Scoala Posliceala Sanitara

,,Sf. Vasile Cel Mare’’ Ploiesti

Elev:Alecu Elena Daniela

Osteoporoza

Osteoporoza este caracterizata prin reducerea paralela a mineralelor osoase si

matricei osoase astfel incat osul este in cantitate scazuta, dar cu o compozitie
normala procentual. In orice moment, densitatea osoasa depinde atat de varful
densitatii osoase atins pe parcursul dezvoltarii, cat si de pierderea osoasa ulterioara
din perioada adulta. Astfel osteopenia poate fi consecinta cresterii osoase pubertare
deficiente, a pierderii osoase accelerate in viata adulta sau a ambelor mecanisme.
Factorii care influenteaza masa osoasa maxima sunt :

sexul : barbatii au densitate osoasa mai mare decat femeile

rasa : negrii au densitate osoasa mai mare decat albii
factorii genetici :
o densitate osoasa mai redusa la fiicele femeilor cu osteoporoza
o concordanta mai mare la gemenii monozigoti
o corelatii cu gena receptorului vitaminei D (in studiu)
steroizii gonadali : deficit de estrogeni
hormonul de crestere
momentul instalarii pubertatii : barbatii cu antecedente de pubertate
constitutional intarziata si femeile cu menarha intarziata au risc mai mare
pentru aparitia osteoporozei
aportul exogen de calciu : suplimentarea moderata de calciu in perioada
prepubertara amplifica cresterea osoasa
exercitiile fizice
Cauzele pierderii osoase la adult

Fiziologice :
o dupa ce varful densitati osoase este atins, densitatea osoasa
ramane stabila cativa ani, apoi descreste. La femei pierderea
osoasa incepe inaintea menopauzei si intre 20 - 40 ani la barbati.
Dupa instalarea menopauzei rata pierderii osoase este accelerata
 de cateva ori la femei mai ales la osul trabecular (vertebre, oase
late, epifize);
o rata pierderii osoase variaza considerabil intre femei. O categorie la
care osteopenia este mai severa decat ar fi normal pentru varsta pe
care o au este considerata a avea osteoporoza postmenopauza sau
tip I. Clinic acest tip se manifesta: fracturi prin "strivire vertebrala";
o osteopenia rezultata prin procesul normal de imbatranire care apare
atat la barbati cat si la femei a fost denumita osteoporoza senila sau
tipul II. Apar frecvent fracturi ale soldului, bazinului, articulatiei
pumnului, humerusului proximal, tibiei proximale, corpilor vertebrali.
Secundare :
o boli endocrine : hipogonadism feminin (hiperprolactinemie,
amenoree hipotalamica, anorexie nervoasa, insuficienta
ovariana, hipogonadism masculin (insuficienta gonadica primara /
secundara, pubertate intarziata), hipertiroidism, hiperparatiroidism,
hipercorticism, deficit al hormonului de crestere
o boli gastointestinale : gastrectomie subtotala, sindroame de
malabsorbtie, icter obstructiv cronic, ciroza hepatica
o afectiuni ale maduvei hematogene : mielom multiplu, limfom,
leucemie, anemii hemolitice, carcinom diseminat
o medicamente : heparina, glucocorticoizi, tiroxina, anticonvulsivante,
chimioterapie
o abuzul de alcool
o imobilizare
o poliartrita reumatoida
Osteoporoza este asimptomatica daca nu este complicata cu o fractura (prin
compresie vertebrala sau a pumnului, soldului, coastelor, bazinului, humerusului).
Fracturile prin tasare vertebrala apar la eforturi minime (stranut, aplecare, rotire,
ridicarea unui obiect usor), mai frecvent in regiunea toracica medie si inferioara sau
lombara superioara. Durerea de spate debuteaza acut cu iradiere in lateral si in fata,
pentru ca apoi sa se reduca treptat in cateva saptamani. La cei cu mai multe fracturi
apare deformarea coloanei vertebrale (cifoza dorsala + lordoza cervicala), o durere
cronica de spate accentuata in picioare si pierderea din inaltime. Uneori aceasta
modificare poate sa apara lent si asimptomatic.
Fracturile de sold apar dupa cadere, mai ales cele pe o parte sau chiar inainte de
cadere. Complicatiile acestor fracturi au o rata a mortalitattii de 15 - 20 % la batrini si
duc la incapacitate fizica severa cu necesitatea ingrijirii la domiciliu timp indelungat.
Diagnosticul de osteoporoza se stabileste prin urmatoarele investigatii paraclinice :
examenul radiologic - osteodensitometria DEXA
tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale - cea mai sensibila
metoda pentru diagnosticul initial; nu pentru masuratori repetate datorita
costului ridicat si dozei mari de radiatii
absorbtiometria unifotonica la nivelul antebratului proximal - putin sensibila in
stadiile precoce
absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului - limitata de
numeroasele artefacte
dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau asoldului -
metoda de preferat
Tratamentul osteoporozei:
Odata instalata osteoporoza, nu este posibila refacerea masei osoase. Totusi
interventia precoce poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresia
bolii. Daca este prezenta o cauza secundara tratamentul specific are scopul
indepartarii cauzei.
Metode fizice :
corset / brau ortopedic
exercitii fizice cu consultarea unui fizioterapeut
In faza acuta a tasarii :
analgezice
miorelaxante
caldura
masaj
repaus conform indicatiilor medicului
Tratamentul cronic farmacologic ( numai la indicatiile medicului de specialitate) :
Calciu
o 1000 - 1500 mg / zi la femeile postmenopauza
o 1500 mg / zi la adolescenti si adultii tineri pentru preventie
 Estrogeni pe cale orala sau transdermica
o la femeile cu uter intact se asociaza obligatoriu cu o progestina
o la femeile cu histerectomie se administreaza zilnic fara asocieri
  Calcitonina
o pare sa reduca pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale / are si
efect impotriva durerii deci se foloseste predominant la cei cu dureri
cronice legate de fracturi sau deformari scheletice
 Bifosfonatii (etidronat,a lenronat)
o mijloc terapeutic important pentru ca pot creste densitatea osoasa si
scad riscul producerii fracturilor
 Vitamina D si metabolitii sai
o 800 UI / zi asociate cu calciu scad semnificativ riscul aparitiei fracturilor
de sold
 Terapii de viitor
o antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen)
o florura de sodiu cu eliberare lenta
o parathormonul in doza mica
Cu speranta descoperirii unor tratamente care sa poata reface masa osoasa nu uitati
ca pentru a trata o afectiune ea trebuie sa fie in primul rand diagnosticata.
Toti cei care va regasiti in categoriile de risc mentionate prezentati-va la medic
inaintea aparitiei fracturilor sau a durerilor pentru ca in aceste situatii posibilitatile
terapeutice sunt mai reduse si mai traumatizante pentru pacient.