BASMUL CULT - POVESTEA LUI HARAP-ALB, de Ion Creanga - particularităţile

textului
1. Basmul este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul, supusa unor stereotipii si actiuni
conventionale.
Basmul popular Basmul cult
● autor anonim ● autor cunoscut
● creație ce se comunică prin viu grai ● creație scrisă
(oralitate)
● prezintă variante multiple ● prezintă o singură variantă
● tema dominantă: lupta între Bine și Rău ● tema luptei între Bine și Rău este convertită
în tema formării, inițierii și maturizării, de
unde rezultă caracterul de bildungsroman
● caracter fantastic ● fantastic umanizat (personajele vorbesc și
se comportă ca niște oameni obișnuiți)
● predomină structurile narative ● narațiunea este gradată dialogic
● caracter stereotip ● originalitate, dată de viziune și stil
(oralitate, dinamism, umor)

Elemente comune:
- tiparul narativ:
a. situația inițială
b. factorul perturbator
c. acțiunea reparatorie a dezechilibrului creat
d. refacerea exchilibrului și răsplătirea eroului
- existența formulelor sau a clișeelor compoziționale: inițiale, mediane, finale
- motive literare: cifra trei, probele, motivul împăratului fără urmaș, triumful mezinului la
nivelul triadei, raptul, călătoria, donatorii

♦ Ilustrați atât trăsăturile care particularizează basmul cult în raport cu cel popular, cât și
trăsăturile comune, cu exemple din Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.
♦ Urmăriți care dintre funcțiile basmului sunt prezente în Povestea lui Harap-Alb, de Ion
Creangă:
1. Absenţa – „Unul din membrii familiei pleacă de acasă”. Este vorba de o plecare
temporară, la război, la pescuit, la lucru. Moartea părinţilor poate constituie o formă
intărită de absenţă.
2. interdicţia – „O interdicţie este specificată eroului”; o cameră, a douăsprezecea uşă etc;
3. încălcarea – „interdicţia este incălcată”. De obicei, răufăcătorul indeamnă la incălcare.
4. iscodirea – „răufăcătorul incearcă să iscodească cum stau lucrurile”; unde a ascuns un
obiect, cum confecţionează ceva, Poate exista şi o formă inversă de iscodire atunci cand
victima interoghează răufăcătorul etc.
5. divulgarea – „răufăcătorul obţine informaţii asupra victimei sale”;
6. vicleşugul – „răufăcătorul incearcă să–şi inşele victima pentru a pune stăpanire pe ea sau
pe averea ei”;
7. complicitatea – „victima se lasă inşelată ajutandu–şi astfel, fără să vrea, duşmanul;
Eroul acceptă, se lasă convins de răufăcător. O observaţie ar fi că interdicţiile sunt
intotdeauna incălcate, iar propunerile inşelătoare, dimpotrivă sunt intotdeauna acceptate
şi indeplinite.
8. a. prejudicierea – „răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii
familiei”; Această funcţie este extrem de importantă deoarece ea reprezintă factorul
motor propriu-zis al basmului. Absenţa, incălcarea interdicţiei, divulgarea, reuşita
inşelăciunii pregătesc această funcţie, o fac posibilă sau ii uşurează pur şi simplu
concretizarea. Din această cauză, primele şapte funcţii pot fi considerate ca o parte
pregătitoare a basmului, in timp ce prejudicierea lansează intriga propriu-zisă, este
punctul ei de innodare.
 Răufăcătorul răpeşte pe cineva;
 Răufăcătorul fură sau ia cu de-a sila unealta năzdrăvană;
 Răufăcătorul fură sau distruge recolta;
 Răufăcătorul fură lumina zilei;
 Răufăcătorul săvarşeşte un rapt in altă formă;
 Răufăcătorul vatămă trupeşte;
 Răufăcătorul determină o bruscă dispariţie;
 Răufăcătorul cere să-i fie dată victima sau o ademeneşte;
 Răufăcătorul izgoneşte pe cineva;
 Răufăcătorul porunceşte ca cineva să fie aruncat in mare;
 Răufăcătorul vrăjeşte o făptură sau un lucru;
 Răufăcătorul săvarşeste o substituiere;
 Răufăcătorul dă poruncă să fie ucis cineva;
 Răufăcătorul săvarşeste un omor;
 Răufăcătorul inchide in temniţă, ţine cu sila;
 Răufăcătorul ameninţă cu un act de canibalism;
 Răufăcătorul porneşte la război.
b. lipsa – „unuia din membrii familiei ii lipseşte ceva, doreşte să aibă un lucru oarecare”.
9. mijlocirea – „Nenorocirea sau lipsa sunt comunicate, eroului i se adresează o rugăminte
sau o poruncă, el este trimis undeva sau este lăsat să plece”:
Această funcţie introduce eroul in basm. Eroii basmului sunt de două feluri:
a. căutătorii (eroul caută fata răpită; caută ceva furat etc.)
b. eroul victimă (eroul este răpit sau izgonit de acasă)
Momentul mijlocirii există in ambele situaţii. Importanţa acestui moment constă in aceea
că el determină plecarea – sau trimiterea de acasă.
 Strigare publică intr-ajutor, după care eroul este trimis să ajute pe cel in nevoie.
 Eroul este trimis direct să săvarşească o anume faptă;
 Eroul este lăsat să plece acasă;
 Nenorocirea este comunicată;
 Eroul izgonit este dus de acasă;
 Eroul condamnat la moarte este lăsat in taine să scape.
10. contraacţiunea incipientă – căutătorul acceptă sau se hotărăşte să intreprindă
contraacţiunea → acest moment este specific doar pentru basmele in care eroul este un
căutător.
11. plecarea – eroul pleacă de acasă. Această plecare este diferită de absenţa temporară.
Plecarea căutătorului are drept scop tocmai căutarea victimei, în timp ce plecare
eroului-victimă constituie începutul acelui drum fără căutări, de-a lungul căruia
eroul va trece prin felurite aventuri.
12. prima funcţie a donatorului – „Eroul este pus la incercare, iscodit, atacat etc,
pregătindu –se astfel inarmarea lui cu unealta năzdrăvană sau cu ajutorul năzdrăvan”;
 donatorul îl încearcă pe erou;
 donatorul îl salută şi îl iscodeşte pe erou;
 un muribund sau un mort cere să i se facă un serviciu
 captivul cere să fie eliberat;
 eroul este rugat să cruţe pe cineva;
 eroul este rugat să arbitreze într-o ceartă;
 alte rugăminţi;
 o făptură vrăjmaşă încearcă să-l ducă la pieire pe erou;
 făptura vrăjmaşă intră în luptă cu eroul;
 se arată eroului unealta năzdrăvană, i de propune un schimb pentru
obţinerea ei.
13. Reacţia eroului – eroul reacţionează la acţiunea viitorului donator. In majoritatea
cazurilor reacţia poate fi pozitivă sau negativă.
 Eroul face faţă (nu face faţă) încercării;
 Eroul răspunde (nu răspunde) la salut;
 Eroul aduce la împlinire (nu aduce la împlinire) rugămintea mortului;
 Eroul dă drumul captivului;
 Eroul cruţă pe cel care îi cere să-l lase cu viaţă;
 Eroul face împărţeala şi îi împacă pe cei care se certau;
 Eroul face un serviciu oarecare;
 Eroul scapă din cursa ce i se intinde atacând pe vrăjmaş cu mijloacele pe
care acesta vroia să le folosească împotriva lui;
 Eroul învinge sau nu învinge făptura vrăjmaşă;
 Eroul acceptă schimbul, dar foloseşte de îndată puterea năzdrăvană a
obiectului primit împotriva celui care i-l dăduse.
14. Înzestrarea, obţinerea uneltei năzdravane – unealta năzdrăvană intră in posesia
eroului; Uneltele năzdrăvane pot fi:
 Animale (calul, vulturul etc);
 Obiecte din care apar ajutoare năzdrăvane;
 Obiecte care au o insuşire miraculoasă;
 Calităţi dăruite direct, cum ar fi forţa, capacitatea de a se transforma in animale;
Formele de transmitere a uneltei sunt:
 Unealta este transmisă direct;
 Unealta este indicată;
 Unealta este produsă;
 Unealta este vandută şi cumpărată;
 Eroul obţine din intamplare unealta năzdrăvană;
 Unealta năzdrăvană apare brusc cu de la sine putere;
 Unealta năzdrăvană este băută sau mancată;
 Unealta năzdrvană este furată;
 Diferite personaje se pun ele insele la dispoziţia eroului.
15. deplasarea spaţială, călăuzirea – „Eroul este adus – in zbor, călare, pe jos – la locul
unde se află obiectul căutării lui”; De regulă, obiectul căutării se află intr-o altă
impărăţie, pe un alt tăram. Această impărăţie este fie foarte departe pe orizontală, fie
foarte sus ori foarte afund pe verticală. Mijloacele de comunicaţie pot fi aceleaşi in toate
cazurile, dar marile inălţimi şi marile adancimi dispun de forme specifice.
 Eroul zboară prin aer;
 Eroul se deplasează pe pămant sau pe apă;
 Eroul este condus;
 Eroului i se arată drumul;
 Eroul se foloseşte de mijloace imobile de comunicaţie;
 Eroul urmăreşte o dară de sange.
16. lupta – eroul şi răufăcătorul intră in luptă directă;
17. marcarea, însemnarea – eroul este insemnat. I se face un semn pe corp sau i se dă un
obiect;
18. victoria – răufăcătorul este invins;
19. remedierea – nenorocirea sau lipsa iniţială este remediată;
20. întoarcerea – eroul se intoarce;
21. urmărirea, goana – eroul este urmărit, iar urmăritorul se transformă in animale,
fenomene ale naturii etc.;
22. salvarea – eroul scapă de urmărire; el presară obstacole, se transformă la randul lui,
evită ispitele;
23. sosirea incognito – eroul soseşte acasă sau in altă ţară, fără să fie recunoscut;
24. pretenţii neîntemeiate – falsul erou formulează pretenţiile sale neintemeiate;
25. încercarea grea – eroul are de făcut faţă unei grele incercări: mincat / băut peste măsură,
foc, ghicit, ascuns;
26. soluţia – incercarea este trecută cu succes;
27. recunoaşterea – eroul este recunoscut;
28. demascarea – răufăcătorul sau falsul erou este recunoscut;
29. transfigurarea – eroul capătă o nouă infăţişare;
30. pedeapsa – răufăcătorul este pedepsit;
31. căsătoria – eroul se căsătoreşte şi se inscăunează impărat.