistă?

a. funcțiile psihice particulare
b. omul concret cu problematica sa existențială
c. conduita
d. activitatea

20. Obiectul de studiu al psihologiei îl constituie:

a. organizarea psihocomportamentalaă
b. activitatea umană
c. conștiința

21. Ce reprezintă legile pentru o știință?

a. acele raporturi necesare, esențiale, repetabile, generale și obiective între fenomenele studiate
b. acele raporturi specifice, stabile, electice, compozite între fenomenele studiate

22. Ce caracter au legile psihologiei?

a. probabilistic și determinist
b. probabilistic și statistic

23. Metoda psihometrică măsoară:

a. capacitățile psihice ale individului
b. particularitățile de comportament ale individului

24. Creierul, izolat de comunicarea cu mediul extern și cu cel intern:

a. va putea întotdeauna să genereze psihic, în virtutea simplei sale structuri celulare interne
b. nu va putea niciodată să genereze psihic, în virtutea simplei sale structuri celulare interne

25. Una dintre afirmațiile următoare referitoare la sensibilitate este FALSĂ:

a. Sensibilitateareprezintă activitatea psihică deosebit de complexă, organizată și exprimată prin a privi, a auzi, a
pipăi stimulul.
b. Temperamentul își pune amprenta asupra sensibilității.
c. Nu doar activitatea își pune amprenta asupra sensibilității, ci și personalitatea.
d. Sensibilitatea reprezintă capacitatea de a avea senzații.
26. Ce caracter prezintă memoria?
a. empiric
b. ineligibil și contextual
c. mobil și flexibil

27. După prezența sau absența intenției și a controlului voluntar, memoria poate fi:
a. involuntară sau voluntară
b. mecanică sau logică
c. directă sau indirectă

28. Capacitățile mnezice sunt influențate, în mare măsură de:

a. sistemul motivațional atitudinal al individului
b. sistemul acțiunilor cognitive

29. Înțelegerea are caracter:

a. individual și pasiv
b. mijlocit și unitar
c. conștient, activ și mijlocit

30. Ce sunt conceptele empirice?

a. instrumente de comunicare între copil și adult
b. instrumente de comunicare între specialiști

31. Conceptele empirice reprezintă:

a. instrumente de comunicare procesuale
b. mijloace intelectuale accesibile gândirii copilului

32. Ce caracteristici au conceptele științifice?

a. mobile și flexibile
b. stabile și permanente

33. Conceptele științifice sunt:

a. practic-acționale
b. structurate și organizate

34. Ce caracter prezintă gândirea?

a. dinamic și stabil
b. mijlocit și mijlocitor

35. Caracterul gândirii este:

a. Informațional-operațional
b. Reflexiv-perceptiv

36. Ce caracter prezintă gândirea?

a. subiectiv și obiectiv
b. generalizat și abstractizat

37. Caracterul gândirii este:

a. acțional și finalist
b. inovator și creativ

38. Cum operează gândirea?

a. asupra informației
b. asupra realului, obiectelor și fenomenelor

39. Gândirea operează:

a. asupra datelor oferite de senzații, percepții și reprezentări
b. asupra datelor oferite de memorie și imaginație

40. Gândirea contribuie la:

a. acțiunea practică asupra obiectelor și fenomenelor
b. construcția schemelor mnezice
41. Gândirea contribuie la:
a. realizarea reglajului voluntar
b. saltul de la planul senzorial la cel logic

42. Ce funcții îndeplinește gândirea?

a. de comandă și control a acțiunii
b. de explicație și înțelegere

43. Gândirea are funcția de:

a. operare asupra realului
b. punte între percepție și memorie

44. Gândirea euristică este solicitată:

a. doar în creația artistică
b. în orice situație slab definită

45. Când intervine gândirea euristică?

a. în situații cu grad mare de nedeterminare, aleatorii
b. doar în jocul de șah

46. Ca activitate decizională, gândirea:

a. ierarhizează noțiunile în ordinea generalității
b. reduce incertitudinea în situații alternative

47. Rezolvarea problemelor are caracter:

a. multifazic
b. spontan

48. Care este primul nivel psihic de prelucrare, interpretare și utilizare a informației?
a. senzația
b. percepția
c. reprezentarea

49. O lege psihofizică a sensibilității postulează că valoarea pragului absolut se află:

a. în raport direct proporțional cu nivelul sensibilității
b. în raport invers proporțional cu nivelul sensibilității

50. Dintre următoarele afirmații referitoare la sensibilitate, una este FALSĂ:

a. Sensibilitatea devine un servo-mecanism al orientării senzoriale, confirmând-o sau dimpotrivă, infirmând-o.
b. A. N. Leontiev consideră că sensibilitatea reprezintă o componentă mijlocitoare a mișcării
și acțiunii, a comportamentului în general, deoarece orientează organismul în mediu.
c. Sensibilitatea se dezvoltă în perspectivă și în legătură cu demersurile motorii.
d. Sensibilitatea nu este doar o dimensiune a personalității, ci și un important factor de psihologie diferențială

51. Ce reprezintă pragul absolut superior?

a. intensitatea maximă a stimulului care continuă încă să determine o senzație specifică
b. intensitatea minimă a stimulului care continuă încă să determine o senzație specifică

52. Creșterea progresivă a intensității stimulului duce la:

a. creșterea intensității senzației
b. descreșterea intensității senzației

53. Cantitatea maximă de intensitate a stimulului care produce o senzație de același fel, în cadrul aceleiași
modalități senzoriale, poarta denumirea de:
a. prag absolut minimal
b. prag absolut maximal
c. optimum senzorial

54. Cum se receptează însușirile obiectelor/fenomenelor la nivelul senzațiilor?

a. în mod izolat
b. în mod unitar
c. în mod unitar și integral
55. Sensibilitatea asigură perceperea:
a. doar a stimulilor indiferenți
b. doar a stimulilor biologici
c. ambelor categorii de stimuli

56. Sensibilitatea umană este:

a. o funcție modular-diferențiată
b. o funcție global-difuză

57. Ce este sensibilitatea?

a. o variabilă de tip discret
b. o variabilă de tip continuu

58. Pragul absolut inferior și pragul absolut superior delimitează:

a. modalitatea sensibilității
b. întinderea sensibilității în raport cu semnificația stimulilor
c. întinderea sensibilității în raport cu intensitatea stimulilor specifici

59. Legea Weber-Fechner a pragurilor diferențiale se confirmă:

a. pe tot continuumul sensibilității
b. numai în segmentele extreme ale continuumului sensibilității
c. numai în segmentul mediu al continuumului sensibilității

60. Ce semnifică sensibilizarea?

a. scăderea sensibilității unui analizator ca urmare a prelungirii duratei de acțiune a stimulului specific
b. creșterea sensibilității unui analizator prin stimularea lui repetată cu stimulul specific
c. creșterea sensibilității unui analizator ca urmare a stimulării altui analizator

61. Legea adaptării:

a. are rol perturbator asupra percepției
b. are rol optimizator asupra percepției
c. rolul ei depinde de sensul varierii nivelului sensibilității

62. Adaptarea se realizează cel mai rapid și la valorile cele mai ridicate în:
a. sfera sensibilității tactile
b. sfera sensibilității olfactive
c. sfera sensibilității luminoase

63. Contrastul culorilor reflectă:

a. raportul de intensitate
b. raportul de durată
c. raportul de modalitate

64. Senzația este un model informațional:

a. bidimensional
b. unidimensional
c. contextual

65. Ce este senzația?

a. o stare subiectivă pură a conștiinței
b. expresia energiilor specifice ale organelor de simț
c. un cod-imagine al unei proprietăți a stimulului specific

66. Senzația este:

a. identică însușirii fizice a stimulului
b. un obstacol între noi și lume
c. o verigă necesară a procesului de cunoaștere a lumii

67. Între intensitatea stimulului și intensitatea senzației există un raport:

a. invers proporțional
b. logarithmic c. direct proporțional
68. Senzația ne permite:
a. să identificăm obiecte
b. să deosebim un obiect de altul
c. să reunim două obiecte

69. Senzațiile de culoare se obțin prin stimularea:

a. corpusculilor Meissner
b. aparatului bastonașelor
c. aparatului conurilor

70. Tonul cromatic este determinat de:

a. intensitatea fasciculului de lumină
b. lungimea undei electromagnetice
c. forma undei electromagnetice

71. Senzațiile tactile reflectă:

a. proprietăți chimice
b. proprietăți acustice
c. proprietăți mecano-fizice

72. În condiții de întuneric, sensibilitatea vizuală:

a. scade
b. crește
c. rămâne constantă

73. Efectul psihofiziologic al culorii roșii este:

a. inhibitor
b. relaxant
c. excitator

74. Culorile spectrale se obțin:

a. prin acțiunea compactă a fasciculului luminos
b. prin interferența mai multor fascicule luminoase
c. prin descompunerea fasciculului luminos în lungimi de undă

75. Cel care a pus în evidență existența culorilor spectrale prin descompunerea fasciculului luminos a fost:
a. Hermann von Helmholtz
b. Isaac Newton
c. Ewald Hering

76. Datorită timbrului:

a. localizam sursa sonoră
b. deosebim două sunete de aceeași înălțime
c. deosebim două sunete de aceeași intensitate
d. aproximăm lungimea undei sonore

77. Intensitatea sunetelor o măsurăm în:

a. cicli/sec.
b. decibeli
c. microvolți

78. Aparatul auditiv al omului funcționează optim:

a. în raport cu intensități scăzute ale sunetelor
b. în raport cu intensități mari ale sunetelor
c. în raport cu intensități medii ale sunetelor

79. În dezvoltarea limbajului, auzul are un rol:

a. auxiliar
b. complementar
c. determinant

80. Senzațiile proprioceptive informează despre:

a. funcționarea organelor interne
b. mișcările locomotorii
c. pozițiile posturale ale corpului în repaus

81. Semnalizarea proprioceptivă funcționează:

a. uneori în stare de somn
b. numai în stare de veghe
c. permanent

82. Informația furnizată de senzațiile proprioceptive participă la formarea și susținerea:

a. tonusului muscular
b. schemei integrative a Eului fizic
c. schemelor mișcărilor obiectuale

83. Percepția reflectă:

a. proprietăți esențiale amalgamate cu proprietăți neesențiale, accidentale
b. proprietăți esențiale și generale ale obiectelor
c. proprietăți situațional-accidentale

84. Prin natura lor, reprezentările sunt:

a. simple copii ale percepțiilor din trecut.
b. reproduceri pasive ale percepțiilor din trecut.
c. rezultatul unor prelucrări și sistematizări, combinări și chiar recombinări ale însușirilor senzoriale.

85. Proprietățile reprezentărilor sunt:

a. figurativitatea, operativitatea, panoramizarea
b. operativitatea, proiectivitatea, obiectivitatea
c. simbolizarea, planificarea, panoramizarea

86. Reprezentările prezintă imagini unitare:

a. bogate în conținut
b. sărace în conținut

87. După gradul de generalitate, reprezentările pot fi:

a. generale și individuale
b. reproductive și anticipative

88. Claude Flament concepea comunicarea:

a. ca pe un fenomen social, prin care se transmit trebuințe sau imbolduri spre acțiune
b. ca pe un element cheie în definirea, înțelegerea şi explicarea individului şi, prin extensie, a societății
c. ca pe un schimb de semnificații

89. Senzațiile proprioceptive informează despre:

a. Funcționarea organelor interne
b. Mișcările locomotorii
c. Pozițiile posturale ale corpului în repaus
d. Pozițiile posturale ale corpului în mișcare

90. După prezența sau absența unor obiective, comunicarea poate fi:
a. riguroasă, constructivă și interactivă
b. incidentală, consumatorie și instrumentală
c. publică, intimă și personală

91. Conștiința de sine este o funcție:

a. reflexivă
b. proiectivă
c. autoreflexivă

92. Conștiința de sine:

a. generează identitatea Eului
b. derivă din identitatea Eului
c. nu are nicio legătură cu identitatea Eului
93. Funcția reglatoare a conștiinței constă în:
a. generarea unor proiecte noi
b. evaluarea rezultatelor acțiunilor întreprinse
c. sistematizarea informațiilor

94. Percepția se constituie ca:

a. suma de senzații
b. structura cognitivă distinctă
c. senzație complexă

95. Realizarea percepției presupune:

a. evidențierea unei însușiri dominante
b. operarea distincției „figură – fond”
c. omogenizarea câmpului stimulator extern

96. Percepția monomodală constă în:

a. perceperea aceluiași obiect de mai multe ori
b. perceperea oricărui obiect pe calea unui singur analizator
c. perceperea unui obiect o singură dată

97. Percepția plurimodală se referă la:

a. informații despre mai multe obiecte de la mai mulți analizatori
b. informații despre mai multe obiecte de la un singur analizator
c. informații despre un singur obiect de la mai mulți analizatori

98. În procesul percepției, interpretarea înseamnă:

a. încadrarea obiectului într-o clasă de obiecte
b. relaționarea obiectului cu experiența anterioară
c. stabilirea semnificației și utilității obiectului pentru activitatea subiectului

99. Iluziile sunt rezultatul:

a. excedentului de informație
b. efectelor de câmp
c. halucinațiilor

100. Iluziile perceptive nu sunt altceva decât:

a. distorsiuni ale însușirilor de personalitate
b. interpretări eronate ale stimulului
c. percepții deformate, care funcționează în cadrul tuturor organelor de simț

101. În concepția lui John Dewey, imaginația servește la:

a. efortul evolutiv al conștiinței
b. „extinderea și completarea realului”
c. „toleranța față de situațiile ambigui, încrederea în propria activitate creatoare”

102. Cel care a definit imaginația ca o combinatorică mintală este:

a. P. Popescu-Neveanu
b. K. G. Jung
c. S. Marcus

103. Semnalizarea proprioceptivă funcționează:

a. Uneori în stare de somn
b. Permanent
c. Numai în stare de veghe
d. Numai când valoarea pragului absolut se află în raport direct proporțional cu nivelul sensibilității

104. Una dintre următoarele afirmații despre senzație este FALSĂ:

a. Senzația depinde doar de natura stimulului, de particularitățile stimulării și de structura sinaptică dintre
celulele neuronale.
b. Senzația este un cod-imagine al unei proprietăți a stimulului specific.
c. La nivelul senzațiilor, însușirile se receptează izolat.
d. Creșterea intensității stimulului duce la creșterea intensității senzației.
105. Ce reprezintă imaginația?
a. „un orizont axiologic, omul valorizându-se pe sine însuși”
b. „puterea de a fabula”
c. capacitatea rapidă de adaptare la orice situație, originalitatea

106. O accepțiune a termenului de imaginație este:

a. „o îngrămădire de imagini mintale”
b. toleranța față de situațiile ambigui
c. capacitate de redefinire

107. Imaginație înseamnă:

a. pecete, amprenta ce se imprimă în comportament
b. structura psihică, cu o mare valoare adaptativă
c. cuvintele confuze, fotografiile interioare, halucinațiile

108. Ce este limbajul?

a. un fenomen social
b. un fenomen individual
c. un fenomen extraindividual

109. Limbajul constituie:

a. o comunicare verbală, realizată prin mijloace lingvistice
b. un proces de autoreglaj verbal
c. un fenomen social

110. Nu se poate vorbi despre formarea noțiunilor, a judecăților și raționamentelor, nu există

abstractizări și generalizări, nu pot fi rezolvări de probleme în afara:
a. motivației
b. imaginației
c. limbajului

111. Personalitatea se formează și își exteriorizează mare parte din conținutul ei prin:
a. raționamente
b. limbaj
c. motivație

112. Influența reglatoare a limbajului se remarcă cel mai bine în:

a. teoriile învățării
b. procesele persuasive
c. voință

113. Posibilii factori de influențare a atenției sunt:

a. tipul de sistem nervos și ambianța
b. ereditatea și mediul
c. contextul social-istoric

114. Din perspectiva naturii sale, voința se constituie ca o sinteză între:

a. aptitudine și caracter
b. aptitudine și temperament
c. afectivitate și inteligență

115. Ce este voința?

a. „instanța independentă care se integrează în mozaicul personalității"
b. funcționalitate specifică de autoreglare și autodeterminare deosebit de importantă în autorealizarea
personalității
c. capacitate nelimitată a individului de a manifesta efort voluntar

116. Raportat la individ, motivația are nu numai rol homeostatic, ci şi un rol:

a. de creștere și dezvoltare a individului
b. de perfecționare a comportamentului
c. de reflex condiționat

117. Pornind de la caracterul său relațional, activarea procesului motivațional își are originea în:
a. condițiile externe ale individului
b. condițiile interne ale individului
c. mediu, ca material situațional

118. Pornind de la caracterul său relațional, activarea procesului motivațional își are originea în:
a. obiect, care poate crește la individ trebuința în mod latent
b. ierarhizarea scopurilor
c. ierarhizarea obiectivelor

119. Ce este afectivitatea?

a. componenta bazală, infrastructurală a psihicului
b. un factor de reglaj al actelor și acțiunilor umane
c. un factor de echilibru al mediului interior al individului

120. De o mare încărcătură afectivă dispune:

a. caracterul și unele trăsături ale sale
b. temperamentul și unele trăsături ale sale
c. aptitudinea

121. Care este distincția între o noțiune empirică și una științifică?

a. suportul prin care se fixează
b. calitatea însușirilor pe care le exprimă
c. numărul însușirilor înglobate

122. După ce criteriu se structurează piramida noțiunilor?

a. al generalității
b. al contrastului
c. al polarității

123. Cele două operații fundamentale ale gândirii, analiza și sinteza, se află în raport:
a. de excludere reciprocă
b. de complementaritate
c. de subordonare

124. Ce este generalizarea în procesul gândirii?

a. evidențierea asemănărilor între obiecte și fenomene
b. extinderea unor însușiri și relații stabilite anterior pe un număr limitat de cazuri individuale asupra
tuturor cazurilor individuale de același fel
c. colectarea la un loc a mai multor genuri de informații

125. Ce este abstractizarea în procesul gândirii?

a. detașarea unei însușiri din contextul celorlalte
b. extragerea și reținerea unor însușiri și eliminarea altora
c. asamblarea însușirilor esențiale

126. Ce este conștiința?

a. suma funcțiilor și proceselor psihice particulare
b. suma proceselor cognitive
c. un nivel calitativ superior al organizării psihice, caracterizat printr-o emergență integrativă ireductibilă

127. Funcția reglatoare a conștiinței constă în:

a. planificarea activității și evaluarea rezultatelor acțiunilor întreprinse
b. generarea unor proiecte noi și sistematizarea informațiilor

128. Realizarea percepției presupune:

a. omogenizarea câmpului stimulator extern
b. evidențierea unei însușiri dominante
c. operarea distincției „figură – fond”

129. Determinanții percepției includ:

a. exclusiv factorii obiectivi externi
b. factorii obiectivi externi și factorii subiectivi interni luați separat
c. exclusiv factori subiectivi interni
d. factorii obiectivi externi și factorii subiectivi interni în interrelațiune

130. Legea structuralității-integralității percepției se poate demonstra:

a. cu ajutorul figurilor lacunare (incomplete)
b. cu ajutorul figurilor duble
c. cu ajutorul figurilor suprapuse

131. Constantele perceptive sunt:

a. calități înnăscute
b. rezultatul acțiunii legilor psihofizice
c. rezultatul evaluărilor corectoare ale schemelor integrative corticale
d. rezultatul acțiunii legii selectivității

132. În ce constă caracterul mijlocit al gândirii?

a. se fixează direct pe scop
b. folosește procedee logico-formale
c. operează cu informații furnizate de alte procese psihice

133. Ce este noțiunea?

a. un model informațional imagistic
b. un model informațional izomorfic
c. un model informațional homomorfic esențializat

134. Deosebirea dintre o noțiune empirică și una științifică constă în:

a. numărul însușirilor înglobate
b. suportul prin care se fixează
c. calitatea însușirilor pe care le exprimă

135. Piramida noțiunilor se structurează după criteriul:

a. polarității
b. generalității
c. sinonimiei
d. contrastului

136. Conținutul noțiunilor se dezvăluie în:

a. succesiunea reprezentărilor
b. judecată
c. interacțiunea dintre cuvânt și imagine

137. În cazul gândirii, procesarea de tip deductiv a informațiilor asigură:

a. trecerea de la general la particular
b. trecerea de la concret la abstract
c. trecerea de la real la virtual

138. În cazul gândirii, procesarea de tip analogic a informațiilor stabilește:

a. deosebirea dintre particular și general
b. identitatea între două obiecte
c. asemănarea (similitudinea) între două obiecte

139. Deosebirea între operațiile concrete și cele formale ale gândirii constă în:
a. planul de desfășurare
b. conținutul asupra căruia se aplică
c. rezultatul la care ne conduc

140. Cele două operații fundamentale ale gândirii, analiza și sinteza, se află în raport de:
a. subordonare
b. excludere reciprocă
c. complementaritate

141. În ce constă operația generalizării în procesul de gândire?

a. colectarea la un loc a mai multor genuri de informații
b. evidențierea asemănărilor între obiecte și fenomene
c. extinderea unor însușiri și relații stabilite anterior pe un număr limitat de cazuri individuale asupra tuturor
cazurilor individuale de același fel

142. Algoritmul este aplicabil:

a. oricărei probleme bine definite
b. oricărui gen de probleme
c. doar problemelor de matematică

143. Euristica se subordonează:

a. principiului tot sau nimic
b. principiului încercărilor și erorilor
c. principiului conexiunii inverse

144. Gândirea euristică este solicitată:

a. în orice situație slab definită
b. doar în creația artistică
c. doar în jocul de șah

145. Ca activitate decizională, gândirea:

a. ierarhizează noțiunile în ordinea generalității
b. reduce incertitudinea în situații alternative
c. realizează planificarea acțiunilor

146. Rezolvarea problemelor are un caracter:

a. multifazic
b. spontan
c. nemijlocit

147. Comunicarea desemnează:

a. schimburi de informație
b. orice fel de schimburi în societate
c. schimburi de energie

148. În ce constă latura semantică a comunicării?

a. legătura unidirecțională între emitent și receptor
b. raportarea adecvată de către receptor a mesajului la realitate
c. legătura selectiv – determinată între ceea ce se emite și ceea ce se recepționează

149. Latura pragmatică a comunicării rezidă în:

a. modul de folosire a alfabetelor și codurilor
b. coerența succesiunii mesajelor
c. valoarea mesajelor pentru receptor

150. Corectitudinea comunicării se reflectă în:

a. fidelitate
b. utilitate
c. promptitudine

151. Caracterul relativ al concluziei în raționamentul inductiv decurge din:

a. formularea greșită a premiselor
b. incompletitudinea inducției
c. conținutul concret al premiselor

152. Criteriul principal după care gândirea stabilește optimalitatea deciziei este:
a. rapiditatea aplicării ei
b. presiunea timpului
c. funcția de utilitate

153. Limbajul verbal este:

a. echivalent cu limba
b. un segment al limbii
c. o dimensiune a limbii
d. modul de interiorizare și funcționare a limbii la nivel individual

154. Cuvântul face parte din categoria:

a. semnalelor
b. simbolurilor
c. semnelor

155. Legătura cuvântului cu obiectul:

a. este predeterminată
b. este directă
c. este impusă din afară
d. este mediată prin imagine

156. În dezvoltarea ontogenetică a limbajului:

a. structurarea verigii aferente precedă structurarea verigii eferente
b. structurarea verigii aferente succedă structurării verigii eferente
c. ambele verigi se structurează concomitent

157. Funcția reglatorie a limbajului constă în:

a. influența asupra atitudinii și comportamentului celor din jur
b. reflectarea legăturii dintre cuvânt și obiect
c. alternarea rolurilor între emitent și receptor

158. Limbajul intern este:

a. vocabularul latent al unui subiect
b. limbajul extern selectiv comprimat
c. premisa dezvoltării limbajului extern

159. Modelul tridimensional al gândirii aparține lui:

a. P.J. Guilford
b. O. Selz
c. J. Piaget
d. W. Kõhler

160. Afectivitatea reflectă:

a. proprietățile fizice ale stimulilor
b. raportul dintre evenimentele din plan intern și evenimentele din plan extern
c. variațiile mediului intern al organismului

161. Emoția poate fi provocată de:

a. acțiunea oricărui stimul
b. acțiunea stimulilor nocivi
c. acțiunea stimulilor semnificativi

162. Declanșarea emoției se produce:

a. în urma deliberării subiectului
b. în mod involuntar, neintenționat
c. când subiectul nu este atent

163. În prim-planul conștiinței subiectului se impune:

a. semnul trăirii emoționale
b. durata trăirii emoționale
c. intensitatea trăirii emoționale

164. Caracterul polar al emoțiilor se relevă în:

a. intensitatea stimulilor
b. starea de motivație a subiectului
c. semnul raportului dintre evenimentele externe și cele interne

165. În ce constă deosebirea dintre emoție și sentiment?

a. în durată și intensitate
b. în conținutul reflectoriu și intensitate
c. în conținutul contradictoriu

166. Ce este emoția?

a. un factor optimizator al activității
b. uneori un factor optimizator, alteori un factor perturbator
c. un factor perturbator al activității

167. „Optimumul emoțional” este determinat de:

a. intensitatea trăirii
b. semnul trăirii
c. imaginea obiectului

168. Una dintre următoarele afirmații referitoare la comunicare și limbaj este FALSĂ:
a. Cele două fenomene sunt indisolubil legate între ele
b. Comunicarea și limbajul constituie mecanismele psihice prin care individul își reglează propria sa conduită, dar și
conduita altora
c. Limbajul are o sferă mai largă decât comunicarea

169. Afectele sunt stări emoționale:

a. primare
b. secundare
c. încorporate

170. Trăirea emoțională:

a. urmează producerii reacțiilor periferice
b. are loc concomitent cu reacțiile periferice
c. precede reacțiile periferice

171. În accepțiune restrânsă, motivația desemnează:

a. totalitatea mobilurilor interne care stau la baza conduitei
b. nevoia de hrană
c. semnalizarea unei stări de necesitate

172. Care din următoarele entități motivaționale posedă stabilitatea cea mai mare în timp:
a. interesul
b. idealul
c. aspirația
d. trebuința

173. Ce criteriu se află la baza ierarhizării motivelor a lui Abraham Maslow?

a. criteriul genetic
b. criteriul priorității satisfacerii

174. Care criteriu stă la baza ierarhizării motivelor a lui Abraham Maslow?
a. criteriul complexității
b. criteriul specificității umane

175. Ce este frustrarea?

a. o dimensiune a motivației
b. o frână a motivației
c. un suport al motivației

176. Optimumul motivațional exprimă:

a. raportul invers proporțional între intensitatea motivului și dificultatea sarcinii
b. caracterul homeostatic al motivului
c. intensitatea absolută a motivului

177. În concepția lui S. Freud, inconștientul este determinat:

a. atât biologic, cât si sociocultural
b. exclusiv sociocultural c. exclusiv biologic
178. Care dintre următoarele acțiuni intră în funcția proiectivă a conștiinței:
a. categorizarea
b. planificarea
c. elaborarea de idei noi
d. evaluarea – corecția

179. Autoportretizarea este un stadiu în evoluția:

a. inconștientului
b. conștiinței lumii obiective
c. conștiinței de sine

180. Starea de veghe este:

a. o condiție necesară pentru activarea conștiinței
b. un comportament orientat spre scop
c. un fenomen fiziologic nesemnificativ

181. Care dintre legile de mai jos face ca, în cazul omiterii sau alterării unor elemente, obiectul să fie identificat corect:
a. legea asemănării
b. legea constanței
c. legea semnificației
d. legea integralității

182. Prin comunicare, psihicul:

a. se uzează și se epuizează
b. se conservă și se consolidează

183. Prin comunicare, informația:

a. se uzează și se epuizează
b. se conservă și se consolidează

184. În psihologie, avem de-a face:

a. cu un determinism cauzal
b. cu un determinism unidirecțional
c. cu un determinism mediat, de tip interacționist

185. La om, determinismul vieții psihice atinge cel mai înalt grad de complexitate datorită:
a. eredității, mediului și educației
b. personalității
c. mediului extern și ansamblului condițiilor interne

186. Principiul relaționării neuropsihice a fost introdus în psihologie de către:

a. W. Wundt
b. I.P. Pavlov

187. Cel ce a primit premiul Nobel pentru demonstrarea experimentală a specializării funcționale diferite a
emisferelor cerebrale este:
a. Helmoltz
b. R. W. Sperry

188. Psihicul apare și se realizează permanent ca:

a. funcție specifică a sistemului nervos
b. funcție a stărilor emoționale
c. funcție a echilibrului fiziologic al organismului

189. În concepția lui S. Freud, inconștientul este:

a. integral înnăscut
b. o componentă a lui este înnăscută, o alta dobândită
c. dobândit în copilărie

190. Inconștientul are un conținut:

a. exclusiv afectiv-emoțional
b. exclusiv cognitive c. mixt
191. În definirea psihologică a conștiinței, esențială este:
a. dimensiunea teleonomică
b. dimensiunea etică

192. Care dimensiune este esențială în definirea psihologică a conștiinței?

a. dimensiunea cognitivă
b. dimensiunea motivațională

193. În sens extins, activitatea este un raport între individ și mediul ambiant, care presupune:
a. un consum energetic cu finalitate adaptativă
b. condiții optime de viață

194. În sens extins, activitatea este un raport între individ și mediul ambiant, care presupune:
a. asigurarea satisfacerii trebuințelor individului
b. determinare afectiv- emoțională

195. În sens extins, activitatea este un raport între individ și mediul ambiant, care presupune:
a. o dimensiune etică
b. asigurarea supraviețuirii și perpetuării speciei

196. În sens restrâns, activitatea este unitatea funcțional-dinamică a următoarelor componente:

a. nevoie-motiv-scop
b. motiv-scop-mijloc
c. nevoie-motiv-obiectiv

197. Ca obiect de studiu al psihologiei, activitatea poate fi abordată la două niveluri:

a. la nivel situațional concret și categorial generic
b. la nivel situațional concret și abstract antagonic

198. Care sunt reprezentanții psihologiei behavioriste?

a. J. Watson si B. F. Skinner
b. C. Rogers si J. Piaget
c. C. G. Jung și Alfred Adler

199. Care sunt fondatorii psihologiei umaniste?

a. C. Tolman și J. Watson
b. A. Maslow și C. Rogers
c. H. Pieron și C. G. Jung

200. Psihologia și-a inaugurat statutul de știință independentă, fixându-și ca obiect de studiu exclusiv:
a. sfera conștiinței
b. studiul comportamentului
c. sfera inconștientului
d. studiul stimul-răspuns

201. În viziunea lui Sigmund Freud, componenta esențială a vieții psihice a omului este:
a. conștientul
b. subconștientul
c. inconștientul

202. În concepția lui Pierre Janet, psihologia conduitei trebuie să includă:

a. o dimensiune genetică
b. o dimensiune a mediului
c. o dimensiune a educației

203. Conduita se manifestă sub mai multe forme. Ce forme de conduită a identificat Daniel Lagache?
a. conduitele exterioare; conduitele spontane sau provocate
b. conduitele interioare; conduite conștiente și inconștiente

204. Caracteristic etapei cunoașterii preștiințifice este faptul că:

a. informațiile și explicațiile despre fenomenele psihice se constituiau pe baza experiențelor cotidiene
b. informațiile și explicațiile despre fenomenele psihice se transmiteau pe calea cercetărilor sistematice concrete
205. În etapa cunoașterii preștiințifice:
a. informațiile și explicațiile despre fenomenele psihice se transmiteau pe baza unor studii individuale ale
interacțiunii și intercondiționării
b. informațiile și explicațiile despre fenomenele psihice se transmiteau de la o generație la alta, sub forma
ritualurilor

206. Dintre afirmațiile următoare despre percepție, una este FALSĂ:

a. Prin activismul său, percepția apare ca fiind un mecanism reglator, esențial al activității adaptative
b. Percepția reflectă proprietăți esențiale amalgamate cu proprietăți neesențiale, accidentale ale obiectelor și
fenomenelor
c. Cercetările arată că intensitatea puternică a stimulului este cea mai favorabilă și asigură o percepție optimă
d. Actul perceptiv este îngreunat de complexitatea, noutatea, incongruitatea stimulilor

207. În procesul general al evoluției cunoașterii psihologice, etapa cunoașterii preștiințifice coincide cu:
a. desprinderea psihologiei de filosofie
b. elaborarea primelor sisteme filosofice
c. perioada în care omul a devenit conștient de sine

208. Ce caracter prezintă funcția de autoreglare a conduitei?

a. activ și selectiv
b. integrativ
c. integrator

209. Ce este situația problematică?

a. un decalaj între cerințe și posibilități
b. dificultatea în anticiparea soluției

210. Funcția de activare internă și de semnalizare a dezechilibrului psihologic sau fiziologic este specifică:
a. trebuințelor
b. emoțiilor
c. convingerilor

211. Balanța motivațională este dată de raportul între:

a. nivelul ierarhic al motivelor proprii
b. nivelul ierarhic al motivelor celorlalți
c. echilibrul fiziologic și cel psihologic

212. Motivele sunt:

a. întotdeauna conștiente
b. întotdeauna inconștiente
c. uneori conștiente, uneori inconștiente

213. Nesatisfacerea cărora din structurile motivaționale de mai jos duce la cele mai severe perturbări ale echilibrului
funcțional al personalității:
a. interesele
b. trebuințele
c. idealurile

214. Timiditatea este o trăsătură:

a. dobândită
b. ereditară
c. de caracter

215. Intensitatea motivului este determinată de:

a. voința subiectului
b. semnificația sau valoarea obiectului

216. Limbajul verbal:

a. este înnăscut
b. apare și se dezvoltă spontan
c. se formează și se dezvoltă în relația de comunicare a copilului cu adultul

217. Latura fizică a limbajului verbal este dată de:

a. mulțimea mesajelor care se transmit
b. mulțimea sunetelor articulate (fonemelor)

218. Latura fizică a limbajului verbal este dată de:

a. mulțimea regulilor gramaticale
b. mulțimea literelor (grafemelor)

219. Comunicarea verbală are o desfășurare:

a. simultană
b. simultan-serială
c. serială

220. Limbajul verbal:

a. există și funcționează în paralel și independent de procesele psihice specifice
b. integrează și mediază realizarea celorlalte procese psihice
c. maschează gândurile și trăirile emoționale

221. În creionarea profilului psihologic al atenției unei persoane, trebuie luate în considerare următoarele
note diferențiatorii:
a. tipul de sistem nervos și ambianța în care se desfășoară activitatea atenției
b. profilul caracterial și aspirațiile subiectului
c. acuratețea canalului de comunicare dintre emițător și receptor

222. Titchener afirmă despre atenție că reprezintă:

a. „act motor”
b. „aspect activ selectiv al percepției”
c. „nervul întregului sistem psihologic”

223. Procesele afective complexe beneficiază de un grad mare de:

a. eficiență și organizare
b. conștientizare și intelectualizare
c. autonomie și efort voluntar

224. Aspirațiile și idealurile sunt motive:

a. homeostatice; pozitive și negative
b. de schimbare-dezvoltare; pozitive și negative

225. Una dintre următoarele afirmații referitoare la comunicare și limbaj este FALSĂ:
a. Cele două fenomene sunt indisolubil legate între ele
b. Comunicarea şi limbajul constituie mecanismele psihice prin care individul îşi reglează propria sa conduită, dar şi
conduita altora
c. Limbajul are o sferă mai largă decât comunicarea

226. Una dintre următoarele afirmații despre senzație este ADEVARATĂ:

a. Senzația este expresia energiilor specifice ale organelor de simț.
b. Senzația ne permite să deosebim un obiect de altul.
c. Senzația este un model informațional bidimensional.
d. Senzația este un model informațional unidimensional.

227. Una dintre afirmațiile referitoare la rolurile comunicării la nivel social este FALSĂ:
a. Menține neschimbată ordinea ierarhică a grupurilor.
b. Satisface nevoia exteriorizării emoțiilor.
c. Favorizează descoperirea de sine prin raportare la ceilalți.

228. Balanța motivațională este dată de raportul între:

a. echilibrul fiziologic și cel psihologic
b. nivelul ierarhic al motivelor proprii
c. nivelul ierarhic al motivelor celorlalți

229. Cele mai severe perturbări ale echilibrului funcțional al personalității sunt deter- minate de nesatisfacerea:
a. convingerilor
b. concepției despre lume și viață
c. trebuințelor

230. În funcție de sursa generatoare, vorbim despre o motivație:

a. intrinsecă și extrinsecă
b. verbală și gestuală
c. pozitivă și negativă

231. Care sunt procesele psihice reglatorii?

a. percepția, memoria, gândirea
b. atenția, motivația, voința
c. senzația, percepția, reprezentarea

232. Dintre procesele psihice reglatorii fac parte:

a. afectivitatea, voință, atenția
b. senzația, percepția, reprezentarea
c. memoria, imaginația, gândirea

233. Rolul expresiilor emoționale este:

a. de comunicare, de influențare a conduitei altora
b. de accentuare sau diminuare a însăși stării afective
c. ambele afirmații sunt false
d. ambele afirmații sunt adevărate

234. Care afirmație despre expresiile emoționale este ADEVARATĂ:

a. Expresiile emoționale sunt izolate, nu se corelează și nu se subordonează stărilor afective.
b. Expresiile emoționale se învață, se pot provoca și dirija voluntar, conștient se pot simula și folosi convențional.
c. Expresiile emoționale au rol în reglajul voluntar deficitar.

235. Care afirmație despre afectivitate este ADEVARATĂ:

a. Afectivitatea este o cauză și o condiție necesară pentru memorie.
b. Afectivitatea este latura dinamico-energetică a personalității.
c. Afectivitatea face parte din rândul mecanismelor psihice stimulator-energizante.

236. Care afirmație despre voință este FALSĂ:

a. Voința este suma dintre afectivitate și gândire.
b. Voința este forma superioară de reglaj psihic.
c. Voința este, în concepție filosofică, o „forța universală primordială".

237. Care afirmație despre atenție este FALSĂ:

a. Atenția este una dintre funcțiile psihice care intervin în tratarea informațiilor.
b. Atenția și vigilența sunt unul și același lucru.
c. Atenția presupune o desfășurare procesuală și o structură relațională.

238. Care afirmație despre atenție este ADEVARATĂ:

a. În procesul atenției omul reacționează cu întreaga ființă.
b. Atenția este considerată componenta bazală, infrastructurală a psihicului și nota lui definitorie.
c. Cele trei note definitorii ale atenției sunt orientarea, concentrarea și atitudinea premergătoare.

239. Care sunt etapele structurale ale actului voluntar?

a. Prepararea, incubația, iluminarea, elaborarea, verificarea.
b. Conceperea situației, deliberarea, decizia, execuția.
c. Ambele afirmații sunt adevărate.
d. Ambele afirmații sunt false.

240. Care afirmație despre imaginație este FALSĂ:

a. Imaginația are un caracter dezadaptativ.
b. Imaginația este un mecanism psihic specific uman.
c. Imaginația este determinată de realitatea înconjurătoare.

241. Vorbind despre rolul imaginației in psihologie, următoarea afirmație este ADEVARATĂ:
a. Psihanaliza a redus simbolurile imaginative la gândire.
b. Psihanaliza a redus simbolurile imaginative la reprezentare.
c. Psihanaliza a redus simbolurile imaginative la libido.

242. Care afirmație despre imaginație este FALSĂ:

a. Imaginația tinde spre plenitudine intuitivă, spre imagini eliberate de orice reglementare.
b. Imaginația tinde spre polarizări conceptuale, spre construcție ideațiunile, teoretică, prin raționament.
c. Imaginația se joacă liber cu realitatea, nu o abandonează total.

243. Care afirmație despre imaginație este FALSĂ

a. Imaginația operează mai ales inductiv-deductiv.
b. Imaginația se caracterizează prin spontaneitate și plasticitate.
c. Imaginația este capabilă să creeze numeroase combinații noi din elementele anterioare, dar nu poate crea niciun
element nou.

244. Una dintre următoarele afirmații referitoare la relația dintre memorie și imaginațieeste FALSĂ:
a. Memoria este pentru imaginațiepunctul de plecare, dar șipunctul de sosire.
b. Imaginația este pentru memorie un factor restructurator.
c. Ambele afirmații sunt false.
d. Ambele afirmații sunt adevărate.

245. Una dintre următoarele afirmații referitoare la relația dintre memorie și afectivitateeste FALSĂ:
a. Pentru a-și recăpăta dimensiunea constructivă, imaginația trebuie să facă efortul de a se elibera de sub tutela
emoției.
b. Încărcătura afectivă a imaginației poate avea repercusiuni importante, uneori chiar grave, asupra întregii vieți
psihice.
c. Ambele afirmații sunt adevărate.
d. Ambele afirmații sunt false.

246. În funcție de mecanismele psihice în care își are originea, vorbim despre o motivație:
b. volitivă și senzitivă
c. afectivă și cognitivă

247. În funcție de stimulii care acționează, vorbim despre o motivație:

a. continuă și discontinuă
b. pozitivă și negativă

248. În funcție de stimulii care acționează, vorbim despre o motivație:

a. cognitivă și afectivă
b. individuală și colectivă

249. În funcție de stimulii care acționează, vorbim despre o motivație:

a. generală și esențială
b. intrinsecă și extrinsecă

250. Afectivitatea ocupă o poziție de interfață între:

a. cogniție și motivație
b. individ și grup

2.1 Întrebări cu răspuns adevărat sau fals Indicați dacă enunțul este adevărat sau fals
1. Dezvoltarea cognitivă este prin excelență un proces social.
2. În teoria lui Vigotsky cultura joaca un rol major.
3. Piaget propune ideea conform căreia toate cunoștințele au originea socială.
4. Valoarea teoriei lui Vigotsky rezultă din importanța ideii de a trata copiii ca unități izolate.
5. Calculatoarele sunt mecanisme de procesare a informației.
6. Sistemul cognitiv uman este un mecanism de procesare a informației.
7. Procesele informaționale sunt analoage hardware-ului unui calculator.
8. Structurile informaționale reprezintă programele necesare pentru operarea sistemului.
9. Odată cu vârsta scade cantitatea de informație preluată de registrul senzorial.
10. Reprezentările pot fi modificate și prelucrate așa cum dorește individul.
11. Atunci când copiii utilizează pentru prima dată cuvintele, ei fac acest lucru doar în prezența obiectului numit.
12. Dintre toate desenele copiilor, cel mai uzual este cel al figurii umane.
13. Gândirea este facilitată atunci când aranjam experiențele noastre ordonat și economic.
14. Stima de sine include ideile, judecățile, evaluările cu privire la propria persoană.
15. Imaginea de sine se evaluează cu ajutorul chestionarului „Cine sunt eu”.
16. Scopul părintelui autoritar este menținerea liniștii cu orice preț.
17. Scopul părintelui inconsecvent este obținerea supunerii stricte.
18. Scopul părintelui hiperprotector este să protejeze adolescentul.
19. O cale importantă de cunoaștere a conceptului de sine este Chestionarul Rosenberg.
20. S. Freud și psihanaliștii susțin că semnul maturității este capacitatea de a iubi și de a munci.
21. Sub raport psihologic, adolescența se caracterizează prin hipersensibilitate.
22. Adolescentul se află în stadiul superior al dezvoltării intelectuale, cel al operațiilor formale, care permite o
combinatorică abstractă.
23. Adolescența este vârsta majoratului civil şi a integrării în viața socială.
24. Adolescentul poate raționa amplu inductiv, apoi deductiv, adică logic.
25. Preșcolarul își formează câteva obișnuințe igienice care rămân pentru toată viața.
26. În perioada adolescenței, zona limbajului se leagă funcțional de toate celelalte arii senzoriale
și motorii.
27. În perioada preșcolarității, gândirea este degajată de planul acțiunii concrete și de planul direct efectiv.
28. Calculatorul și învățarea în grup are efect nefavorabil în plan cognitiv.
29. Calculatorul și învățarea în grup are efecte benefice în procesul de socializare.
30. În școlaritatea mică sunt specifice monologul propriu-zis și monologul colectiv.

31. Delimitarea domeniului problematic se referă la:

1. cerința gnoseologică
2. cerința ontologică
3. cerința epistemologică

32. Abordarea unui domeniu printr-un sistem de metode specifice se referă la:
1. cerința epistemologică
2. cerința gnoseologică
3. cerința praxiologica

33. Formularea în legătură cu domeniul problematic a unor concepte, principii şi legi, care pe fondul legilor generale să
surprindă aspectele specifice vârstelor la care se referă înseamnă:
1. cerința epistemologică
2. cerința gnoseologică
3. cerința praxiologică

34. Cele mai importante contribuții la psihologia dezvoltării le-au adus cercetătorii în domeniul psihologiei
copilului:
1. H. Wallon, E. Fischbein, S. Freud, C. Rogers
2. E. Claparede, A. Gessel, Ch. Buhler, J.Piaget.

35. Între paradigmele stadialității, paradigme formulate de psihologia genetică a lui Piaget cu privire la stadialitate, se
admite ideea că:
1. stadialitatea e logică
2. succesiunea stadiilor este obligatorie
3. extinderea stadiilor este constantă

36. Paradigme formulate de psihologia genetică a lui J. Piaget cu privire la stadialitate admit ideea că:
1. stadiile interacționează
2. extinderea stadiilor este diferită a. 1+2

37. Diagnoza este nivelul:

1. posibil până la care va evalua pe termen scurt o persoană
2. posibil până la care va evalua pe termen mediu o persoană
3. la care se găsește în momentul dat o calitate psihică.

38. Diagnoza urmărește:

1. orientarea către anumite tipuri de probleme
2. nivelul la care se găsește în momentul dat un proces psihic
3. anumite procese psihice, astfel încât să se găsească momentul optim de intervenție a. 1+2+3

39. Prognoza stabilește:

1. direcțiile posibile în care va evolua pe termen scurt o persoană
2. direcțiile posibile în care va evolua pe termen mediu o persoană.
40. Alegerea tipului de chestionar va depinde de:
1. scopul căruia îi servește
2. condițiile de administrare

41. Prima revistă specializată în domeniul psihologiei dezvoltării se numea:

1. Pedagogical Seminary 2. Cognitive Development

42. Aceleași cauze produc:

1. efecte diferite la diferiți indivizi în aceleași momente
2. efecte diferite la același individîn aceleași momente
3. efecte diferite la același individ în momente diferite a. 1+2

43. Psihologia inteligenței umane dezvoltată de J. Piaget poartă numele de:

a. teoria cognitivist constructivistă
b. teoria cognitiv-comportamentală
c. teoria psihosocială

44. Condițiile care influențează efectele țin de:

1. mediul biologic, social
2. aspecte inhibitive ale ambianței sociale
3. aspecte stimulative ale ambianței sociale a. 1+2

45. Cuvântul care lipsește din definiția „Ereditatea este acea însușire fundamentală a materiei vii de a transmite de
la o generație la alta...de specificitate ale speciei sub forma codului genetic”.
1. comportamentul
2. aptitudinile
3. mesajul
4. potențialul

46. Există momente optime de intervenție îninfluențarea sau modelarea unor predispoziții?
1. legate de mers
2. legate de limbaj
3. legate de dezvoltarea operațiilor gândiri

47. Completați spațiul rămas liberdin textul următor cu „Ereditatea este un dat care se exprimă în momente de
vârstă sau rămâne latent toată viața în absența factorului activator.”
1. prin unicitate
2. diferit
3. printr-o aptitudine

48. Pentru dezvoltarea intrauterină discuțiile se poartă în raport cu două aspecte:

1. organizarea sistemelor și organelor fundamentale biologice ale viitorului copil
2. modul de a se hrăni al embrionului

49. Există anomalii ce pot fi înregistrate pe toată perioada dezvoltării intrauterine:

1. microcefalia
2. hidrocefalia

50. Efectele negative ale alcoolului în perioada sarcinii pot dezvolta la copii sindromul alcoolic fetal (FASfetal alcohol
syndrome). La nivel psihic, copiii născuți cu FAS au:
1. întârziere mentală
2. malformații și debilitate generală
3. hiperactivitate
4. funcționare deficitară a reflexelor
51. Sindromul Down este un exemplu de:
1. aberație cromozomială imediat după concepție
2. rezultă în apariția unui al treilea membru la perechea cromozomială 21-
3. apare doar la bărbați şi devine evident după pubertate a. 1+2

52. Medicii evidențiază prin argumente ideea independenței existențiale a fătului. Reacțiile lui sunt:
1.bătăi ale cordului la 7 săptămâni
2.agitație difuză în primele 9 săptămâni
3.mișcări respiratorii la 12săptămâni
4.mișcări ale traiectului digestiv la 13 săptămâni si 14 săptămâni

53. Medicii evidențiază prin argumente ideea independenței existențiale a fătului. Reacțiile lui sunt:
1. mișcări ale traiectului digestiv la 13 săptămâni
2. mișcări de poziționare a fătului şi membrelor la 14 săptămâni

54. Prematuritatea funcțională propriu-zisă se caracterizează prin:

1. nașterea înainte de termen, greutate între 1500-2000 grame
2. dezvoltare nervoasă normală
3. insuficiența dezvoltării cerebrale

55. Efectele negative ale alcoolului în perioada sarcinii pot dezvolta la copii sindromul alcoolic fetal ( FASfoetal alcohol
syndrome). La nivel fizic, copiii născuți cu FAS au:
1. statură mică, cap mic
2. maxilarul slab dezvoltat
3. distanță mare între ochi şi un nas scurt

56. Copiii născuți de mame care fumează mult sunt în general:

1. mai mici, pentru că nicotina produce constricția fluxului sangvin
2. surzi și cu handicap mental, reprezentând unul din cei mai periculoși agențipe care ii poate întâlni copilul

57. La naștere nou-născutul are următoarele caracteristici:

1. capul un sfert din înălțimea totală
2. șase zone osoase moi numite fontanele care permit creșterea în volum a cutiei craniene

58. La naștere nou-născutul are următoarele caracteristici:

1. poziția este pliată fetal
2.membrele sunt lungi
3. sistemul nervos imperfect şi cu program redus de funcționare

59. Caracteristicile nou-născutului în primele trei luni sunt:

1. două zone osoase moi, numite fontanele
2. pielea albă
3. lungimea 45 – 55 cm

60. Primul țipăt marchează:

1. că este viabil
2. un fenomen complex determinat de un șir de fenomene cum ar fi umplerea bruscă a plămânilor cu aer
3. primul contact cu o năvală de impresii vizuale, auditive, termice, kinestezice

61. Senzațiile gustative ale nou-născutului se asociază:

1. trebuinței biologice de hrană
2. trebuinței biologice de apărare
3. trebuinței biologice de acomodare

62. Senzațiile gustative ale nou-născutului determină reacții la gusturile fundamentale diferite de reacțiile adultului,
și anume:
1. o sensibilitate slabă la dulce și acru, şi mărită la sărat şi amar
2. o sensibilitate mărită la dulce și acru, și slabă la sărat și amar

63. Senzațiile tactile ale nou-născutului sunt neuniforme în diferite zone:

1. mai mare pe spate și coapse
2. mai mică în palme și tălpi
3. mai mare în obraji și pleoape
64. Sensibilitatea nou-născutuluila durere este:
1. mai mare decât a adultului
2. mai mică decât a adultului

65. Sensibilitatea termică determină la nou-născuți:

1. reacții de neplăcere la cald, iar la frig reacții organice, manifestate prin plâns
2. reacții de plăcere la cald, iar la frig reacții de neplăcere, manifestate prin plâns
66. La un nivel general, tipul de sunet care atrage cel mai mult atenția bebelușului este:
1. vocea umană, preferând vocea feminină
2. vocea umană, preferând tonuri caracterizate prin intonație exagerată, tonuri mai înalte și multe ridicări şi coborâri
ale vocii

67. Viața unui copil începe:

a. din momentul concepției
b. de la naștere

68. Între 3 si 6 luni apare:

1. mirarea
2. uimirea la vederea unei jucării
3. uimirea la vederea unei persoane noi a. 1+2

69. Între 3 si 6 luni frica este legată mai ales de:

1. prezența persoanelor străine
2. prezențajucăriilor ciudate

70. Curiozitatea bazată pe reflexul de orientare, care este un indice al inteligenței, trebuie întotdeauna satisfăcută?
1. da, trebuie satisfăcută
2. nu trebuie satisfăcută

71. După 5 luni se menține plânsul ca expresie a:

1. durerii
2. protestului
3. fricii

72. Primele mișcări sunt ale:

1. capului şi gâtului
2. spatelui și degetelor

73. Pentru intervalul șase-doisprezece luni există câteva caracteristici importante. Astfel, se observă:
1. ritm accelerat al dezvoltării psihice, ca urmare a îmbogățirii relațiilor cu adultul
2. apariția stărilor de intensă sociabilizare
3. are loc dezvoltareaanalizatorilor cu potențialitate de lucru

74. Pentru intervalul șase-doisprezece luni există câteva caracteristici importante. Astfel, se observă:
1. apariția și dezvoltarea bazelor limbajului şi a relațiilor verbale
2.modificarea raportului somn-veghe

75. Pentru intervalul de vârstă șase-doisprezece luni, memoria constituie:

1. o modalitate principală de echilibrare cu mediul
2. o modalitate de valorizare a experienței anterioare
3. evocarea selectivă voluntară

76. În funcție de distanța individului cu care interacționează, vorbim de un mediu proximal și distal. În cadrul
mediului proximal intră:
1. obiecte
2. persoane fizice

77. Mediul distal este:

1. cel aflat la distanță mai mică sau mai mare, ce poate fi adus în apropiere prin mijloace mass- media
2. totalitatea elementelor cu care copilul intră în relație la o vârstă dată

78. J. Piaget identifică câteva conduite ale intervalului de vârstă 9-12 luni, și anume:
1.conduita suportului
2.conduita sforii
3.conduita de intruziune

79. Complexul de hospital – este legat de lipsa afecțiunii materne, afecțiune care are la această vârstă valoare
vitală, echivalentă cu alimentul.
1. este legat de lipsa afecțiunii materne
2. apare atunci când separația mamă-copil e mai mare de o lună

80. Dezvoltarea sociabilizării la copiii până la un an, se realizează prin raportarea la adulți
și la alți copii, văzându-se:
1. o atracţie către adulţii şi copii mai mari
2. o respingere a celor mai mici care declanșează complexul de intruziune, cu forme agresive de manifestare

81. Prima condiţie, în ceea ce priveşte educaţia pentru intervalul de vârstă de până la un an, se raportează la:
1. respectarea unui regim concret de viaţă, ritmic
2. jocuri care să includă mișcare
3. jucării care să nu poată fi dezmembrate
4. jocul să se desfășoare cu un ton mai ridicat, pentru a putea fi înțeles

82. Etapa inteligenţei senzorio-motorii definită de J. Piaget se desfășoară în intervalul:

1. 0-2 ani
2. 1-3ani
3. 3-6/7 ani

83. Cum comunică copilul cu adultul între 1 și 3 ani?

1. comunică cu plăcere
2. nu comunică cu plăcere

84. La 3 ani copilul poate:

1. merge pe tricicletă
2. merge înainte și înapoi
3. sări într-un picior

85. La 3 anicopilul poate:

1. face o legătură între obiecte și mișcări pregătindu-și prinderile obiectelor lansate
2. tăia hârtii
3. înșira mărgele mari

86. Caracteristica de bază a memoriei pentru copilul cu vârsta până la trei ani este:
1. selectivitatea
2. caracterul voluntar
3. posibilitatea de a reține pentru mai mult timp informația

87. Durata concentrăriila 3 ani este:

1. de 15 minute
2. de 45 minute

88. Bâlbâiala este destul de frecventă între:

1. patru și cinci ani
2. doi și trei ani

89. Cine este considerat părintele psihologiei dezvoltării:

1. Stanley Hall
2. Arnold Gessel
3. Jean Piaget

90. Între 0 și 2 ani activitatea copilului este controlată dominant de:

1. Emisfera cerebrală stângă
2. Emisfera cerebrală dreaptă

91. Când recunoaște copilul prozodia specifică limbii lui:

1. 3-4 luni
2. 6-8 luni
3. primele zile după naștere

92. Cine este adeptul ideii „ontogeneza repetă filogeneza”:

1. Stanley Hall
2. J. Piaget
3. G. Jung

93. Stadiul senzoriomotor se organizează în:

1. trei substadii
2. în cinci substadii
3. în șase substadii
4. în patru substadii

94. Reacțiile circulare secundare sunt:

1. comportamente cu scop
2. comportamente sănătoase

95. Reacțiile circulare secundare coordonate apar între:

1. 4 și 5 luni
2. 7 și 8 luni
3. 9 și 12 luni
4. 12 și 18 luni

96. Printre reflexele înnăscute ce au intrat în atenția lui Piaget au fost:

1. reflexul suptului, reflexul mersului
2. reflexul căutării,reflexul apucatului
3. reflexul suptului, reflexul apucatului

97. La sfârșitul primului an de viață gândirea copilului este dominată în totalitate de:
1. realism
2. acțiunea concretă cu obiectele
3. operații logico-matematice

98. Jocul simbolic este o caracteristică a copilului de la:

1. 2 la 4 ani
2. 5 la 6 ani
3. 7 la 10 ani

99. Stadiul senzoriomotor se încheie în jurul vârstei de:

1. 1 an
2. 2 ani
3. 3 ani

100. Conform teoriei lui Piaget, noțiunea de obiect:

1. este înnăscută
2. se formează

101. Perioada de la 1 la 3 ani, din perspectiva lui Piaget, este caracterizată de:
1. stadiul senzorimotor
2. debutul stadiului preoperațional
3. încheierea stadiului preoperațional a. 1+2

102. Reacțiile circulare terțiare apar între vârstele de:

1. 3 și 4 luni
2. 9 și 12 luni
3. 12 și 18 luni

103. Scopul părintelui autoritar este:

1. obținerea unei supuneri stricte
2. protejeze adolescentul de riscul dezaprobării celorlalți
104. Efectele stilului autoritar de comunicare asupra adolescentului includ consecințele de genul:
1. adolescentul nu învață cum să ia decizii
2. adolescentul nu va putea tolera ușor regulile

105. În stilul inconsecvent, scopul părintelui este:

1. evitarea conflictelor
2. menținerea liniștii în familie cu orice preț
106. Efectele stilului inconsecvent pot include următoarele:
1. adolescentul învață cum să-i manipuleze pe ceilalți
2. va fi puțin sensibil la sentimentele celorlalți

107. Ce reflex se manifestă la un zgomot puternic sau la o mișcare neașteptată de lăsare a copilului să cadă câțiva
centimetri în timp ce este ținut în brațe?
1. reflexul de bază
2. reflexul Moro
3. reflexul Babinski

108. Recepția senzorială începe în perioada:

1. intrauterină
2. la naștere

109. Scorul APGAR se da:

1. La 1 minut după naștere
2. La o ora după naștere

110. Alcoolul în timpul sarcinii cauzează:

1. Întârzieri în creștere, malformații faciale și corporale
2. Circumferința craniană mică și tulburare hiperkinetică

111. Stadiul embrionar este:

1. de la fertilitate la 2 săptămâni
2. de la 8 săptămâni la naștere
3. de la 2 la 8 săptămâni

112. Starea de activare reprezintă:

a. Perioada de somn activ a nou-născutului.
b. O stare de agitație a nou-născutului.
c. Starea fiziologică și comportamentală a sugarului în orice moment dat din ciclul periodiczilnic de veghe, somn și
activitate.

113. Majoritatea nou-născuților dorm aproximativ:

a. 90% din somn (22 ore pe zi)
b. 75% din somn( 18 ore pe zi)
c. 50% somn(12 ore pe zi)

114. Dislexia reprezintă o tulburare de dezvoltare în care:

a. Achiziția capacității de a citi este substanțial mai scăzută decât preconizează IQ sau vârsta.
b. Copilul prezintă probleme de pronunție (articulare), care constau în imposibilitatea emiterii corecte a unuia
sau a mai multor sunete.

115. Care sunt senzațiile care se dezvoltă cel mai mult în primele săptămâni?
a. văzul și auzul
b. auzul și gustul
c. gustul și mirosul
d. mirosul și văzul

116. Completați fraza următoare: Ceea ce face un bebeluș depinde de dezvoltarea .... .
a. părintelui său
b. mediului său
c. creierului său

117. În dezvoltarea creierului un rol important îl are:

a. stimularea de tip feedback
b. stimularea auditivă și vizuală, deopotrivă
c. stimularea de tip vizual, auditiv, olfactiv, gustativ

118. Complexul de hospital se referă la:

a. izolarea în spital
b. lipsa îngrijirii medicale
c. lipsa afecțiunii materne

119. În educarea copiilor se evită:

a. limitarea
b. „nu-ul“ ferm
c. limitarea și „nu-ul ferm”

120. Pentru intervalul de vârstă 1-3 ani este important:

a. păstrarea regimului zilnic de odihnă
b. păstrarea regimului zilnic de masă
c. păstrarea regimului zilnic de odihnă și masă

121. Jocul ca recreere reprezintă:

a. element stimulativ al dezvoltării
b. element de distracție și activitate recreativă

122. Copiii crescuți fără nicio constrângere:

a. nu vor putea suporta nicio frustrare
b. vor fi nemulțumiți
c. nu vor putea suporta nicio frustrare și vor fi veșnic nemulțumiți

123. Educația în grădinițele Montessori includ elemente precum:

a. procesul educațional se desfășoară cu ușile deschise
b. învățarea prin descoperire
c. copilul învață în maniera lui preferată și ritm propriu

124. „Vârsta de aur a copilăriei” este denumit stadiul cuprins între:

a. 3 ani – 6/7 ani
b. 6/7 ani – 10 ani

125. În perioada preșcolară, legătura cu covârstnicii, îl pune pe copil în relații de:

a. confruntare în condiții egale
b. colaborare în condiții egale

126. Este adevărată afirmația: „Câteva obișnuințe igienice formate în perioada preșcolarității rămân pentru
toata viața?”
a. Da
b. Nu

127. În stadiul preșcolar, cele două emisfere cerebrale își exprimă:

a. simetria în funcționalitate
b. asimetria în funcționalitate

128. Principala caracteristică a gândirii preșcolarului este:

a. imaginația
b. reversibilitatea
c. intuitivitatea

129. Care din caracteristicile următoare sunt proprii copilului de 3-4 ani:
a. animismul și magismul
b. magismul și negativismul
c. pozitivismul și animismul

130. Ca structurare de ansamblu, la preșcolarii mici și mijlocii domină limbajul:

a. contextual
b. situativ
c. obiectual

131. Completează fraza:

Creierul are capacitatea de a se de factorii de stres interni și externi
a. proteja
b. îndepărta
c. elibera

132. Interacțiunile umane creează conexiunile nervoase ce stau la baza:

a. dezvoltării psihice
b. minții umane
c. dezvoltării cognitive
d. memoriei

133. Suferința trăită în copilăria mică creează tipare și căi neuronale ce îl pot face:
a. un adult frustrat
b. vulnerabil ulterior
c. un adolescent cu o stimă de sine scăzută

134. Copilul se naște:

a. cu un program cognitiv ereditar
b. programat genetic

135. Experiența pe care copilul o trăiește cu figura de atașament este determinantă:

a. pentru organizarea întregului sistem
b. pentru organizarea sistemului cognitiv
c. pentru organizarea sistemului emoțional

136. În maturizarea creierului este foarte importantă achiziția:

a. mersului
b. limbajului
c. gândirii

137. Centrii limbajului la adult sunt plasați:

a. pe emisfera dreaptă
b. pe emisfera stângă
c. pe întregul creier

138. Până în jurul vârstei de 1 an, copilul răspunde la stimulările verbale:

a. cu ajutorul emisferei drepte
b. cu ajutorul emisferei stângi
c. cu ajutorul întregului creier

139. În maturizarea creierului o importantă implicare o au:

a. producția de hemoglobine
b. hormonii
c. glandele hipofiziene

140. Aria motorie subcorticală este matură la:

a. 3 luni
b. 6 luni
c. 9 luni

141. Aria vizuală subcorticală este matură la:

a. 3 luni
b. 6 luni
c. 9 luni

142. Aria subcorticală emoțională, care girează comportamentele de apropiere/evitare, este matură la:
a. naștere
b. 3 luni
c. 6 luni
d. 9 luni

143. Procesele de planificare a acțiunii sunt localizate predominant:

a. în emisfera stângă
b. în emisfera dreaptă
c. în lobul frontal
d. în lobul prefrontal

144. Zâmbetul bebelușului la 4 luni este:

a. un comportament social controlat
b. un comportament social necontrolat

145. Copilul orb zâmbește până în jurul vârstei de:

a. 1-2 luni
b. 2-3 luni
c. 4-5luni
d. 6-7 luni

146. Creierul copilului este:

a. la naștere imatur
b. la naștere matur

147. Dezvoltarea creierului atinge punctul maxim în jurul vârstei de:

a. 1an
b. 3 ani
c. 7 ani
d. 25 ani

148. Zona lobilor frontali se maturizează în jurul vârstei de:

a. 7 ani
b. 11 ani
c. 14 ani
d. 25 ani

149. Creierul este un organ social care se dezvoltă și funcționează în interacțiune cu:
a. mediul
b. educația
c. ereditatea
d. alte creiere

150. Viața psihică și funcționarea organismului până la 1 an sunt dominate de:

a. emisfera stângă
b. emisfera dreaptă
c. cortexul cerebral
d. sistemul limbic

151. Creierul este o parte a sistemului nervos care controlează:

a. sistemul psihic uman
b. sistemul fiziologic
c. întregul organism

152. În jurul vârstei de doi ani apare:

a. jocul de manipulare
b. jocul de explorare
c. jocul simbolic
d. jocul „de-a mama și de-a tata”

153. În jurul cărei vârste apare fascinația pentru jocul „nu te supăra frate”?
a. 3 ani
b. 6 ani
c. 9 ani

154. Care psiholog s-a născut în același an cu L. S. Vigotsky:

a. I. Pavlov
b. I. P. Pavlova
c. J. Piaget
d. S. Freud

155. Teoria care spune că: „dezvoltarea este în esență un proces social” aparține lui:
a. J. Piaget
b. S. Freud
c. L. S. Vigotsky
d. A. L. Luria

156. Care este după părerea lui Vigotsky cel mai important instrument cultural care este transmis copiilor?
a. achizițiile cognitive
b. achizițiile volitive
c. valori ca bun-simț, eficiența, putere
d. limbajul

157. În care perioadă a dezvoltării se va interioriza limbajul?

a. în preșcolaritate
b. în școlaritatea mică
c. în școlaritatea mare

158. Multe cercetări privind natura socială a învățării, influențate de ideile lui Vigotsky, au confirmat faptul că:
a. munca în grup cu ajutorul calculatorului este mai avantajoasă
b. munca individuală cu ajutorul calculatorului este mai avantajoasă

159. După Vigotsky, „zona proximei dezvoltări” reprezintă intervalul dintre:

a. ceea ce știu deja și ceea ce pot să învețe copiii în condiții de îndrumare
b. ceea ce pot și ceea ce li se cere copiilor în condiții de îndrumare
c. ceea ce li se cere și ceea ce vor copiii în condiții de îndrumare

160. Cum se numește autorul termenului de zonă a proximei dezvoltări (ZPD)?

a. Vigotsky
b. Piaget
c. Bandura

161. Termenul de „eșafodare” este introdus de:

a. L. S. Vigotsky
b. J. Piaget
c. D. Wood
d. H. Harlov

162. Completați următoarea frază: Conceptul de „eșafodare” descrie tipul de îndrumare și ajutor pe care adulții îl oferă
copiilor.... .
a. în momente de dificultate
b. în ZPD
c. în mediul distal
d. în mediul proximal

163. Completează următoarea frază: Cele două reguli de .... faptul că, comportamentul adultului este flexibil și se
modifică în mod constant în funcție de acțiunile copilului.
a. eșafodare
b. ale ZPD
c. contingență
d. condiționare operantă

164. Învățarea colaborativă presupune:

a. copii cu niveluri similare de competență
b. un copil care știe mai mult oferă îndrumare celuilalt copil

165. Tutoriatul realizat de copii este cel în care:

a. copii au niveluri similare de competență
b. un copil care știe mai mult oferă îndrumare celuilalt copil
166. Teoria lui Vigotsky și a lui Piaget despre „dezvoltarea cognitivă” este una:
a. complementaraă
b. constructivistă
c. cognitivistă
d. comportamentalistă

167. Copiii mici sunt atenți:

a. la un singur lucru la un moment dat
b. simultan la mai multe aspecte ale stimulilor

168. Amnezia infantilă reprezintă:

a. incapacitatea de a ne reaminti evenimentele care au avut loc în copilărie
b. incapacitatea de a ne reaminti evenimentele care au avut loc în primii ani de viață
c. incapacitatea de a ne reaminti istoria trecută a individului

169. Debutul unor tulburări emoționale grave se instalează cel mai adesea în perioada:
a. preșcolarității
b. școlarității

170. Fondatorul laboratorului de psihologia copilului la Paris este:

a. J. Piaget
b. A. Binet
c. H. Wallon
d. Ch. Buehler

171. În jurul cărei vârste copiii sunt capabili să realizeze operații mentale care implică operarea cu simboluri,
algoritmi, abstractizarea şi raționamentul logic?
a. 7-8 ani
b. 10-11 ani
c. 11-12 ani
d. 12-13 ani

172. Psihologul francez care elaborează un instrument pentru diagnosticarea și caracte- rizarea copiilor cu deficit de
inteligență, și cu dificultăți de învățare în vederea recuperării lor se numește:
a. J. Piaget
b. A. Binet
c. Ch. Buehler
d. H. Wallon

173. Cum se numește psihologul român care a adus contribuții importante în problemele psihologiei copilului și a
vârstnicului?
a. G. Constantin
b. U. Șchiopu
c. E. Verza
d. P.P. Neveanu

174. Care este etapa de vârstă în care apar intense meditații asupra valorilor, se elaborează un sens de viață și
dobândește contururi concepția despre lume și despre viață.
a. copilăria
b. adolescența
c. tinerețea

175. La ce vârsta inteligența se maturizează și atinge un nivel maxim de operativitate?

a. 10-12 ani
b. 14-16 ani
c. 16-18 ani
d. 20-25 ani

176. Atribuirea de „vârsta de aur a copilăriei” este stadiul care se întinde:

a. de la 1-2/3 ani
b. de la 3-6/7 ani
c. de la 7-9/10 ani

177. În perioada preșcolarității, monotonia poate crea:

a. oboseală și nervozitate
b. îngrășare
c. echilibru psihic

178. Principala caracteristică a gândirii preșcolarului este:

a. creativitatea
b. intuitivitatea
c. imaginația

179. Animismul este propriu gândirii:

a. sugarului
b. antepreșcolarului
c. preșcolarului
d. școlarului mic

180. Magismul este propriu gândirii:

a. antepreșcolarului
b. preșcolarului
c. școlarului mic
d. școlarului mare

181. Un principiu al dezvoltării este:

a. dezvoltarea este unitară
b. dezvoltarea este neunitarã
c. dezvoltarea este în progresie lineară
d. dezvoltarea este diferențiată

182. Emoțiile au rol reglator în:

a. dezvoltarea creierului copilului
b. valorizarea cognitivă
c. valorizarea experienței

183. Lipsa hormonului tiroidian conduce la:

a. dezvoltare fizică anormală
b. retard mental masiv
c. idiotism
d. retard mental ușor

184. Maturizarea înseamnă:

a. o supraproducție de terminații
b. o supraproducție de sinapse
c. construirea tecii de mielină

185. În lobul frontal sunt localizate:

a. conceptul de sine
b. respectul de sine
c. procesele de planificare a acțiunii
d. procesul de rezolvare a problemelor

186. Perioadele de maturizare și integrare sunt:

a. dobândite
b. înnăscute
c. tipare de comportamente fixe
d. programate genetic

187. Reflexele sunt un set de tipare:

a. fixe de comportament
b. dobândite
c. înnăscute
d. universale pentru ființa umană

188. Zâmbetul bebelușului este un comportament:

a. reflex inițial
b. manifest de la naștere
c. ce apare ca valoare socială la 2-3 luni
d. ce indică starea de confort
e. reflex dobândit

189. Nou-născuții funcționează:

a. primar
b. secundar
c. predominant cortical
d. predominant subcortical
e. având în primul rând reacții reflexe
f. având reacții dobândite

190. J. Piaget definește inteligența umană ca fiind:

a. cunoștințele despre obiecte și fenomene
b. bagajul informațional care dezvoltă funcțiile cognitive
c. capacitatea de adaptare la situații noi
d. o construcție continuă a unor noi structuri

191. J. Piaget consideră că copilul, aflat în perioada preoperațională, este capabil:

a. să raționeze în termeni pur simbolici
b. sa înțeleagă anumite reguli sau operații
c. de serierea unor elemente în funcție de o singură dimensiune
d. de serierea unor elemente în funcție de două dimensiuni
e. să fie atent la un singur aspect al unei situații la un moment dat
f. să fie atent la mai multe aspecte ale unei situații la un moment dat

192. După teoria dezvoltării stadiale a capacităților cognitive a lui J. Piaget, stadiul operațional cuprinde:
a. stadiul preoperațional
b. stadiul operațiilor concrete
c. stadiul operațiilor formale
d. stadiul operațiilor transformărilor mentale

193. Între 3 și 5 ani, apar:

a. jocurile de manipulare
b. jocurile de explorare
c. jocurile „de-a ascunsul unui obiect la spate”
d. jocurile „de-a grădinița sau de-a școala”

194. La pubertate și adolescență, jocurile cele mai atrăgătoare sunt:

a. jocurile cu reguli
b. jocurile de echipă
c. jocurile culturii

195. Teoria care spune că anumite funcții intelectuale superioare se dezvoltă din expe- riențele sociale ale
individului, face referire la următoarele funcții intelectuale:
a. raționamentul
b. înțelegerea
c. atenția
d. gândirea
e. planificarea
f. reamintirea
196. Completați spațiul rămas liber cu una din variantele de mai jos: În viziunea lui L. S. Vigotsky, instrumentele
culturale sunt .... pe care fiecare societate le-a perfecționat pentru a-i duce mai departe tradițiile, și care, de aceea,
trebuie transmise de la o generație la următoarea.
a. obiectele
b. tradițiile
c. abilitățile
d. porturile

197. Completați spatiile rămase libere din următoarea frază: Conceptul de „eșafodare” descrie tipul de îndrumare
și ajutor pe care adulții îl oferă copiilor. , identificând astfel tipul de
acțiuni necesare pentru promovarea... .
a. în momente de dificultate
b. limbajului
c. învățării
d. în mediul proximal
e. în ZPD
f. în momente de dificultate

198. Eșafodarea este un efort:

a. volitiv
b. contingent
c. colaborativ
d. interactiv
e. cognitiv

199. Conform teoriei lui Vigotsky modelul tutore-ucenic poate încorpora varianta pereche:
a. părinte-copil
b. educator-elev
c. expert-novice de aceeași vârstă

200. Dezvoltarea cognitivă trebuie să fie înțeleasă ca integrare a următoarelor aspecte:

a. culturale
b. sociale
c. emoționale
d. interpersonale
e. individuale

3.1 Întrebări cu variante multiple și întrebări cu răspuns multiplu

1. Psihodiagnoza este domeniul care urmărește:
a. Intervenția în dinamica psihică și personalitatea persoanelor evaluate
b. Obținerea de informații despre dinamica psihică a persoanelor
c. Obținerea de informații despre personalitatea unei persoane

2. Psihodiagnoza este domeniul care folosește ca instrumente:

a. Teste de cunoștințe
b. Teste psihologice
c. Probe docimologice

3. Psihodiagnoza are următoarele funcții:

a. Diagnostica
b. Prognostica
c. Verificarea unor ipoteze științifice

4. Psihodiagnoza, ca activitate sistematică de evaluare psihologică, are următoarele funcții:

a. Formarea unor capacitați de cunoaștere și autocunoaștere
b. Verificarea unor ipoteze științifice
c. Evidențierea cauzelor care au condus spre o anume realitate

5. Psihodiagnoza, prin intermediul evaluării psihologice, permite:

a. Dezvoltarea funcțiilor eului
b. Identificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor aptitudini și abilități psihice
c. Evidențierea cazurilor de abatere de la norma socială
6. Psihodiagnoza, prin intermediul evaluării psihologice, permite:
a. Identificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor aptitudini și abilități psihice
b. Dezvoltarea funcțiilor psihice deficitare
c. Evidențierea cazurilor de abatere în sens pozitiv sau negativ de la normă

7. Caracteristic metodelor moderne de evaluare psihologică este:

a. Aspectul exhaustiv
b. Aspectul integrativ
c. Aspectul dinamic și formativ

8. Evaluarea formativă are ca scop:

a. Relația dintre învățare și potențial
b. Relația dintre învățare și performanță
c. Decelarea acelor factori cognitivi sau de natură non-intelectuală care determină calitatea adaptativă la o situație
problematică

9. Psihodiagnoza este domeniul care urmărește:

a. Obținerea de informații despre dinamica psihică a persoanelor
b. Obținerea de informații despre personalitatea unei persoane
c. Evaluarea formativă să fie centrată mai ales pe proces și nu pe produs

10. Abordarea tradițională a inteligenței viza:

a. Inteligența ca aptitudine
b. Măsurarea psihometrică a inteligenței
c. Inteligența ca abilitate intelectuală generală

11. Diferența între psihodiagnoza tradițională și cea modernă constă în:

a. Accentul în conceptul modern pe procesul cognitiv
b. Accentul în conceptul modern pe produsul cognitiv
c. Accentul în conceptul tradițional pe aspectele formative ale evaluării

12. În abordările teoretice ale inteligenței există:

a. Consens în definirea proceselor inteligenței
b. Poziții teoretice diferite în definirea inteligenței
c. Inconsistența teoretică, indiferent de abordare

13. Dintre teoriile inteligenței fac parte:

a. Abordarea psihometrică
b. Abordarea psihodinamică
c. Abordarea cognitivă

14. Dintre teoriile inteligenței fac parte:

a. Abordarea psihometrică
b. Abordarea constructivistă
c. Abordareagenetică

15. În construirea probelor care măsoară inteligența și abilitățile cognitive, întâlnim următoarele orientări:
a. Inteligența ca dezvoltare
b. Inteligența ca aptitudine
c. Inteligența ca statistică factorială

16. Criteriile care au determinat orientările principaleîn construirea probelor de inteligență și abilități cognitive sunt:
a. Inteligentț ca structură factorială
b. Inteligența ca dezvoltare
c. Inteligența ca proces mnezic

17. Criteriile care au determinat orientările principaleîn construirea probelor de inteligență și abilități cognitive sunt:
a. Inteligența ca aptitudine
b. Inteligența ca proces mnezic
c. Inteligența ca structură factorială
18. Dintre teoriile inteligenței fac parte:
a. Abordarea psihometrică
b. Abordarea umanistă
c. Abordareagenetică

19. Dintre teoriile inteligenței fac parte:

a. Teoria lui Cattell
b. Teoria lui Torrance
c. Teoria lui Sternberg

20. Definirea inteligenței ca dezvoltare se bazează pe principiul:

a. Îmbunătățirii rezultatelor copiilor la aceeași sarcină pe măsura înaintării în vârstă
b. Valorii mediului educațional
c. Comparării vârstei mentale cu vârsta cronologică

21. Dintre teoriile inteligenței fac parte:

a. Teoria lui Spearman
b. Teoria lui Thurstone
c. Teoria lui Rey

22. Inteligența ca aptitudine este definită drept:

a. Capacitate de raportare la situații concrete
b. Proces decizional
c. Capacitate de adaptare la situații noi

23. Inteligența ca aptitudine este definită drept:

a. Capacitate de raportare la situații nedefinite
b. Capacitatea de a rezolva probleme
c. Capacitate de adaptare la situații noi

24. Inteligența ca aptitudine are următoarele caracteristici:

a. Rezultatele obținute de subiecți la aceeași sarcină sunt mai bune pe măsura înaintării în vârstă
b. Presupune capacitatea de adaptare la situații noi și de rezolvare de probleme
c. Este alcătuită din componente de achiziționare de cunoștințe

25. Definirea inteligenței ca aptitudine se referă la următoarele tipuri de inteligență măsurabile prin teste
specifice:
a. Inteligența abstractă
b. Inteligența verbală
c. Inteligența nonverbală

26. Definirea inteligenței ca aptitudine se referă la următoarele tipuri de inteligență măsurabile prin teste
specifice:
a. Inteligența fluidă
b. Inteligența cristalizată
c. Inteligența verbală și nonverbală

27. Controversele legate de coeficientul de inteligență se referă la:

a. Denumirea științifică a coeficientului de inteligență
b. Utilitatea măsurării coeficientului de inteligență
c. Evaluarea și interpretarea coeficientului de inteligență

28. Abordările factoriale ale inteligenței:

a. Propun un număr diferit de categorii de factori în structura inteligenței
b. Propun o structurare ierarhică a factorilor intelectuali
c. Definesc existența unui factor general g indiferent de perspectiva factorială adoptată

29. Abordările factoriale ale inteligenței:

a. Definesc existența unui factor secundar, indiferent de perspectiva factorială adoptată
b. Descriu psihogeneza inteligenței
c. Propun un număr diferit de categorii de factori în structura inteligenței
30. Dintre teoriile inteligenței fac parte:
a. Abordarea psihometrică
b. Abordarea psihodinamică
c. Abordarea genetică

31. Dintre autorii care au dezvoltat teorii factoriale ale inteligenței fac parte:
a. Piaget
b. Spearman
c. Thurstone

32. Dintre teoriile inteligenței fac parte:

a. Abordarea psihometrică
b. Abordarea umanistă
c. Abordarea cognitivă

33. Spearman face parte dintre:

a. Autorii teoriilor moderne ale inteligenței
b. Autorii care recunosc existența unui factor general g al inteligenței
c. Autorii care admit existența și a altor tipuri de inteligență (ex. emoțională), nu doar cognitivă

34. În anul 1927 Spearman propune:

a. Factorul general g al inteligenței
b. Modelul informațional al inteligenței
c. Modelul ierarhic al inteligenței

35. Dintre factorii intelectuali identificați de Thurstone fac parte:

a. Un factor verbal
b. Un factor de memorie
c. Un factor de gândire creativă

36. Dintre factorii intelectuali identificați de Thurstone fac parte:

a. Un factor de gândire creativă
b. Un factor de memorie
c. Un factor verbal

37. Thurstone propune:

a. Modelul radial al inteligenței
b. Modelul multifactorial al inteligenței
c. Modelul ierarhic al inteligenței

38. Teoria inteligenței a lui Guilford propune un model:

a. Ierarhic
b. Cuboid
c. Factorial

39. Guilford propune:

a. Modelul cuboid al inteligenței
b. Modelul informațional al inteligenței
c. Modelul ierarhic al inteligenței

40. Vernon definește inteligența:

a. Printr-un model ierarhic
b. Prin doi factori largi de grup
c. Prin doi factori largi de grup și mai mulți factori specifici

41. În anul 1971, Vernon propune:

a. Modelul radial al inteligenței
b. Modelul informațional al inteligenței
c. Modelul ierarhic al inteligenței
42. Printre autorii teoriilor inteligenței, Sternberg:
a. Promovează perspectiva genetică a inteligenței
b. Este asociat teoriilor moderne
c. Identifică metacomponentele inteligenței

43. În anul 1981, Sternberg propune:

a. Modelul radial al inteligenței
b. Modelul centrat pe componentele informaționale ale inteligenței
c. Modelul ierarhic al inteligenței

44. Interpretarea datelor testelor de inteligență se face prin:

a. Analiza cantitativă a datelor de test
b. Analiza calitativă a datelor de test
c. Integrarea datelor în ansamblul personalității subiectului

45. Controversele legate de coeficientul de inteligență se referă la:

a. Natura coeficientului de inteligență
b. Evaluarea și interpretarea coeficientului de inteligență
c. Denumirea științifică a coeficientului de inteligență

46. Coeficientul de inteligență se interpretează:

a. În relație cu coeficientul de maturizare psihologică
b. În relație cu structura dinamică a psihicului uman
c. În relație cu instrumentul prin care s-a realizat examenul intelectual

47. În abordările teoretice ale inteligenței există:

a. Acceptarea unei definiții comune aproceselor inteligenței
b. Poziții teoretice diferite în definirea inteligenței
c. Consistența teoretică, indiferent de abordare

48. În interpretarea rezultatului la un test de inteligență ne interesează:

a. Doar valoarea coeficientului de inteligență (Q.I.)
b. Valoarea coeficientului de inteligență și felul în care a fost obținut
c. Valoarea obținută de subiect la testul de inteligență într-o aplicare anterioară

49. Coeficientul de inteligență are o valoare:

a. Stabilă în timp, indiferent de vârstă
b. Stabilă în timp, cu exceptia situațiilor de tulburare sau boală
c. Variabilă, în funcție de nivelul abilităților rezolutive ale subiectului

50. Compararea coeficienților de inteligență obținuți în testări diferite este recomandată:

a. Când folosim același instrument de măsurare a inteligenței
b. Indiferent de instrumentul de măsurare folosit
c. În situațiile în care se urmărește deteriorarea sau stabilitatea în timp a inteligenței

51. Principiul de construcție a Matricilor Progresive Raven se fundamentează în urmă- toarele teorii ale
inteligenței:
a. Teoriile dezvoltării
b. Teoriile factoriale
c. Teoriile fiziologice

52. Principiul de construcție a Matricilor Progresive Raven se fundamentează în urmă- toarele teorii ale
inteligenței:
a. Teoriile factoriale
b. Teoriile ereditare
c. Teoriile psihomotricității

53. Scopul testului Raven este:

a. De a concepe natura figurii care urmează și de a completafiecare sistem de relații prezentat
b. De a înțelege figurile fără semnificație definită
c. De a sesiza relațiile care există între ele
54. Scopul testului Raveneste:
a. De a măsura aptitudinile subiectului în perioada când rezolvă proba
b. De a sesiza relațiile care există între figurile fără semnificație definită deele
c. De a evalua factorul de comprehensiune verbală

55. Diferența între psihodiagnoza tradițională și cea modernă constă în:

a. Accentul în conceptul modern pe procesul cognitiv
b. Accentul în conceptul modern pe procesul emoțional
c. Accentul în conceptul tradițional pe aspectul formativ

56. Scopul testului Raveneste:

a. De a măsura aptitudinile subiectului în perioada când rezolvă proba
b. De a măsura relațiile care există între subiect și figurile testului
c. De a evalua factorul de comprehensiune verbală

57. Testul Matricile Progresive Raven este folosit:

a. Numai în evaluarea clinică
b. Copii, adulți, vârstnici
c. Examinări paraclinice

58. Testele Raven măsoară:

a. Factorul de inteligență generală g
b. Factorul de inteligență concretă
c. Inteligența verbală

59. Testul Matricile Progresive Raven este folosit:

a. Numai pentru persoane care au suferit alterări ale inteligenței
b. Copii, vârstnici
c. Examinări clinice

60. Există următoarele variante ale testelor Raven:

a. Matrici progresive alb – negru
b. Matrici progresive standard
c. Matrici progresive colorate

61. Testele Raven măsoară:

a. Factorul de inteligență generală g
b. Factorul de inteligență concretă
c. Inteligența verbală

62. Există următoarele variante ale testelor Raven:

a. Matrici progresive abstracte
b. Matrici progresive standard
c. Matrici progresive colorate

63. Matricile Progresive Standard se adresează:

a. Vârstei preșcolare, vârstei școlare și adulților
b. Vârstei școlare și adulților
c. Doar vârstei adulte

64. Matricile Progresive Colorate pot fi folosite în testarea:

a. Preșcolarilor
b. Elevilor din ciclul gimnazial
c. Elevilor din ciclul liceal

65. Matricile Progresive Colorate pot fi folosite în testarea:

a. Adulților
b. Vârstnicilor
c. Persoane care au suferit deteriorări ale inteligenței

66. Testele Raven se disting prin:

a. Implicarea inteligenței verbale
b. Principiul de construcție a itemilor de test
c. Gradul de dificultate a probelor

67. Cele trei versiuni ale testelor Raven se disting prin:

a. Gradul de dificultate a probelor
b. Principiul de construcție a itemilor de test
c. Sarcina ce revine subiectului testat

68. În cadrul testelor Raven, gradul de dificultate a itemilor:

a. Rămâne constant pe parcursul probei
b. Este fluctuant pe parcursul probei
c. Crește progresiv pe parcursul probei

69. Matricile Raven Standard permit:

a. Calcularea coeficientului de inteligență
b. Calcularea coeficientului de dezvoltare
c. Diagnosticul deficienței mintale

70. Testele Domino măsoară:

a. Factorul de inteligență spațială
b. Factorul de inteligență generală g
c. Inteligența nonverbală

71. Testele Domino măsoară:

a. Factorul de inteligență verbală
b. Abilitatea de planificare și anticipare
c. Factorul de inteligență generală g

72. Testele Domino măsoară:

a. Abilitatea de planificare și anticipare
b. Inteligența nonverbală
c. Factorul de inteligență verbală

73. Testele Domino se prezintă:

a. Sub trei forme: D48, D68, D70
b. Sub două forme D48 si D70
c. Sub forme similare ca principiu de construcție, dar cu grade de dificultate diferite

74. Evaluarea vârstelor mici:

a. Se fundamentează pe orientarea genetică a lui Piaget
b. Urmărește evaluarea unidimensională a copilului
c. Urmărește evaluarea multiaxială a copilului

75. Evaluarea vârstelor mici are ca specific:

a. Evaluarea aspectelor de dezvoltare cognitivă a copilului mic
b. Evaluarea psihocomportamentală a copilului mic
c. Evaluarea multiaxială a copilului mic

76. Evaluarea psihologică a vârstelor mici are ca specific:

a. Evaluarea psihomotricității copilului
b. Evaluarea intrauterină a copilului mic c. Evaluarea multiaxială a copilului mic
77. În evaluarea copilului mic sunt investigate următoarele categorii de comportament:
a. Motricitate
b. Inteligența
c. Maturizare social-afectivă

78. În evaluarea copilului mic sunt investigate următoarele categorii de comportament:

a. Maturizare social-afectivă
b. Memorie
c. Gândire formală

79. Testele de tip screening (triere) în evaluarea vârstelor mici:

a. Culeg informații de la copil
b. Culeg informații de la copil și părinte / îngrijitor
c. Identifică aceicopii care prezintă riscuri sau întârzieri în dezvoltare

80. Testele de tip screening (triere) în evaluarea vârstelor mici:

a. Culeg informații de la copil
b. Culeg informații de la părinte / îngrijitor
c. Culeg informații de la frați / surori

81. Scalele de dezvoltare se diferențiază de testele de tip screening prin:

a. Mărimea eșantionului pe care se elaborează etalonul testului
b. Raportarea la obiective instrucționale, fără a avea în mod obligatoriu un etalon standardizat
c. Raportarea rezultatelor testării la vârsta subiectului

82. Scalele de dezvoltare se diferențiază de testele de tip screening prin:

a. Raportarea rezultatelor testării la vârsta subiectului
b. Raportarea rezultatelor la etalonul specific
c. Raportarea la obiective instrucționale, fără a avea în mod obligatoriu un etalon standardizat

83. Scalele de dezvoltare a copilului pot urmări măsurarea:

a. Comportamentului neonatal
b. Dezvoltării psihice a copilului sub vârsta de 3 ani
c. Coeficientului de inteligență a copilului mic

84. Scalele de dezvoltare a copilului pot urmări măsurarea:

a. Coeficientului de inteligență a copilului
b. Coeficientului de maturizare
c. Comportamentului neonatal

85. Nivelele de semnificație Q.I. sunt:

a. Sub 90 – liminaritate intelectuală
b. Sub 70 – nivelele de deficit intelectual
c. Peste 110 – nivelele de inteligență superioară și deosebit de înaltă

86. Nivelele de semnificație Q.I. sunt:

a. Peste 70 – nivelele de ,,normalitate” intelectuală (ce nu exprimă deficiență mintală
b. Peste 110 – nivelele de inteligență superioară și deosebit de înaltă
c. Peste 120 – nivelele de inteligență superioară și deosebit de înaltă

87. Testul de aptitudinimecanice MacQuarrie are următoarele caracteristici:

a. Performanța la test depinde de cunoștințele mecanice
b. Performanța la test deprinde de inteligența generală
c. Se introduce în bateriile de examinare pentru profesiuni specifice

88. Testul de aptitudini MacQuarrie:

a. Măsoară aptitudinea mecanică manuală
b. Include teste de trasaj, copiere, intuiție tehnică, spirit de observație
c. Include teste de tapping, labirint, relații spațiale

89. Proba de „Tapping” MacQuarrie implică:

a. Inteligență generală
b. Coordonarea ochi-mână c. Rapiditatea mișcării
90. Proba de Labirint MacQuarrie presupune:
a. Intuiție tehnică
b. Urmărirea cu creionul a unor linii sinuoase de la un punct de plecare la un punct de sosire
c. Urmărirea vizuală a unor linii sinuoase de la un punct de plecare la un punct de sosire

91. Dintre probele de aptitudini specifice fac parte probe de evaluare a:

a. Inteligenței
b. Intuiției tehnice
c. Reprezentării spațiale

92. Dintre probele de aptitudini specifice fac parte probe de evaluare a:

a. Atenției
b. Inteligenței
c. Reprezentării spațiale

93. Atenția este starea implicată:

a. În sarcinile în care noi decidem să o activăm
b. În orice tip de sarcină, indiferent de natura ei
c. Voluntar în activitățile în care este mobilizată volițional

94. Tipurile de atenție care se evaluează psihometric sunt:

a. Concentrarea atenției
b. Capacitatea de rezistență la distragerea prin perturbații
c. Sensibilitatea atenției

95. Tipurile de atenție care se evaluează psihometric sunt:

a. Sensibilitatea atenției
b. Concentrarea atenției
c. Distributivitatea atenției

96. Dintre probele de atenție enumerăm:

a. Praga
b. Raven
c. CPI

97. Caracteristicile probelor de atenție:

a. Sunt probe nonverbale
b. Pot fi aplicate atât individual, cât și colectiv
c. Respectarea limitei de timp nu este obligatorie pentru a permite să înregistrăm performanțele maxime ale
subiectului

98. Probele de atenție se caracterizează prin faptul că sunt:

a. Probe verbale
b. Probe nonverbale
c. Probe mixte, verbale și nonverbale

99. Testele de atenție de tip baraj măsoară:

a. Concentrarea atenției
b. Distributivitatea atenției
c. Flexibilitatea atenției

100. Testele de tip baraj măsoară:

a. Flexibilitatea atenției
b. Spiritul de observație
c. Concentrarea atenției

101. Interpretarea probelor de tip baraj:

a. Măsoară viteza de lucru
b. Ține cont de ritmul lent sau alert temperamental în care se rezolvă sarcina
c. Măsoară exactitatea

102. În aplicarea testelor de atenție:

a.Nu trebuie precizat ceea ce testul măsoară, pentru a nu bloca performanța la test
b. Trebuie precizat ceea ce testul măsoară
c. Rezolvarea unor exemple este la alegerea examinatorului, în funcție de nivelul educațional al celor testați

103. Aplicarea testelor de atenție presupune:

a. Rezolvarea unor itemi drept exercițiu
b. Precizarea a ceea ce măsoară testul
c. Măsurarea exactă a timpului prevăzut

104. În aplicarea testelor de atenție:

a. Se anunță timpul pe care subiectul îl are la dispoziție de la începutul probei
b. Se anunță doar apropierea momentului de expirare a timpului spre finalul probei
c. Se pot face observații, încurajări pe parcursul probei

105. Aplicarea testelor de atenție necesită:

a. Respectarea cu strictețe a timpului de aplicare
b. Anunțarea în cadrul instructajului a timpului disponibil
c. Precizarea că este vorba despre probe de performanță, nu atenție

106. Interpretarea rezultatelor la probele de atenție:

a. Se face prin raportarea notei standard la etalon
b. Se face prin raportarea notei brute la etalon
c. Se cere prudență în generalizarea rezultatelor, fiind valabile pentru tipul de activitate similar activității de test.

107. Memoria este definită operativ prin:

a. Abilitatea de a opera cu conținuturile memorate
b. Aptitudinea de a conserva conținuturile memorate
c. Aptitudinea de a reproduce conținuturile memorate

108. Influența inteligenței în testele de memorie:

a. Este semnificativă, indiferent de natura probei de memorie
b. Este diferită, în funcție de natura materialului probei de memorie
c. Este semnificativă numai în situațiile de inteligență superioară

109. Testele de memorie diferă între ele din punct de vedere al:
a. Materialului de memorat, care poate fi auditiv, vizual, figural etc.
b. Etalonului de norme la care se raportează
c. Investigării duratei de memorare a materialului: scurtă durată, lungă durată

110. Testele de memorie diferă între ele din punct de vedere al:
a. Tipului stimulilor de memorat
b. Timpului de aplicare
c. Etalonului de norme la care se raportează

111. Printre autorii care au elaborat probe de memorie, enumerăm:

a. Binet-Simon
b. Wechsler
c. Rey

112. Printre autorii care au elaborat probe de memorie, enumerăm:

a. Rey
b. Praga
c. Toulose-Pieron

113. Probele de memorie pot furniza:

a. Un coeficient de memorie
b. Un indice de rapiditate a învățării
c. O măsură a deteriorării memoriei

114. Testul de memorie topografică (Susane Pacaud) se aplică predominant în:

a. Domeniul clinic
b. Domeniul sportive c. Domeniul profesional
115. Testele de memorie Rey:
a. Măsoară același tip de memorie prin probe cu forme paralele
b. Au conținut diferit în funcție de tipul memoriei pe care îl investighează
c. Se prezintă sub doua forme diferite: pentru copii și adulți

116. Testele de memorie elaborate de Rey investighează:

a. Memoria verbală
b. Memoria nonverbală
c. Memoria figurală

117. În cazul deficitului de memorie:

a. Cauzele pot fi forme patologice de memorie
b. Cauzele pot fi legate de lipsa de control a atenției
c. Cauzele pot fi legate de dinamica temperamentală

118. Creativitatea este influențată de:

a. Factori de gândire
b. Abilitați și trăsături de personalitate
c. Factori voliționali

119. Testele de creativitate au ca principiu de elaborare:

a. O teorie fundamentală privind factorii ce definesc creativitatea
b. Modele teoretice diferite ce aparțin autorilor care elaborează proba
c. Teoriile personalității pentru elucidarea factorilor de personalitate care influențează creativitatea

120. Testele de creativitate au ca bază teoretică:

a. Modele ce aparțin autorilor care elaborează proba
b. Teoria factorilor de creativitate a lui Spearman
c. Teoria factorilor de creativitate a lui Thurstone

121. Teste de creativitate au fost elaborate de:

a. Binet-Simon
b. Torrace
c. Thurstone

122. Bateria de creativitate Torrance măsoară abilități factoriale ca:

a. Imaginație
b. Elaborare
c. Fluiditate

123. Bateria de teste Torrance măsoară abilități factoriale ca:

a. Flexibilitate
b. Originalitate
c. Inteligență

124. Bateria de creativitate Torrance măsoară:

a. Factorii gândirii creative
b. Factorii personalității creative
c. Ambele – atât factorii gândirii creative, cât și cei ai personalității creative

125. În bateria Torrance dimensiunea „fluiditate” reprezintă:

a. Aptitudinea de a elabora pe marginea unei idei
b. Aptitudinea de a genera idei variate
c. Aptitudinea de a produce un număr mare de idei

126. În bateria Torrance dimensiunea „fluiditate” măsoară:

a. Numărul de idei generate
b. Numărul de idei neobișnuite
c. Numărul de răspunsuri originale

127. În bateria Torrance dimensiunea „flexibilitatea” reprezintă:

a. Aptitudinea de a produce un număr mare de idei
b. Abilitatea de a produce răspunsuri ce țin de domenii diferite
c. Abilitatea de a genera idei de grade de complexitate diferită

128. În bateria Torrance dimensiunea „flexibilitatea” măsoară:

a. Aptitudinea de a produce un număr mare de idei
b. Abilitatea de a produce răspunsuri complexe
c. Abilitatea de a produce răspunsuri diferite

129. În bateria Torrance dimensiunea „originalitate” reprezintă:

a. Aptitudinea de a genera idei elaborate
b. Aptitudinea de a produce idei îndepărtate de ceea ce este comun
c. Aptitudinea de a gândi convergent

130. În bateria Torrance dimensiunea „originalitate” măsoară:

a. Ideile îndepărtate de ceea ce este comun
b. Ideile cu un grad crescut de complexitate
c. Aptitudinea de a gândi convergent

131. În bateria Torrance dimensiunea „elaborare” reprezintă:

a. Aptitudinea de a genera idei
b. Aptitudinea de a produce idei îndepărtate de ceea ce este comun
c. Aptitudinea de a lărgi și îmbogăți ideile

132. Printre autorii care au elaborat probe de memorie enumerăm:

a. Binet-Simon
b. Torance
c. Rey

133. Caracteristicile probelor de atenție:

a. Sunt probe verbale
b. Pot fi aplicate atât individual, cât și colectiv
c. Respectarea limitei de timp nu este obligatorie pentru a permite să înregistrăm performanțele maxime ale
subiectului

134. Caracteristicile probelor de atenție:

a. Sunt probe verbale
b. Pot fi aplicate strict individual
c. Respectarea limitei de timp este obligatorie pentru a permite să înregistrăm performanțele maxime ale
subiectului

135. Controversele legate de coeficientul de inteligență se referă la:

a. Evaluarea și interpretarea coeficientului de inteligență
b. Utilitatea măsurării coeficientului de inteligență
c. Denumirea științifică a coeficientului de inteligență

136. Aplicarea testelor de atenție presupune:

a. Rezolvarea unor itemi drept exercițiu
b. Precizarea a ceea ce măsoară testul
c. Măsurarea exactă a timpului prevăzut

137. Aplicarea testelor de atenție presupune:

a. Rezolvarea într-un interval de timp nedeterminat
b. Precizarea expirării timpului de lucru cu 10minute înainte
c. Măsurarea exactă a timpului prevăzut

138. Aplicarea testelor de atenție presupune:

a. Măsurarea exactă a timpului prevăzut
b. Rezolvarea într-un interval de timp nedeterminat
c. Precizarea expirării timpului de lucru cu 10 minute înainte

139. Matricile Progresive Colorate pot fi folosite în testarea:

a. Elevilor din ciclul gimnazial
b. Preșcolarilor
c. Elevilor din ciclul liceal

140. Matricile Progresive Colorate pot fi folosite în testarea:

a. Elevilor din ciclul gimnazial
b. Elevilor din ciclul liceal
c. Preșcolarilor

141. Vernon este cel care propune:

a. Modelul radial al inteligenței
b. Modelul informațional al inteligenței
c. Modelul ierarhic al inteligenței

142. Modelul ierarhic al inteligenței este propus de:

a. Vernon
b. Torance
c. Piaget

143. Spearman este cel care propune:

a. Factorul general g al inteligenței
b. Modelul informațional al inteligenței
c. Modelul ierarhic al inteligenței

144. Cel care introduce conceptul de factor general g al inteligenței este:

a. Vernon
b. Sternberg
c. Spearman

145. Printre autorii care au elaborat probe de atenție enumerăm:

a. Toulouse-Pieron
b. Rey
c. Torrance

146. Proba de atenție Praga măsoară:

a. Concentrarea atenției
b. Flexibilitatea atenției
c. Spiritul de observație

147. Proba de atenție Praga măsoară:

a. Atenția concentrată
b. Spiritul de observație
c. Atenția distributivă

148. Influența inteligenței în testele de memorie:

a. Este diferită, în funcție de natura materialului probei de memorie
b. Este semnificativă, indiferent de natura probei de memorie
c. Este semnificativă numai în situațiile de inteligență superioară

149. Influența inteligenței în testele de memorie:

a. Este semnificativă numai în situațiile de inteligență superioară
b. Este semnificativă, indiferent de natura probei de memorie
c. Este diferită, în funcție de natura materialului probei de memorie

150. În bateria Torrance dimensiunea „originalitate” măsoară:

a. Ideile cu un grad crescut de complexitate
b. Ideile îndepărtate de ceea ce este comun
c. Aptitudinea de a gândi convergent

4.1 Indică una sau mai multe variante care completează cel mai bine enunțul sau răspund la întrebare.

1. Personalitatea este definită ca:

a. o configurație multiplă și instabilă de însușiri psihice definitorii pentru o persoană;
b. o configurație unică și instabilă de însușiri psihice definitorii pentru o persoană;
c. o configurație unică, relativ stabilă de însușiri psihice care sunt definitorii pentru o persoană și îi conferă
individualitatea.

2. Teoriile tipologice ale personalității pun accentul pe:

a. presupunerea că personalitatea unui om este un complex de trăsături sau moduri caracteristice de comportament;
b. clasificarea indivizilor în funcție de tipuri de personalitate;
c. o descriere a modurilor de comportament, percepere, gândire caracteristice pentru o persoană.
3. Testele de personalitate pot fi:
a. directe
b. indirecte
c. proiective
d. toate variantele

4. Testele directe de personalitate se adresează:

a. comportamentului observabil
b. întregii personalități
c. aspectelor inconștiente

5. Trăsătura de personalitate poate fi definită astfel:

a. orice aspect care are o influență cauzală asupra unui fenomen psihic;
b. o descriere a modurilor de comportament, percepere, gândire caracteristice pentru o persoană;
c. o dispoziție sau caracteristică subiacentă care poate fi folosită ca o explicație pentru regularitățile sau
aspectele consistente ale comportamentului unei persoane.

6. Factorul de personalitate este:

a. orice aspect care are o influență cauzală asupra unui fenomen psihic
b. identic cu trăsătura de personalitate
c. complementar unei trăsături de personalitate

7. Limita principală a chestionarelor de personalitate constă în faptul că:

a. încearcă sa cuantifice ceea ce este de necuantificat (psihismul viu)
b. marea ambiguitate a răspunsurilor
c. formularea unor răspunsuri specificate

8. Metodele generale de construire a unui chestionar sunt următoarele:

a. metoda intuitivă sau abordarea rațională
b. metoda criteriului extern sau metoda empirică
c. metoda criteriului intern sau metoda factorială
d. combinări între cele trei metode (metode mixte)
e. toate variantele

9. H. J. Eysenck este un adept al teoriilor genetice care accentuează:

a. rolul înnăscutului în determinarea diferențelor psihologice dintre oameni
b. rolul înnăscutului în determinarea asemănărilor psihologice dintre oameni
c. rolul educației în determinarea diferențelor psihologice dintre oameni

10. Modelul dezvoltat de Eysenck se numește:

a. modelul factorial al personalității
b. modelul factorial ortogonal tridimensional al personalității
c. ortogonal tridimensional al personalității

11. Cei trei factori din modelul dezvoltat de Eysenck sunt:

a. extraversie, introversie, psihotism
b. extraversie, instabilitate emoțională, nevrozism
c. extraversie, nevrozism, psihoticism

12. Analiza factorilor de personalitate din modelul dezvoltat de Eysenck relevă:

a. tipul de personalitate
b. constelații observabile
c. sindroame de trăsături
d. toate variantele

13. Conceptul de extraversie – introversie este explicat de Eysenck prin:

a. teoria nivelului înnăscut al excitării nervoase
b. teoria nivelului dobândit al excitării nervoase
c. teoria nivelului oscilant al excitării nervoase

14. Dopă Eysenck, psihoticismul este pus în legătură cu:

a. SRAA
b. sistemul limbic
c. sistemul hormonal androgin

15. Comportamentul observabil este rezultatul interacțiunii cu mediul și se măsoară prin:

a. tehnici experimentale
b. tehnici de laborator
c. chestionare de personalitate

16. Nevrotismul este caracterizat de interrelația dintre:

a. anxietate și depresie
b. anxietate, depresie și comportament social dezirabil
c. anxietate, depresie, timiditate și autoapreciere scăzută

17. Sunt caracteristice tipului introvert următoarele trăsături de personalitate:

a. liniștit, retras, introspectiv
b. orientat spre exterior, foarte tensionat, tinde să se subaprecieze
c. rezervat și distant, neîncrezător, ordonat

18. Psihotismul, a patra scala din EPQ, este definit de interrelațiile dintre trăsăturile:
a. anxietate și depresie
b. agresivitate, egocentrism, comportament antisocial și lipsa de empatie
c. sociabilitate, respectarea convențiilor, introspecție

19. La scala psihotismului, notele ridicate indică următoarele:

a. tendința de a produce tulburări, cruzime, ostilitate față de ceilalți, preferințe pentru lucruri ciudate și neobișnuite;
b. tulburări de tip maniaco-depresiv, psihopatie;
c. sociabilitate, respectarea convențiilor sociale.

20. Trăsătura comună de personalitate poate fi definită astfel:

a. trăsătura pe care o are fiecare om într-un anumit grad de dezvoltare (ex. inteligența);
b. trăsătura care este rar împărtășită de alții (apare mai ales în sfera atitudinilor și intereselor);
c. trăsătura care activează și conduce comportamentul (ex. motivațiile).

21. Trăsăturile temperamentale definesc:

a. cât de eficientă este persoana în a acționa în vederea unui anumit scop
b. stilul sau tempoul de acțiune (ex. rapiditatea în acțiune)
c. acele modalități sau forțe care activează și conduc comportamentele

22. Trăsăturile constituționale își au originea în:

a. influențele cadrului sociofizic în care trăiește individul
b. condițiile interne ale organismului
c. energia sursă a comportamentului

23. Chestionarul 16 PF măsoară:

a. 4 trăsături sursă și 12 factori secundari
b. 8 trăsături sursă și 8 factori secundari
c. 12 trăsături sursă și 4 factori de ordinul al doilea

24. Cotele ridicate obținute prin aplicarea chestionarului 16 PF la factorul E- (supunere/dominanța)

indică:
a. comportament agresiv, combativ, sigur de sine;
b. comportament supus, blând, dependent;
c. inteligență vie, conștiinciozitate.

25. Cotele ridicate obținute prin aplicarea chestionarului 16 PF la factorul M (praxenia/autia) indică:
a. comportament practic și conștiincios, lipsit de imaginație;
b. spirit logic, expresiv;
c. nonconvențional excentric, imaginativ, boem, original.

26. Cotele scăzute obținute prin aplicarea chestionarului 16 PF la factorul O (încredere/tendința spre
culpabilitate) indică:
a. comportament calm, cu încredere în sine, senin, eficient;
b. lipsa sentimentului de securitate;
c. comportament anxios, depresiv, un mod agitat de a se raporta la existență.

27. Printre factorii măsurați prin Chestionarul NEO PI R apar:

a. Factorii extraversie, nevrotism și psihotism.
b. Factori de extraversie, nevrotism, conștiinciozitate.
c. Factorii schizotimie, maturitatea Eului și tensiune ergică.

28. Adaptarea românească a NEO PI R:

a. Reprezintă o traducere fidelă a celor 5 superfactori măsurați de NEO PI R.
b. Identifică în urma studiilor un număr de 6 superfactori specifici culturii noastre.
c. Include tot 5 factori, cu anumite modificări la nivelul denumirii lor și a fațetelor, ca urmare a specificului cultural.

29. Cercetările românești asupra NEO PI R au realizat validarea și etalonarea testului pe:
a. copii cu vârsta cuprinsă între 8 –11 ani;
b. adolescenți;
c. populația adultă.

30. Scopul lui Gough în construirea C.P.I. este:

a. să justifice o teorie asupra personalității;
b. să identifice subiecții care prezintă tulburări de personalitate;
c. să reușească o predicție asupra comportamentului unei persoane.

31. Scorurile peste medie la scala Dominanță indică:

a. persoane active, sigure pe sine, persistente și independente;
b. capacitatea de a-și asuma responsabilitatea, propensiunea de a conduce;
c. persoane retrase, inhibate, tăcute, lente în gândire și acțiune.

32. Scala XIV din C.P.I (Toleranța) are următoarele caracteristici:

a. surprinde conștientizarea regulilor și abilităților de a conviețui cu cei din jur;
b. pune în evidență atitudini de toleranță, răbdare și lipsă a prejudecăților;
c. indică răspunsurile caracterizate prin dezirabilitate socială.

33. Scala XVII din C.P.I (Eficiența intelectuală) are următoarele caracteristici:
a. măsoară capacitatea de a discerne ceea ce alții simt și gândesc;
b. reflectă gradul în care resursele intelectuale sunt utilizate eficient;
c. evidențiază atitudini de toleranță, răbdare și lipsă a prejudecăților.

34. Scopul Inventarului multifazic de personalitate Minnesota constă în:

a. a face distincția între subiecții normali și cei anormali;
b. evaluarea și diagnoza marilor tulburări psihiatrice și psihologice;
c. evaluarea normalității psihice.

35. Scala IX (Anxietate) descrie personalități cu următoarele caracteristici:

a. lipsa capacitații de refulare;
b. teama permanentă de critică sau dezaprobare;
c. perseverență anormală a afectului.

36. Variantele NEO PI R pot fi utilizate pentru:

a. subiecți începând de la 12 ani, fără tulburări
b. subiecți începând de la 17 ani, fără tulburări
c. subiecți începând de la 17 ani,cu tulburări

37. Inventarul de personalitate NEO PI R măsoară următoarele fațete:

a. extraversie, nevrotism, instabilitate emoțională, deschidere, conștiinciozitate.
b. extraversie, instabilitate emoțională, deschidere, conștiinciozitate, minciună.
c. extraversie, nevrotism, deschidere, conștiinciozitate, agreabilitate.

38. Adaptarea românească a NEO P R a rezultat într-un chestionar numit ABCD-M care cuprinde:
a. 5 scale principale și 25 de scale structurale
b. 5 scale principale și 30 de scale structurale
c. 6 scale principale și 24 de scale structurale

39. În funcție de obiectivele urmărite, distingem:

a. psihodiagnosticul diferențial
b. psihodiagnosticul etiologic
c. psihodiagnosticul psihologic

40. Personalitatea este definită ca:

a. o configurație multiplă și instabilă de însușiri psihice definitorii pentru o persoană;
b. o configurație unică și instabilă de însușiri psihice definitorii pentru o persoană;
c. o configurație unică, relativ stabilă de însușiri psihice care sunt definitorii pentru o persoană și îi conferă
individualitatea.

41. Teoriile tipologice ale personalității pun accentul pe:

a. presupunerea că personalitatea unui om este un complex de trăsături sau moduri caracteristice de comportament;
b. clasificarea indivizilor în funcție de tipuri de personalitate;
c. o descriere a modurilor de comportament, percepere, gândire caracteristice pentru o persoană.

42. Testele directe de personalitate se adresează:

a. comportamentului observabil;
b. întregii personalități;
c. aspectelor inconștiente.

43. Chestionarul de personalitate este:

a. orice instrument psihologic folosit în evaluarea personalității;
b. un set de întrebări-itemi care se referă la o temă (aspect al personalității) sau un grup de aspecte învecinate
acesteia;
c. un instrument de evaluare standardizat.

44. Trăsătura de personalitate poate fi definită astfel:

a. orice aspect care are o influență cauzală asupra unui fenomen psihic;
b. o descriere a modurilor de comportament, percepere, gândire caracteristice pentru o persoană;
c. o dispoziție sau caracteristică subiacentă care poate fi folosită ca o explicație pentru regularitățile sau
aspectele consistente ale comportamentului unei persoane.

45. Factorul de personalitate este:

a. orice aspect care are o influență cauzală asupra unui fenomen psihic;
b. identic cu trăsătura de personalitate;
c. complementar unei trăsături de personalitate.

46. Limita principală a chestionarelor de personalitate constă în faptul că:

a. încearcă să cuantifice ceea ce este de necuantificat (psihismul viu);
b. marea ambiguitate a răspunsurilor;
c. formularea unor răspunsuri specificate.

47. H. J. Eysenck este un adept al teoriilor genetice care accentuează:

a. rolul înnăscutului în determinarea diferențelor psihologice dintre oameni;
b. rolul înnăscutului în determinarea asemănărilorpsihologice dintre oameni;
c. rolul educației în determinarea diferențelor psihologice dintre oameni.

48. Modelul dezvoltat de Eysenck se numește:

a. modelul factorial al personalității;
b. modelul factorial ortogonal tridimensional al personalității;
c. ortogonal tridimensional al personalității.

49. Cei trei factori din modelul dezvoltat de Eysenck sunt:

a. extraversie, introversie, psihotism;
b. extraversie, instabilitate emoțională, nevrozism;
c. extraversie, nevrozism, psihoticism.

50. Conceptul de extraversie – introversie este explicat de Eysenck prin:

a. teoria nivelului înnăscut al excitării nervoase;
b. teoria nivelului dobândit al excitării nervoase;
c. teoria nivelului oscilant al excitării nervoase.

51. După Eysenck, instabilitatea emoțională este legată de:

a. sistemul limbic;
b. ariile hipocampice;
c. sistemul reticulat activator ascendent.

52. După Eysenck, psihoticismul este pus în legătură cu:

a. SRAA;
b. sistemul limbic;
c. sistemul hormonal androgin.

53. Comportamentul observabil este rezultatul interacțiunii cu mediul și se măsoară prin:

a. tehnici experimentale;
b. tehnici de laborator;
c. chestionare de personalitate.

54. În teoria nivelului înnăscut al excitării nervoase, conceptul de SRAA înseamnă:

a. stare rapidă de alterare antropomorfică;
b. sistemul reticulat activator ascendent;
c. sistemul reticular activat ascendent.

55. În Inventarul de personalitate Eysenck, la scala E notele mari sunt caracteristice:

a. introversiunii ;
b. extraversiunii ;
c. nevrozismului.

56. Nevrotismul este caracterizat de interrelația dintre:

a. anxietate și depresie;
b. anxietate, depresie și comportament social dezirabil;
c. anxietate, depresie, timiditate și autoapreciere scăzută.

57. Sunt caracteristice tipului introvert următoarele trăsături de personalitate:

a. liniștit, retras, introspectiv;
b. orientat spre exterior, foarte tensionat, tinde să se subaprecieze;
c. rezervat și distant, neîncrezător, ordonat.

58. Notele ridicate la scala L din EPI indică:

a. sinceritatea răspunsurilor;
b. răspunsuri dezirabile;
c. răspunsuri conformiste sau disimulative.

59. În viziunea lui Cattell, trăsăturile de personalitate:

a. au o existență reală în psihologia fiecărei persoane;
b. sunt constructe ipotetice;
c. sunt constructe imaginare inferate din observarea directă a comportamentului.

60. Trăsătura comună de personalitate poate fi definită astfel:

a. trăsătură pe care o are fiecare om într-un anumit grad de dezvoltare (ex. inteligența);
b. trăsătură care este rar împărtășită de alții (apare mai ales în sfera atitudinilor și intereselor);
c. trăsătură care activează și conduce comportamentul (ex. motivațiile).

61. Trăsăturile temperamentale definesc:

a. cât de eficientă este persoana în a acționa în vederea unui anumit scop;
b. stilul sau tempoul de acțiune (ex. rapiditatea în acțiune);
c. acele modalități sau forțe care activează și conduc comportamentele.

62. Chestionarul 16 PF măsoară:

a. 4 trăsături sursă și 12 factori secundari;
b. 8 trăsături sursă și 8 factori secundari;
c. 12 trăsături sursă și 4 factori de ordinul al doilea.

63. Factorii Q din chestionarul 16 PF:

a. atunci când sunt activi în comportament au o bună valoare prognostică;
b. sunt derivați din analiza factorială asupra celorlalți factori;
c. sunt mai puțin clarificați decât factorii primari.

64. Chestionarul Cattell privind nivelul anxietății are următoarele caracteristici:

a. măsoară nivelul de anxietate generală al persoanei;
b. face distincția între anxietatea manifestă, simptomatică și anxietatea mascată;
c. cuprinde un număr de 40 de itemi.

65. Prin aplicarea Chestionarului Cattell privind nivelul anxietății, se obțin următoarele:
a. nota generală de anxietate;
b. indicele pentru gradul de mascare în comportamentul observabil al anxietății;
c. indicele pentru gradul de exprimare în comportamentul observabil al anxietății.

66. Atunci când prin aplicarea Chestionarului Cattell privind nivelul anxietății se obțin cote ridicate la nivelul
10 standard, acest aspect indică:
a. un nivel scăzut de anxietate;
b. instalarea anxietății;
c. necesitatea unei intervenții terapeutice.

67. Chestionarelor de tip Big Five:

a. se fundamentează pe teoriile psiholingvistice în abordarea personalității;
b. cercetările din diferite spații culturale au evidențiat în urma analizei factoriale fie 3,5 sau 7 superfactori;
c. identifică un număr de 5 trăsături largi / factori și trăsăturile specifice, sub forma fațetelor acestora.

68. Printre factorii măsurați prin Chestionarul NEO PI R apar:

a. Factorii extraversie, nevrotism și psihotism;
b. Factori de extraversie, nevrotism, conștiinciozitate;
c. Factorii schizotimie, maturitatea Eului și tensiune ergică.

69. Adaptarea românească a NEO PI R:

a. reprezintă o traducere fidelă a celor 5 superfactori măsurați de NEO PI R;
b. identifică în urma studiilor un număr de 6 superfactori specifici culturii noastre;
c. include tot 5 factori, cu anumite modificări la nivelul denumirii lor și a fațetelor, ca urmare a specificului cultural.

70. Cercetările romanești asupra NEO PI R au realizat validarea și etalonarea testului pe:
a. copii cu vârsta cuprinsă între 8 –11 ani;
b. adolescenți;
c. populația adultă.

71. Teoria jungiană, care fundamentează Myers-Briggs Type Indicator (Indicatorul tipologie Myers-Briggs,
MBTI),descrie următoarele tipuri de personalitate:
a. introvert senzorial, extravert senzorial, introvert intuitiv;
b. extravert intuitiv, introvert logic, extravert logic;
c. introvert afectiv, extravert afectiv.

72. M.B.T.I. vizează tipologia de personalitate construită de-a lungul dinamicii dintre următoarele funcții de
cunoaștere:
a. funcția logică și funcția afectivă;
b. funcția caracterială și funcția cognitivă;
c. funcția senzorială și funcția intuitivă.

73. Scalele M.B.T.I. sunt următoarele:

a. extraversie – introversie; senzorialitate – intuiție;
b. gândire logică – afectivitate;
c. judecată – percepție.

74. M.B.T.I. este utilizat preponderent în domeniile:

a. consiliere vocațională, cercetare;
b. clinică, psihoterapie;
c. selecție profesională.

75. Scopul lui Gough în construirea C.P.I. este:

a. să justifice o teorie asupra personalității;
b. să identifice subiecții care prezintă tulburări de personalitate;
c. să reușească o predicție asupra comportamentului unei persoane.

76. Critica adusă C.P.I. constă în:

a. lipsa de omogenitate a scalelor;
b. utilizarea sistematică, în construcția scalelor, a analizei conceptuale;
c. posibilitatea aplicării testului în spatii socioculturale diferite.

77. Critica adusă C.P.I. constă în:

a. posibilitatea aplicării testului în spații socioculturale diferite;
b. utilizarea sistematică, în construcția scalelor, a analizei conceptuale;
c. „conceptele populare” au dobândit conotații diferite pentru persoane diferite.

78. Scopul Inventarului multifazic de personalitate Minnesota constă în:

a. a face distincția între subiecții normali și cei anormali;
b. evaluarea și diagnoza marilor tulburări psihiatrice și psihologice;
c. evaluarea normalității psihice.

79. M.M.P.I. este un test:

a. realizat pe constructe bipolare;
b. construit prin validare empirică;
c. multifazic.

80. Testele proiective prezintă în general următoarele caracteristici:

a. sunt sarcini structurate cu variante de răspuns multiple;
b. sunt sarcini mai ambigue ca cerințe sau mai slab structurate ca natură;
c. subiectul nu cunoaște semnificația răspunsurilor sale și modul de interpretare.

81. Criticile principale aduse tehnicilor proiective se referă la:

a. indici de validitate și fidelitate de nivel scăzut sau cel mult mediu;
b. subiectivismului psihologului în scorare;
c. lipsa consimțământului persoanei de a fi explorate zone profunde ale personalității sale.

82. Testele obiective se disting de testele proiective prin:

a. nivelul de structurare a sarcinii
b. standardizare
c. gradul de receptivitate a sarcinii

83. Testele proiective se clasifică după:

a. gradul de profunzime în explorarea tendințelor inconștiente;
b. valoarea indicilor de validitate și fidelitate;
c. limbajul proiectiv.

84. Printre dezavantajele tehnicilor proiective se enumeră:

a. dificultatea de aplicare la persoane dezavantajate educațional și cultural;
b. timpul necesar scorării și interpretării probei;
c. nevoia de specializare intensivă și de durată.

85. Valoarea testelor proiective este apreciată cu precădere:

a. în domeniul școlar și clinic
b. în domeniul muncii și organizațiilor
c. în psihologia transporturilor

86. Interpretarea rezultatelor testelor proiective se face:

a. numai în urma validării printr-un test de evaluare a „personalității totale”;
b. numai în contextul altor informații obținute prin interviu, anamneză etc.;
c. independent de alte informații care ar putea influența analiza și interpretarea testului.

87. Teste proiective de desen sunt:

a. testul arborelui și persoanei umane
b. testul petelor de cerneală
c. testul familiei

88. Instructajul testului arborelui prevede interdicția de a se desena un brad din următorul motiv:
a. bradul este asociat sărbătorilor de iarnă;
b. bradul este impunător și ar daposibilitatea subiecților rezistenți să se ascundă ușor prin acest desen;
c. bradul este foarte scheletic și ar da posibilitatea subiecților rezistenți să se ascundă ușor prin acest desen.

89. În interpretarea arborelui, impresia de ansamblu reprezintă:

a. o ipoteză de lucru pentru analiza ulterioară a desenului;
b. imaginea cu cea mai mare valoare diagnostică;
c. impresia subiectivă a examinatorului, care dăunează interpretării.

90. În interpretarea testului arborelui, are semnificație interpretativă:

a. analiza spațiului grafic
b. plasarea în pagină în dreapta, stânga, sus sau jos
c. analiza caracteristicilor spațiului aerian

91. În interpretarea testului arborelui, rădăcina reprezintă:

a. dimensiunea bazală, pulsională
b. dimensiunea adaptării sociale
c. dimensiunea stabilității și nevoii de atașament

92. În interpretarea testului arborelui coroana reprezintă:

a. Eul subiectului
b. raporturile cu mediul și dorința de devenire
c. indicatorul vieții afective a subiectului

93. Tehnica desenului unei persoane poate fi folosită pentru:

a. evaluarea dezvoltării intelectuale la copii
b. evaluarea personalității
c. evaluarea abilităților speciale

94. Desenul persoanei umane reprezintă:

a. o proiecție a imaginii de sine
b. o defulare a problemelor personale
c. o proiecție a conflictelor personale

95. Criteriile generale de analiză a testului persoanei umane se referă la:

a. analiza de conținut
b. expectanțele de rol sexual legate de desenul persoanei de același sex cu subiectul
c. accesoriile (îmbrăcămintea, pălăria, bijuteriile etc.)

96. În desenul persoanei umane accentuarea, îngroșarea sau hașurarea excesivă sugerează:
a. prezența unor simptome de natură patologică în zona respectivă
b. prezența unui deficit
c. importanța pe care subiectul o acordă elementului respectiv în viața sa

97. În instructajul desenului persoanei umane se solicită:

a. desenarea unei persoane
b. precizarea vârstei persoanei desenate
c. precizarea relației dintre persoana desenată și propria persoană

98. În instructajul desenului familiei se solicită:

a. desenarea propriei familii
b. desenarea familiei visurilor
c. precizarea personajului cu care se identifică subiectul

99. Criterii de analiză și interpretare a testului familiei sunt:

a. observații pe timpul administrării probei și aspectul global al desenului
b. compoziția familiei desenate în raport cu familia reală
c. aspectul clinic și etiologic

100. În desenul familiei, semnificație interpretativă au:

a. omisiunea unui personaj în comparație cu numărul membrilor din familia reală
b. dispunerea fiecărui personaj
c. valorizare sau devalorizare

101. În desenul familiei distanța dintre personaje este semnificativă pentru:

a. relațiile de rudenie
b. relația pe care o întreține cu aceștia în lumea sa internă
c. dorințele inconștiente față de membrii familiei

102. Utilitatea testelor proiective de desen depinde de:

a. gradul în care subiectul s-a proiectat în sarcină
b. abilitățile de desen ale subiectului
c. nivelul de expertiză a psihologului care interpretează

103. Teste proiective de desen sunt considerate:

a. Testul arborelui și persoanei umane
b. Testul T.A.T. și testul Rorschach
c. Testul Szondi

104. Chestionarul E.P.I. are adăugată o scară L care are scopul de a identifica:
a. limbajul
b. minciuna
c. disimularea

105. Sunt caracteristice tipului introvert următoarele trăsături de personalitate:

a. liniștit, retras, introspectiv;
b. orientat spre exterior, foarte tensionat, tinde să se subaprecieze;
c. rezervat și distant, neîncrezător, ordonat.

106. Cotele ridicate obținute prin aplicarea chestionarului 16 PF la factorul N (naivitate/subtilitate) indică:
a. perspicacitate, luciditate în opinii;
b. spirit analitic, o viziune nesentimentală asupra vieții;
c. comportament direct, naiv, stângaci.

107. Chestionarelor de tip Big Five:

a. se fundamentează pe teoriile psiholingvistice în abordarea personalității;
b. cercetările din diferite spații culturale au evidențiat în urma analizei factoriale fie 3, 5 sau 7 superfactori;
c. identifică unnumăr de 5 trăsături largi / factori și trăsăturile specifice, sub forma fațetelor acestora.

108. Scorurile peste medie la scala Sociabilitate indică:

a. un comportament convențional în societate, neangajat, sugestibil și influențabil de opiniile celorlalți;
b. comportament participativ, întreprinzător, ingenios;
c. comportament competitiv, fluent în gândire și original.

109. M.M.P.I este un test:

a. realizat pe constructe bipolare;
b. construit prin validare empirică;
c. multifazic.

110. În chestionarul pentru adolescenți H.S.P.Q. apar modificările:

a. lipsesc patru factori;
b. apar doi factori suplimentari;
c. lipsesc 8 factori.

111. Printre avantajele tehnicilor proiective se enumeră:

a. dificultatea subiectului de a se prezenta altfel decât este;
b. valoarea aplicativă a aceleiași probe pe toate nivelele de vârstă;
c. posibilitatea de aplicare în examinarea persoanelor cu abilități cognitive reduse.

112. În interpretarea testului arborelui formele grafice primare pot fi un indicator al:
a. regresiei volitive;
b. regresiei afective;
c. regresiei intelectuale.

113. Analiza factorilor de personalitate din modelul dezvoltat de Eysenck relevă:

a. tipul de personalitate;
b. constelații observabile;
c. sindroame de trăsături.

114. Chestionarul E.P.I. are adăugată o scara L care are scopul de a identifica:
a. limbajul;
b. minciuna;
c. disimularea.

115. Psihodiagnoza are aplicație în următoarele domenii:

a. educațional,sănătate;
b. muncă, organizațional;
c. marketing, judiciar.

116. Testele de personalitate pot fi:

a. directe;
b. indirecte;
c. proiective.

117. La scala psihotismului, notele ridicate indică următoarele:

a. tendința de a produce tulburări, cruzime, ostilitate față de ceilalți, preferințe pentru lucruri ciudate și neobișnuite;
b. tulburări de tip maniaco-depresiv, psihopatie;
c. sociabilitate, respectarea convențiilor sociale.

118. Trăsăturile temperamentale definesc:

a. cât de eficientă este persoana în a acționa în vederea unui anumit scop;
b. stilul sau tempoul de acțiune (ex. rapiditatea în acțiune);
c. acele modalități sau forțe care activează și conduc comportamentele.

119. Trăsăturile constituționale își au originea în:

a. influențele cadrului sociofizic în care trăiește individul;
b. condițiile interne ale organismului;
c. energia sursă a comportamentului.

120. Cotele scăzute obținute prin aplicarea chestionarului 16 PF la factorul O (încredere/tendința spre
culpabilitate) indică:
a. comportament calm, cu încredere în sine, senin, eficient;
b. lipsa sentimentului de securitate;
c. comportament anxios, depresiv, un mod agitat de a se raporta la existență.

121. Cercetările lui R.B. Cattell asupra personalității au un caracter:

a. idiografic
b. nomotetic
c. intuitiv

122. În viziunea lui Cattell, personalitatea umană traversează, de-a lungul vieții:
a. 3 stadii;
b. 5 stadii;
c. 6 stadii.

123. În funcție de stadiile de dezvoltare a personalității, Cattell a construit următoarele instrumente de măsură:
a. 16 PF, HSPQ, CPQ, ESPQ;
b. 16 PF, EPI, EPQ;
c. HSPQ, EPQ, EPI, 16 PF.

124. Chestionarul 16 PF măsoară:

a. 4 trăsături sursă și 12 factori secundari;
b. 8 trăsături sursă și 8 factori secundari;
c. 12 trăsături sursă și 4 factori de ordinul al doilea.

125. Factorii secundari din chestionarul 16 PF sunt în număr de:

a. 12 factori;
b. 8 factori;
c. 4 factori.

126. Chestionarul 16 PF utilizează în măsurare un sistem standard de:

a. 12 clase;
b. 10 clase;
c. 8 clase.

127. În H.S.P.Q. factorul B (inteligența) suportă o creștere stadială de la:

a. 11 la 15 ani;
b. 11 la 18 ani;
c. 11 la 30 ani.

128. Variantele chestionarelor de personalitate NEO PI R pot fi utilizate pentru subiecți începând de la vârsta
de:
a. 17 ani;
b. 11 ani;
c. 8 ani.

129. Creatorul Inventarului de Personalitate California este:

a. Harrison G. Gough;
b. Raymond B. Cattell;
c. Hans Jurgen Eysenck.

130. M.M.P.I. este construit prin:

a. metode intuitive;
b. validare empirică;
c. metoda factorială.

131. Inventarul multifazic de personalitate Minnesota conține:

a. 550 de itemi;
b. 500 de itemi;
c. 465 de itemi.

132. Termenul de proiecție îi aparține lui:

a. C.G. Jung
b. H.J. Eysenck
c. S. Freud

133. Metoda empirică mai este cunoscută și sub denumirea de:

a. metoda intuitivă
b. metoda analizei factoriale
c. strategia criteriului extern

134. Metoda factorială se mai numește:

a. abordarea rațională
b. metoda criteriului extern
c. metoda criteriului intern

135. Eysenck a dat o nouă întemeiere tipologiei hipocratice prin combinarea factorilor:
a. extraversie și psihoticism
b. extraversie și introversie
c. extraversie și nevrotism
136. Factorii secundari din 16 PF sunt în număr de:
a. 12 factori;
b. 8 factori;
c. 4 factori.

137. Creatorul Inventarului de Personalitate California este:

a. Harrison G.Gough
b. Raymond B. Cattell
c. Hans Jurgen Eysenck

138. Variantele chestionarelor de personalitate NEO PI R pot fi utilizate pentru subiecți începând de la vârsta
de:
a. 17 ani;
b. 11 ani;
c. 8 ani.

139. În varianta românească ABCD-M, echivalentul pentru „nevrotism” din NEO P R este:
a. Psihopatologic;
b. Maturitate/Imaturitate;
c. Eu puternic/Eu slab.

140. Chestionarul Eysenck, care introduce variabila psihoticismului, este:

a. MMQ;
b. EPI;
c. EPQ.

141. Myers-Briggs Type Indicator (Indicatorul tipologie Myers-Briggs, MBTI) este un chestionar de evaluare a:
a. aptitudinilor intelectuale;
b. temperamentului;
c. personalității.

142. C.P.I. a fost construit pentru evaluarea normalității psihice, ca un instrument paralel altui test larg utilizat, destinat
psihopatologiei, care este:
a. 16 P.F.Q.
b. MMPI;
c. EPQ.

143. Forma de bază (inițială) a C.P.I. conține:

a. 20 de scale;
b. 18 scale;
c. 15 scale.

144. Cele 18 scale ale C.P.I. forma inițială sunt grupate în:
a. 8 grupe;
b. 6 grupe;
c. 4 grupe.

145. M.P.I. este construit prin:

a. metode intuitive;
b. validare empirică;
c. metoda factorială.

146. Forma de bază (inițiala) a C.P.I. conține:

a. 20 de scale;
b. 18 scale;
c. 15 scale.

147. C.P.I. a fost construit pentru evaluarea normalității psihice, ca un instrument paralelaltui test larg utilizat, destinat
psihopatologiei, care este:
a. 16 PFQ;
b. MMPI;
c. EPQ.
148. Inventarul multifazic de personalitate Minnesota conține:
a. 550 itemi;
b. 500 itemi;
c. 465 itemi.

149. Cele 18 scale ale C.P.I. forma inițială sunt grupate în:
a. 8 grupe;
b. 6 grupe;
c. 4 grupe.

150. Eysenck a dat o nouă întemeiere tipologiei hipocratice prin combinarea factorilor:
a. extraversie și psihoticism;
b. extraversie și introversie;
c. extraversie și nevrotism.

5.1 Indicați dacă afirmația este adevărată sau falsă.

1. Ca urmare a sintetizărilor și interpretărilor integrative au apărut: metodologii obiective; metodologii
interpretative; metodologii mixte; metodologia cercetării; școlile și orientările psihologice.
2. Metodologia cercetării reprezintă strategia și tehnica investigării și include ansamblul principiilor de analiză a
datelor.
3. Caracteristicile unei bune teorii științifice sunt: definițiile ei să fie caracterizate de consistență logică; să se bazeze
pe fapte cunoscute și pe observații viitoare; să poată fi testate; să poată fi validată.
4. Tehnica de cercetare se referă la: operațiuni concrete de colectare a informațiilor.
5. Identificarea relațiilor dintre variabile de tip cauză – efect este caracteristică cercetărilor cauzale.
6. Alegerea temei de cercetare presupune formulare riguroasă.
7. Descrierea caracteristicilor fenomenelor psihosociale este dată de cercetări descriptive.
8. Ipotezele sunt formulate pentru verificarea lor prin cercetare.
9. Condițiile unei bune ipoteze sunt: să fie verificabilă; să aducă ceva nou.
10. Interviurile directive prezintă: întrebări prestabilite; centrare pe temă; desfășurare limitată în
timp.
11. Multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile ale individului constituie pentru observație: simptomatică
stabilă.
12. Multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile ale individului constituie pentru observație: simptomatică
labilă
13. Metoda observației din științele fizice și ale naturii a fost impusă sociologiei sș psihologiei de către: Auguste
Comte și Theodule Ribout.
14. Analiza datelor permite cercetătorului să analizeze calitativ și cantitativ informațiile, stabilind în ce măsură
a fost confirmată sau informată: ipoteza de lucru.
15. Observația, ca metodă de cercetare, constă în urmărirea intenționată și înregistrarea sistematică a:
diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau grupului); contextului situațional al comportamentului.
16. Problemele pe care le ridică observația în fața psihologului sunt: ce observăm; care sunt condițiile unei
bune observații; cum pot fi combătute unele obstacole ce apar în calea observației.
17. Alegerea temei de cercetare presupune: formulare riguroasă.
18. Calitatea observadțiepi inde de o serie de particularit ăți psihoindividuale ale observatorului, precum: gradul
de sugestibilitate; capacitatea de a sesiza esențialul; capacitatea de a-și concentra atenția.
19. Observația, ca metodă de cercetare, constă în urmărirea intenționată și înregistrarea sistematică a:
diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau grupului); contextului situațional al comportamentului.
20. Conținutul observației înseamnă: simptomatica stabile; simptomatica labilă.
21. În cazul în care observația este efectuată prin circuit închis de televiziune, avem: observația indirectă
22. Condițiile unei bune observații cuprind: stabilirea clară a scopului; selectarea formelor celor mai potrivite ce vor
fi utilizate; selectarea mijloacelor necesare; elaborarea unui plan riguros de observație; discreția ei.
23. Problemele pe care le ridică observația în fața psihologului; ce observăm; care sunt condițiile unei bune
observații; cum pot fi combătute unele obstacole ce apar în calea observației.
24. Observația orientată către surprinderea particularităților propriului comportament se numește:
autoobservația.
25. Consemnarea datelor observate se face imediat.
26. Multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile ale individului constituie pentru observație: simptomatica
labilă.
27. Observația directă implică: prezența observatorului; conștientizarea de către subiecți a prezețtei
cercetătorului.
28. Condițiile unei bune observații cuprind: stabilirea clară a scopului; selectarea formelor celor mai potrivite ce vor
fi utilizate; selectarea mijloacelor necesare; elaborarea unui plan riguros de observație; discreția ei.
29. Chestionarul reprezintă o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcție
de stimul, care determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal.
30. Ancheta individuală presupune aplicarea instrumentelor de investigație: individuale.
31. Chestionarele administrate de operatorii de anchetă sunt mai costisitoare, dar au avantajul că:se pot da lămuriri și
lămuririle pot fi date la orice nivel de școlarizare.
32. Întrebările de contact din cadrul chestionarului pot fi puse: la început.
33. Pentru un interviu: răspunsurile sunt greu de structurat; necesită examinatori calificați; nu cere subiectului să
citească; nu cere subiectului să scrie.
34. Trecerea la o nouă grupă de întrebări se realizează prin: întrebări tampon în cazul chestionarului.
35. Întrebările de tipul „de ce” din cadrul chestionarelor au rolul de: a clarifica unele răspunsuri.
36. Date despre subiect, care să cuprindă studii, loc de muncă, vârsta, sunt obținute în cadrul chestionarelor prin:
întrebări de identificare.
37. Eroarea datorată răspunsului greșit sau a codării greșite este: eroarea întâmplătoare.
38. Interviul este văzut ca: strategie de culegere a informațiilor.
39. Operatorul de interviuri interacționează: direct cu subiectul.
40. Printre avantajele interviului putem aminti: observarea comportamentelor nonverbal; sporește cantitatea
informațiilor; sporește calitatea informațiilor; abordarea unor teme mai complexe.
41. În interviu subiectul:are posibilitatea de a răspunde sau nu la întrebări.
42. Prin convorbire, ca metodă de cercetare a psihicului, se realizează: sondarea mai directă a vieții interioare a
subiectului, a intențiilor ce stau la baza comportamentului; sondarea atitudinilor, intereselor, convingerilor,
prejudecăților; sondarea sentimentelor și valorilor subiectului.
43. Convorbirea, ca o discuție angajată între cercetător și subiectul investigat, presupune: abilitatea cercetătorului de
a obține antrenarea subiecților în conversație; relația directă, de tipul față în față, între cercetător și subiect; schimbarea
locului și rolurilor partenerilor; sinceritatea deplină a subiecților.
44. Printre avantajele interviului enumerăm; flexibilitate; observarea comportamentului nonverbal; sporește calitatea
informațiilor.
45. Interviul poate fi conceput ca: tehnica integrată altor metode; metoda de sine stătătoare.
46. Apar ca dezavantaje ale interviului: cost ridicat; răspunsuri greu de structurat; sunt cunoscute datele personale ale
intervievatului.
47. Interviul presupune: întâlnirea față în față; stabilirea de relații ca de la mijloc la scop.
48. Interviul reprezintă una din metodele utilizate în cercetarea științifică, pedagogică și psihosocială.
49. Convorbirea psihanalitică este introdusă la sfârșitul secolului al XIX-lea de: Sigmund Freud.
50. Desfășurarea limitată în timp și centrarea pe tema de cercetat este întâlnită în: interviul directiv.
51. Interviurile în grup se caracterizează prin: evidențierea unor noi aspecte; generatoare de noi idei; analiza relațiilor;
analiza jocurilor de putere ce au condus la formularea unor opinii.
52. Factori perturbatori în evaluarea celuilalt sunt: diferențe perceptive; concluzii grăbite; stereotipii; lipsa de
interes; emoții.
53. Dialogul șsi interviul: se presupun reciproc: se capătă informații pe care nu le cunoaștem dinainte; vizează
strângerea de informații. 54. În convorbirea psihanalitică subiectul este: încurajat să vorbească liber despre el; încurajat să
exteriorizeze tot ce ii trece prin minte.
55. În interviurile de grup se: reconstruiește o situație de comunicare socială.
56. Factorii perturbatori ai evaluării celuilalt constituie: distorsiuni perceptive; diferențe culturale; absența
feedback-ului; factori fizici; lungimea excesivă canalelor de comunicare.
57. Într-un interviu: răspunsurile sunt greu de structurat; necesită examinatori calificați; nu cere subiectului să scrie.
58. Standardele eticii cu privire la cercetarea efectuată cuprind: corectitudinea rezultatelor; claritatea prezentării;
corectitudinea datelor de identificare; corectitudinea autorilor; semnalarea erorilor prin erate.
59. Contextul situațional are un rol important în dezvoltarea cercetării și este determinat de: teritoriu; spațiu;
poziția spațială.
60. Criteriile de formulare corectă a ipotezelor pot fi: relația dintre variabile să fie adevărată indiferent de
condițiile spatio-temporale; complexitatea; specificitatea; verificarea teoriilor.
61. Semnele cele mai diferențiate și specifice ale emoțiilor particulare sunt emise de: față.
62. Metodologia cercetării reprezintă strategia și tehnica investigării, și nu include ansamblul principiilor de analiză a
datelor.
63 Tehnica de cercetare se referă la: operațiuni aleatoare de colectare a informațiilor.
64. Identificarea relațiilor dintre variabile de tip cauză – efect este caracteristică cercetărilor: invariabile.
65. Semnele cele mai diferențiate și specifice ale emoțiilor particulare sunt emise de mână.
66 Contextul situațional are un rol important în dezvoltarea cercetării și estedeterminat de: dispoziția
cercetătorului.
67. Într-un interviu, răspunsurile nu sunt greu de structurat; nu necesită examinatori calificați; cere subiectului
să scrie.
68. Printre avantajele interviului putem aminti: abordarea unei teme simple fără abatere de la ea.
69.Operatorul de interviuri nu interacționează: direct cu subiectul.
70. Ancheta individuală presupune aplicarea instrumentelor de investigație: colectiv.
1. Modul de acțiune asupra fenomenului studiat este stabilit de:
a. ansamblul principiilor teoretice referențiale
b. ansamblul procedeelor de prelucrare a datelor
c. metodologia cercetării
d. școlile psihologice
e. orientările psihologice

2. Ca urmare a sintetizărilor și interpretărilor integrative au apărut:

a. metodologii obiective
b. metodologii interpretative
c. metodologii mixte
d. metodologia cercetării
e. școlile și orientările psihologice

3. Metodologia cercetării reprezintă strategia și tehnica investigării, și include următoarele clase de elemente:
a. ansamblul procedeelor de prelucrare a datelor
b. ansamblul principiilor teoretice referențiale
c. ansamblul principiilor de analiză a datelor
d. ansamblul metodelor și tehnicilor
e. operațiuni concrete de prelucrare statistică

4. Ce reprezintă modul specific de a investiga realitatea în scopul cunoașterii și transformării ei:

a. orientarea psihologică
b. metoda
c. scopul
d. problema de cercetare
e. interpretarea integrativă

5. Tehnica de cercetare se referă la:

a. operațiuni concrete de colectare a informațiilor
b. instrument de informare
c. metode de recoltare a informațiilor
d. diagnoză
e. prognoză

6. Caracteristicile unei bune teorii științifice sunt:

a. definițiile ei să fie caracterizate de consistenta logică
b. să se bazeze pe fapte cunoscute și pe observații viitoare
c. să poată fi testată
d. să poată fi validată
e. să se bazeze pe presupuneri
7. Caracteristicile unei bune teorii științifice sunt:
a. definițiile ei să fie caracterizate de consistență logică
b. să se bazeze pe fapte cunoscute și pe observații viitoare
c. să poată fi testată
d. să poată fi validată
e. să se bazeze pe presupuneri

8. Rolul cercetărilor fundamentale este de:

a. a extinde granițele cunoașterii cu privire la diferite aspecte ale vieții psihice
b. a aborda psihicul din perspectiva cunoașterii fenomenelor psihosociale
c. a aborda din perspectiva fenomenologică
d. a aborda din perspectiva cognitivă
e. a aborda din perspectiva biologică

9. În raport cu necesitățile procesului de decizie sunt constituite:

a. cercetări teoretice
b. cercetări aplicative
c. cercetări fundamentale
d. cercetări psihosociale
e. cercetări metateoretice
10. Din punct de vedere al aspectului epistemologic ce caracterizează scopul cercetării
științifice, avem:
a. studii expozitive
b. studii exploratorii
c. studii descriptive
d. studii anticipative
e. studii intuitive

11. Aspectele legate de problemele vagi în urmărirea înțelegerii mai aprofundate a unui fenomen complex sunt
date de:
a. cercetarea aplicativă
b. cercetări fundamentale
c. cercetări exploratorii
d. cercetări descriptive
e. cercetări psihanalitice

12. Descrierea caracteristicilor fenomenelor psihosociale este dată de:

a. cercetări descriptive
b. cercetări aplicative
c. cercetări exploratorii
d. cercetări fundamentale
e. cercetări psihanalitice

13. Caracteristica cercetării descriptive constă în:

a. posibilitatea cunoașterii legăturilor dintre variabile
b. obținerea informațiilor din studierea multitudinii teoriilor
c. clasificarea datelor colectate
d. intensitatea legăturilor intre variabile
e. procedee de analiză statistică

14. Identificarea relațiilor dintre variabile de tip cauză – efect este caracteristică cercetărilor:
a. descriptive
b. aplicative
c. exploratorii
d. cauzale
e. fundamentale

15. Cercetările cauzale sunt menite să descopere explicația influențelor și efectelor date de:
a. variabile b. analiză
c. informații d. proces
e. probabilistică

16. Cercetările cantitative sunt absolut necesare în:

a. cunoașterea cât mai exactă
b. cuantificarea realității sociale
c. obținerea informațiilor generale
d. stabilirea condițiilor fenomenelor sociale
e. evaluarea teoriilor

17. Pe baza cercetărilor cauzale se pot realiza previziuni a:

a. stărilor psihice
b. tendințelor viitoare probabile
c. fenomenelor
d. variabilelor
e. realității

18. Alegerea temei de cercetare presupune:

a. formulare la alegere
b. formulare riguroasă
c. formulare alternativă
d. păstrarea ambiguității
e. corectitudine gramaticală
19. Literatura de specialitate – istorie, beletristică, memorii etc. este folosită în:
a. eșantionare
b. documentarea teoretică
c. stabilirea variabilelor
d. stabilirea ipotezelor
e. alegerea temei de cercetare

20. Ipotezele sunt formulate pentru:

a. verificarea lor prin cercetare
b. obținerea unei cercetări care să le confirme
c. formularea temei
d. stabilirea variabilelor
e. verificarea teoriilor

21. Condițiile unei bune ipoteze sunt:

a. să fie verificabilă
b. să se confirme
c. să aducă ceva nou
d. să nu aducă nou
e. să nu se confirme

22. Prin selecția unei părți în scopul realizării inferenței asupra întregului cu un grad de eroare cât mai redus posibil,
se realizează prin:
a. documentare
b. eșantionare
c. stabilirea unei ipoteze
d. stabilirea obiectivului
e. alegerea temei

23. Ancheta pilot urmărește:

a. finalizarea cercetării
b. testarea instrumentelor de cercetare elaborate în faza anterioară
c. obținerea concluziilor finale
d. stabilirea documentelor
e. prelucrarea datelor

24. Adecvarea metodelor și tehnicilor la obiectivele cercetării, verificarea fidelității și validității instrumentelor se
face prin:
a. documentare b. stabilirea ipotezei
c. ancheta pilot d. alegerea temei de cercetare
e. redactarea raportului de cercetare

25. Prelucrarea informațiilor presupune:

a. codificarea și numerotarea datelor obținute
b. transpunerea lor sub formă tabelară
c. prelucrarea propriu-zisă
d. ancheta pilot
e. alegerea temei de cercetare

26. Prelucrările cantitative se realizează pe baza:

a. numărării și măsurării
b. numerotării datelor
c. codificării datelor
d. transpunerea tabelară
e. identificării

27. Analiza datelor permite cercetătorului să analizeze calitativ și cantitativ informațiile, stabilind în ce măsură a fost
confirmată sau informată:
a. tema de cercetare
b. documentarea
c. ipoteza de lucru
d. concluziile
e. elaborarea instrumentelor
28. Redactarea raportului de cercetare se face în scopul de a:
a. analiza calitativ
b. comunica rezultatele
c. analiza cantitativ
d. stabili ipotezele
e. schimba tema de cercetare

29. Metoda observației din științele fizice și ale naturii a fost impusă sociologiei și psihologiei de către:
a. Auguste Comte
b. Emile Durkheim
c. Theodule Ribout
d. Claude Bernard
e. François Parrot

30. Observația ca metodă de cercetare constă în urmărirea intenționată și înregistrarea sistematică a:

a. diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau grupului);
b. contextului situațional al comportamentului;
c. analiza datelor;
d. redactarea raportului de cercetare;
e. alegerea temei de cercetare.

31. Conținutul observației înseamnă:

a. simptomatică stabilă;
b. simptomatică labilă;
c. contextul situațional;
d. analiză cantitativă;
e. rezultatele obținute.

32. Care sunt problemele pe care le ridică observația în fața psihologului:

a. ce observăm;
b. cum formulăm ipoteza;
c. care sunt condițiile unei bune observații;
d. ce instrumente de prelucrare statistică avem;
e. cum pot fi combătute unele obstacole ce apar în calea observației.

33. Multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile ale individului constituie pentru observație:
a. simptomatică stabilă;
b. simptomatică labilă;
c. comportamentul ocazional;
d. context situațional; e. aspect bioconstituțional.
34. Observația orientată către surprinderea particularităților propriului comportament se numește:
a. observația simplă;
b. observația indirectă;
c. autoobservația;
d. observația ocazională;
e. observația sistematică.

35. Calitatea observației depinde de o serie de particularități psihoindividuale ale observatorului, precum:
a. gradul de sugestibilitate
b. capacitatea de a sesiza esențialul
c. potențialul managerial
d. capacitatea de a-și concentra atenția
e. potențialul mnezic

36. Observația directă implică:

a. prezența observatorului;
b. prezența cercetătorului în spatele geamurilor cu vedere unilaterală;
c. conștientizarea de către subiecți a prezenței cercetătorului;
d. distanță mare față de subiecți;
e. înregistrarea cu aparatură video.

37. În cazul în care observația este efectuată prin circuit închis de televiziune avem:
a. observația directă
b. observația indirectă
c. observația ocazională
d. autoobservația
e. observația întâmplătoare

38. Condițiile unei bune observații cuprind:

a. stabilirea clară a scopului;
b. selectarea formelor celor mai potrivite ce vor fi utilizate;
c. selectarea mijloacelor necesare;
d. elaborarea unui plan riguros de observație.
e. discreția ei

39. Când se poate efectua consemnarea datelor observate:

a. după o zi
b. după o săptămână
c. după 12 ore
d. imediat
e. după o lună

40. Chestionarul
a. reprezintă modul specific de a interoga realitatea în scopul recunoașterii și transformării ei;
b. include ansamblul principiilor teoretice referențiale ce stau la baza metodologiei;
c. reprezintă o listă de întrebări;
d. reprezintă o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcție de stimul, care
determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal;
e. reprezintă modul specific de a clarifica noțiunile supuse documentării.

41. Ancheta individuală presupune aplicarea instrumentelor de investigație:

a. colectiv
b. individual

42. După conținutul și calitatea informațiilor putem întâlni:

a. chestionare de date factuale;
b. chestionare de opinie;
c. chestionare speciale;
d. chestionare cu întrebări închise;
e. chestionare colective.

43. Chestionare autoadministrate sunt chestionare în care subiecții:

a. aleg variante de răspuns;
b. nu aleg variante de răspuns;
c. formulează și își consemnează răspunsurile;
d. le administrează colegilor.

44. Chestionarele administrate de operatorii de anchetă sunt mai costisitoare, dar au avantajul că:
a. se pot da lămuriri;
b. lămuririle pot fi date la orice nivel de școlarizare;
c. sunt mai mulți operatori;
d. nu sunt acceptate lămuriri suplimentare;
e. subiecții formulează întrebări.

45. Întrebările de contact pot fi puse:

a. în cuprinsul chestionarului
b. la început
c. la sfârșit
d. oriunde
e. nu e cazul

46. Trecerea la o nouă grupă de întrebări se realizează prin:

a. întrebări introductive
b. întrebări „de ce”
c. întrebări tampon
d. întrebări de identificare
e. întrebări filtru

47. Verificarea primei experiențe se face prin:

a. întrebări „de ce”
b. întrebări tampon
c. întrebări de identificare
d. întrebări filtru
e. întrebări de control

48. Întrebările de tipul „de ce” au rolul de:

a. a verifica fidelitatea
b. a separa sensurile pro și contra
c. a clarifica
d. a clarifica unele răspunsuri
e. a trece la o nouă grupă de întrebări

49. Rolul de a separa sensurile „pro” și „contra” revine:

a. întrebărilor „de ce”
b. întrebărilor tampon
c. întrebărilor bifurcate
d. întrebărilor de clarificare
e. întrebărilor introductive

50. Date despre subiect, care să cuprindă studii, loc de muncă, vârsta, sunt obținute în:
a. întrebări de identificare
b. întrebări de control
c. întrebări „de ce”
d. întrebări filtru
e. întrebări de trecere

51. Eroarea datorată răspunsului greșit sau a codării greșite este:

a. eroarea sistematică
b. eroarea întâmplătoare
c. eroarea intenționată
d. eroarea netă
e. eroarea brută

52. Care din următoarele afirmații sunt valabile pentru interviu:

a. răspunsurile sunt greu de structurat
b. este impersonal și anonim
c. necesită examinatori calificați
d. nu cere subiectului să citească
e. nu cere subiectului să scrie

53. Interviul reprezintă una din metodele utilizate în:

a. psihologie
b. pedagogie
c. asistență socială
d. sociologie
e. cercetarea științifică, pedagogică și psihosocială

54. Interviul este văzut ca:

a. strategie de culegere a informațiilor
b. strategie de elaborare a planului de cercetare
c. metodă exclusiv psihologică
d. metodă exclusiv clinică

55. Interviul poate fi conceput ca:

a. tehnică integrată altor metode
b. metodă de sine stătătoare
c. nefiind o metodă
d. nefiind o tehnică
e. strategie de conturare a altor metode

56. Interviul presupune:

a. întâlnirea, dar nu se confundă cu aceasta;
b. stabilirea de relații ca de la mijloc la scop;
c. stabilirea unei relații de comunicare;
d. stabilirea unei relații de afecțiune;
e. întâlnirea în vederea obținerii altui interviu.

57. Operatorul de interviuri interacționează:

a. direct cu subiectul
b. indirect cu subiectul
c. prin intermediul formularelor
d. prin comunicarea de informații
e. prin context situațional

58. În interviu subiectul:

a. este obligat a răspunde la toate întrebările
b. nu acceptă întrebări
c. are posibilitatea de a răspunde sau nu la întrebări
d. nu i se pun întrebări
e. vorbește ceea ce dorește

59. Dialogul și interviul:

a. se exclud reciproc
b. se presupun reciproc
c. sunt distincte
d. se capătă informații pe care nu le cunoaștem dinainte
e. vizează strângerea de informații

60. Prin convorbire, ca metodă de cercetare a psihicului, se realizează:

a. investigarea conduitelor;
b. sondarea mai directă a vieții interioare a subiectului, a intențiilor ce stau la baza
comportamentului;
c. sondarea atitudinilor, intereselor, convingerilor, prejudecăților;
d. sondarea sentimentelor și valorilor subiectului;
e. analiza reacțiilor subiectului față de grupul de referință.

61. Convorbirea, ca o discuție angajată între cercetător și subiectul investigat, presupune:

a. recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a unui individ sau a unui grup social și
interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor psihocomportamentale;
b. abilitatea cercetătorului de a obține antrenarea subiecților în conversație;
c. relația directă, de tipul față în față, între cercetător și subiect; schimbarea locului și rolurilor partenerilor;
sinceritatea deplină a subiecților;
d. strângerea a cât mai multor informații despre principalele evenimente parcurse de individ în existența sa, despre
relațiile prezente între ele și despre semnificația lor, în vederea cunoașterii „istoriei personale” a fiecărui individ.

62. Printre avantajele interviului sunt:

a. flexibilitate;
b. observarea comportamentelor nonverbale;
c. sporește cantitatea informațiilor;
d. sporește calitatea informațiilor;
e. abordarea unor teme mai complexe.

63. Apar ca dezavantaje ale interviului:

a. cost ridicat;
b. număr mare de răspunsuri;
c. răspunsuri greu de structurat;
d. asigurarea anonimatului;
e. sunt cunoscute datele personale ale intervievatului.
64. Interviul poate avea:
a. scop explorator;
b. identificare a variabilelor și a relației dintre acestea;
c. ținta de recoltare a informațiilor în vederea testării ipotezelor;
d. rol de recoltare suplimentară a informațiilor obținute prin alte metode;
e. rol de clarificare a unor informații, rămase ambigue, obținute din altemetode.

65. Din punct de vedere al gradului de libertate a operatorului în formularea și succesiunea întrebărilor, avem:
a. interviuri nondirective
b. interviuri directe
c. interviuri de grup
d. interviuri repetate
e. interviuri unice

66. Interviurile nondirective sunt caracterizate prin:

a. număr redus de întrebări
b. formularea spontană a întrebărilor
c. direcționare a intervievatului
d. durată nelimitată
e. răspunsuri complexe și particulare

67. Interviurile directive prezintă:

a. formularea spontană a întrebărilor
b. durată nelimitată
c. întrebări prestabilite
d. centrare pe temă
e. desfășurare limitată în timp

68. Desfășurarea limitată în timp și centrarea pe tema de cercetat este întâlnită în:
a. interviul nondirectiv;
b. interviul directiv;
c. interviul unic – durată nelimitată;
d. interviul de grup – durată nelimitată;
e. nu este posibil.

69. Convorbirea psihanalitică este introdusă la sfârșitul secolului al XIX-lea de:

a. Carl Rogers
b. Sigmund Freud
c. Cattel
d. Karen Horney e. Alfred Bandura
70. În convorbirea psihanalitică subiectul este:
a. încurajat sa vorbească liber despre el;
b. încurajat sa exteriorizeze tot ce îi trece prin minte;
c. dirijat să vorbească doar despre ce-l întreabă psihoterapeutul;
d. invitat să se descarce de pulsiunile și tendințele inconștiente;
e. invitat să-și cenzureze limbajul.

71. Convorbirea psihanalitică este o convorbire:

a. structurată
b. nestructurată
c. centrată pe expuneri spontane ale subiectului
d. centrată pe sugestiile psihologului
e. limitată doar de anumite aspecte

72. În convorbirea psihanalitică se impune:

a. contact vizual direct cu psihologul
b. absența contactului vizual cu psihologul
c. întreruperea relatărilor subiectului
d. restrângerea ariei de relaționare
e. lungirea în pat fără contact vizual

73. Inițiatorul convorbirii nondirective:

a. Sigmund Freud
b. Carl Rogers
c. Alfred Binet
d. Karl Popper
e. Alfred Bandura

74. Interviul nondirectiv presupune:

a. relația față în față
b. absența contactului vizual
c. lungirea în pat fără contact vizual
d. situație de egalitate cu psihologul
e. situație de inferioritate cu psihologul

75. Interviurile de grup au avantajul inducerii unui:

a. mediu stimulativ
b. sentiment de afecțiune
c. mediu bine iluminat
d. mediu propice relaxării
e. mediu propice reflexiei

76. În interviurile de grup se:

a. reconstruiește o situație de comunicare socială;
b. reconstruiește o situație de relaxare;
c. reconstruiește mental o situație de comunicare socială;
d. elimină situațiile deranjante;
e. direcționează subiecții către autocunoaștere.

77. Interviurile de grup oferă:

a. posibilitatea ca subiecții să-și exprime nemulțumirile;
b. posibilitatea ca subiecții să-și exprime frustrările;
c. posibilitatea ca subiecții să-și exprime satisfacțiile;
d. posibilitatea ca subiecții să-și exprime realizările;
e. posibilitatea ca subiecții să-și exprime cu un vocabular elevat nemulțumirile, frustrările și insatisfacțiile.

78. Interviurile focalizate sunt:

a. costisitoare
b. mai puțin costisitoare
c. greu de realizat comparativ cu alte tehnici
d. mai ușor de realizat
e. desfășurate pe o perioadă lungă de timp
79. Interviurile în grup comparativ cu metoda chestionarului sunt caracterizate prin:
a. mai mare flexibilitate
b. rigiditate
c. generatoare de noi idei
d. răspunsuri convenționale
e. răspunsuri spontane și mai puțin convenționale

80. Interviurile în grup se caracterizează prin:

a. evidențierea unor noi aspecte
b. generare de noi idei
c. analiza relațiilor
d. analiza jocurilor de putere ce au condus la formularea unor opinii
e. realizarea într-un timp relativ scurt

81. Discuțiile în grup:

a. pot fi înregistrate video
b. pot fi înregistrate audio
c. nu pot fi înregistrate
d. se păstrează secretul
e. nu pot fi analizate și interpretate

82. Brainstorming-ul este o tehnică:

a. de creativitate în grup
b. individuală de creație
c. de dezvoltare a fluenței ideaționale individuală
d. de acomodare cu grupul
e. de a găsi idei inovatoare

83. Organizarea sesiunii de brainstorming se face în mai multe faze:

a. faza de punere în temă cu problema;
b. faza productivă în care are loc asaltul de idei;
c. faza de relaxare;
d. faza de selectare;
e. faza de redactare a raportului de cercetare.

84. Conducătorul ședinței de brainstorming are rolul de:

a. a anunța regulile de desfășurare;
b. a nu anunța regulile de desfășurare;
c. a critica anumite idei care i se par prea extravagante;
d. a evita orice critică;
e. a evita orice evaluare pozitivă sau negativă.

85. Într-o ședință de brainstorming:

a. conducătorul este obligat să vegheze la respectarea anumitor reguli;
b. va urmări și construirea de noi idei bazate pe cele deja emise;
c. reglează procesul discuției;
d. favorizează participarea tuturor la discuții;
e. deschide noi direcții de abordare.

86. Grupul sinectic are la bază:

a. transformarea a ceea ce este străin în familiar;
b. transformarea familiarului tot în familiar;
c. impune reguli de menținere a familiarului;
d. transformarea familiarului în neobișnuit;
e. transpunerea modurilor cotidiene de a privi realitatea în moduri noi, diferite de cele cunoscute.

87. Paradigma este:

a. concepție dominantă într-un câmp al cunoașterii;
b. concepție personală;
c. concepție colectivă;
d. curent de opinie;
e. obstacol în calea progresului.

88. Paradigma constituie:

a. ansamblul elementelor epistemologice;
b. ansamblul elementelor teoretice;
c. ansamblul elementelor conceptuale;
d. cadrul de referință al comunității cercetătorilor dintr-o anumită ramură;
e. mecanism perceptiv și cognitiv de selectare, combinare și recombinare.

89. În cadrul paradigmei structural – expresive:

a. psihicul constituie un modelator în exprimările subiectului;
b. comportamentul își are originile în organizarea internă a psihicului;
c. exprimarea verbală își are originile în organizarea internă a psihicului;
d. obiectul de studiu îl constituie organizarea internă a psihicului exprimatăde personalitatea subiectului;
e. se surprind formele comunicării verbale.

90. Paradigma formal-tranzacțională pune în evidență:

a. formele comunicării ce devin în mare măsură exterioare;
b. raționale;
c. modalități de conlucrare a stării afective;
d. modalități de conlucrare a stării normative;
e. subiectul apelează la situații analogice cu scopul de a ajunge la un nivel al tranzacțiilor în diferite forme.

91. Paradigma relațional-sistematică aduce în atenție:

a. relația dintre indivizi;
b. comunicarea nonverbală;
c. organizarea internă a psihicului uman;
d. mecanisme de combinare;
e. mecanisme de recombinare.

92. Paradigma fenomenologică și praxiologică conduce la:

a. explicitarea semnificațiilor exprimate de subiecți;
b. investigarea sistematică a subiectivității și conținuturilor conștiinței;
c. exprimarea verbală;
d. exprimarea afectivității;
e. exprimarea formelor comunicării.

93. Factorii perturbatori ai evaluării celuilalt constituie:

a. distorsiuni perceptive
b. diferențe culturale
c. absența feedback-ului
d. factori fizici
e. lungimea excesivă a canalelor de comunicare

94. Contextul situațional are un rol important în dezvoltarea cercetării și este determinat de:
a. teritoriu
b. spațiu
c. poziția spațială
d. abilitățile psihice
e. grad de cunoaștere științifică

95. Factori perturbatori în evaluarea celuilalt sunt:

a. diferențele de percepție
b. concluzii grăbite
c. stereotipii
d. lipsa de interes
e. emoțiile

96. Funcțiile principale ale comunicării vizuale sunt:

a. cererea de informații
b. posibilitatea creată altor persoane de a lua cuvântul
c. natura relației
d. compensarea distanței fizice
e. diminuarea anxietății
97. Semnele cele mai diferențiate și specifice ale emoțiilor particulare sunt emise de:
a. față
b. corp
c. mâini
d. picioare
e. inclinația corpului

98. Afecțiunea pentru o persoană se exprimă prin:

a. distanța interpersonală redusă
b. distanța interpersonală mărită
c. înclinarea în față a corpului
d. înclinarea în spate a corpului
e. frecvența ridicată a contactului vizual

99. Durata și frecvența contactului ocular sunt determinate de:

a. subiectul conversației
b. distanța interpersonală
c. personalitate
d. factori situaționali
e. implicarea afectivității

100. Semnalele nonverbale funcționează pentru exprimarea:

a. statutului emițătorului
b. motivațiilor emițătorului
c. scopurilor emițătorului
d. intențiilor emițătorului
e. atitudinile emițătorului

101. Voluntariatul în cadrul cercetării științifice presupune:

a. subiectul să poată alege;
b. subiectul să înțeleagă la ce se angajează;
c. subiectul nu are drept de alegere;
d. subiectul execută ordinele cercetătorului;
e. subiectul nu comunică cu cercetătorul.

102. Cercetătorul își asumă:

a. responsabilitatea de a trata corect din punct de vedere etic participanții;
b. responsabilitatea de a trata corect din punct de vedere etic colaboratorii;
c. stabilește acord clar cu subiecții prin care se clarifică responsabilitățile fiecăruia;
d. stabilește acord clar cu subiecții prin care se clarifică obligațiile fiecăruia;
e. obligativitatea de a respecta angajamentul.

103. Psihologul practician trebuie sa aibă în vedere:

a. a nu aduce prejudicii persoanei;
b. ca orice eroare de diagnoză poate dăuna personalității subiectului;
c. orice investigație care prezintă riscul prejudicierii persoanei va fi sistată;
d. evitarea apelării la principiul autorității;
e. respectarea secretului profesional.

104. Standardele eticii cu privire la cercetarea efectuată cuprind:

a. corectitudinea rezultatelor;
b. claritatea prezentării;
c. corectitudinea datelor de identificare;
d. corectitudinea autorilor;
e. semnalarea erorilor prin erate.

105. Condițiile de exercitare a profesiunii de psiholog cuprind:

a. psihologul se va asigura de consimțământul celor pe care îi consultă;
b. va accepta doar misiunile pe care le va estima ca fiind compatibile cu competențele, tehnica și funcțiile sale;
c. va impune celorlalți respectarea exercitării profesiunii și autonomia sa tehnică;
d. va exercita profesia în domenii legate de calificarea sa;
e. va informa participanții asupra modalității, obiectivelor și limitelor intervenției sale.

106. Documentațiile eliberate de un psiholog trebuie să cuprindă:

a. numele acestuia;
b. funcția;
c. semnătura;
d. menționarea exactă a destinatarului;
e. nu va accepta ca altcineva să modifice, să semneze sau să anuleze documente relevante ale activității sale.

107. Colectarea datelor în funcție de tehnica folosită se clasifica în:

a. colectarea directă de către cercetător;
b. colectarea cu ajutorul unor mijloace mecanice;
c. colectarea cu ajutorul unor mijloace electronice;
d. colectare prin autoaplicare;
e. colectare prin operatori.

108. Scopurile unei cercetări pot constitui:

a. punctul de plecare pentru ideea ce se dorește investigată;
b. testarea ipotezelor;
c. ghiduri pentru dirijarea cercetării;
d. asigurarea continuității operațiilor;
e. în unele cazuri, ipoteze.

109. Ipoteza :a. este formulare de relații între fenomene;

b. este de cele mai multe ori utilizată la verificarea relației ce se stabilește între două variabile ;
c. este enunț cu caracter probabilistic;
d. direcționează domeniul de cercetare și analiză;
e. este o formulare interogativă.

110. Criteriile de formulare corectă a ipotezelor pot fi:

a. relația dintre variabile să fie adevărată indiferent de condițiile spațio-temporale;
b. complexitatea;
c. specificitatea;
d. recapitularea;
e. verificarea teoriilor.

111. Falsificabilitatea (fasifiability) implică:

a. formularea ipotezei complexe
b. formularea ipotezei specifice
c. formularea clara a ipotezei
d. formularea ipotezei fără inducere de erori
e. verificabilitatea

112. Predictibilitatea implică:

a. ipoteza să descrie și să explice anticipativ desfășurarea unui fenomen
b. ipoteza să exprime o întrebare
c. ipoteza nu trebuie să descrie neapărat variabilele
d. ipoteza cu caracter probabilistic
e. verificabilitatea

113. Corectitudinea formulării ipotezelor cuprinde:

a. specificitatea
b. falsificabilitatea
c. testabilitatea
d. comunicabilitatea
e. utilitatea

114. Corectitudinea formulării ipotezelor cuprinde:

a. utilitatea
b. complexitatea
c. generalitatea
d. predictibilitatea
e. testabilitatea

115. Ipoteza de cercetare descrie:

a. conceptul utilizat în cercetare fără a aborda aspectele particulare pe care le poate avea
b. cel puțin o variabilă
c. instrumentele de lucru
d. importanța cercetării
e. utilitatea proiectului de cercetare

116. Ipoteza alternativă poate fi:

a. direcțională
b. nondirecțională
c. omisă
d. o variabilă
e. o teorie

117. Formularea ipotezei de cercetare respectă regulile logicii formale:

a. trebuie să fie operațională;
b. să precizeze operațiile concrete ce trebuie efectuate pentru determinarea apariției fenomenului;
c. riguroase din punct de vedere științific;
d. valabilă în momentul în care enunțul este confirmat pe parcursul studiului;
e. să precizeze activitățile.

118. Eșantionarea este:

a. set de operații pe bazacărora din ansamblul populației se alege o parte ce va fi supusă investigației;
b. set de operații pe bazacărora din ansamblul populației nu se alege o parte ce va fi supusă investigației;
c. prelucrare statistică;
d. set de probleme ce trebuie rezolvate de cercetător;
e. set de probleme ce trebuie rezolvate de subiecți.

119. Gradul de reprezentativitate a unui eșantion depinde de:

a. caracteristicile populației ce urmează a fi studiate;
b. mărimea eșantionului;
c. procedura de eșantionare folosită;
d. nu aduce în discuție mărimea populației;
e. nu interesează procentul din populația cuprinsă în eșantion.

120. Procedura de eșantionare este aleatorie în momentul în care:

a. fiecărui individ din populație i se asigură o șansă calculabilă, dar nenulă de a fi inclus în eșantion;
b. se asigură unui procent din populație șanse calculabile de a fi inclus în eșantion;
c. nu se poate asigura fiecărui individ din populație o șansă de a fi inclus în eșantion;
d. șansa este nulă pentru unii indivizi de a fi incluși în eșantion;
e. nu este posibilă.

121. Obținerea unui grad mărit de obiectivitate și evitarea apariției erorilor în observație presupune:
a. planificarea riguroasă a cercetării;
b. stabilirea exactă a tehnicilor de cercetare;
c. alcătuirea unei grile cât mai complete;
d. alegerea observatorilor în funcție de experiență;
e. instruirea tuturor observatorilor.

122. Avantaje ale metodei observației:

a. cost relativ scăzut;
b. selectarea relativ simplă a subiecților de cercetare;
c. permite înregistrarea comportamentelor în condiții naturale;
d. oferă informații referitoare la cauzele unor acțiuni;
e. permite obținerea informațiilor din interior în cazul observației participative.

123. Dezavantajele principale ale metodei observației sunt:

a. nu poate pătrunde în profunzimea unor comportamente intime;
b. nu se pot identifica relații cauzale pentru determinarea comportamentelor grupurilor mari;
c. ridică probleme etice cu privire la observarea indivizilor fără consimțământul prealabil al acestora;
d. interpretarea greșită a informațiilor furnizate de comportamentul nonverbal;
e. focalizarea atenției pe anumite detalii în detrimentul altora.

124. Dezavantajele principale ale metodei observației:

a. nu poate pătrunde în profunzimea unor comportamente intime;
b. inegalitatea distributivității atenției cercetătorului pe toată durata observației;
c. nu se pot identifica relații cauzale pentru determinarea comportamentelor grupurilor mari;
d. interpretarea greșită a informațiilor furnizate de comportamentul nonverbal;
e. focalizarea atenției pe anumite detalii în detrimentul altora.

125. Modalitatea sistematica de înregistrare a datelor observației este:

a. ghid de cercetare
b. chestionar
c. grila de răspuns
d. protocol de observație
e. înregistrarea video

126. Numărul unităților din grila de observare trebuie:

a. mărit
b. limitat
c. amplificat
d. dezvoltat
e. standardizat

127. Conținutul unui protocol de observație cuprinde

a. data
b. locul
c. ora
d. durata observației
e. membrii participanți la observație

128. Pe parcursul înregistrării notelor de observație:

a. se pot face caracterizări;
b. nu se vor face caracterizări;
c. nu se vor trage concluzii;
d. faptele pot fi comentate de cercetător;
e. faptele vor fi prezentate fără niciun fel de comentarii.

129. Atitudinea clinicianului trebuie:

a. să inducă dialog;
b. să nu exprime dezacordul;
c. să nu afișeze semne de nerăbdare;
d. să îndrepte atenția către lupta interioară a subiectului cu sinele;
e. să nu afișeze anticipare atotștiutoare.

130. Ascultarea rogersiană are drept caracteristici:

a. utilizarea limbajului simplu;
b. observare evolutivă;
c. observare multidimensională;
d. neimplicare emoțională profundă;
e. absența abordării teoretice.

131. Principiile de bază ale Brainstormingului cuprind:

a. amânarea criticii;
b. necesitatea elaborării cât mai multor idei;
c. criticarea ideilor fanteziste;
d. încurajarea tuturor ideilor;
e. stimularea, combinarea și îmbunătățirea ideilor.

132. Structura optimă a unui grup de brainstorming cuprinde:

a. doi conducători
b. un conducător
c. doi secretari cu bogată experiență în brainstorming
d. cincisprezece invitați
e. 4 – 5 invitați

133. Conducătorul ședinței de brainstorming are rolul de:

a. a anunța regulile de desfășurare;
b. a nu anunța regulile de desfășurare;
c. a critica anumite idei care i se par prea extravagante;
d. a evita orice critică;
e. a evita orice evaluare pozitivă sau negativă.

134. Sinectica presupune următoarele etape:

a. enunțarea problemei și analiza acesteia;
b. sugestii imediate;
c. utilizarea analogiei pentru creșterea „distanței metaforice”;
d. adaptarea forțată a fanteziei;
e. generarea unor soluții posibile.

135. Metoda Delphi are drept caracteristici:

a. utilizarea feedback-ului
b. consultare reciprocă periodică
c. sugestii imediate
d. adaptarea la condițiile de mediu
e. utilizarea analogiilor

136. Metoda Delphi presupune parcurgerea următorilor pași:

a. fixarea temei
b. întocmirea chestionarului
c. organizarea consultării
d. desfășurarea consultării
e. valorificarea răspunsurilor și obținerea deciziei finale

137. Obiectivele metodei Philips 6-6 constau în:

a. abordarea mai multor aspecte în timp nelimitat;
b. abordarea mai multor aspecte în timp limitat;
c. facilitarea exprimării în grupuri mari;
d. colectarea deciziilor în timp scurt;
e. favorizarea confruntării percepțiilor și creativității individuale cu munca.

138. Discuția Panel se desfășoară după următoarea metodologie:

a. grup 5 – 6 persoane;
b. lider animator;
c. auditoriul este amplasat în semicerc;
d. auditoriul urmărește tăcut desfășurarea discuțiilor;
e. auditoriul poate trimite mesaje sub forma de cartonașe.

139. Intervenția verbală în cadrul interviului clinic nondirectiv din partea psihologului:
a. doar în vederea reformulării unei probleme cu care se confruntă clientul;
b. va neutraliza părerile subiectului imediat ce acestea sunt emise;
c. va căuta să-și impună punctul de vedere;
d. va apela la autoritatea sa pentru liniștirea clientului;
e. absentă.

140. Dezvoltarea abilităților de intervievator pot fi dezvoltate prin:

a. familiarizarea cu cercetările;
b. familiarizarea cu teoria;
c. practica îndelungată;
d. atitudine de acceptare pe tot parcursul interviului;
e. atitudine de deschidere și implicare în cadrul interviului.