Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
| modificare sursă]
Clima orașului este determinată de Vânturile de Vest, fiind, așadar, o climă temperat continentală, cu o
temperatură medie anuală de 10,3 °C, pentru luna iulie media nedepășind 21 °C, în timp ce în ianuarie se
înregistrează o medie de -1,7 °C. Precipitațiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată
pentru o zonă de câmpie similară.[34]
Temperatura medie anuală
Temperaturi extreme
Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,2 °C, pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,3 °C
față de minima absolută la nivelul României.[34] Temperatura maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20
iulie 2007, valoare mai coborâtă cu 2,6 °C față de maxima absolută la nivelul României.[34]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Biserica Evanghelică
Comunitatea germană din Oradea datează din secolul XVIII, fiind compusă în mare parte din șvabi și sași, dar
și austrieci. La sfârșitul secolului XIX aici trăiau circa 1400 de germani, însă numărul acestora s-a diminuat după
încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când în teritoriile aflate sub influență sovietică etnicii germani au
fost deportați în regiunea Uralilor, din Uniunea Sovietică.[39]
La Colegiul Național Mihai Eminescu și Gimnaziul Dacia există secții cu predare în limba germană,[40] iar la nivel
politic germanii de aici sunt reprezentați prin filiala locală a Forumului Democrat German.[41] Deasemenea, Oradea
are si un liceu german „Friedrich Schiller”, unde toate materiile sunt predate in limba germana. Lângă Oradea, în
satul Palota, se află Biserica Sfântul Anton de Padova, ridicată de Contele Johann Maria Frimont, generalul
austriac de renume european. Contele practic a construit această localitate de șvabi, investindu-și întreaga avere
aici. Acesta a fost înmormântat în lăcașul de cult, într-o criptă în formă de cruce.[42]
Chevra Kadisha (Societatea Sfântă de servicii funebre) a fost fondată în 1735, prima sinagogă în 1803, iar o
școală în 1839. De-abia la începutul secolului al XIX-lea evreilor li s-au permis să-și deschidă afaceri în orice
parte a orașului, și chiar și atunci erau obligați să se retragă la lăsarea întunericului în propriul cartier. Din 1835 li
s-au permis să trăiască oriunde în oraș.[39] În anul 1870 comunitatea evreiască din Oradea s-a divizat
în Congregația Ortodoxă și cea Neologă (o formă de reformă foarte moderată a iudaismului). Deși membrii
Congregației Neologe și-au păstrat locul în Chevra Kadisha, începând cu 1899 au început să folosească propriul
cimitir.[43]
La începutul secolului al XX-lea evreii au urcat în ierarhia socială; existau industriași evrei, negustori, medici,
agricultori; șeful Poliției din 1902 era evreu. Astfel și în Consiliul Local evreii erau reprezentați proporțional.
Comunitățile evreiești au ajuns să mai dețină un spital, o Asociație a Femeilor Evreice, două licee, o școală
industrială, yeshiva, o cantină socială, etc.[39] Comunitatea evreiască orădeană a fost una din cele mai active atât
din punct de vedere comercial cât și cultural din întreg Imperiul Austro-Ungar.
În 1944 la cererea Germaniei hitleriste, care a invadat Ungaria aliată în martie, autoritățile colaboraționiste pro-
naziste din Ungaria și din oraș au organizat în Oradea două ghetouri: unul în care au fost înghesuiți 27 000 de
evrei orădeni, iar al doilea, sub cerul liber, destinat adunării a 8000 de evrei din alte localități ardelene. 25,000 din
toți aceștia au fost deportați între 23 mai - 27 iunie 1944 în lagăre de concentrare și exterminare, unde au fost
nimiciți în marea lor majoritate. Dintre evreii din Oradea au supraviețuit și s-au întors circa 2000. În cursul anilor
majoritatea supraviețuitorilor au emigrat în Israel. Astăzi mai trăiesc circa 300 de evrei în Oradea.
În centrul orașului, dominând celelalte clădiri din zonă, se găsește sinagoga sau Templul Neolog „Sion”, clădit
în 1878. Sinagoga, cu neobișnuita formă cubică, cu o cupolă centrală mare, este una din cele mai mari sinagogi
din România. Înăuntrul ei se află o grandioasă orgă și decorații din stuc. În 1891 Comunitatea Ortodoxă a mai
construit un complex de clădiri, inclusiv două sinagogi și un centru comunitar.[39][44]
Există de asemenea un proiect pentru construirea unei școli rabinice la Oradea (din 2021).[45]