Nume 

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Anul 1, Master, Drept privat

Disciplina : Donatii si testamente

Revocarea donatiilor

Cauzele legale de revocare a donatiilor

Una dintre trasaturile juridice a contractului de donatie este irevocabilitatea. De altfel,

principiul irevocabilitatii donatiilor, este consacrat in mod expres prin dispozitiile art. 801 C.civ.
fara a aduce atingere acestui principiu, partile pot stipula in contract anumite clauze (conditii)
care pot duce la desfiintarea contractului.

Revocarea reprezinta o sanctiune civila, care consta in inlaturarea efectelor actului

juridic civil cu titlu gratuit, ca urmare a ingratitudinii gratificatului sau a neexercitarii culpabile a
sarcinii.

Independent de aceste clauze, legiuitorul in art. 829 C.civ. prevede cazurile expres si
limitative cazurile in care o donatie poate di totusi revocata: neindeplinirea sarcinilor impuse
donatarului, ingratitudinea acestuia fata de donator si survenienta de copii.

Desi in formularea legala se foloseste cuvantul ‘conditii’, (‘donatia intre vii s revoca
pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut’, art. 829 C.civ.) doctrina si jurisprudenta au
admis in mod unanim ca legiuitorul face referire la sarcinile care pot afecta donatia si care pot fi
impuse donatarului fie in folosul donatorului, fie in folosul unui tert, fie chiar in folosul
donatarului.

Stipularea unei sarcini in continutul donatiei, are ca efect pierderea caracterului gratuit al
donatiei, care in limita sarcinii impuse donatarului, devine un contract sinalagmatic.

Unul dintre efectele specifice contractelor sinalagmatice este posibilitatea ca in temeiul

dispozitiilor art. 1020 si 1021 C.civ. sa se solicite desfiintarea contractului, dac auna dintre parti
nu isi executa in mod culpabil obligatiile contractuale. Creditorul are insa si posibilitatea de a
solicita executarea silita a obligatiilor, daca are interes in mentinerea contractului.

Revocarea donatiei poate fi calificata o aplicatie a principiului potrivit caruia conditia

rezolutorie in contractele sinalagmatice este intotdeauna subinteleasa, principiul instituit prin

1
dispozitiile art. 1020 C.civ., potrivit caruia conditia rezolutorie este intotdeauna subinteleasa in
constractele sinalagmatice, dac auna din parti nu isi executa obligatiile.

In limita sarcinii stipulate, devenind un contract sinalagmatic, donatia va urma regimul

juridic al unui astfel de contract. Prin urmare, in cazul neindeplinirii totale sau partiale a sarcinii
donatorul va putea opta intre a solicita executarea silita a sarcinii sau rezolutiunea (revocarea)
contractului cu daune-interese.

Fiind supusa regimului juridic al unui contract sinalagmatic si in cazul donatiei cu

sarcinipartile pot insera in continutul contractului anumite clauze contractuale exprese privind
rezolutiunea contractului pentru neexecutare, care constituie asa-numitele pacte comisorii
exprese. In functie de efectele unor asemenea clauze, rolul instantei poate sa ramana acelasi ca si
in cvazul rezolutiunii judiciare, inclusiv acordarea unui termen de gratie (pact comisoriu de
gradulI) ; poate doar sa constate daca obligatia a fost sau nu executata corespunzator, fara a putea
acorda termen de gratie (pact comisoriu de gradul II) ; constata doar ca a intervenit rezolutiunea
(pact comisoriu de gradul III) ; va constata ca donatia este de drept revocata prin neexecutarea
sracinii fara punere in intarizere si fara orice alta formalitate (pact comissoriu de gradul IV).

Cum dreptul de a cere revocarea donatiei este un drept recunoscut in favoarea

donatorului, acesta este liber sa dispuna in calitate de titular, astfel ca, nu contravine naturii
contractului de donatie fiind pe deplin valabila clauza prin care partile stipuleaza in contract
renuntarea donatorului la dreptul de a cere revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii.

Solutiile expuse mai sus sunt aplicabile atat in situatia in care sarcina este prevzuta in
favoarea donatorului cat si in situatia in care sarcina este stipulata in favoarea unui tert sau chiar
a donatarului insasi.

Ca si in cazul rezolutiunii unui contract sinalagmatic, si in cazul donatiei, revocarea

pentru neexecutarea sarcinii nu poate fi ceruta decat de catre donator, care asa cum am mai aratat
are deschisa si posibilitatea ca in ipoteza in care executarea sarcinii este inca posibila, sa solicite
instantei de judecata excecutarea contractului si nu revocarea.

Daca sarcina este stipualata in favoarea unui tert beneficiar, in caz de neexecuatre,
aceasta poate solicita obligarea donatarului la executarea silita. El nefiind insa parte in
contractul de donatie, nu va putea cere revocarea donatiei pentru neexecutarea sarciniiin favoarea
lui, acest drept apartinand numai donatorului, mostenitorilor sau si creditorilor.

Dreptul de a cere revocarea donatiei nu este recunoscut nici donatarului, care nu se poate
elibera de executarea sarcinii, renuntand la beneficiul liberalitatii intrucat, aceasta ar echivala cu
o denuntare unilaterala a contractului, ori donatia este un contract si nu poate fi revocat decat
prin consimtamantul ambelor parti.

2
 Cum dreptul de proprietate asupra bunului donat de transmite din momentul inchierii
valabile a contractului, riscul contractului va fi suportat de catre pripietar, conform principiului
res perit domino. Asa se justifica faptul ca obligatia donatarului de a-si executa sarcinile impuse
prin contract subzista si in cazul pieirii fortuite a bunului ce a facut obiectul liberalitatii.

Si in cazul revocarii donatiei este necesar ca neexecutarea sarcinii sa fie imputabila partii
obligate in acest sens, respectiv donatarului.

Actiunea in revocarea donatiei pentru eexecutarea sarcinii nu va fi admisa deca

neexecutarea arcinii este imputabila donatorului sau nu este imputabila nici uneia dintre parti
(forta majora, caz fortuit).

In concluzie, pentru a opera revocarea judiciara a unei donatii cu sarcini trebuie

indeplinite cumulativ urmatoarele conditii : (1) donatarul sa nu=si fi executat sarcina stipulata in
contract ; (2) neexecutarea sa fi fost imputabila donatarului ; (3) donatarul sa fi fost pus in
intarziere, in conditiile prevazute de lege.

Conform art. 830. C.civ. efectul admiterii actinii in revoacrea donatiei pentru
neindeplinirea sarcinii consta in faptul ca : ‘bunurile reintra in mana donatorului, libere de orice
sarcina si ipoteca’.

Donatia este desfiintata atat contra donatarului dar si contra tertilor dobanditori, si in
raport cu orice persoana.

Daca donatarul a executat partial sarcina ce i-a fost impusa prin contract, in cazul
revocarii donatiei, el are dreptul la restituirea prestatiilor de la donator, partile fiind repuse in
situatia anterioara incheierii contractului. De asemenea, donatorul este obligat sa restituie
donatarului toate cheltuielile necesare pe care acesta din urma le-a facut cu bunul donat.

Donatarul este obligat la restituirea fructelor de la data cererii de chemare in judecata

intrucat donatorul, pe langa vointa de a-si vedea sarcina indeplinita, si-a exprimat si intentia
liberala de a-l gratifica pe donatar, de a-i mari patrimoniul ori, aceasta intentie liberala nu si-ar
mai gasi justificare daca ddonatarul ar fi obligat la restituirea tuturor fructelor percepute de la
data incheierii contractului.

Reglementand efectele revocarii donatiei, art. 830 C.civ. dispune ca bunul donat reintra
in patrimoniul donatorului liber de orice sarcina si ipoteca, revoacrea donatiei are drept efect
desfiintarea tuturor instrainarilor cu titlu gratuit sau oneros ale bunurilor donate facute de donatar
cat si desfiintarea tuturor drepturilor reale ppe care donatarul le-ar fi constituit in favoarea unor
terti.

Cum prin efectul admiterii cererii de revocare a donatiei, bunul donat reintra in
patrimoniul donatorului, aceste redevenind proprietar, poate exercita impotriva tertului
dobanditor al bunului o actiune in revendicare.

3
 Daca donatia a avut ca obiect un bun imobil, actiunea in revendicare promovata de
donator poate fi paralizata de catre tertul dobanditor al bunului imobil care poate opune
donatorului dispozitiile art. 1909 C.civ. cu privire la prescriptia instantanee pentru posesorul de
buna-credinta.

Daca donatia a avut ca obiect un bun imobil, actiiunea in revendicare a donatorului, desi
imprescriptibila, va putea fi paralizata prin incocarea prescriptiei achizitive (uzucapiunea) de
catre tertul posesor.

Revocarea donatiei pentru ingratitudine.

Contract unilateral, donatia da nastere in principiu la obligatii numai in sarcina

donatorului, donatarul avand doar o obligatie de natura morala, de recunostinta si respect
pentru persoana donatorului.

Toate donatiile sunt supuse revocarii pentru ingratitudine cu o singura exceptie :

donatiile facute viitorilor soti in vederea casatoriei.

Cadrul de reglementare este prezentat de dispozitiile art.828 C.civ, care arata ca

donatiile sunt revocabile pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri prevazute limitativ :

a) Daca donatarul a atentat la viata donatorului ;

b) Daca donatarul este culpabil fata de donator de delicte, cruzimi sau injurii
grave ;

c) Refuzul de alimente.

Institutie destul de complexa, intelegerea acesteia impune o precizare a

constinutului si domeniului de aplicare a fiecaruia dintre cazurile de ingratitudine, care vor
face obiectul analizei urmatoare.

Atentatul la viata donatorului savarsit de donatar. Interpretarea textului de lege care

reglementeaza aceasta cauza de ingratitudine conduce la concluzia ca esential pentru a fi in
prezenta acestuia este existenta intentiei donatarului de a-l ucide pe donator. Textul de lege
are o formulare generala, ‘donatarul a atentat la viata donatorului’ motiv pentru care si
interpretarea trebuie sa fie tot una generala. Astfel nu prezinta relevanta pentru a retine
ingratitudinea daca fapta donatarului a avut sau nu drept urmare moartea donatorului,
sau daca pentru fapta sa a fost sau nu condamnat penal.

Legea civila sanctioneaza prin acest caz de revocare intentia criminala asupra
donatorului. De aceea donatia nu va fi revocata pentru ingratitudine in cazul uciderii din
culpa a donatorului, in cazul in care donatarul pune in pericol viata donatorului din
neglijenta sau imprudenta sau in cazul in care fapta de omor a fost savarsita de donatarul
lipsit de discernamant.
4
 S-a pus problema daca loviturile cauzatoare de moarte se incadreaza in acest caz de
ingratitudine, data fiind finalitatea acestora, respectiv decesul victimei. Acest tip de
infractiune este savarsita sub aspectul formei de vinovatie cu praeterintentie, astfel ca
exista intentie numai pentru infractiunea de lovire, decesul fiind rezultatul culpei.

Nici actele exterioare urmate de un inceput de executare, nu constituie o cauza de

revocare pentru ingratitudine daca actele exterioare au fost sistate prin propria vointa a
donatarului.

Revocarea donatiei pentru delicte, cruzimi sau injurii grave. Intelegerea acestui caz de
revocare presupune explicarea notiunilor folosite in continutul textului legal, respectiv delicte,
cruzimi si injurii. Legea nu precizeaza continutul notiunilor mentionate, astfel ca doctrina a
incercat sa precizeze continutul acestor notiuni.

Prin delicate se inteleg faptele infractionale prevazute de Codul Penal si celelalte legi
special; prin cruzimi se inteleg actele de lovire, vatamare fizica a donatorului.

Injuriile presupun faptele de insulta, de ofensa, jignirile aduse persoanei donatorului,

oanoarei,demnitatii sau reputatiei acestuia (nu si memoriei donatorului) etc. pentru ca injuriile sa
duca la revocarea donatiei, trebuie sa fie grave, gravitate lasata la aprecierea suverana a instantei
de judecata.

Refuzul de alimente. Pentru a opera acest caz de ingratitudine trebuie indeplinite

cumulativ mai multe conditii, astfel : existenta starii de nevoie a donatorului si refuzul
nejustificat al donatarului de a acorda ajutor.

Prima conditie se cere sa existe o stare de nevoie a donatorului, ceea ce, avand in vedere
dispozitiile legale ce reglementeaza obligatia legala de intretinere, implica lipsa altor rude sau
categorii de persoane care sunt obligate legal la intretinerea lui. Daca exista astfel de persoane
care in mod nejustificat refuza intretinerea, donatorul nu se va putea indrepta direct impotriva
donatarului, ci va trebui sa solicite obligarea pe cale judecatoreasca a pesroanelor legal tinute la
intretinere fata de donator. De aceea, refuzul nejustificat de alimente se va sanctiona intotdeauna
cu revocarea donatiei, donatorul neavand dreptul la o actiune in justitie pentru a cere intretinere
de la donatar, pe de alta parte, asemenator obligatiei civile imprefecte, nici donatarul nu va putea
cere restituirea prin echivalent a prestatiilor efectuate de bunavoie, chiard aca existau persoane
obligate la intretinere potrivit legii.

Cea de-a doua conditie priveste refuzul nejustificat al donatarului de a-i acodra ajutorul
alimentar impus de obligatia de recunostinta. Astfel, daca donatarul dovedeste ca se afla in
imposibilitatea de a procura alimente donatorului, donatia nu va fi revocata. Pentru a fi
indeplinita aceasta cerinta este necesar ca donatarul sa aiba posibilitatea, dar sa refuze
nejustificat sa-i acorde ajutorul alimentar impus de obligatia de recunostinta.

5
 Intotdeauna valoarea alimentelor prestinse nu poate depasi valoarea bunului donat, iar in
cazul in care bunul donat piere fortuit, donatarul poate refuza ajutorul alimentar.

Doctrina si jurisprudenta a apreciat ca aceasta obligatie inceteaza atunci cand donatorul a

dobandit mijloacele necesare pentru a se intretine singur sau, in caz contrar, la moartea acestuia.

Singura cale prin care se poate realiza desfiintarea donatiei pentru ingratitudine este pe
calea actiunii in revocare.

Actiunea in revocare este mijlocul procedural recunoscut de lege la dispzitia donatorului,

pentru a sanctiona atitudinea necorespunzatoare a donatarului care se face vinovat de incalcarea
obligatiei de recunostinta.

Aspecte procedurale privind actiunea in revocare. Actiunea in revocarea donatiei are un

regim juridic special, caracterizat de urmatorele trasaturi: este o actiune personala, se intenteaza
numai contra autorului faptului de ingratitudine si aspect privind termenul de exercitare si
natura.

Este o actiune strict personala – numai donatorul poate cere revocarea donatiei, fiind
singurul care a suferit de pe urma ingratitudinii donatarului si care poate decide iertarea sau nu a
acestuia. Intrucat implica solutionarea unei probleme morale de vinovatie si de iertare sau
a[ ;icare a pedepsei, actiunea nu poate fi exercitat nici de catre mostenitorii donatorului, nici de
catre creditorii acestuia pec alea actiunii oblice.

Codul civil recunoaste in mod exceptional mostenitorilor donatorului dreptul de a

exercita aceasta actiune in doua cazuri si anume :

a) Cand actiunea a fost introdusa de donator, iar acesta a decedat pe parcursul

procesului, actiunea va fi continuata de mostenitorii sai.

b) Cand donatorul a decedat anterior expirarii termenului pentru introducerea actiunii in

revocare, aceasta exceptie isi gaseste justificarea in prezumtia ca daca donatorul ar fi
fost in viata pana la expirarea termenului, ar fi introdus el insusi actiunea.

Aceste exceptii, fiind de stricta interpretare, actiunea in revocare pentru ingratitudine nu

va putea fi introdusa de creditorii donatorului si nici macar continuata de catre acestia. Fiind
vorba de aplicarea unei pedepse, care nu se realizeaza niciodata de drept, titularul actiunii,
donatorul sau, dupa caz, mostenitorii acestuia, il pot ierta pe donatarul vinovat. Iertarea este
tacita atunci cand titularul actiunii, avand cunostinta de ingratitudinea donatarului, nu introduce
actiunea inlauntrul termenului prevazut de art.833 C.civ. pentru a cere revocarea. Donatorul nu
poate renunta insa la dreptul sau de a cere revocarea pentru ingratitudine, anticipat, inainte de a
se fi produs actele sau faptele de ingratitudine.

6
 Nu reprezinta o iertare a donatarului ingrat renuntarea la efectele hotararii judecatoresti
de revocare a donatiei, daca hotararea a fost executata in fapt de parti, benevol sau in mod silit.
Aceasta ‘renuntare echivaleaza cu o noua transmisiune de bunuri catre fostii donatari si necesita
incheierea unui nou contract de donatie’.

Caracterul de pedeapsa al revocarii pentru ingratitudine, conduce la concluzia ca actiunea

de revocare nu se poate intenta in contra erezilor donatarului. Ci numai impotriva autorului
faptului de ingratitudine, deci a donatarului vinovat.

Daca in privinta donatarului, ca reclamant se admit exceptii de la caracterul strict

personal, in cazul calitatii procesuale pasive astfel de exceptii nu sunt admise. Actiunea nu va
putea fi introdusa impotriva mostenitorilor donatarului culpabil, acestuia nefiind vinovati de
fapta de ingratitudine a utorului lor, iar pe de alta parte, avand caracterul unei pedepse, actiunea
in revocare nu poate sanctiona decat persoana vinovata de ingratitudine. Mostenitorii donatarului
ingrat nu vor putea fi actionat in judecata pentru revocarea donatiei, nici in cazul in care acestia
ar fi comis fapta ce constituie ingratitudine, intrucat ei nu au calitatea de donatari.

Codul civil, art.833,al.1 prevede un termen de un an din ziua faptului sau din ziua in care
donatorul a cunoscut faptul, termen in care donatorul poate exercita actiunea in revocarea
donatiei pentru ingratitudine.

Doctrina a statuat ca termenul de un an nu este un termen de prescriptie, ci un termen de

decadere, el nefiind supus regulilor aplicabile in materia curgerii cursului termenului de
prescriptie, respectiv suspendare, intrerupere sau repunerea in termen. Neexercitarea actiunii in
termen sau dupa implinirea termenului de un an, sunt interpretate ca o iertare tacita a donatarului
de catre donator, iar dreptul lui de a cere revocarea se stinge, actiunea introdusa urmand sa fie
respinsa ca tardiva.

Momentul de la care incepe sa curga termenul de un an este reprezentat fie de data

producerii faptei de ingratitudine, fie de data la care donatorul a cunoscut producerea faptei.

In cazul comiterii de catre donatar a mai multor fapte de ingratitudine succesive, termenul
de un an va curge de la data comiterii ultimei fapte sau de la data la care donatorul a cunoscut
comiterea faptei.

Efectele revocarii pentru ingratitudine intre partile contractante

Cadrul de reglementare este reprezentat de dispozitiile art. 834 al.2 C.civ., care prevad
efectele admiterii actiunii in revocare. Astfel, potrivit dispozitiilor legale mentionate « in caz de
revocare donatarul se condamna a intoarce valoarea obiectelor instrainate, dupa estimatia ce li s-
ar face in timpul cerererii ; se condamna asemenea a intoarce veniturile din ziua cererii’.

Revocarea pentru ingratitudine nu are efect retroactiv, ci se realizeaza ex nunc, adica

pentru viitor. De aici decurg urmatoarele consecinte : daca bunul donat se afla in stapanirea

7
donatarului, acesta este obligat sa-l restituie integral cu toate accesoriile sale donatorului, cu
obligatia pentru donator de a restitui donatarului contravaloarea imbunatatirilor aduse bunului
donat de catre donatar. Daca dimpotriva, pe durata existentei contractului de donatie, bunul donat
s-a deteriorat din culpa donatarului, acesta din urma este obligat sa-l despagubeasca pe donator
pentru degradarile sau deteriorarile ulterioare aduse bunului prin faptele sale, donatarul restituind
bunul in starea in care acesta se afla la momentul promovarii cererii de rvocare.

Donatarul nu raspunde pentru deteriorarile rezultate din uzura normala a lucrului, dupa
cum nu va raspunde pentru pierederea fortuita a bunului inainte de promovarea cererii de
revocare a donatiei.

In cazul in care bunul nu se mai afla in posesia donatarului, acesta este obligat sa restituie
donatorului contravaloarea acestuia si nu pretul din instrainarea bunului. Donatarul este obligat
sa despagubeasca pe donator atat pentru instrainarile totale cat si pentru cele partiale ale bunului
donat precum si pentru eventualele sarcini ce ar fi constituit asupra bunului ( ipoteca, servitute,
etc) cu mentiunea ca valoarea pe care o va restitui donatarul va fii din momentul introducerii
cererii in revocare.

Donatarul datoreaza numai fructele produse de la daca promovarii cererii in revocare.

Art. 834. Al 2 din Codul Civil a avut in vedere si regimul juridic al fructelor, instituind pentru
donatar obligatia ca pe langa bun sau valoarea acestuia aceasta sa restituie si fructele sau
veniturile produse de bunul donat din ziua cererii de chemare in judecata. In concluzie, in lumina
dispozitiilor legale, donatarul dobandeste fructele pe care le-a perceput sau putea sa le perceapa
pana la data promovarii cererii in revocare, in virtutea calitatii sale de propietar.

Efectele revocarii pentru ingratitudine fata de terti.

Pentru terti legiutorul a instituit o solutie menita sa le protejeze drepturile dobandite de la

donator. Astfel, principiul de baza in aceasta materie este acela ca revocarea donatiei pentru
ingratitudine nu produce nici un efect fata de tertii ce au contractat cu donatarul. El este
consacart in mod expres prin dispozitiile art. 834 al. 1 C.civ., potrivit cu care «  revocarea pentru
ingratitudine nu poate infirma nici instrainarile facute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini
reale, cu care el ar fi putut greva obiectul daruit ; ».

Revocarea donatiei pentru survenienta de copil. Acest caz de revocare prveste donatorii
care la data incheierii contractului, nu aveau descendenti si carora li se naste ulterior un copil,
chiar postum. In acest caz, revocarea se produce de drept. Per a contrario, pentru donatorul care,
la data contractarii, avea déjà un descendent, donatia este irevocabila.

Instituirea acestui caz de revocare se justifica prin prisma faptului ca legiutorul a

prezumat faptul ca daca donatorul ar fi avut descendenti, nu ar mai fii facut liberalitatea. In acest
sens, au fost opinii in dostrina care au aratat ca revocarea pentru survenienta de copil ‘este o

8
rezolutie impusa de lege in folosul, nu a atat al donatorului cat al familiei si care nu poate fi
inlaturata prin nici o stipulatiune contrara din contrarul de donatiune …’.

Codul civi are o formulare generala, dispunand ca sunt supuse revocarii toate donatiile
indiferent de valoarea lor si de titlul sub care au fost facute, inclusiv donatiile facute sotilor in
vederea casatoriei, exceptand donatia facuta sotului de ascendentul sau. Se poate observa in acest
sens faptul ca sunt avute in vedere atata donatiile incheiate cu respectarea conditiilor de forma,
dar si donatiile deghizate, donatiile indirecte sau darul manual, etc.

Sunt exceptate de la revocare donatiile intre soti in timpul casatoriei (art. 937 al.3 C.civ.),
intrucat penru copii este indiferent in patrimoniul caruia dintre parinti se gaseste obiectul
donatiei.

In acest caz, revocarea se produce de drept, faptul nasterii copilului sau descendentului,
avand ca efect revocarea de drept a donatiei, bunurile donate iesind din patrimoniul donatarului,
care nu mai are nici un titlu asupra lor, acestea reintrand in patrimoniul donatorului.

Pentru ca aceasta cauza de revocare este instituita in primul rand in interesul copilului, ea
survina independent de vointa donatorului si fara interventia instantei de judecata doctrina
calificand acest caz de revocare ca avand caracter absolut.

De aceea revocarea donatiei nu poate fi inlaturata nu poate inlaturata nici macar prin
vointa donatorului. De altfel, cu privire la acest aspect, art. 839 C.civ, dispune in mod expres ca
‘orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere
de fiu, este nula si fara nici un efect’.

Avand caracter absolut, donatia, revocata pentru survenienta de copil, nu poate fi

confirmata ulterior nici prin moartea copilului, nici prin moartea donatorului, nici prin executarea
sa voluntara. Donatorul redevine propietarul bunului donat si singura posibilitate juridica pentru
gratificarea donatarului cu aceeasi liberalitate intre vii este incheierea unui nou contract de
donatie.

Donatarul pierde dreptul dobandit prin donatie si are obligatia restituirii bunului.
Deoarece revocarea se produce de drept, instanta sesizata cu solutionarea litigiului se va limita
numai la a constata revocata donatia in conditiile art. 836 C.civ. Tot urmare a revocarii de drept
actiunea in restituirea bunurilor donate poate fi exercitata atat de donator, dar si de succesorii sai
in drepturi, inclusiv de catre creditori pe calea actiunii oblice.

Conditiile revocarii donatiei. Din reglementarea legala rezulta ca pentru a opera

revocarea donatiei pentru aceasta cauza trebuie indeplinite cumulativ doua conditii : lipsa
copiilor in viata la data incheierii contractului si survenienta ulterioara a unui copil sau
descendent.

9
 Se impun anumite precizari cu privire la situatia copilului conceput la data incheierii
contractului de donatie si situatia copilului declarat disparut.

Daca la data contractarii un copil al donatorului era conceput, copil care se naste ulterior,
donatia va fi revocata pe temeiul dispozitiilor art. 836 C.civ. Aceasta solutie se justifica prin
prisma faptului ca , pentru aceasta ipoteza nu isi gaseste aplicare principiul ‘infans conceptus pro
nato habetur’ intrucat acesta se aplica numai atunci cand interesul copilului conceput sa fie
considerat in viata. Ori in aceasta situatie nu este in interesul sau sa fie considerat in viata. Pe de
alta parte, legiuitorul a folosit in reglementarea legala termenul de ‘dobandeste’, ceea ce
presupune nasterea copilului fiind astfel fara relevanta daca acesta era conceput la mmentul
incheierii contractului si daca partile au cunoscut acest lucru.

In cazul in care in momentul contractarii donatorul avea un copil declarat disparut , art 19
din Decretul nr. 31/1954 prezuma ca acesta este in viata, prezumtie instituita in interesul
copilului. Cu toate acestea revocarea de drept a donatiei se va produce daca, dupa incheierea
contractului, donatorului i se naste un copil si aceasta deoarece ‘cel declarat disparut are o
existenta putin probabila, ceea ce il poate determina pe donator sa faca donatia’. Pe de alta parte,
prezumtia instituita de Decretul nr. 31/1954 urmareste protejarea intereselor celui disparut, ori in
acest caz nu este in interesul acestuia sa fie prezumat in viata.

Donatorului trebuie sa i se nasca ulterior un copil sau descendent, chiar postum. Pentru a
fi considerata indeplinita aceasta conditie nu are relevanta daca copilul sau descendentul este din
casatorie sau din afara casatoriei, precizeaza in aceasta ultima ipoteza, filiatia fata de donator sa
fie legal stabilita.

Prin nasterea ulterioara contractarii a unui descendent donatorului se revoca de drept

donatia, inmomentul nasterii chiar si cand stabilirea filiatiei se face mult mai tarziu ; daca copilul
din afara casatoriei s-a nascut anterior incheierii donatiei, dar filiatia fata de donator s-a stabi lit
lterior contractarii, donatia este irevocabila.

Pentru a opera revocarea nu prezinta importanta durata vietii copilului, revocarea

producandu-se de drept, prin nastere, chiar daca el decedeaza inainte de promovarea actiunii in
revocare.

In legatura cu acest aspect, atat in practica dar si in doctrina s-a pus problema daca si
adoptarea unui copil poate conduce la revocarea unei donatii pe temeiul dispozitiilor art. 836
C.civ., in conditiile in care prin efectul adoptiei, copilul adoptat este asimilat unui copil firesc.
Opiniiile exprimate cu privire la acest aspect au fost diferite.

O opinie majoritara in doctrina si impartasita si de jurisprudenta, se sustine ca textul art.

836 C.civ., nu are in vedere si copilul adoptat.

10
 Potrivit acestei opinii daca donatorul a adoptat un copil ulterior incheierii donatiei,
donatia este irevocabila, intrucat art. 836 C.civ. are in vedere ‘nasterea’ unui copil firesc, nu si a
unui copil adoptat, dupa cum si existenta unui copil adoptat al donatorului la data contractarii nu
impiedica revocarea donatiei, textul legal mentionat fiind de stricat interpretare.

Revocarea donatiei prin adoptie contravine principiului irevocabilitatii donatiilor, adoptia

depinzand in mare parte de vointa donatorului si implicit donatia ar deveni revocabila tot prin
vointa acestuia. De asemenea, daca se admite ca adoptarea unui copil dupa incheierea
contractului de donatie nu atrage revocarea, inseamna ca nici existenta unui copil adoptat
anterior donatiei nu impiedica revocarea in cazul nasterii unui copil ulterior incheierii
contractului. In concluzie, copilul adoptat nu este copil sau descendent in sesnul art 836 C.civ.

Actiunea in revocare reprezinta mijlocul procedural prin care donatorul desfiinteaza

donatia incheiata anterior nasterii unui copil. Sub aspectul cauzei juridice actiunea donatorului
nu va fii o actiune in revocare propriu-zisa, asa cum in mod gresit precizeaza art 840 C.civ.,
intrucat revocarea se produce de drept prin nasterea copilului si fara interventia instantei de
judecata. In realitate este o actiune in restituirea bunului, obiect al donatiei. Ea seamana cu o
actiune de revendicare, numai ca in privinta prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune,
art. 840 C.civ. si art 21 din Decretul nr. 167/1958, statueza ca aceasta actiune este prescriptibila
in termini de 30 de ani de la data nasterii copilului. Cum revocarea donatiei opereaza de drept,
chiar si dupa moartea donatorului , actiunea in restituire poate fi promovata si de mostenitorii si
creditorii sai pec alea actiunii oblice.

Efectele revocarii de drept intre parti.

Principiul de vaza in materia efectelor revocarii dupa survenienta de copil, este

retroactivitatea, efectele revocarii urcand in trecut pana la momentul incheierii contractului,
partile fiind astfel repuse in situatia anterioara incheirii contractului. Se poate astfel aprecia ca
nasterea ulterioara a unui descendent pentru donatorul care nu avea copii la data contractarii,
constituie in lumina dispozitiilor legale o conditie rezolutorie, carei indeplinire prin nasterea
copilului are ca efect desfiintarea donatiei cu efect retroactiv, considerandu-se ca donatia practic
nu a existat, partite nefiind legate in nici un fel de raport juridic.

Prin efectul desfiintarii retroactive a donatiei, bunurile ce au format obiectul donatiei

reintra in patrimoniul donatorului libere de orice sarcini, ipoteci, servituti, etc. Reintrarea bunului
in patrimoniul donatorului este conditionata de existenta bunului in posesia donatarului la data
revocarii. Daca bunul nu i-a fost inca predat de donator, el nu va mai putea cere predarea iar
pentru donatar la randul sau se stinge dreptul de a cere predarea bunului in temeiul contractului
de donatie.

Si in materia efectelor revocarii isi gaseste aplicarea principiul ‘resoluto jure dantis,
resolvitur jus accipientis’. Astfel, revocarea donatiei produce efecte atat impotriva donatarului si

11
a mostenitorilor sai ce au dobandit bunurile donate la moartea sa, cat si impotriva tertilor
dobanditori ai bunurilor respective, socotiti ca au contractat cu un non dominus.

Daca donatia este cu sarcini re vocarea priveste numai folosul pur gratuit obtinut de
donatar.

Si in cazul revocarii donatiei pentru survenienta de copil, odata cu restituirea bunului,

donatarul sau, dupa caz, tertul dobanditor, este obligat si la restituirea fructelor produse de bun.
Si aici s-a pus problema momentului de la care donatarul sau tertul datoreaza fructele produse de
bun. Solutia impartasita atat de doctrina dar si jurisprudenta, este aceea ca in acest caz fructele
sunt datorate de la data la care donatarul a fost notificat de nasterea copilului.

Astfel, donatarul pana la momentul notificarii este considerat posesor de buna-credinta si

dobandeste in proprietate fructele bunului donat. In egela masura, solutia atribuirii fructelor
donatarului pana la data notficarii se justifica si prin intentia legiitorului de a respecta vointa
partilor si in special pe cea a donatorului care a urmarit gratificarea donatarului ori, obligarea
acestuia la restituirea fructelor produse de bun ar reprezenta pentru el ‘o paguba si nu o
binefacre’.

Sub aspectul regimului juridic al fructelor de orice natura si tertul dobanditor va avea
aceleasi drepturi ca si donatarul, pastrand fructele percepute pana la data notificarii si fiind
obligat sa le retituie pe cele percepute dupa aceasta data. Atat donatarul cat si tertul dobanditor
vor pastra fructele pana la data notificarii lor, chiard aca au cnoscut nasterea copilului anterior
notificarii.

Efectele revocarii fata de terti, actiunea in revendicare.

Daca fata de donatar, donatorul are la dispozitie o actiune in restituire, impotriva tertilor
dobanditori ai bunului donat, dontorul are la indemana actiunea in revendicare pentru
recuperarea bunului ca price proprietar. Daca obiectul donatiei a fost reprezentat de un bun
mobil, actiunea in revendicare a donatorului poate fi paralizata de tertul dobanditor de buna-
credinta care ii poate opune donatorului prescriptia instantanee prevazuta de art. 1909-1910
C.civ.

Daca donatia a avut ca obiect un bun imobil tertul dobanditor este obligat sa restituie
imobilul liber de orice sarcina. Si in cazul actiunii in revendicare imobiliara exerciatat de donator
sau de mostenitori, desi aceasta este imprescriptibila, tertul dobanditor ii poate opune dreptul sau
de proprietate dobandit prin uzucapiune fie cea scurta de 10-20 ani (daca tertul dobanditor
indeplineste conditiile art. 1895 si urm. C.civ.) fie uzucapiunea de 30 ani.

Se poate observa faptul ca aceasta materie nu isi gaseste aplicarea exceptia de la

desfiintarea retroactiva a actului initial privind tertul subdobanditor de buna-credinta care
dobandeste prin acte cu titlu oneros. Legea din acest punct de vedere nu face nici un fel de

12
distinctie, singura modalitate prin care tertul poate pastra bunul fiind dobandirea in persoana sa a
unui drept de proprietate asupra bunului, pe calea uzucapiunii. In caz contrar el trebuie sa
restituie bunul donatorului avand la randul sau deschisa o actiune in regres impotriva donatarului
instrainator. Mai mult, daca tertul a dobandit printr-un contract de vanzare-cumparare el va putea
invoca fata de donatarul vanzator obligatia de garantie pentru evictiune.

Revocablitatea donatiilor dontre soti

Daca in cazul altor contracte, legiuitorul prin Codul civil de la 1864 a prevazut in mod
expres interdictia de incheiere intre soti (spre exemeplu vanzarea-cumpararea este interzisa intre
soti potrivit dispozitiilor art. 1307 C.civ.), pentru donatii a optat pentru o alta solutie, fiind
admise ca pe deplin valabile donatiile dintre soti. Astfel, art 937 al. 1 din C.civ. dispune ca ‘orice
donatiune facuta intre soti in timpul martiagiului este revocabila’.

Aceasta solutie deci se justifica pe de o parte prin prisma faptului ca legea recunoaste
fiecarei persoane dreptul de a dispune liber de avutul sau, iar pe de alta parte, prin prisma
relatiilor de afectiune si respect reciproc existente intre soti, care pot justifica pe deplin astfel de
acte liberale intre soti.

Pe de alta parte, tocmai aceasta afectiune care poate determina donatii exagerate, poate
constitui un argument in sprijinul ideii ca legiuitorul ar fi trebuit sa opreasca aceste donatii.

Raspunsul este negativ, intrucat legiuitorul a avut in vedere toate aceste situatii astfel ca
desi sotii au deplina libertate de a-si face donatii unul altuia, donatiile dintre soti sunt supuse
unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, regim juridic ce justifica o tratare distinctiva
a donatiilor dintre soti.

In privinta domeniului de aplicare, legiuitorul nu a instituit vreo restrictie astfel ca sotii

isi pot face orice fel de donatii : donatie de bunuri prezente, donatie de bunuri viitoare, daruri
manuale, o donatie cu sarcini, o donatie supusa unei conditii potestative din partea donatorului, o
donatie cu sarcina catre donatar de a achita un pasiv nedeterminat al sotului donator sau o
donatie prin care donatorul si-as rezerva dreptul de a dispunde de bunul donat etc. Acest lucru
reiese din dispozitiile art. 826 C.civ. potrivit cu care dispozitiile art. 821-825 C.civ. nu se aplica
donatiilor intre soti.

In ceea ce priveste obiectul donatiei intre soti se impune mentiunea ca donatia intre soti
poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator, care devin astfel bunuri proprii
ale sotului donatar daca nu s-a stipulat intrarea in comunitate, ceea ce inseamna o transformare a
dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un drept de proprietate devalmasa a
ambilor soti. Nu pot forma obiect al donatiei intre soti bunurile comune dobandite in timpul

13
casatoriei intrucat ar cadea sub incidenta dispozitiilor art. 30 al. 1 din Codul Fam. , potrivit cu
care orice conventie prin care s-ar micsora comunitatea de bunuri este nula absolut.

Sotul donator poate dona unul sau mai multe bunuri individual determinate, corporale sau
incorporale, dupa cum poate dona si cota parte ideala care ii apartine din dreptul de proprietate
asupra unui bun ce nu face parte din comunitatea de bunuri sau dreptul asupra unei mosteniri
deschise (universalitate sau cota parte indiviza asupra universalitatii), care in temeiul
dispozitiilor art 31, lit b) din Cod. Fam. constituie bun propriu al sotului mostenitor.

Legiuitorul a interzis in mod expres donatiile mutuale, reciproce intre soti, facute in
acelasi act, si donatiile deghizate sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc
atingere rezervei succesorale, fiind prezumate ca persoane interpuse copiii sotului donator dintr-o
alta casatorie sau din afara casatoriei, sau a doptat numai de acesta, si rudele in linie dreapta si
colateralii pana la gradul IV ai sotului donatar, fata de care in ipoteza deschiderii succesiunii deci
a mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie, el ar fi avut vocatie succesorala legala
concreta, utila, cum ar fii ascendentul sotului donatar, bunicul sotului donatar, daca acesta nu ar
avea copii in viata, sora sotului donatar care nu are descendenti etc.

Astfel art 938 C.civ. dispune ca :’sotii nu pot in timpul maritagiului, sa-si faca, nici prin
acte intre vii , nici prin testament, vreo donatie mutuala si reciproca printr-unul si acelasi act’.

Donatia mutuala reprezinta o dubla donatie conditionala, validitatea unei donatii

depinzand de predecesul donatoruli. Legiuitorul a instituit aceasta interdictie, urmarind sa
asigure revocarea unilaterala a donatiei, insa interdictia este inutila de vreme ce revocarea unei
donatii se poate face prin act unilateral.

In afara acestor reguli speciale, in privinta cerintelor de forma si fond si donatiile intre
soti sunt supuse acelorasi cerinte legale ce guverneaza incheierea valabila a contractului de
donatie. Astfel, donatia va trebui incheiata in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute, va
trebui acceptata de sotul donator, va trebui sa respecte regulile cu privire la capacitatea partilor.
Donatia de bunuri imobiliare, pentru a deveni opozabila tertilor, va trebui supusa formelor de
publicitate prevazute de legea nr. 7/1996, iar donatia mobiliara se va face cu respectarea
dispozitiilor art 826 C.civ. (referitoarea la intocmirea actului estimativ al mobilelor).

Si donatiile dintre soti pot imbraca forma darului manual, dar nu si pe accea a donatiilor
deghizate sauf acute prin interpunere de persoane, in ambele cazuri donatia fiind nula absolut
(art. 940 al 2, C.civ.).

Caracterul deghizat al donatiei intre soti poate fi dovedit de orice persoana interesata si
nu numai de catre mostenitorii rezervatari si prin orice mijloc de proba, deoarece sanctiunea
deghizarii este nulitatea absoluta.

14
 Exceptie de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Caracterul derogatoriu de la dreptul
comun al regimului juridic prevazut pentru donatiile intre soti este conferit in primul rand de
caracterul revocabil al acestui donatii, revocabiliatate prevazuta in mod expres de art 937 al. 1
C.civ. care dispune ca ‘Orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila’.

Prin urmare, donatiile intre soti constituie o adevarata exceptie de la principiul

irevocabilitatii donatiilor.

Revocabilitatea acestor donatii va oprea indiferent de donatie : donatia autentica, dar

manual, donatie indirecta, donatie cu sarcini, etc. Sunt exceptate de la revocabilitate darurile
obisnuite, facute cu diferite ocazii, daca sunt proportionale cu starea materiala si nivelul de trai al
sotilor.

Dreptul de revocare este de esenta acestor donatii si apartine donatorului, fiind conferita
chiar de lege prin norme imperative, de oridine publica, motiv pentru care nu este necesar sa fie
stipulat in continutul contractului de donatie, nu poate fi inlaturat printr-o stipulatie contrara , iar
donatorul nu poate renunta la dreptul de revocare nici prin contractul de donatie, nici printr-o
conventie ulterioara.

Dreptul de a revoca donatia este un drept personal al sotului donator si nu va putea fi

exercitat nici de moestenitorii sau creditorii sai. Dreptul donatorului incetand odata cu moartea,
donatia devine irevocabila la moartea acestuia.

Revocarea donatiei de catre sotul donator poate fi facuta oricand, in timpul casatoriei,
dupa desfacerea casatoriei, chiar si dupa moartea donatorului, caz in care revocarea se indreapta
impotriva mostenitorilor acestuia.

De asemenea in cazul donatiei intre soti in timpul vietii donatorului nu isi mai gasesc
aplicarea revocarea donatiei pentru neindeplinirea sarcinii si pentru ingratitudine din moment ce
donatorul are recunoscuta posibilitatea de a revoca oricand donatia dupa bunul sau plac ‘ad
mutum’ fara o cauza legala de revocare. De aceea in doctrina s-a apreciat ca donatia intre soti
reprezinta o exceptie nu numai de la principiul irevocabilitatii, in sensul ca se pot stipula la
incheierea contractului clauze incompatibile cu acest principiu, dar si de la principiul fortei
obligatorii a contractelor, din moment ce una dintre parti are posibilitatea de a revoca prin vointa
sa unilaterala donatia.

In aceasta materie nu isi are aplicabilitatea nici revocarea de drept pentru nasterea
ulterioara a unui copil, pentru ca, pe de o parte, legiuitorul avand in vedere copiii din casatorie,
este indiferent pentru acestia in patrimoniul carui parinte se gaseste bunul, iar pe de alta parte,
pentru ca donatorul isi poate exercita oricand dreptul sau de revocare.

15
 Dupa moartea sotului donator, donatia devine irevocabila si cazul ingratitudinii sau al
neindeplinirii sarcinilor mostenitorii donatorului si creditorii sai (pentru actiunea in revocare
pentru neindeplinirea sarcinilor) pot solicita revocarea donatiei in conditiile legii.

Pentru a opera revocarea donatiei, vointa sotului donator poate fi expimata express au
tacita.

Revocarea este expresa cand sotul donator isi manifesta vointa sa neindoielnica printr-un
act oarecare, fie act autentic, fie act sub semnatura privata.

Revocarea este tacita cand rezulta din orice fapt sau act al donatorului care exprima in
mod neechivoc vointa acestuia de a revoca donatia. Amintim cu titlu de exemplu instrainarea
ulterioara cu titlu oneros al bunului – obiect al donatiei; o alta donatie sau legat prin care se
gratifica ulterior o alta persoana cu acelasi bun; cererea de restituire a bunul donat, etc.
Constituie de asemenea o revocare tacita si instrainarea partial a bunului donat, caz in care
donatia este revocata numai partial, pentru partea instrainata, la fel cum stabilirea de catre
donator a unui uzufruct, servituti, etc. asupra bunul donat, ar restrange donatia in masura in care
au fost constituite aceste drepturi.

Avand in vedere dreptul recunoscut sotului donator de a solicita unilateral revocarea

donatiei si restituirea bunului, se poate aprecia ca prin efectul donatiei, sotul donator dobandeste
asupra bunului donat un drept de proprietate rezolubila. Chiar refuzul donatorului de a preda
bunul dupa incheierea donatiei echivaleaza insa cu revocarea tacita a donatiei.

In concluzie revocarea putand fi si tacita, rezultand din orice act ulterior al donatorului,
manifestarea de vointa in sensul revocarii donatiei nu trebuie sa imbrace in mod obligatoriu
forma unei actiuni in justitie.

Efectul revocarii donatiilor intre soti

Efectul principal al revocarii donatiei este desfiintarea retroactiva a contractului si

repunerea partilor in situatia anterioara. Desfiintarea retroactiva atrage conform principiului
‘resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis’ si desfiintarea tuturor drepturilor dobandite de
terti asupra bunului donat.

Ca atare, donatorul sau mostenitorii acestuia, daca bunul se afla in posesia lor cat si tertul
dobanditor al bunului, sunt obligati la restituirea integrala a bunului donat, precum si a fructelor
produse pana la revocare.

Aceste efecte se produc insa cu anumite limitari, instituite prin lege. Astfel si in aceasta
materie de terti de buna-credinta vor putea opune sotului donator, in privinta bunurilor mobile,
dispozitiile art 1090-1910 C.civ. (posesia de buna credinta valoreaza prorietatea).

16
 A doua limitare impusa de legiuitor donatiilor intre soti este prevazuta de art. 939 C.civ. :
‘barbatul sau femeia care, avand copii intr-un alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent
maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce
a luat mai putin si fara ca nici intr-un caz, donatia sa treaca peste cuartul bunurilor’. Prin urmare,
daca defunctul a fost casatorit de mai multe ori si are ca mostenitor unul sau mai multi copii
dintr-o casatorie anterioara (din afara casatoriei sau din adoptie) nu poate gratifica pe sotul din
ultima casatorie in limita cotitatii disponibile ordinare, prevazute de art 841 C.civ., ci numai in
limita unei cotitati disponibile speciale, egala cu partea copilului care a luat cel mai putin (limita
variabila), cel mult un sfert din mostenire (limita fixa). Este de asemenea unanim admis ca
termenul de daruire folosit de legiuitor in continutul legii vizeaza nu numai donatiile, dar si
legatele, deci toate liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului din ultima casatorie. In
toate cazurile insa trebuie sa fie vorba desore donatii care nu sunt supuse raportului, pentru ca in
caz contrar ele urmeaza a fi readuse, in natura sau prin echivalent la mostenire si deci reprezinta
numai un avans asupra mostenirii.

17