CURS 7 – 25.11.

2021

IFRS 7 – INSTRUMENTE FINANCIARE. INFORMATII DE FURNIZAT.

Acest IFRS impune entitatilor sa prezinte in situatiile lor financiare informatii care sa
permita evaluarea de catre utilizatori a instrumentelor financiare pentru pozitia si performanta
financiara a entitatii, precum si natura riscurilor generate de instrumente financiare la care este
expusa entitatea, in decursul perioadei, si la data raportarii precum si modul in care entitatea
gestioneaza riscurile respective. Acest IFRS completeaza principiile de recunoastere, evaluare
si reprezentare a activelor financiare si a datoriilor financiare, aplicate pe entitate, cu
urmatoarele exceptii :
a) intereselor in filiala, a entitatilor associate si asocierii in participatie atunci cand sunt
contabilizate, conform IAS 27 (situatii financiare consolidate si individuale), IAS 28
(investitii) sau IAS 31, permite unei entitati sa contabilizeze un interes intr-o filiala,
entitatea asociata sau asociere in participatie, in conformitate cu IAS 39. In aceste
cazuri, entitatile trebuie sa aplice in plus fata de dispozitiile privind prezentarea
informatiilor din prezentul IFRS si dispozitiile privind prezentarea informatiilor din IAS 27,
IAS 28 sau IAS 31. Entitatile trebuie sa aplice acest IFRS tuturor instrumentelor derivate
aferente intereselor in filiala, entitati asociate, sau asocieri in participatie cu exceptia
cazului in care instrumental derivat corespunde definitiei unui instrument de capitaluri
proprii, din IAS 32.
b) drepturile si obligatiile angajatorului rezultate prin planuri de beneficii pentru angajati, li
se aplica IAS 19.
c) contractele pentru contraprestatii contingente intr-o combinare de intreprinderi; aceasta
exceptie se aplica doar dobanditorului.
d) contractele de asigurare, se aplica instrumentelor derivate conform IFRS 17, fiind
incorporat in IAS 39, impune entitatii, să contabilizeze acest instrument, separat.
Conform acestui IFRS, contractele de garanție financiară se aplica dacă emitentul se
obliga să aplice recunoașterea și evaluarea acestor contracte.
e) conform instrumentelor financiare, contractele și obligațiile din cadrul tranzacțiilor, cu
plata pe baza de acțiuni, aplica IFRS 2, cu excepția ca acest IFRS se aplica acelor
contracte ce intra sub incidența lui IAS 39.
Acest IFRS se aplica instrumentelor financiare recunoscute și nerecunoscute, in
componenta celor recunoscute fiind active financiare și nefinanciare iar cele necunoscute sunt
angajamente de creditare. Acest IFRS se aplica in cazul contractelor de cumpărare sau
vânzare, a unui element nefinanciar, doar dacă intra sub incidența acestui IFRS.
O entitate prezintă informații care să permită utilizatorilor situațiilor sale financiare, să
evalueze importanța instrumentelor financiare pentru poziția să financiară (bilanț) și pentru
perfomanta să financiară (cont de profit și pierdere).
 In situația bilanțului, valorile contabile trebuie prezentate in bilanț astfel:
- activele financiare la valoarea justa prin profit sau pierdere, prezentându-le separat, ca fiind
deținute in vederea tranzacționării;
- investițiile păstrate pana la scadentă;
- împrumuturile și creanțele;
- activele financiare disponibile pentru vânzare;
- datoriile financiare la valoarea justa prin profit sau pierdere indicându-se separat, pe cele
desemnate, astfel la recunoașterea inițială să fie deținute in vederea tranzacționării;
- datoriile financiare evaluate la costul amortizat

Dacă entitatea a desemnat un împrumut sau o creanța ca fiind la valoarea justa, prin
profit sau pierdere, aceasta trebuie să prezinte:
- expunerea maxima la riscul de credit;
- valoarea in care orice instrumente derivate, sau orice instrumente similare, diminuează acea
expunere maxima la riscul de credit.
- valoarea modificării in decursul perioadei și cumulat a valorii juste a împrumutului sau creanței,
care poate fi atribuita modificărilor riscului de credit al activului financiar, determinat ca valoare a
modificării valorii juste care nu poate fi atribuita modificărilor unor condiții de piața ce generează
risc de piața, fie utilizând o metoda considerată de entitate ca reprezentând valoarea modificării
valorii sale juste care poate fi atribuita modificării riscului de credit al activului.
Modificările pozițiilor de piața ce generează risc de piața, includ modificări privind o rata
a dobânzii observabilă, un preț al mărfurilor, o rata de schimb valutar sau un indice de preț sau
de rată. Valoarea modificării valorii juste a oricăror instrumente derivate de credit, sau a unor
instrumente similare ce au avut loc in decursul perioadei și cumulat de la desemnarea
împrumutului sau a creanței.
Dacă o entitate a desemnat o datorie financiară ca fiind la valoarea justa prin profit sau
pierdere aceasta trebuie să prezinte:
a) valoarea modifcării in decursul perioadei și cumulat a valorii juste a datoriei financiare
care poate fi atribuita modificărilor riscului de credit, al acelei datorii, determinata fie ca
valoarea modificării valorii sale juste ce nu poate fi atribuita modificărilor unor condiții de
piața, să genereze risc de piața, fie utilizând o metoda alternativa considerata de entitate
care prezentând mai exact valoarea modifcării valorii sale juste, ce poate fi atribuita
modificărilor riscului de credit al datoriei. Modificarea condițiilor de piața, ce generează
risc de piața, includ modificări privind o rata a dobânzii de referință, un preț al unui
instrument financiar, al unei entități, un preț al mărfurilor, o rata de schimb valutar, sau
un indice de preț. Pentru contractele ce includ caracteristicile condițiilor de piața, sunt
obligate să modifice performanța fondului de investiții intern sau extern.
 b) diferența dintre valoarea contabila a datoriei financiare și valoarea pe care entitatea
conform contractului ar trebui să o plătească la scadentă deținătorului obligației
respective. In situația in care entitatea a reclasificat un activ financiar drept unul evaluat,
se urmărește la cost amortizat și nu la valoare justa. Trebuie să se prezinte valoarea
reclasificată și din fiecare categorie, motivul pentru care a fost realizata respectiva
reclasificare. Dacă entitatea a reclasificat un activ financiar in afara categoriei de
instrumente evaluate la valoarea justa prin profit sau pierdere, aceasta trebuie să
prezinte valoarea reclasificată pentru fiecare categorie, pentru fiecare perioada de
raportare pana la recunoașterea valorilor contabile și valorile juste a tuturor activelor
financiare care au fost reclasificate in cursul perioadei actuale și perioadelor anterioare
de raportare. Pentru perioada de raportare in care activul financiar a înregistrat câștigul
sau pierderea la valoarea justa generate de activul financiar necunoscut in profit sau
pierdere, sau la alte elemente ale rezultatului normal in perioada de raportare respectiva
și in perioada de raportare anterioară.

Derecunoasterea este posibila atunci când o entitate trebuie să transfere activele

financiare in așa fel încât o parte a activelor financiare sau active finaciare in ansamblu, să nu
îndeplinească condițiile pentru derecunoastere.
Pentru fiecare clasa de active financiare entitatea trebuie să prezinte:
- natura activelor;
- natura riscurilor;
- beneficiile aferente dreptului de proprietate la care entitatea rămâne expusa, atunci când
entitatea continua să recunoască toate activele valorii ale activelor și ale datoriilor asociate,
atunci când entitatea continua să recunoască activele in măsura implicării sale continue
valoarea contabila totala a activelor inițiale, valoarea activelor pe care entitatea continua să le
recunoască.