ducatia fizica in sistemul de invatamant

fesor scoala

Educatia fizica in sistemul de invatamant

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1. Importanta educatiei fizice în sistemul nostru de învatamânt

Educatia fizica, ca principala activitate de tip motric, este accesibila tuturor vârstelor scolare, si nu numai,
nerale) si diferentiate (specifice) pe fiecare subsistem.

Educatia fizica, ca proces instructiv – educativ în mod deosebit – dar si ca autoeducatie fizica – este o activi
desfasurata în vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si capacitatii motrice ale practicantilor exercitiilo
ticularitatile de varsta si sex, cerintele de integrare sociala, specificul unor viitoare profesii etc.

Educatia fizica are un caracter predominant formativ (în sensul ca, face pregatire pentru „viata”), nef
omandat, din ce în ce mai mult – caracterul competitiv.

Educatia fizica beneficiaza de un foarte mare numar de exercitii fizice, diferentiate si adaptate la toate subsist
supune practicarea sistematica si dupa reguli stiintifice a acestor exercitii. Necesitatea practicarii sistematice
te componenta a regimului de viata, a capatat un caracter axiomatic pentru omul contemporan. În schimb
stui concept are rezolvari diferite si, în foarte multe cazuri, el nu depaseste stadiul de deziderat.

Acest obiect de învatamânt reprezinta subsistemul care este cel mai bine organizat. La nivelul acestui s
cializate în predarea educatiei fizice ca disciplina de învatamânt si, începând cu anul scolar 2007 – 2008, este
a de la clasa I. Are programe specifice de la clasa I si pâna la a XII-a. Exista, de asemenea, obligativitat
anizatorica de baza (lectia) si posibilitatea de a beneficia de o serie de alte forme bine statuate (gimnasti
catie fizica, pauza organizata, activitatea sportiva si turistica etc.). Evaluarea randamentului subiectilor se fac
erii precise prin aplicarea „Sistemului National de Educatie Fizica si Sport”.

În alta ordine de idei, educatia fizica este constituita ca arie curriculara de sine statatoare, fata de celelalte
e sunt înglobate în alte arii curriculare. Mai trebuie amintit faptul ca numai educatia fizica si limba româna s
e sunt prezente în toate planurile – cadru de învatamânt de la clasa I si pâna la a XII-a.

Disciplina educatie fizica are de îndeplinit obiective – cadru (generale), si specifice, subordonate idealulu
abile pentru întregul fenomen de practicare a exercitiilor fizice. Aceasta „misiune” nu poate fi realizata d
nspunerea în practica a unui proces desfasurat în timp si dupa anumite reguli bine statornicite în sistemul d
pectiv impune, în primul rând, o activitate desfasurata în mod sistematic si, în al doilea rând, condusa d
fesionala.

Procesul de educatie fizica scolara este bilateral: aceasta afirmatie nu trebuie limitata numai la cele doua asp
ca instruirea si educatia, ci si la participarea activa la realizarea sa a celor doi factori implicati: cadrul de spe
t de emitator în raport cu informatia pe care o edtine elevul, în postura de receptor. Important este sa nu del
or doi factori la cele doua roluri: „emitator” si „receptor”. Pentru ca sa functioneze eficient, procesul respec
ecta între cei doi factori, o relatie adecvata la noile coordonate ale învatamântului modern.

Obiectivul general al disciplinei educatie fizica consta în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice si

vilor de a actiona asupra acestora, în vederea mentinerii permanente a starii de sanatate, asigurarii unei dezvolt
nifestarii unei capacitati motrice favorabile insertiei profesionale si sociale.

Disciplina educatie fizica contribuie, în general, prin cunostintele, abilitatile si atitudinile specifice, la toate d
rpersonale, interculturale, sociale si civice si „sensibilitate la cultura”.

Detaliat, contributia educatiei fizice la aceste domenii poate fi prezentata astfel:

-a învata sa înveti:

-cunostinte: modelul bio-psiho-motric specific vârstei si sexului, metode si mijloace specifice dezvo
motrice si instruirii sportive, tehnici de evaluare specifice a potentialului bio-psiho-motric personal;

-abilitati: utilizarea tehnicilor specifice de autoevaluare a capacitatilor proprii si analiza valorii acestora,
unor programe de ameliorare a propriei dezvoltari fizice si a capacitatii motrice;

- competente interpersonale, interculturale, sociale si civice:

-cunostinte: notiuni despre starea de sanatate si despre igiena practicarii exercitiilor fizice, forme de
fizice si a sporturilor în timpul liber, individual si în familie, comportamente acceptate si interzise în dife
institutiile specifice domeniului, olimpism, Charta olimpica;

-abilitati: initierea si întretinerea de relatii interumane prin intermediul practicarii exercitiilor fizice si
eliminarii oricarei forme de violenta, medierea situatiilor conflictuale care pot aparea pe parcursul activitatilo

-„sensibilitate la cultura”:

-cunostinte: cultura fizica – domeniu al culturii universale, repere reprezentative ale culturii fizice, reflect
artistica, influente ale creatiei artistice în sport (patinaj artistic, înot sincron, gimnastica ritmica sportiva, dans

Iata, asadar, prin aceasta scurta prezentare, cât de importanta este, în momentul actual, educatia fizic
nostru de învatamânt. Nu este departe „ziua” când obiectul educatie fizica va „beneficia” de câte trei ore pe
toate treptele de învatamânt.

1.2. Rolul jocului de handbal în educatia fizica scolara

Handbalul este unul dintre mijloacele de baza ale educatiei fizice si sportului scolar, fiind mult practicat în c
ca din scoala si din activitatea sportiva de masa.

Aceasta disciplina se situeaza printre ramurile cu mare audienta în rândul tineretului scolar si universitar
stui sport care are la baza exercitii naturale de alergare, saritura, pasare, prindere si aruncare a mingii precum
dinamic si spectacular si a efectelor multiple asupra pregatirii fizice.

Aceste aspecte au determinat ca handbalul sa apara în programele de învatamânt ale unitatilor sco
universitar, precum si în programele activitatilor institutiilor superioare de învatamânt.

În scoala, jocul de handbal trebuie sa aiba o structura simpla, usor de abordat de catre elevi, fiind
ticularitatile morfologice, functionale si psihice ale acestora.

În mod logic deci, la clasele mici, tehnica si tactica jocului de handbal este simpla si se limiteaza la un fon
trice specifice, iar pe masura ce elevii promoveaza în clasele superioare, jocul devine mai complex.

Astfel, la finele unui ciclu sc 16416x2316q olar, elevii trebuie sa practice handbalul în mod corespunza
nico-tactic de joc prevazut pentru lectiile de clasa si activitatile sportive din scoala.

Având o tehnica simpla, jocul poate fi învatat relativ repede, dând satisfactii imediate, stimulând foarte mult p

Regulile sunt simple si usor de retinut, putând fi aplicate chiar de la începutul procesului de instruire, urm
mita treapta de perfectionare, practicantii sa ajunga, darorita unei pregatiri fizice multilaterale si specia
lasare si executie, o forta mai mare a bratelor si picioarelor, rezistenta în regim de viteza, suplete, îndemânare.
Din punctul de vedere al influentei asupra organismului, pot fi amintite:

- dezvoltarea fizica generala si întarirea sanatatii organismului elevului;

- solicitarea, în egala masura, a tuturor segmentelor corpului, a principalelor grupe musculare si a tuturor
datorita:

- alergarii naturale în viteza cu opriri si porniri, schimbari de directie, ceea ce duce la pastrarea unu
cresterea si scaderea frecventei respiratorii;

- pasarii si aruncarii mingii ce dezvolta forta generala prin miscari naturale;

- aruncarilor, sariturilor cu si fara minge, ce dezvolta musculatura bratelor, trunchiului si picioarelor.

- necesitatea manevrarii mingii cu precizie si rapiditate în situatii neprevazute dezvolta îndemânarea, capacit
a lua decizii în cel mai scurt timp, atât individual dar si în functie de alti factori:

- conditii de mediu;

- coechipieri;

- un anume moment al jocului;

- spectatori.

Recunoasterea caracterului formativ al jocului de handbal si oficializarea sa ca mijloc al educatiei fizice î

ermina cadrele didactice, profesorii de educatie fizica sa raspunda cu mai mult simt civic, profesional si c
dului motric specific, continut în cuprinsul programelor, dar si depasirea acestora, atunci când posibilitatile b
mit.

Se poate concluziona clar, în ceea ce priveste rolul jocului de handbal în educatia fizica scolara, numai t
ere favorabile integrarii lui în programele de învatamânt ca un mijloc foarte important de dezvoltare fizica a t
atamântul de toate gradele.

1.3. Motivarea alegerii temei

Se stie ca institutia scolara reprezinta în orice tara principalul factor de cultu

neratiei tinere ce este angrenata în amplul proces de formare si instruire. Dupa cum se
mânesc are o structura normala instituita în perioada interbelica. Atunci, aceasta stru
hizitie de vârf în domeniul pedagogiei, fiind în sincronie cu sistemul de învatamâ
ropene. De atunci psihologia vârstelor în teoriile învatarii au fost pasi uriasi
construirea aspectelor educationale ale vârstelor scolare.
Din motive cunoscute, structura sistemului de învatamânt românesc a tinut pasul cu evolutia fireasca a ac
cronie a presupus o noua forma de organizare a demersului didactic.

În acest proces didactic alaturi de celelalte obiecte de învatamânt, o importanta contributie este adusa si pr
anizare a practicarii exercitiilor fizice si sportului. Efectele acestei actiuni reprezinta o oglindire a unei bogate
ost acumulata si perfectionata de-a lungul anilor de catre corpul profesoral de specialitate, constituit ca o co
cational scolar din tara noastra.

Organizarea demersului didactic la educatie fizica si sport în învatamântul preuniversitar, urmareste

marea structurala a acumularilor respectivelor cicluri de învatamânt, contribuind astfel la actiunea organizata
matotrofic, al celui care urmareste cresterea capacitatii de efort precum si de dezvoltare corecta si armon
anismului elevilor, largind si adâncind continuu sistemul de competente, cunostinte, priceperi si deprinderi
icii de dezvoltare ai acestora. În baza acestui deziderat, demersul didactic desfasurat în cadrul activitatilor de
a la ultima "treapta" a învatamâtului preuniversitar - ciclurile de aprofundare si specializare - trebuie s
alitati: 1. formarea capacitatii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a forma si de a rezolva problem
ostintelor din diferite domenii; 2. valorizarea propriilor experiente, în scopul unei orientari profesionale p
tru învatamântul superior; 3. dezvoltarea capacitatii de integrare activa în grupuri diferite: familie, mediu p
voltarea competentelor functionale esentiale pentru reusita sociala: comunicare, gândire critica, luarea de
izarea contextuala a unor informatii complexe; 5. cultivarea expresivitatii si a sensibilitatii în scopul îm
movarii unei vieti de calitate; 6. formarea autonomiei morale.

Mai concret, absolventul de liceu, pe linia educatiei fizice si sportului trebuie sa dispuna de o capacita
cifica ramurilor de sport, sa-si mentina starea de sanatate si cresterea capacitatii de adaptare la conditii v
resul pentru practicarea independenta a exercitiilor fizice si sportului, sa-si dezvolte spiritul de echipa si ce
grarii sociale, sa poata analiza si evalua concursurile sportive din perspectiva spectatorului, cât si practican
pul de a-si organiza independent activitatea sa de destindere, compensare si preîntâmpinare a efectelor
vitatile sedentare si unilaterale specifice societatii. El va trebui sa fie convins de necesitatea si utilitatea dar m
ona în sensul dorit.

În actuala structura a sistemului nostru de învatamânt, educatia fizica si sportul sunt integrate în demersul d
urmatoarele forme: lectii de educatie fizica si sport; activitatea din cadrul ansamblului sportiv; activitatea s
cadrul claselor sau unitatilor de învatamânt cu caracter sportiv).

Aceste forme s-au cristalizat si s-au consolidat de-a lungul anilor ca urmare a activitatilor creatoare a pe
cetatorilor, a experientei didactice dobândite si care au dus la fundamentarea unor premise obiective, original
itueaza scoala româneasca.
 Prin continutul lor, formele mentionate urmaresc realizarea într-o deplina armonie, atât a unui nivel
gatire fizica generala, cât si învatarea si practicarea diferitelor ramuri de sport printre care si handbalul, cult
intelor de afirmare prin sport a elevilor talentati.

În ala ordine de idei, introducerea handbalului în învatamântul liceal a avut ca scop perfectionarea depri
ostintelor dobândite în clasele anterioare, însusirea de noi procedee tehnice si actiuni tactice, astfel încât elevi
succes, fiind îndeplinit astfel scopul urmarit prin introducerea handbalului în programele pentru educati
rtive.

Practicarea handbalului va avea ca rezultat, pe lânga efectele de ordin fiziologic, de trairi psihice, si hotarâr
forma activitatilor de masa, chiar si dupa terminarea scolii, dezvoltându-le dorinta de competitie si de corect
zi cu zi.

În activitatea didactica actuala a profesorului de educatie fizica si sport intra si constituirea si pregatirea e
unitatilor scolare în care profeseaza. Aceasta activitate implica un mare volum de lucru, o pricepere de nive
sura, o abilitate de atragere a copiilor si adolescentilor, capacitate de convingere si multe alte aspecte importan

Am facut aceste precizari pentru ca, în calitate de viitor absolvent al unei institutii superioare de înva
esar sa am cunostinta de cât mai multe aspecte legate de activitatea teoretica si practica din învatamânt, acest
tivul principal al alegerii temei. Alte motive au fost:

- am considerat întotdeauna jocul de handbal ca fiind unul dintre cele mai spectaculoase si care metita s
copii si tineri si, de aceea l-am practicat si eu;

- îmbogatitrea ,,bagajului” de cunostinte de specialitate este o conditie importanta a calitatii muncii mele

- tema, prin aspectul ei de ansamblu pare, la prima vedere, ca poate fi realizata cu usurinta, dar întocm
implicare activa din partea mea si de aceea, aceasta activitate mi se pare a fi, pentru mine, o provocare.

1.4. Ipotezele cercetarii

Se recomanda ca profesorul de educatie fizica sa formeze prima echipa reprezentativa scolara, în

tinuitati în activitatea de performanta. Aceasta poate fi condusa, în activitatea competitionala si chiar în ca
ructori special selectionati (capitani de echipa), dar numai sub stricta supraveghere a profesorului.
Profesorul de educatie fizica poate sa îndrume în mai mare masura activitatea echipei care urmareste
eritele competitii.
Activitatea competitionala a acestor echipe poate fi favorizata de folosirea unor competitii de hand
elungat a componentei echipelor în lectiile de educatie fizica si mai ales, prin organizarea unui campionat ,
acter permanent.
Participarea elevilor cu aceste echipe poate fi conditionata de obtinerea unor note corespunzatoare si la
atamânt (neparticiparea în prima formatie si chiar excluderea periodica din echipa).
În activitatea sportiva extrascolara a elevilor, de o mare importanta este participarea la o serie de competiti
elul local si national.
Aceste competitii fac o frumoasa propaganda sportului si creeaza o emulatie deosebita în rândul elevilor. D
adrul activitatii din scoli sa existe preocupari specifice.
Exista, în momentul actual, mai multe competitii care se organizeaza la nivelul liceelor:
1. Campionatul National al Liceelor (în cadrul „Olimpiadei Sportului scolar*");

2. Diferite competitii desfasurate la diferite ocazii: zile ale tineretului, ale liceelor, cupe, turnee etc.

Daca prima categorie se desfasoara cu etape pe plan local (pe clase, ani de studii, scoli, licee), pe judet
pe finale, în cea de-a doua categorie sunt desfasurate pe plan local, de obicei.
La nivelul liceelor, nivelul valoric al acestor competitii a crescut foarte mult în ultima perioada, fapt ce de
portante majore acestor activitati. Astfel, cadrele didactice trebuie sa aiba preocupari intense pentru formarea la
ipe reprezentative puternice care sa poata face fata cu succes acestor competitii. Echipele reprezentative trebu
mai ridicat, în asa fel încît sa practice un joc competitiv, cât mai apropiat handbalului de performanta.
Pentru ca activitatea la nivelul echipelor reprezentative sa fie mult usurata este indicat sa se foloseasca.
gatire, o anumita orientare în instruirea elevilor pentru jocul de handbal. În acest sens, în lectie, exista o se
uenta pregatirea elevilor:

- organizarea lectiilor de educatie fizica pe grupe, echipe stabile pe o perioada mai lunga de tim

- organizarea lectiilor de educatie fizica pe optiuni;

- utilizarea unor forme de autopregatire si autocontrol;

- efectuarea selectiei pentru echipele reprezentative în cadrul lectiilor de educatie fizica;

Referitor la organizarea pregatirii, lectiile în care se desfasoara pregatirea la echipele reprezentative sunt l
rtiv. Acestea se împart în trei parti: a) încalzirea (generala si specifica); b) partea fundamentala; c) încheierea.

Durata unui antrenament este cuprinsa între 90-120 minute de lucru efectiv.

Numarul de antrenamente care se desfasoara saptamânal este în functie de cadrul organizat de profesor. În
redus.

Ca tipuri de antrenamente: antrenamente tehnice; antrenamente tehnico-tactice, de învatare, consolid

unilor de joc; antrenamente tactice de pregatire a jocurilor; antrenamente de pregatire fizica; antrenamente m
gatire fizica); antrenamente tip competitii.

Metodele si procedeele metodice folosite în antrenament la echipa reprezentativa sunt: demonstratia

rului pe ateliere; repetarea multipla.
Ţinând cont de aceste aspecte cercetarea a pornit de la urmatoarele ipoteze:
1. Daca în activitatea de pregatire a unei reprezentative de handbal de liceu se efectueaza o prog
reala, care sa tina cont de perioadele pe care le traverseaza echipa (de pregatire genera
competitionala, etc.), atunci activitatea va avea un nivel mai ridicat, acesta concretizându – se prin
2. Aceasta actiune, implicând si utilizarea unor mijloace si metode atractive, ar avea ca efect
pregatirii, concretizata prin rezultatele obtinute de catre subiecti la probele de control

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1 Particularitatile morfologice, functionale, motrice si psihice ale elevilor din ciclul liceal

Daca etapa pubertara este dominata de maturizarea biologica a organelor sexuale, etapa postpubertara, ado
heie perioada de crestere nu numai sub aspectul ei biologic dar si din punct de vedere social.

Ca durata, etapa postpubertara variaza în functie de intervalul dintre sfârsitul pubertatii si atingerea
tului ca si aceasta etapa, vârsta fiziologica difera de cea cronologica, avansul vârstei fiziologice se v
tpubertara.

Fetele reprezinta un avans de 2-3 ani fata de baieti, câstigat în cea mai mare parte în etapa pubertara; si în
va mentine ritmul mai crescut de maturizare completa, a fetelor, astfel încât ele ating mai devreme vârsta
cesului de crestere si diferentiere.

SFERA SOMATICĂ

În etapa postpubertara procesul de dezvoltare biologica a organismului continua sub aspectele sale e
erentierea.

Între aceste doua laturi ale procesului unic de dezvoltare, cresterea si diferentierea, exista relatii dialect
proca, ele evoluând, în general, paralel. Aceasta relatie complexa nu este absoluta, procesul de diferentiere a
etative si psihice fiind însotit de cele mai multe ori de stagnare a procesului de crestere.
 Odata încheiata perioada furtunoasa a dezvoltarii somatice si vegetative din etapa pubertara, în ultima parte
postpubertara, ritmul devine din ce în ce mai lent, iar la sfârsitul ei organismul atinge stadiul de maturizare so

Durata perioadei de crestere si dezvoltare postpubertara este destul de lunga, ajungând pâna la 6-8 ani, une
s daca ne orientam dupa criteriul încheierii complete a cresterii în înaltime.

SISTEMUL OSOS

Oasele îsi continua cresterea în lungime si în aceasta perioada, dar cu un ritm lent, în special spre sfârsitul ei.
rosare, mai ales pe seama compactei, este foarte intens în perioada postpubertara.

Procesul de osificare al coloanei vertebrale începe din regiunea toracica si progreseaza spre cele doua extrem
nial.

Mobilitatea pasiva si activa a segmentelor coloanei vertebrale atinge valorile maxime la începutul perioadei
tabilizeaza sau se reduce. Mobilitatea pasiva o depaseste pe cea activa în aceasta etapa a vietii în medie cu 8º.

Dezvoltarea cutiei toracice în întregime este în strânsa corelatie cu dezvoltarea plamânilor, a ficatului si cu
nd si sezând.

Definitivarea osificarii scheletului se produce diferit la nivelul segmentelor corpului, dar aproape în toate
ioadei postpubertare. În cele mai multe cazuri, oasele si-au dobândit forma si dimensiunile lor definitive la sfâ
tpubertare, urmând ca sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari sa aiba loc mai târziu, între 20-25

Talia creste în special datorita dezvoltarii mai accentuate a trunchiului. Între 16-18 ani creste în medie doa
pa pubertara, când se înregistreaza 4-6 cm pe an.

Deci, cresterea taliei, suprafetei si a greutatii corporale în etapa postpubertara sunt asemanatoare cu celel
etative, cresterea fiind caracterizata în general prin încetinirea treptata a ritmului de crestere si dezvoltare
tpubertare modificarea acestor indici este abia sesizabila de la un an la altul, cu exceptia greutatii corpora
iatii relativ importante si dupa aceasta vârsta, corelate mai degraba cu regimul de viata si cel alimentar
voltarea somato-functionala a organismului.

SISTEMUL MUSCULAR

La elevii de vârsta postpubertara, musculatura scheletica este în plina dezvoltare, mai ales sub aspectul
ata treptat caracteristicile morfologice, functionale si biochimice ale adultilor. Hipertrofia tot mai pronuntata
otunjirea formelor diferitelor segmente corporale, mai ales la fete, la care acest proces este însotit si de o
cutanat. La sfârsitul perioadei postpubertare, musculatura scheletica apare bine dezvoltata din punct de vede
 ct de vedere functional privind forta musculara, ramân mult în urma adultilor.

SISTEMUL NERVOS sI ANALIZATORII

Dintre putinele modificari morfologice de la nivelul sistemului nervos central, notam cresterea numarului de
stanta alba a emisferelor cerebrale.

Din punct de vedere functional, SN al elevilor este caracterizat de un echilibru dinamic mai stabil înt
ticala, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp mai îndelungat a legaturilor temporare.

Analizatorii la elevii de vârsta postpubertara, se prezinta la un nivel de maturizare apropiat de cel al adultu
a inferior din punct de vedere functional.

În concluzie, SNC si analizatorii în perioada postpubertara se prezinta atât morfologic cât si functional, la un
ltilor. Echilibrul între excitatia si inhibitia corticala este mult îmbunatatit, ceea ce favorizeaza formarea si pas
aturilor temporare necesare formarii deprinderilor de miscare.

Mobilitatea functionala crescuta a proceselor nervoase fundamentale favorizeaza dezvoltarea vitezei si a î

sticitatea corticala ridicata asigura o mare capacitate de imprimare e noilor engrame. Totusi, atât SNC, cât ma
putin rezistenti la excitatii prelungite si prea intense, oboseala centrala si periferica instalându-se mai u
tpubertara, în comparatie cu adultii.

SFERA VEGETATIVĂ

La nivelul organelor ce apartin sferei vegetative, în etapa postpubertara, constatam o tendinta spre
dificarile sunt evidente, pe plan fiziologic si biochimic deoarece pe plan morfologic, ele s-au încheiat în m
ertara.

Cele mai favorabile si spectaculoase modificari se constata, însa, în dezvoltarea capacitatii functionale a ma
etative, direct interesate în efort, care reusesc catre sfârsitul perioadei postpubertare sa asigure un suport bi
izarii eforturilor intense, nu numai în privinta dezvoltarii vitezei si îndemânarii, ci si a rezistentei si fo
mponenta vegetativa a organismului reuseste pentru prima data în ontogeneza sa se ridice la un nivel sensibil
ei somatice, marcând prin aceasta cresterea capacitatii de efort a organismului.

APARATUL CARDIOVASCULAR

Dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului cardiovascular se accelereaza în unele privinte, ca, spre
heie în linii mari.

La fete, acest proces se termina mai repede în comparatie cu baietii. Dezvoltarea morfologica a inimii
ecta în cresterea capacitatii functionale a întregului aparat cardiovascular.

Inima creste în volum, mai ales la fete, la care acest proces este chiar intensificat catre sfârsitul acestei
opiere de cel specific baietilor (volumul inimii unei fete – 150 cmc, fata de 200 cmc al baietilor).

Paralel cu volumul musculaturii inimii creste si greutatea miocardului, mai ales a celui stâng, care la 17 an
ui drept.

Din punct de vedere functional, aparatul cardiovascular are o capacitate sporita în privinta îndeplinirii
nsportul gazelor si al substantelor nutritive.

Cresterea capacitatii functionale se datoreaza în principal maririi volumului sistolic, care are valori de 75ml
8 ani.

Debitul cardiac se apropie foarte mult de valorile adultilor (5l/min). La varsta de 18 ani valorile sunt de
in, la baieti.

Frecventa cardiaca si tensiunea arteriala la elevii de vârsta postpubertara prezinta valori apropiate de cele ale

- în clasa a X-a, valorile sunt:

- FC repaus – 70 batai/min.

- TA – 96/54

- în clasa a XII – a, valorile sunt:

- FC repaus – 64 batai/min.

- TA – 102/58

Se observa pe plan functional o sporire continua a capacitatii functionale a miocardului, o îmbunatatire a e

egului aparat cardiovascular, principalii indici hemodinamici apropiindu-se mult de cei ai adultilor tineri. C
etii prezinta valori functionale circulatorii mai bune decât fetele; de asemenea, elevii care participa în afara lec
a ore de activitati sportive au o economicitate cardiovasculara superioara.

APARATUL RESPIRATOR

Desi în etapa pubertara dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului respirator a fost impetuoasa,
tpubertare el este înca departe de a fi atins nivelul de adult.
 Astfel, în perioada postpubertara are loc dezvoltarea predominant functionala a aparatului respirator,
mensionali si capacitatile functionale respiratorii devenind aproape egali.

La sfârsitul perioadei vom constata un nivel relativ înalt al oxigenarii tesuturilor în efort, apropiat de cel cara

Dezvoltarea morfologica a aparatului respirator continua, ducând la amplificarea factorilor dimensionali

rafetei de contact dintre sângele capilar si aerul alveolar. Ritmul de dezvoltare anatomica la începutul perio
intens, devenind tot mai lent, odata cu apropierea de stadiul definitiv morfologiei respiratorii.

Indicii fiziologici ai respiratiei extreme reflecta îmbunatatirea ventilatiei pulmonare. Frecventa respiratorie
si 18-20 la baieti.

Creste amplitudinea miscarii respiratorii, oglindita în marirea treptata a volumului respirator curent pâna la
la 15 ani.

Capacitatea vitala (CV) creste paralel cu înaltimea si sporirea greutatii corporale. De asemenea, ea depinde d
piratori în timpul perioadei postpubertare.

Aceste îmbunatatiri sunt oglindite prin cresterea apreciabila a capacitatii maxime de efort aerob, ceea ce
tpubertara sa faca fata cerintelor impuse de eforturile bazate pe rezistenta. Totusi, indicii calitativi de mare fin
onsumul maxim de O2 /min/kg corp precum si O2 – plus maxim nu au atins înca valori foarte înalte si numa
ematic bazat pe efort de rezistenta se va putea obtine, în câtiva ani, capacitatea maxima de efort aerob. Etap
ioada cea mai favorabila dezvoltarii capacitatii de efort maxim aerob, componentele functiei respirato
nsportul gazelor si respiratia tisulara fiind foarte aproape de valoarea adultilor.

RTICULARITĂŢI MOTRICE

Din punct de vedere motric, „ vârsta scolara mare ” este propice unei cresteri logice a capacitatii de a se ex
ici crescuti ai calitatilor motrice. Baietii au disponibilitati mai mari.

În privinta vitezei, se limiteaza suportul fiziologic (labilitatea functionala a scoartei cerebrale) al dezvoltar
zei „ pure ”), obtinându-se, totusi, o usoara crestere a indicilor acesteia. Se pune accent pe viteza de repe
lasare. Este favorizata, în ultima parte a perioadei, si dezvoltarea vitezei în regim de rezistenta, prin alergari pe

Se constata o îmbunatatire simtitoare a capacitatilor de coordonare, în consecinta, cresterea nivelului de

nu sunt diferente în privinta îndemânarii între baieti si fete, dupa aceasta vârsta fetele devenind mai îndemâna
itarii mai precise a efortului pe anumite segmente si grupe musculare, pe baza inhibitiei de diferentiere, mult
sta.
 Mobilitatea articulara scade, mai pregnant la baieti.

Eforturile de rezistenta sunt foarte bine raportate acum, indicii ei fiind mai buni la baieti decât la fete.

Forta, pe baza hipertrofiei musculare (mai accentuata la baieti), poate fi dezvoltata sub toate formele sale de

Acum sunt prezente toate conditiile pentru formarea, consolidarea si perfectionarea deprinderilor si pricepe
gradul lor de complexitate si dificultate (nivel ridicat al tuturor calitatilor motrice, stadiu avansat de d
omotor, suport metabolic solid, echilibru al proceselor nervoase - cu indici crescuti ai inhibitiei de diferentier
deprinderi si priceperi motrice specific perioadei anterioare se adauga indici calitativi de executie si noi proce
ice specifice ramurilor si probelor sportive abordate în învatamântul liceal si profesional, care corespund acest

Sub aspectul motricitatii s-a constatat un nivel mult mai scazut al fetelor fata de baieti si un pro
emnificativ, al performantelor motrice si chiar o descrestere a lor în unele situatii (de exemplu alergarea de vit

RTICULARITĂŢI PSIHOLOGICE

Perioada postpubertara cuprinde tineretea si maturitatea. Termenul de „tinerete” este adesea utilizat pentru
ga de oameni, de la vârsta pubertatii, pâna la 25 de ani.

ca adolescenta realizeaza în limitele sale definitorii profilul personalitatii umane, fiind perioada încheier
eputul calificarii profesionale, în etapa tineretii se realizeaza integrarea profesionala si sociala a individului.

eretul a fost întotdeauna generatia receptiva la nou, preocupata de propria situatie si devenire.

vârsta tineretii se realizeaza unitatea dintre idealuri, nazuinte si aspiratii si activitatea concreta, productiva,
cordanta dintre aptitudini si interesele sociale majore. Tineretea este o vârsta a cautarii echilibrarii persona
iale, cu marile responsabilitati ale viitorului. Ea ramâne o perioada de trecere de la adolescenta la maturitate,
mântari si contradictii. Acestea provin din trasaturile psihologice proprii vârstei – elan spre nou, aspiratii înalte
nedeplina integrare profesionala si sociala, care poate crea multe stari de insatisfactie si chiar conflicte.

egrarea sociala deplina a tineretului se realizeaza odata cu întemeierea familiei, procrearea si educarea copiilo
urizarea sexuala si echilibrarea erotismului specific vârstei. Latura sentimentala a vietii tânarului nu este cal
elatiile între soti pot interveni momente mai încordate. Aparitia copiilor provoaca profunde restructurari în
ntalitatea si modalitatile de petrecere a timpului liber care urmeaza sa fie structurat potrivit nevoilor de instrui
stora.

2.2. Aspecte generale privind programa scolara – ciclul liceal

 În momentul de fata, la nivelul învatamântului liceal, exista patru programe de educatie fizica, câte una pen
au fost emise prin ordin al ministrului).

Cele pentru clasele a IX-a si a X-a au urmatoarea structura:

-nota de fundamentare, elaborata în scopul prezentarii relatiei dintre programele scolare pentru clase
umentele de politica educationala si curriculara pe care acestea se fundamenteaza;

-nota de prezentare, în care se detaliaza rolul disciplinei de învatamânt si statutul specific al acesteia în
onal, precum si contributia disciplinei de învatamânt la cele opt domenii de competente cheie stabilite la nivel

-competente generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplina de învatamânt sau, d

discipline de învatamânt, pentru a evidentia achizitiile finale de învatare ale elevilor la sfârsitul învatamântulu
enta pregatirea de specialitate a acestora;

-valori si atitudini, finalitati de natura axiologica, urmarite prin studiul disciplinei, definite pentru învatamâ

-competente specifice – continuturi, nucleul functional al programei scolare, definit pentru fiecare an de stu

-sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competentelor,
vazute în programele scolare.

Cele pentru clasele a XI-a si a XII-a au aceeasi structura, mai putin nota de fundamentare.

Pentru toate cele patru clase de liceu competentele generale sunt urmatoarele:

- integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice în actiuni de optimizare a dezvoltari

motrice proprii;

- valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea si în practicarea

necompetitionala a disciplinelor sportive;

- analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului;

Pentru toate cele patru clase de liceu valorile si atitudinile sunt urmatoarele:

- responsabilitatea fata de propria sanatate si dezvoltare fizica;

 - dorinta de autoperfectionare si perseverenta în atingerea obiectivelor prestabilite;

- spirit competitiv;

- respect fata de: reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori;

- disponibilitate pentru colaborare si pentru initierea si mentinerea relatiilor interumane;

- interes constant pentru fenomenul sportiv;

- optiunea pentru o viata sanatoasa si echilibrata, prin adoptarea unui regim de activitate care sa îmbine a
cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul liber;

Pentu jocul de handbal continuturile programelor sunt urmatoarele:

Clasa a IX-a:

cedee tehnice folosite în atac:

-prinderea si pasarea mingii de pe loc si din deplasare;

-driblingul simplu si multiplu, cu variatii de ritm si schimbari de directie;

-aruncarea la poarta de pe loc si din deplasare;

-structuri tehnice complexe;

-jocul portarului;

cedee tehnice folosite în aparare:

-pozitiile si deplasarile specifice pe semicerc;

-blocarea mingii aruncate de adversar;

-culegerea mingii de pe sol;

-scoaterea mingii din dribling;

-jocul portarului
iuni tactice folosite în atac:

- demarcajul;

- patrunderea;
- depasirea;
- contraatacul direct si cu intermediar;
- sistemul de atac cu un jucator pivot;
iuni tactice folosite în aparare:

- replierea;
- marcajul adversarului cu si fara minge;
- interceptia;
- sistemul de aparare 5 + 1;
bilateral:

Regulile jocului: fault, pasi, calcarea semicercului, schimbarea de jucatori, repunerea mingii în joc, semnal

ormatii din handbal

sa a X-a:

- procedee tehnice folosite în atac;

- procedee tehnice folosite în aparare;
- actiuni tactice individuale si colective simple, folosite în atac;
- actiuni tactice individuale si între doi jucatori, folosite în aparare;
- un sistem de joc în atac;
- un sistem de joc în aparare;
- regulamentul de joc;
- informatii locale, nationale si internationale, din handbal;

sa a XI-a:

- variante de procedee tehnice de finalizare;

- variante de actiuni tactice individuale si colective, de atac si de aparare;
- sistemul de aparare 5 plus 1;
- variante de contraatac;
- sistemul de atac cu un pivot;
- regulamentul de joc;
- informatii locale, nationale si internationale, din handbal;
 sa a XII-a:

- variante de procedee tehnice de finalizare;

- variante de actiuni tactice individuale si colective, de atac si de aparare;
- sistemul de aparare 5 plus 1;
- variante de contraatac;
- sistemul de atac cu un pivot;
- regulamentul de joc;
- informatii locale, nationale si internationale, din handbal;

2.3. Caracteristicile educatiei fizice în învatamântul liceal

Învatamântul liceal reprezinta o etapa superioara a sistemului nostru de învatamânt, urmând firesc – dupa
mergatoare celei universitare. Este, sau ar trebui sa fie, etapa în care predomina calitatea procesului de instruir
ca), pe fondul unei apreciabile adaugiri, la educatia fizica, de ordin cantitativ, consecinta a caracterului combin
rogramei de specialitate.

În momentul de fata, învatamântul liceal este structurat pe doua nivele: ciclul inferior al liceului – ce cupr
- si ciclul superior - ce cuprinde clasele a XI-a si a XII-a. La nivelul liceului, educatia fizica a fost prevazuta
doua ore pe saptamâna în planul de învatamânt, la toate clasele. Acum, în contextul reformei Învatamântului d
catiei fizice la licee este deosebit de surprinzatoare pentru o tara care vrea sa se „alinieze” la Europa, dar ca
u lucrurile pe acest plan.

În planurile de învatamânt, disciplina educatie fizica apartine ariei curriculare „Educatie fizica si spo
catie fizica în cadrul filierelor, profilurilor si specializarilor ciclului inferior al liceului este urmatoarea: doua
D) la toate filierele, profilurile si specializarile învatamântului liceal, cu exceptiile: 1) specializarea coregr
ationale, profilul artistic unde aceste ore sunt alocate curriculum-ului diferentiat, respectiv educatiei artistice
rtiv, din cadrul filierei vocationale, unde aceste ore sunt alocate pregatirii sportive practice. O ora în trunchiu
arte si meserii. Tot aici, dar în cadrul curriculum-ului diferentiat: Zece ore (opt ore pregatire practica spec
rtive si doua ore pregatire sportiva teoretica). O ora în curriculum-ul diferentiat la filiera vocationala, profil
elor MAI si MAPN. si doua ore în curriculum-ul la decizia scolii (pregatire sportiva practica), la profilul sport

La nivelul ciclului superior al liceului lucrurile stau astfel: o ora pe saptamâna în trunchiul comun (TC), la
filurile si specializarile), filiera vocationala (profil teologic, toate specializarile); filiera vocationala (p
cializarile); filiera tehnologica (toate calificarile profesionale). În curriculum-ul diferentiat (CD), la filiera voc
cializarile muzica, arhitectura, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative). Doua ore pe saptamâna î
iliera vocationala (profil militar MAI, specializarea stiinte sociale); în curriculum-ul diferentiat CD), la fil
stic, specializarea arta actorului). Trei ore pe saptamâna, la filiera vocationala (profil militar MAPN, sp
 artizate astfel: doua ore în trunchiul comun (TC) si o ora în curriculum-ul diferentiat (CD), pentru care
grama scolara, prezentata în document separat.

În afara acestor categorii de ore, planurile de învatamânt mai prevad si ore de ansamblu sportiv, în numar
tru o grupa constituita, care intra în norma profesorului de educatie fizica si se poate realiza si în ziua de sâmb

Daca elevii unei clase opteaza pentru a beneficia si de o ora din curriculum-ul la decizia scolii si conducere
asta ora se va organiza cu precadere ca activitate cu caracter de aprofundare/extindere a capacitatilor si com
ctica o ramura – proba de sport. Activitatea se ve realiza pe doua grupe constituite pe sexe si optiuni cuprinzâ
vi. Aceasta activitate didactica nu poate fi organizata cu întreaga clasa, deoarece nu este posibil ca toti e
nifeste o singura optiune care sa le satisfaca interesele si aptitudinile.

Predarea disciplinei educatie fizica la nivelul ciclului superior al liceului, indiferent de filiera, profil si spec
matoarele directii:

- consolidarea – perfectionarea – extinderea, dupa caz, a fondului de deprinderi specifice diferitelor

cunostintelor aferente acestora;

- perfectionarea capacitatii de practicare optionala, sub forma de întrecere – concurs a disciplinelor sportiv

- continuarea dezvoltarii calitatilor motrice, cu precadere în forme combinate de manifestare a acestora;

- abordarea, dupa caz, a componentelor capacitatii motrice solicitate de domeniul în care se specializeaza e

- asigurarea conditiilor de pregatire a probelor specifice incluse în examenul de bacalaureat, pentru elevii i

- extinderea ofertei de continuturi cu discipline sportive dorite de catre elevi, a caror practicare se poate c
independenta;

- transmiterea catre elevi a unor programe cu exercitii de întretinere fizica si a cunostintelor necesare aplic

Modelul final de educatie fizica din învatamântul liceal trebuie sa reflecte finalitatile acestui proces instruc
ere ca majoritatea absolventilor nu mai urmeaza o alta forma de învatamânt si ca vor desfasura activitatea
ii cultural – sociale si economice. Componentele si structura acestui model final sunt asemanatoare, în ge
delului final si al celor intermediare (pe clase) specifice educatiei fizice din învatamântul gimnazial. Difera
in cantitativ si – mai ales – calitativ. Sintetizând, se poate afirma ca absolventul învatamântului liceal trebuie s

- indici superiori de dezvoltare fizica corecta si armonioasa;

- calitati motrice de baza cu potente de manifestare eficienta a tuturor formelor specifice;

 - sistem bogat si elevat de cunostinte teoretice de specialitate;

- deprinderi si priceperi motrice de baza si utilitar - aplicative, corect însusite si eficient valorificate;

- deprinderi specifice probelor si ramurilor de sport prevazute de programa si capacitatea de a le aplica

conditiile solicitate de viata (inclusiv cele necesare petrecerii utile si placute a timpului liber).

Obiectivele educatiei fizice, la acest ciclu de învatamânt, deriva din modelul anterior. Acestea sunt:

1) integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice în actiuni de optimizare a dezvoltar

motrice proprii;

2) valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea si în practicarea

necompetitionala a disciplinelor sportive;

3) analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului.

Metodologia de realizare a obiectivelor la aceasta treapta de învatamânt nu ridica probleme esentiale de dif
erioara de învatamânt. Majoritatea elementelor de continut sunt acum reluate, pe un plan superior ca
mplexitate. Apar aspecte suplimentare pe planul autoorganizarii, autoconducerii si autoaprecierii. Se manif
tinent respectarea optiunilor elevilor, mai ales pentru practicarea unor probe sau ramuri sportive (motivate
arii materiale specifice sau, de „ofertele” locale. În aceeasi masura cresc rolul si ponderea temelor pentru
cadere, dezvoltarea calitatilor motrice de baza, dar si consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice. În c
ustrale se pune problema necesitatii de a se folosi o metodologie care sa vizeze – prioritar – dezvoltarea cali
rsarii meseriilor respective, prevenirea aparitiei atitudinilor deficiente sau stabilirii deficientelor fizice pe ca
cifice si chiar consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice de baza sau utilitar – aplicative incluse
cific. La acest nivel, de mare valoare praxiologica sunt masurile pentru formarea reflexelor de autoasigurare
ecta.

Ca forma organizatorica de baza, lectia de educatie fizica are tipologie si structura asemanatoare cu
mnazial. Predomina, totusi, lectiile de tip „consolidare” sau chiar de „perfectionare”, cele de tip „învatare” (
d putine. Destul de frecvent, la colectivele (clasele) de elevi deosebit de bune si omogene din punct de vedere
matici si functionali, nu se mai face veriga a III-a din lectie, destinata integral optimizarii dezvoltarii fizice. Î
ma de concursuri regulamentare, deci pe baza prevederilor regulamentelor oficiale, capata pondere mult sporit
nvatamânt (gimnazial).

În lectii creste participarea elevilor la organizarea, conducerea si evaluarea propriilor executii sau a execu
mentele de autoorganizare si autoconducere (individuala sau în grup) sunt frecvente în multe verigi ale lectiei.
rinda – în aceste actiuni pedagogice – cât mai multi elevi sau chiar toti; tehnicile de autoorganizare, autoco
egilor si – implicit – de autoevaluare, trebuie sa fie transferabile în activitatea independenta din timpul liber al

În lectii se lucreaza sau ar trebui sa se lucreze, mult sau chiar exclusiv pe grupe de nivel valoric biomot
igile (excluzându – le pe prima si pe ultima). În acest grupe, de cele mai multe ori liderii (adica si colaborato
ie alesi de catre colegi, cu toate ca în realitate – în majoritatea cazurilor – sunt numiti de catre profesor. D
schise”? Pentru ca, în lectie, conform principiului accesibilitatii, trebuie sa se modifice grupele în functie
in! Posibilitatile individuale ale fiecarui elev nu sunt la acelasi nivel pentru toate temele abordate. si la verig
ca aceasta tratare diferentiata pe grupe valorice. Teoretic este corect; practica poate sa confirme sau sa infirme

Tratarea diferentiata în functie de sex, este o necesitate atât sub aspectul dozarii efortului, cât si al continu
tru fete în gimmnastica, dar si pentru baieti în fotbal sau rugby, etc.).

Temele pentru acasa se dau, aproape exclusiv, pe parcursul lectiei si nu în ultima veriga.

Creste, în lectie, preocuparea profesorului de a constientiza procesul de efectuare a exercitiilor fizice,

ntific – efectele acestor exercitii si necesitatea unei metodologii cât mai corecte si eficiente (ca dozare a efo
ru, refacere dupa efort, etc.).

Sunt necesare câteva sugestii metodologice privind activitatea didactica în formele de organizare si realiz
rtului în liceu. Dat fiind faptul ca în clasele a IX-a se formeaza colective cu elevi proveniti din medii
ostinte si deprinderi diferentiate, practicând ramuri – probe sportive diferite, principala sarcina a profesorul
rt, cel putin în primul semestru al acesti an de studiu, este aceea de a efectua evaluarea predictiva a tuturo
uperarea lacunelor de instruire, în scopul omogenizarii claselor si orientarii optiunilor elevilor pentru ramu
rite de liceu.

Daca la cele doua ore prevazute în planul de învatamânt se poate obtine la fiecare clasa înca o ora din curr
atia instruirii devine deosebit de avantajoasa. Având în vedere situatiile mentionate, profesorii de educatie fizi
e demersuri insistente pentru obtinerea orei din curriculum la decizia scolii la fiecare clasa, chiar daca pent
te din orele prevazute în curriculum la decizia scolii, care ar urma sa li se acorde claselor a X-a – a XI-a.

În acest caz, în ora de curriculum la decizia scolii se pot aborda, ca optional, noi continuturi la disciplinel
mun al programei sau discipline noi, realizându-se, astfel, o instruire optima care sa-si puna amprenta pentru to
izeze în ceilalti ani de studiu.

Desi programa scolara permite si predarea – învatarea unor ramuri – probe sportive alternative, pentr
espunzatoare care sa poata crea o mai mare diversitate de optiuni în clasa a X-a, se recomanda ca la acest an d
mod temeinic perfectionarea continuturilor obligatorii prevazute în programa.

La clasele a-X-a si a XI-a lectia de educatie fizica si sport prevazuta în trunchiul comun pastreaza atâ
mponente comune (organizarea grupei/clasei, pregatirea organismului pentru efort si influentarea selectiva
enirea organinismului dupa efort si încheierea lectiei), cât si elemente care le diferentiaza substantial de la u
m ar fi:

- abordarea simultana a mai multor ramuri – probe sportive, potrivit cu oferta educationala a profesorului

- organizarea predarii – învatarii pe grupe stabile, pe durata unui ciclu tematic;

- stabilirea diferentiata a competentelor în functie de continut si de anul de studiu;

- sisteme de actionare diferentiate pe grupe, si dupa caz, pentru fiecare elev, înlesnindu-le acestora realizar
de pregatire;

- instrumente si criterii de evaluare diferite.

La clasa a XII-a (a XIII-a), pe lânga ora din trunchiul comun, ora din curriculum la decizia scolii poate d
putea realiza eficient contributia educatiei fizice si sportive la realizarea obiectivelor – cadru, cât si la real
reerii si practicarii sportului potrivit optiunilor individuale.

Documente specifice emise de M.E.C.T. precizeaza si responsabilitati pentru factorii educationali: conduc
catie fizica, profesorul de educatie fizica si sport, elevii (ca practicanti si beneficiari).

Evaluarea elevilor se face conform precizarilor actualului „Sistem National de Evaluare la Disciplina Ed
baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii, rezultate din dezbaterea colectivului de catedra, profesori
sa:

- sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor fi evaluati în anul scolar respectiv si s
acestora de-a lungul celor doua semestre;

- sa elaboreze scale proprii pentru acordarea notelor 6 – 10 la probele masurabile în sistemul de evaluare;

- sa precizeze structura probelor de evaluare introduse în completarea celor prevazute în sistemul nation
proprii pentru acordarea notelor 1 – 10;

- sa determine criteriile de apreciere si notare pentru probele de evaluare prevazute în sistemul national sau
nu sunt masurabile;

- sa prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare elaborat;

2.4. Continutul modelului de performanta (avansati)

 A. OBIECTIVE

cresterea indicilor calitatilor motrice de baza si trecerea la formele de manifestare a acestora în jocul de handb

consolidarea tehnicii de baza în conditii apropiate de joc si învatarea procedeelor tehnice speciale;

consolidarea cunostintelor de tactica individuala privind executiile tehnice si alegerea acestora în functie de si

trecerea la specializarea pe grupe de posturi (6 m si 9 m ) si începerea însusirii tehnicii de baza specifice pos
are aptitudini reale;

însusirea conceptiei de joc privind subordonarea actiunilor individuale cerintelor tactice ale echipei.

B.CERINŢE FIZICE

Somatice:

1. jucatorii de semicerc:

- baieti = 1,74-1,78 m

- fete = 1,64-1,68 m

2. jucatorii de 9 m:

- baieti = 1,80-1,85m

- fete = 1,68-1,73m

3. portarul:

- baieti = 1,80-1,84m

- fete = 1,70-1,73m

Motrice:

1. jucatorii de semicerc:
 - viteza - 30m plat cu start din picioare:

- baieti = 4”7

- fete = 4”8

- îndemânare - 30m dribiling printre jaloane:

- baieti = 6”2

- fete = 6”7

- rezinstenta - 2 x 400m:

- baieti = 1’5”

- fete = 1’40”

- forta - saritura în lungime de pe loc:

- baieti = 2,10 m

- fete = 1,70m

- aruncarea mingii de handbal la distanta:

- baieti = 38 m

- fete = 28 m

2. jucatorii de 9 m:

- viteza - 30m plat cu start din picioare:

- baieti = 4”8

- fete = 4”9

- îndemânare - 30 m dribling printre jaloane:

- baieti = 6”4
 - fete = 6”9

- rezistenta - 2x400 m:

- baieti = 1’25”

- fete = 1’40”

- forta - saritura în lungime de pe loc:

- baieti = 2,15m

- fete = 1,75m

- aruncarea mingii de handbal la distanta:

- baieti = 40m

- fete = 30m

3. portarul – ca jucatorii de 9 m.

C. CONŢINUTUL INSTRUIRII FIZICE

Viteza

Exercitii pentru dezvoltarea vitezei:

- starturi din pozitii diferite: asezat, culcat dorsal sau facial, cu spatele spre directia de alergare;

- starturi precedate de alte actiuni specifice: deplasari în pozitie fundamentala, fandari, sarituri de pe l
bratele sus;

- sprinturi pe distante variind între 15-30 m cu starturi diferite, la semnale sonore sau vizuale;

- pase de pe loc (cu joc de picioare) în doi, în triunghi, în patrat, folosind una si apoi doua mingi;

- câte doi pe lungimea terenului, cu fata la una din porti: pase în patrundere si retragere, executate în vit
 45” sau 1’;

- deplasare laterala pe semicercul de 6 m, în pozitie fundamentala, sprint pe diagonala mica a terenului, de

de centru, sprint pe cealalta diagonala mica a terenului;

- pase din deplasare, în doi si în 3 jucatori cu schimb de locuri;

- dribling multiplu pe lungimea terenului în viteza mare;

- contraatac cu un vârf prin conducerea mingii;

- contraatac direct cu unul si cu doua vârfuri (fara si apoi cu repliere).

Îndemânarea

Exercitii pentru dezvoltarea îndemânarii:

- sarituri în lungime cu bataie pe un suport sau într-o zona delimitata (mingi medicinale, banci, lazi, zona

- jonglerii cu mai multe mingi;

- dribiling executat alternativ, cu mâna stânga si mâna dreapta;

- dribiling cu doua mingi conduse simultan cu ambele mâini;

- câte doi fata în fata, cu o minge în fiecare mâna: pasarea simultana a celor doua mingi si prinderea lor.

Rezistenta

Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei:

- alergare pe teren variat;

- alergare pe teren plat cu intensitate variabila;

- pase de pe loc si din deplasare (în 2 -3 jucatori, în triunghi, în patrat), cu numar mare de repetari;

- deplasari în pozitie fundamentala de aparator, urmate de pase si aruncari la poarta;

- deplasari în pozitie fundamentala de aparator, pase din alergare, aruncare la poarta si repliere la locul de p
 - aruncari succesive la poarta precedate de alte actiuni specifice: deplasari în pozitie fundamentala, sprintu

- exercitii complexe de circulatie a jucatorilor;

- 200 m alergare usoara + 100 m mers + 200 m alergare usoara: 8’-10’;

- jocul “cine tine mingea mai mult“ reprize de 2’-3’

Forta

Exercitii pentru dezvoltarea fortei:

- din culcat dorsal, ridicarea trunchiului la verticala de 10-15 ori;

- din culcat dorsal, ridicarea picioarelor la verticala de 10-15 ori;

- din culcat dorsal, ridicarea si mentinerea picioarelor la 45 grade;

- deplasarea cu pas saltat;

- deplasarea cu pas sarit;

- deplasari cu pas saltat legat cu pas sarit;

- deplasari in pozitie fundamentala în toate directiile;

- tractiuni cu benzi elastice, cu extensoare;

- atârnat la scara fixa, ridicarea si coborârea genunchilor;

- sarituri peste obstacole, imitând miscarea de aruncare;

- sarituri succesive pe un picior si pe doua picioare, pe trepte si la banca de gimnastica;

- sarituri în adâncime de pe lada;

- aruncari la poarta de la distanta mare, cu trecere peste banca de gimnastica;

- aruncari la poarta de la distanta mare, cu bataie pe banca de gimnastica si aterizare în partea opusa;

- aruncarea la poarta de la distanta mare, cu trecere peste o frânghie asezata la înaltimi diferite.
 D. CERINŢE TEHNICE

Atac

ucatorii de semicerc:

procedee tehnice de pasare (de baza si speciale), în viteza mare (de deplasare si de executie) si în conditii d
micerc;

aruncari specifice de pe extreme:

- aruncare din saritura de pe extrema stânga, cu aterizare pe piciorul drept;

- aruncare din saritura de pe extrema dreapta (stângaci), cu aterizare pe piciorul stâng;

- aruncare din saritura de pe extrema dreapta (dreptaci), cu îndoirea trunchiului spre stânga (aruncare cu ev

aruncari din plonjon, cu :

- rostogolire;

- cadere în fata;

- cadere laterala (dreapta si stânga).

ucatorii de 9 m:

2.1. procedee tehnice de pasare în mare viteza (de executie si deplasare);

2.2. sa cunoasca cel putin doua procedee de angajare la semicerc, dintre cele prezentate mai jos:

- pasa pe la spate;

- pasa înapoi peste umar;

- pasa din pronatie;

- pasa din saritura;

- pasa pe sub picior;

 - pasa cu pamântul;

- pasa împinsa cu doua mâini;

procedee de aruncare la poarta:

- din saritura peste adversari;

- de pe picioare: de la nivelui soldului, pe la umar, cu evitare;

fente de pasare, urmate de pase sau aruncari la poarta;

fente de aruncare, urmate de angajari la semicerc.

Aparare

Atacarea adversarului aflat în posesia mingii:

- cu o mâna;

- cu ambele mâini;

- cu pieptul;

Scoaterea mingii de la adversar:

- din dribling;

- din interceptie.

Blocarea mingiilor aruncate la poarta:

- cu doua mâini de deasupra capului;

- cu o mâna din lateral;

- cu doua mâini din lateral.

E. CONŢINUTUL INSTRUIRII TEHNICE

rocedeele tehnice de pasare incluse în continutul jocului modern (pase de baza si speciale):
.1. exercitii pentru consolidarea paselor în conditii de mare viteza:

• pase în doi de pe loc si din deplasare, executate în mare viteza;

• pase în triunghi si în patrat:

- cu deplasare la coada sirului unde s-a pasat mingea;

- cu deplasare la coada sirului opus directiei de pasare a mingii;

• pase în trei:

- cu si fara schimb de locuri;

- cu încrucisare dubla - doi jucatori se deplaseaza pe o latura a terenului iar al treilea pe latura cealalta;

• în suveica:

- dubla;

- dubla cu retragere;

- dubla cu încrucisare simpla, la mijlocul distantei de deplasare;

.2. exercitii complexe de circulatie în fata portii pentru consolidarea si perfectionarea paselor în conditii aprop

• câte trei-patru jucatori asezati pe urmatoarele posturi din atac – extrema stânga, inter stânga, inter dre
mingea la extrema stânga:

• circulatie de extreme cu pase la interul apropiat;

• circulatie de extreme, cu pase la interul opus;

rocedee tehnice specifice postului de pivot; învatarea pasilor pivotului:

1. exercitii pentru învatarea demarcajului direct si indirect:

• din alergare usoara, la semnal, schimbare de directie;

• joc ”cine tine mingea mai mult”;

• pe perechi, fata în fata, pe lungimea terenului: din alergare la semnal, jucatorul cu fata la directia de depla
de directie si încearca sa se demarce, în timp ce aparatorul se deplaseaza odata cu acesta;
• joc ”om la om” pe tot terenul.

.2. exercitii pentru învatarea paselor si aruncarilor la poarta, specifice postului de pivot, în conditiile unor
ot, inter si extrema:

• din coloana câte unul pe extrema dreapta, fiecare cu mingea: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m
aruncarea la poarta din saritura, cu bataie pe piciorul stâng;

• acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta si aruncare cu bataie pe piciorul drept;

• acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta, dar aruncarea cu bataie pe piciorul stâng;

• în coloana câte unul pe extrema stânga, fiecare cu minge: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m pâ
oprire pe piciorul stâng, pivotare pe piciorul drept, bataie pe piciorul stâng si aruncare la poarta;
• în coloana câte unul pe extrema dreapta, fiecare cu minge: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m p
stânga, oprire pe piciorul stâng, bataie si aruncare la poarta din saritura.

rocedee tehnice specifice posturilor de extreme:

1. exercitii pentru învatarea aruncarilor la poarta de pe extreme, precedate de pase, fente de pasare si schimba

• câte un sir de jucatori pe cele doua extreme, fiecare jucator cu minge: dribling si aruncare la poarta din

• acelasi exercitiu, dar de data aceasta se pleaca din coltul terenului iar dupa aruncare se executa plonjon
 • câte un jucator asezat pe urmatoarele posturi – extrema stânga, interul stânga, centrul, interul dreapta
jucatori pe extrema dreapta: de pe extrema stânga, pase în patrundere succesiva cu finalizare de pe extr

2. exercitii pentru învatarea elementelor tehnice din continutul contraatacului:

• exercitii pentru startul rapid si alergarea de viteza:

- în linie pe doua rânduri: din mers, la semnal, start rapid si alergare 3-4-6m;

- în linie pe doua rânduri: din alergare usoara la semnal, sprint si alergare de viteza pe 6-8-10m;

• exercitii pentru prinderea mingii venita din urma:

- pase în scara;

- pase în formatie de “V” cu vârful în fata;

 - pase în formatie de “V” cu vârful retras;

- câte 3-4 jucatori asezati pe urmatoarele posturi – extrema stânga, interul stânga, interul dreapta, extrema
rema stânga: circulatie de extrema cu pasa la interul apropiat, reprimire de la aceasta si pasa la extrema opusa

- suveica dubla;

• exercitii pentru consolidarea driblingului:

- câte doi fata în fata pe lungimea terenului, la distanta de 6-8 m unul de celalalt, fiecare pereche cu m
mnal, pasarea mingii la coechipier;
 - în linie pe un rând, pe lungimea terenului fiecare jucator cu minge: dribling pe loc din stând, la semnal
muit iar la urmatorul semnal revenire la dribling din stând;

- câte doi fata în fata pe lungimea terenului, la distanta de 8-10 m unul de celalalt, fiecare pereche cu m
mnal, deplasare cu dribling, ocolirea partenerului, revenire cu dribling la locul de plecare si pâna la partener, ca

- suveica simpla, cu dribling;

- stafete cu dribling;

.3. exercitii pentru învatarea paselor de angajare a pivotilor, urmate de aruncari la poarta:

- câte 4-5 jucatori asezati pe extrema stânga la 14-16 m de poarta, fiecare cu minge: deplasare cu dribling
ncare la poarta de pe extrema si angajarea pivotului (venit de pe partea opusa dupa ce a ocolit jalonul), care aru
 - acelasi exercitiu, pe partea opusa;

- câte 4-5 jucatori asezati pe extrema stânga, fiecare cu minge: deplasare cu dribling spre centrul terenului, o
aruncare din saritura si angajarea pivotului (venit de pe partea opusa), care arunca la poarta;

- acelasi exercitiu, pe partea opusa.

3.4. exercitii pentru învatarea paselor de angajare si a aruncarilor la poarta, în conditii de deplasare, în cadrul în

- câte 4-5 jucatori asezati pe extreme, câte un jucator pe interi, mingea la extrema stânga: circulatie de extr
aluire;
- câte 4-5 jucatori asezati pe extreme, fiecare extrema stânga cu minge: deplasare cu dribling spre cen
nului, pasa la extrema dreapta, care arunca la poarta;

- un sir de jucatori asezati pe extrema stânga, fiecare cu minge: deplasare cu dribling spre centrul terenul
ncarea la poarta din saritura peste banca de gimnastica;
Procedee tehnice specifice posturilor din linia de 9m:

1. exercitii sub forma de combinatii, cu jucatorii de semicerc, pentru consolidarea paselor:

- câte un jucator asezat pe extrema stânga, inter stânga (cu minge), inter dreapta, extrema dreapta si doi pivot
ptul interilor), mingea la interul stânga: pase între jucatori dupa traseul indicat;

- câte un jucator asezat pe extrema stânga, inter stânga, inter dreapta, extrema dreapta si doi pivoti la semi
rilor), mingea la interul stânga: pase între jucatori dupa traseul indicat în figura;
2. exercitii pentru consolidarea procedeelor tehnice de aruncare la poarta, precedate de combinatii simple cu
ecinate:

- câte un jucator asezat pe extreme (fiecare cu 5-6 mingi) si câte doi jucatori pe interi: aruncari alternative de
rema opusa;

- câte un jucator asezat pe extreme (fiecare cu 5-6 mingi), câte doi jucatori pe interi si 5-6 jucatori pe centru:
tru cu pase venite alternativ de pe extreme.
 3. exercitii pentru învatarea fentelor de pasare si de aruncare la poarta, urmate de alte executii tehnice – efe
semicerc.

Tehnica specifica jocului de aparare:

1. exercitii pentru învatarea miscarii în teren:

din alergare usoara, la primul semnal, oprire în stând, la urmatorul semnal, se continua alergarea;

din alergare usoara, la semnal, oprie-întoarcere 180° si se continua alergarea;

din alergare usoara, la semnal, oprire si retragere cu spatele la pozitia de plecare;

din alergare usoara, la semnal, oprire-saritura cu întoarcere 180° si se continua alergarea;

din alergare usoara, la primul semnal, oprire-retragere cu spatele, la urmatorul semnal, oprire si alergare usoara

din alergare usoara, la primul semnal, oprire, sarituri pe ambele picioare, la urmatorul semnal, se continua alerg

u fata la tribuna, deplasare laterala cu pas adaugat pâna la centrul terenului, întoarcere cu fata în parte
lasarii laterale cu pas adaugat;

celasi exercitiu dar deplasarea laterala se executa cu pas încrucisat.

2. exercitii pentru consolidarea scoaterii mingii de la adversar:

n linie pe doua rânduri, pe latimea terenului, fiecare jucator din prima linie cu minge: cei cu minge executa d
p ce jucatorii fara minge încearca sa scoata mingea din dribling;
doua siruri de jucatori asezati în semicercul de 6m, iar în cealalta jumatate de teren se afla un aparator activ: pa
ratorul având sarcina de a realiza interceptia mingii;

3. exercitii pentru învatarea blocarii mingilor aruncate la poarta:

din stând pe semicercul de 6m, sarituri usoare ca mingea cu bratele întinse deasupra capului si imitarea bloca
rta;

din alergare usoara, la semnal sarituri pe doua picioare cu imitarea blocarii mingilor aruncate la poarta;

âte doi fata în fata, pe semicercul de 6m, cei din atac cu minge: atacantul imita aruncarea la poarta din saritu
carea mingii, punând palmele pe aceasta;
rei aparatori asezati pe trei coloane (inter stânga, centru, inter dreapta) la 12m de poarta, fiecare cu minge si
arei coloane la semicercul de 6m: atacantii executa alternativ aruncarea la poarta din saritura iar aparatorii blo

celasi exercitiu, dar atacantii vin de la distanta mai mare cu dribling si arunca la poarta din saritura iar aparato

lemente tehnice din continutul jocului portarului:

1. exercitii pentru învatarea pozitiei fundamentale:

din asezat departat, ridicarea rapida si luarea pozitiei fundamentale;

din ghemuit, ridicare rapida si luarea pozitiei fundamentale;

deplasari între cele doua bare, în pozitie fundamentala;

din stând cu spatele spre teren, saritura cu întoarcere 180° si luarea pozitiei fundamentale;
din culcat facial, la semnal, ridicare rapida si luarea pozitiei fundamentale;

celasi exercitiu din culcat dorsal, capul spre linia de fund a terenului, ridicare rapida si luarea pozitiei fundam

2. exercitii pentru învatarea respingerii mingii cu bratele, picioarele si trunchiul.

din pozitie fundamentala la linia de 4m, respingerea cu palmele a mingilor aruncate în dreptul fetei;

din pozitie fundamentala în centrul portii, respingerea mingilor aruncate stânga sus-dreapta sus;

din pozitie fundamentala în centrul portii, respingerea mingilor aruncate stânga jos-dreapta jos.

din pozitie fundamentala cu fata spe poarta, la semnal, întoarcere 180° si respingerea mingilor aruncate la coltu

din pozitie fundamentala pe mijlocul portii, respingerea mingilor aruncate la poarta, de jucatorii aflati pe semic

din pozitie fundamentala lânga bara din dreapta, respingerea mingilor aruncate la poarta, de pe extrema stânga;

celasi exercitiu, de pe partea opusa.

3. exercitii pentru învatarea recuperarii si degajarii mingii:

ntrenorul asezat la linia de 7m, cu mai multe mingi: din pozitie fundamentala pe mijlocul portii recuperare
renor în spatele portii si pasarea lor la acesta;

ntrenorul asezat la linia de 7m, cu mai multe mingi: din pozitie fundamentala pe mijlocul portii recuperare
renor în spatiul de poarta si pasarea lor la acesta;

din pozitie fundamentala în mijlocul portii, recuperarea mingilor aflate în lateral lânga bara si degajarea lor la p

celasi exercitiu, dar degajarea mingii se face la un jucator care se deplaseaza permanent pe linia de mijloc a te

F.CERINŢE TACTICE

actica individuala

1. sa cunoasca si sa aplice, cu eficienta maxima, toate procedeele tehnice cunoscute;

2. sa participe constient si eficient la realizarea tuturor actiunilor tactice colective.

actica colectiva

1. sa fie pregatit sa participe la toate fazele de atac si aparare, ori de câte ori este nevoie, pe durata unui joc;

2. sa cunoasca si sa participe eficient la sistemele de atac cu unul si cu doi pivoti – pozitional si în circulatie

3. sa cunoasca si sa se integreze functional în sistemele de aparare 6:0, 5+1 om la om.

G. CONŢINUTUL INSTRUIRII TACTICE

Tactica individuala în atac:

1.1. consolidarea si perfectionarea aspectelor tactice legate de executiile tehnice;

1.2. consolidarea tacticii individuale specifice pentru fiecare post în parte:

-alegerea celor mai potrivite procedee tehnice;

-alegerea celor mai bune unghiuri si pozitii de aruncare la poarta;

-alegerea celui mai indicat moment de începere a actiunii;

-alegerea celor mai indicate actiuni individuale în colaborarea cu coechipierii apropiati.

1.3. consolidarea actiunilor de tactica individuala specifica demarajului direct si indirect:

-folosirea fentelor simple si duble de pornire si a schimbarilor simple si duble de directie, pentru
ect;

-folosirea patrunderilor si plasamentului pentru a putea realiza demarcajul indirect.

Tactica individuala în aparare:

2.1. consolidarea tacticii de atacare a adversarului aflat în posesia mingii:

-formarea deprinderii de anticipare a actiunii adversarului;

-formarea capacitatii si obisnuintei de a ataca adversarul pe bratul cu minge;

-formarea deprinderii de a ataca adversarul cu corpul;

 -formarea capacitatii de retragere la semicerc dupa ce s-a executat atacul adversarului cu minge.

2.2. consolidarea aspectelor tactice legate de marcarea adversarului “om la om” si la supraveghere:

-formarea capacitatii de supraveghere permanenta a adversarului direct, folosind miscarea în teren

marcarea strânsa a acestuia pe ½ de teren sau pe tot terenul.

2.3. consolidarea actiunilor de marcare a pivotilor:

-însusirea marcajului la interceptie efectuat asupra pivotului prin plasarea aparatotului în apropierea
ta intercepta mingea ori de câte ori este nevoie.

Tactica colectiva în atac:

3.1. contraatacul direct si cu intermediar, cu unul si cu doua vârfuri:

3.1.1. exercitii pentru consolidarea contraatacului:

-în linie pe un rând, pe latimea terenului la 4 m de poarta, fiecare cu minge si un portar aflat în afara lini
e linia de fund: la semnal, primul jucator de lânga portar executa 2-3 actiuni de iesire-retragere apoi paseaza m
ontraatac, reprimeste mingea si arunca la poarta; când primul executant a pasat la portar cel de-al doilea a
cute actiunea de iesire-retragere, dupa care pleaca pe contraatac, exercitiul continuând pâna executa si ultimul

-pe perechi, unul la 6m, celalalt la 9m (cu minge) si cu spatele spre poarta: la semnal, cel cu minge paseaz
traatac timp în care jucatorul fara minge încearca sa împiedice realizarea contraatacului;
 - câte un portar în fiecare poarta, câte un sir de 5-6 jucatori asezati pe fiecare extrema stânga si o min
eaza la portar, pleaca pe contraatac, reprimeste mingea, paseaza la celalalt portar si se repliaza pe partea o
rema, care executa contraatacul si care devine la rândul ei aparator; exercitiul continua în acest mod pâna cân
traatacul si replierea;

3.2. contraatacul sustinut sau faza a II – a:

3.2.1. exercitii pentru consolidarea contraatacului sustinut:

- la o poarta, jucatorii asezati în coloana câte doi, fiecare pereche cu minge si antrenorul situat lateral în cea
e în doi din deplasare pâna la centrul terenului, de unde jucatorul aflat în posesia mingii paseaza antrenor
alalt jucator primeste mingea de la antrenor, executa depasirea aparatorului si arunca la poarta;
 - la o poarta, jucatorii asezati în coloana câte trei, fiecare grupa cu mingea, iar în cealalta jumatate de
(situat lânga linia de margine) si un aparator la 9m: pase în trei din deplasare pâna la centrul terenului, m
aflat în posesia mingii da pasa la antrenor si devine al doilea aparator; ceilalti doi jucatori reprimesc m
rezolva situatia de “doi la doi”, finalizeaza cu aruncare la poarta.

3. atacul pozitional, cu unul si cu doi pivoti:

3.3.1. exercitii pentru consolidarea atacarii succesive a portii:

- câte un jucator asezat pe urmatoarele posturi din atac – extrema stânga (cu minge), interul stânga, centrul,
apta: pase în patrundere succesiva de la o extrema la cealalta si retur;
 - pe linia de mijloc a terenului, câte 2-3 jucatori asezati pe urmatoarele posturi – extrema stânga (cu ming
r dreapta, extrema dreapta: pase în patrundere succesiva de la o extrema la cealalta, cu deplasare pâna la linia
tru;

3.2. exercitii pentru consolidarea mijloacelor tactice colective specifice atacului pozitional (da si du-te, bloc
avane).

3.3. exercitii pentru consolidarea combinatiilor tactice între inter, extrema si pivot.

3.4. Atacul în circulatie, în sistemele cu unul sau cu doi pivoti:

4.1. consolidarea mijloacelor tactice colective din continutul atacului în circulatie:

- sarjele;

- învaluirile;

- încrucisarile;
 - blocajele;

- paravanele;

4.2. consolidarea aplicarii corecte si oportune a fazelor de atac.

4. Tactica colectiva în aparare:

4.1. consolidarea mijloacelor tactice colective în aparare:

- dublarea;

- schimbul de oameni;

- alunecarea.

4.2. exercitii pentru consolidarea relatiilor de colaborare între aparatori învecinati si între aparatori si portar:

- trei aparatori si doua siruri de atacanti: cei din atac ameninta poarta pe culoar (fara minge), fac fenta de
ag la coada sirului iar aparatorii se muta lateral pentru închiderea culoarelor;

- acelasi exercitiu, cu minge;

- trei aparatori asezati la semicercul de 6 m, într-un spatiu delimitat de doua jaloane si patru siruri de ata
cuta alternativ patrunderea pe culoar, cu imitarea aruncarii la poarta iar aparatorii se deplaseaza lateral pentru

- acelasi exercitiu cu minge;

 - un aparator asezat pe extrema si un sir de 5-6 atacanti în dreptul acestuia: jucatorul din atac executa dep
lalta si încearca sa patrunda în spatiul de 9 m, iar aparatorul se deplaseaza odata cu acesta, impiedicând actiun
extrema pentru a prelua urmatorul atacant;

- câte un aparator asezat pe cele doua extreme si câte un sir de atacanti în dreptul lor: primul jucator
lasare de pe o extrema pe cealalta si încearca sa patrunda în spatiul de 9 m, iar aparatorii se deplaseaza odat
l pe lânga celalalt), încercând sa împiedice actiunea lor;
 - acelasi exercitiu, dar aparatorul executa schimbul de oameni;

3. exercitii pentru consolidarea sistemelor de aparare;

4. exercitii pentru consolidarea apararii în momente fixe de joc.

2.5. Programarea si periodizarea pregatirii echipei reprezentative scolare

Prin planificarea antrenamentului se asigura desfasurarea procesului de antrenament sub forma unui siste
loace, menite sa realizeze modificari favorabile în organism, precum si însusirea si perfectionarea unor depr
carea calitatilor psihice la sportivi.

Prin planificarea antrenamentului se urmareste ordonarea tuturor masurilor care sa duca la educarea
estriei lor si la îndeplinirea obiectivelor de performanta propuse. Aceste documente sunt:

planul anual;
planul de etapa;

ciclul saptamânal de antrenament;

♦conspectul.
Forma sub care sunt întocmite nu reprezinta valoarea metodica intrinseca, ci prin gradul de realizare
nuri, pentru nevoile reale de antrenament ale echpei pentru care sunt facute.

Operatiuni metodice facute de antrenor pentru întocmirea

nificare:

a. Fixarea obiectivelor de performanta trebuie sa tina cont de posibilitatea echipei, de situatia

imbari care pot avea loc în echipa (plecari, veniri, întinerire, baza materiala, conditii de antrenament, etc.). A
ie mobilizatoare pentru echipa. Obiectivele sunt ocuparea unui loc superior, de promovare, de câstigare a unor

Se stabilesc obiective privind conceptia de joc a echipei, fara sa se abata de la conceptia Federatiei Române

b. Analiza echipei. Operatiunea metodica foarte importanta fiindca de la realitatile pe care le prezinta e
ixarea obiectivelor de performanta si de instruire. Criteriile de întocmire a analizei echipei sunt:

♦efectivul echipei, numeric si valoric analizat pe posturi, ideal ar fi un lot de 18 jucatori (3 portari, 6 jucator
ri plus 3 jucatori de perspectiva, pentru partea dreapta (inter-dreapta) sa avem cel putin cîte un stângaci
perit de doi jucatori;

starea sanatatii jucatorilor. Pentru reusita adaptarii la efort acest lucru se face în colaborarea cu medicul;

♦dezvoltarea fizica. Pentru acest obiectiv este necesar sa se faca masuratori antropometrice (talie, greutate,
mei, diametrele biacromial, trohanterian);

♦pregatirea fizica speciala; viteza de executie, reactie, deplasarea cu procedee tehnice specifice, forta în p
rare, detenta pentru aruncarea din saritura, îndemânarea cu mingea, rezistenta în regim de viteza si forta;

pregatirea tehnica. Jucatorii vor fi analizati pe baza profilului tehnico-tactic de baza. Pentru a putea colabora
atie de joc;

♦pregatirea tactica. Analiza echipei prin cunostintele de tactica individuala si colectiva prin conceptia de joc s
ersari; în functie de potentialul tactic al echipei vor putea fi stabilite obiectivele si sarcinile reale de antrename
 pregatirea psihologica. Se va analiza comportarea jucatorilor la jocuri, antrenamente, relatia cu coechipierii în

c. Fixarea obiectivelor generale de antrenament.

e baza analizei echipei si a altor probleme ce trebuie rezolvate se fixeaza obiectivele generale de pregatire.

n planul de perspectiva de 2-4 ani, obiectivele de antrenament trebuie sa fie esalonate metodic, în mod prog
date rational pentru a putea duce la progres, la cresterea maiestriei, marirea capacitatii de performanta a echipe

n planul anual obiectivele de antrenament se scriu mai detaliat decât în planul de perspectiva.

d. Întocmirea graficului periodizarii antrenamentului.

Operatiunea metodica se face în graficul planului anual care este determinata de calendarul intern si de cel
fic rezulta clar perioadele de pregatire, competitionale si de tranzitie. Acest grafic trebuie sa tina seama de com

♦ Stabilirea obiectivelor intermediare care revin diferitelor perioade de antrenament. Aceste obiective se
scopul si sarcinile perioadei de antrenament.

♦ Împartirea perioadelor de antrenament în etape de instruire. Perioadele de antrenament sunt dete

competitional si el se desfasoara pe o perioada de 6 – 10 – 16 saptamâni, din acest motiv fiind necesar sa fi
etape mai scurte de instruire, de 2- 4 saptamâni.

♦ Stabilirea principalelor sarcini de etapa. Fiecare etapa de instruire are anumite sarcini de rezolvat în fun
ocupa în perioada respectiva (de exemplu la începutul fiecarei perioade pregatitoare, etapa de instruire are
rezistentei fizice generale si a revederii procedeelor tehnice, iar la sfârsitul etapelor pregatitoare, numite e
se va verifica potentialul de joc, alcatuirea formatiei de baza, stabilirea unor cupluri de jucatori.

♦ Stabilirea normelor de control si a controlului medical. La începutul perioadei pregatitoare planul de e

satisface nevoile de pregatire, cu acelasi lucru putând fi rezolvat la sfârsitul acestei perioade sau în perioa
acest motiv apare ca necesara alcatuirea ciclului saptamânal de antrenament.

cest grafic cuprinde doua rubrici cu caracter organizatoric:

-ziua si data;

-locul si ora.
trei rubrici de ordin metodic:

-caracterul antrenamentului;

-taria antrenamentului;

-durata antrenamentului;

În cadrul ciclului saptamânal avem sarcini pentru toata echipa si sarcini de individualizare. Caracterul a
rare) poate fi Fi, Te, Ta sau combinat: Fi+Te; Fi+Ta; Te+Ta; Fi+Te+Ta.

Repartizarea judicioasa a antrenamentelor in ciclul saptamânal, a lectiilor cu diferite caractere pe factori d

s combinat, permite antrenorilor atacarea simultana a factorilor antrenamentului. În functie de etapa de pregati
ra separat pe factori de antrenament (în tabere), iar în perioada când nu este posibil acest lucru se lucreaza pe f

Taria antrenamentului F.T. depaseste, iar cel T. atinge valorile solicitarilor jucatorilor din timpul jo
pundere. Antrenamentul moderat este sub greutatea jocului, iar cel usor este atunci când repetam anumite com

Durata antrenamentului este un factor important în ciclul saptamânal, el putând fi exprimat în minute si s
nca depusa de sportiv.

Stabilirea caracterului, a tariei si a duratei antrenamentului se face tinând seama de principiile fiziolo
renamentului.

Conspectul de lectie este documentul cel mai operativ al antrenorului, el fiind obligatoriu pentru toti antr
a sarcinilor din ciclul saptamânal de antrenament. El cuprinde o însusire metodica a mijloacelor, exercitiilo
cum si a indicatiilor metodice.

Portari

- Perioada pregatitoare 1:

Subetapa 1:

1. Dezvoltarea rezistentei generale;

2. Dezvoltarea fortei generale;

3. Însusirea tehnicii de baza;

 - Perioada competitionala 1:

Perfectionarea tehnicii de baza;

1. Perfectionarea colaborarii cu apararea;

2. Perfectionarea lansarii contraatacului;

- Perioada pregatitoare 2:

Dezvoltarea rezistentei generale;

1. Dezvoltarea fortei membrelor inferioare;

2. Dezvoltarea vitezei de reactie;

3. Perfectionarea tehnicii de baza;

4. Colaborarea cu aparatorii;

- Perioada competitionala 2:

1. Perfectionarea blocarii aruncarilor de la 9 m;

2. Blocarea aruncarilor de la 6 m;

3. Lansarea contraatacului;

4. Colaborarea cu aparatorii.

Jucatori de 9 m

- Perioada pregatitoare 1:

Subetapa I:

1. Dezvoltarea rezistentei generale;

2. Dezvoltarea fortei generale;

3. Însusirea tehnicii de baza;

Subetapa a 2-a:

1. Perfectionarea vitezei de deplasare;

2. Perfectionarea pozitiilor fundamentale (atac, aparare);

3. Perfectionarea aruncarilor de la 9 m;

4. Blocarea aruncarilor;

- Perioada competitionala 1:

1. Perfectionarea tehnicii de baza;

2. Perfectionarea colaborarii cu jucatorii de la semicerc;

3. Colaborarea în aparare;

4. Perfectionarea deplasarilor;

- Perioada pregatitoare 2:

1. Dezvoltarea rezistentei generale;

2. Dezvoltarea fortei membrelor inferioare;

3. Dezvoltarea agilitatii;

4. Perfectionarea aruncarilor la poarta;

- Perioada competitionala 2:

1. Perfectionarea colaborarii inter-extrema si inter-pivot;

2. Perfectionarea aruncarilor cu sprijin pe sol;

3. Colaborarea în aparare;

Jucatori de semicerc

- Perioada pregatitoare 1:
Subetapa 1:

1. Dezvoltarea rezistentei generale;

2. Dezvoltarea fortei generale;

3. Însusirea tehnicii de baza;

Subetapa a 2-a:

1. Perfectionarea vitezei de deplasare;

2. Perfectionarea aruncarilor la poarta;

3. Prinderea paselor de angajare;

4. Dezvoltarea vitezei de reactie;

- Perioada competionala 1:

1. Perfectionarea tehnicii de baza;

2. Perfectionarea colaborarii în aparare;

3. Perfectionarea contraatacului direct cu un vârf;

- Perioada pregatitoare 2:

1. Dezvoltarea rezistentei generale;

2. Dezvoltarea agilitatii;

3. Dezvoltarea detentei membrelor inferioare;

4. Îmbunatatirea startului rapid pe contraatac;

5. Perfectionarea aruncarilor de la semicerc;

- Perioada competitionala 2:

1. Perfectionarea elementelor tehnice în atac;

 2. Perfectionarea deplasarilor;

3. Perfectionarea jocului în circulatie;

4. Perfectionarea aruncarilor la poarta.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA sI DESFĂsURAREA EXPERIMENTULUI

3.1. Scopul si sarcinile experimentului

Munca de construire a unei echipe de handbal la nivelul scolii ramâne si trebuie sa fie una dintre probleme
fesorilor de educatie fizica din fiecare scoala, problema care, ca importanta, va trebui situata la acelasi nive
fasurata la lectiile normale de educatie fizica.

În activitatile profesorului de educatie fizica intra si misiunea de informare despre elevii dotati specific, d
icati pentru jocul de handbal, elemente ce pot constitui acolo unde este cazul si obiectul unei dirijari spre un
formanta.

De asemenea, profesorul trebuie sa testeze elevii depistati în scoala, sa-i supuna la un ansamblu de pro
erii, pentru a-i selectiona în echipa scolii pe cei mai indicati.

În urma acestor actiuni, profesorul de educatie fizica trebuie sa alcatuiasca echipa si sa o pregateasca în
mpetitiile sportive prevazute în calendarul sportiv competitional scolar.

Revenind la criteriile de selectie trebuie amintit faptul ca, profesorul de educatie fizica - antrenor al ec
dbal a scolii, trebuie sa-si propuna, sa aplice cele mai indicate criterii de selectie a jucatorilor (copiilor), sa t
reaza într-o unitate scolara normala (de retea) si nu într-una de profil (specializata LPS sau CLUB SPORTI
eriile de selectie pe care si le impune vor fi mai “blânde”, dar vor pastra “amprenta” si caracterul stiintific, iar
manatoare cu cea din antrenamentul sportiv.

Scopul lucrarii a fost acela de a cunoaste cât mai profund aspectele ce tin de pregatirea unei echipe repre
elul învatamântului liceal.

Sarcinile de lucru au fost urmatoarele:

 1. declansarea unei ample campanii de informare si documentare pentru întocmirea unei bibliografii c
ntific tema aleasa.

2. emiterea ipotezelor de lucru;

3. stabilirea unitatii scolare si a esantionului;

4. pregatirea materialelor de lucru:

- cronometru, ruleta;

- tabele centralizatoare;

5. stabilirea probelor de control;

6. testarea initiala a copiilor;

7. parcurgerea programului de pregatire;

8. recoltarea finala a rezultatelor;

9. analiza si interpretarea rezultatelor:

- reprezentarea lor iconografica;

10. formularea concluziilor si a recomandarilor;

11. tehnoredactarea lucrarii;

12. sustinerea lucrarii.

3.2. Desfasurarea experimentului

Studiul a avut loc la Grupul scolar de Industrie Alimentara din municipiul Galati, care este una din cele m
ale, având un numar de 24 clase.

Referitor la conditiile în care s-a desfasurat activitatea, baza sportiva si tehnica materiala a scolii este comp

- în aer liber:
 - teren de handbal 50x25m cu porti regulamentare si asfaltat;

- teren handbal 36x18m, cu porti (asfaltat);

- teren volei (9x18m) si stâlpi (asfaltat);

- sector alergari: 2 culoare, 60m lungime;

- groapa cu nisip pentru sarituri;

- teren baschet;

- în interior

- sala de sport cu dimensiunile de 10x19m, cu urmatoarele dotari:

- vestiare cu instalatii sanitare;

- magazie materiale;

- birou (vestiar) profesori;

- 8 scari fixe;

- 8 cadre metalice pentru tractiuni;

- 2 panouri de baschet regulamentare;

- instalatie rabatabila pentru jocul de volei;

- 2 porti handbal;

- 2 biciclete ergometrice;

- 16 saltele;

- 14 banci fixe;

- 3 lazi pentru sarituri;

- 2 capre;
 - 4 trambuline;

- ca materiale sportive, au mai fost utilizate :

- 20 mingi handbal;

- 10 jaloane;

- 1 cronometru;

- 1 ruleta;

- 10 mingi medicinale (2,5kg);

- 10 mingi oina.

Pentru buna desfasurare a experimentului a fost stabilit un esantion format din toate cele paisprezece jucato
ntionului) a fost urmatoarea:

R. NUMELE sI DATA CLASA POSTUL ÎN

PRENUMELE NAsTERII ECHIPĂ
RT
IORDACHE IRINA 16.04.1992 XI PORTAR
AVASILOAIE LUCIANA 15.10.1993 X PORTAR
DONOSE GEORGIANA 08.07.1992 X CENTRU
BURUIANĂ ANCA 18.12.1992 XI CENTRU
GHEORGHIŢĂ ALINA 06.09.1992 XI EX. DR.
PANAGATOS GABRIELA 12.03.1992 XI EX. DR.
IFTIMIE MANUELA 19.08.1992 X EX. STG.
COSTEA ALINA 10.05.1992 XI EX.STG.
GHIONEA DANIELA 10.12.1992 X PIVOT
MÂNZĂ FLORENTINA 21.07.1992 XI PIVOT

BERCEA ANA MARIA 16.11.1993 X INTER DR.

NICA LOREDANA 08.06.1991 XI INTER DR.
JIGLĂU IULIANA 23.10.1993 X INTER STG.
 MIRON NICOLETA 04.05.1991 XI INTER STG.

Activitatea s-a desfasurat în cursul anului scolar 2007-2008 care a avut urmatoarea structura:

- semestrul I: 17 septembrie 2007 – 1 februarie 2008;

- vacanta de Craciun: 22 decembrie 2007 – 6 ianuarie 2008;

- semestrul al II-lea: 11 februarie 2008 – 13 iunie 2008;

- vacanta de Pasti: 26 aprilie – 4 mai 2008.

Esantionul a fost compus din 14 eleve componente ale reprezentativei scolare de handbal ce urmau u
fesorul de educatie fizica si care au fost supuse cercetarii.

Activitatea de pregatire s-a desfasurat într-un program de doua antrenamente pe saptamâna conform unei
fesorul de educatie fizica.

Continutul si mijloacele (sistemele de actionare), necesare pregatirii reprezentativei scolare au

ticularitatilor de vârsta si nivelului lor de pregatire, precum si în conformitate cu jaloanele metodologice
odica predarii handbalului în învatamânt.

Testarile initiale au avut loc în perioada 20 – 30 octombrie 2007, iar testarile finale între 1 – 15 mai 20
ea rezolva si celelalte sarcini stabilite pentru întocmirea prezentei lucrari.

Cum era si firesc, la începutul anului scolar, elevilor li s-a efectuat si un control medical de catre cadrele
dical al scolii, în urma caruia a fost stabilita starea de sanatate a fiecaruia dintre ei si, în final, toti elevii au fo
rtul din lectiile de educatie fizica si pentru activitatile extraclasa. În afara de acest control, li s-a cerut sa a
milie o adeverinta care sa consemneze acest fapt.

Tot la debutul anului scolar, elevii au fost instruiti în ceea ce priveste protectia lor în cadrul practicarii exe
iilor de educatie fizica si-n afara orelor de clasa – în cadrul altor activitati sportive în care ei erau implicat
r, în urma caruia au semnat un proces verbal de luare la cunostinta a acestor aspecte esentiale ale domeniului n

3.3. Metode si tehnici de cercetare

A. Metoda studiului bibliografic

Nici o cercetare, nici cea mai concreta nu se poate dispensa de documentarea corespunzatoare. O buna infor
izeaza prin fondul de carti si reviste aparute în tara si strainatate.
 În acest sens au fost studiate o serie de carti manuale, tratate, îndrumare, periodice, comunicari, culegeri de lucra
trateaza tema abordata în cercetare.

B. Metoda observatiei

Cea mai veche metoda proprie stiintei in constituirea de la atitudinea de observatie pasiva se trece la activizarea c
onala si organizata a observatiei. Observatia este definita ca proces al cunoasterii stiintifice constând în contemplarea
nd un anume scop.

Aspectele observatiei sunt urmatoarele :

• felul cum subiectul abordeaza situatia;

• cum stabileste contactul uman cu ceilalti;

• cum reactioneaza la sarcinile propuse;

• felul cum îsi organizeaza actiunile;

• felul cum se exprima prin cuvânt, mimica.

Conditiile observatiei :

• caracterul fundamental teoretic si metodologic;

• scopuri precis formulate;

• sarcini precis delimitate.

Înregistrarea observatiei :

• prin organe de simt, auz;

• prin intermediul sau cu ajutorul aparentelor instrumentelor adecvate.

 C. Metoda testelor

Prin definitie testul este o metoda psihologica de investigatie constând din una sau mai multe probe identice
minate. Valoarea testelor ca metoda de investigatie încearca sa fie un instrument de masurare nu numai de apreciere su
ametru accesibil.

Testele sunt utile cu conditia sa respecte anumite reguli induse de operatiunea de masurare sunt necesa
damentale:

• sa compare o realitate cu alta de aceeasi natura care a fost luata ca etalon ;

• sa dispuna de o unitate fixa de masura divizibila în mod uniform;

• sa exprime rezultatele în termeni cantitativi.

Cât priveste fenomenul investigat acesta nu trebuie sa reprezinte o particularitate individuala ci un model obtinut pe

Masurarea fara a avea un etalon nu prezinta nici un fel de interes, fiind lipsita de orice semnificatie. Se poate
onul sau modelul este cu adevarat una dintre cheile succesului în activitatea de testare dar nu singura.

Locul testelor în sport

Existenta unor corelatii între unele variabile morfologice sau functionale nu permite decât o estimare relativ exac
anismului. Eroarea care se comite este ca specialistul acorda credit mai mare unui singur test. Acesta nu poate e
omen si nici acela în totalitatea sa.

Cercetarea multidisciplinara a demonstrat ca organismul uman pentru a fi mai bine cunoscut trebuia supus unor
elor în domeniul educatiei fizice si sportului nu poate fi discutata fara o prealabila clasificare a acestora pentru a putea
pra tuturor profiluri pe care testarea le poate aborda.

Referitor la numarul subiectilor se cunosc:

• teste individuale;

• teste de grup ;
 • teste colective.

În functie de continutul testului întâlnim:

• teste pentru cunostinte;

• teste psihologice;

• teste de personalitate;

• teste biomotrice.

O alta clasificare stabileste:

• teste de aptitudini;

• teste de dezvoltare.

Cercetarea în sport are obligatia de a-si extinde bateria de teste atât catre personalitatea sportivului cât si catre do
a asupra inteligentei. Trebuie precizat ca biometria nu poate fi conceputa în afara psihometriei sau sociometriei.
estigatiile care nu au ca rezultat o masuratoare sa se numeasca examene sau probe iar cuvântul test sa fie pastrat numai
rima cifric rezultatele.

Este metoda cea mai palpabila care dovedeste fara putinta de tagada evolutia spre valori superioare a unui copil si
nca antrenorilor în formarea si selectia celor mai talentati copii.

D. Metoda statistico – matematica

Furnizeaza o imagine mai concreta riguroasa despre fenomenele studiate. Procedeul de prelucrare matematica
tinut exact al inductiei sau duce la descoperirea unor legi generale.

Observatia statistica, comparatia si prelucrarea statistica au fost folosite în prelucrarea si interpretarea rezultatelor r

E. Metoda grafica

Aceasta metoda reprezinta o metoda vizuala de evaluare a procesului de pregatire. Afisând reprezentarea grafica
ea scaderile sau cresterile în pregatire, pe baza probelor de control si a evaluarilor lor.

Fiecare proba testata pe parcursul unui stadiu de pregatire reprezentat grafic da o imagine mai completa stadiului
gresului sau regresului facut.

În sportul de performanta aceasta metoda este foarte importanta ea aratând sportivul într-o anumita perioada de
narea sau regresul performantelor sale. Pe baza metodei grafice pot fi prognozate unele rezultate aceasta metoda fiin
elor înregistrate, statistico – matematic. Metoda grafica reprezinta imaginea tehnicilor de cercetare afisat ca un tablou f

A. Masuratori si testari

a). Masuratori somatice

1. Înaltimea a fost masurata cu taliometrul, între vertex (cel mai înalt punct al corpului) si plan
pozitionat în stând cu spatele la perete; vertexul a fost marcat cu un echer; o cateta pe vertex, ung
taliometru.

2. Anvergura s-a masurat între punctele digitale (dactilion); subiectul stând cu membrele superioare
umeri, coatele extinse, palmele în pozitie intermediara.

3. Lungimea palmei s-a masurat cu centimetrul sau rigla între mijlocul pliului distal al încheieturii m
degetului mijlociu).

4. Greutatea s-a masurat cu cântarul, subiectii în echipament sportiv.

5. T – 100

b). Probe motrico – tehnice:

1. Alergare 30 m plat. S-a executat în linie dreapta pe teren plat, s-a cronometrat si a fost înregistr
sutimi de secunda.

2. 5 x 30 m (media). Se alearga în linie dreapta pe teren plat. Cronometrul se porneste la miscarea

înregistreaza timpul realizat în secunde si zecimi de secunda.
 3. 30m dribling printre 7 jaloane. Se executa în linie dreapta, distanta între jaloane 3 m.

4. Saritura în lungime de pe loc. Stând cu talpile usor departate înapoia unei linii, elan cu bratele s
desprindere de pe ambele picioare pe un marcaj trasat pe sol. Se înregistreaza lungimea sariturii.

5. Aruncarea mingii de handbal la distanta, cu elan de trei pasi. Mingea de handbal este aruncat
trei pasi. Se executa de doua ori, înregistrându-se cea mai buna aruncare. Se masoara lungimea arun

6. Deplasare în triunghi (3 trasee) – (deplasarea în pozitie fundamentala). Între cele doua semic
deseneaza pe sol 4 cercuri cu diametru de 0,50m, la distanta de 6m si respectiv 2,5m unul de cela
formând un dreptunghi cu laturile de 6m si respectiv 2,5m). Subiectul se gaseste initial în cer
semicercul de 6m). La semnal se deplaseaza cu pasi adaugati spre dreapta unde atinge cu piciorul ce
maxima oblic lateral stânga înainte la cercul (C), înapoi la cercul (A), oblic lateral la cercul (D) si
pasi adaugati lateral la cercul (A).

7. Detenta – din stând lateral cu fata la perete cu umarul bratului aruncator spre perete, elan de 3 pasi,
si atingerea peretelui. Dupa aterizare se mai masoara înaltimea cu bratul sus (tot pe perete), diferent

8. Alergare 2 x 400m. Se executa pe teren plat. Pauza între repetari este de 2’. Se înregistreaza timpul

Indicatori statistici folisiti

În vederea prelucrarii si interpretarii datelor s-a folosit metoda statistico-matematica. Cifrele care re
izate la diferite probe au un caracter probabilistic, pentru ca în cadrul unui colectiv sau grup, unele performan
poata sti de câte ori se vor produce, mai ales când investigatia este efectuata pentru prima data. Analiza rezult
iecti la testarile initiale si finale a fost efectuata pe baza calculelor pentru atingerea urmatorilor indici:

Media aritmetica face parte din indicatorii tendintei centrale alaturi de alti doi parametri, modulul si med
e indicatorul statistic cel mai des utilizat în interpretarea datelor recoltate si care se ia în considerare în toate
menea, ofera cea mai precisa masura a tendintei centrale, supusa la trei genuri de influente, exercitate de: va
orile extreme minime si valorile cu frecventa cea mai mare. Formula de calcul cea mai simpla este :

X=

Abaterea standard (S) este indicator utilizat în practica cercetarii si se calculeaza dupa formula:

S= sau S=
 întotdeauna semnul si reprezinta standardul cu care se poate abate de la media aritmetica fiecare dintre valo
persia este mai redusa cu atât valoarea centrala este mai reprezentativa.

Coeficientul de variabilitate (Cv) este exprimarea în procente a înmultirii dintre abaterea tip si media a
sura a gradului de omogenitate, valoarea acestuia este invers proportionala cu omogenitatea. Formula este:

Cv =

Statistica recomanda pentru interpretare urmatoarele trepte de apreciere:

- 0 – 10% omogenitate mare;

- 10 – 20 % omogenitate medie;
- peste 20% lipsa de omogenitate;

orile coeficientilor de variabilitate pot fi influentate de unii factori ca: numarul de cazuri, de distributia rezulta

3.4. Jocuri de miscare, exercitii si structuri de exercitii folosite în cadrul experimentului

VITEZA

1. Alergarea cu schimbare de directie la stimul sonor; 2 x 45”, pauza 15”.

2. Alergare uniform accelerata 4 x 20 m; pauza 30”.

3. Starturi:

- din picioare;

- din ghemuit;

- din ghemuit cu spatele catre directia de deplasare; 4 x 15 m; pauza 15”.

4. Alergare cu genunchii sus; 4 x 30 m; pauza 45’’.

5. Joc de glezne; 4x30 m; pauza 30 ’’.

6. Alergarea de viteza (cu start din picioare); 4x30 m;pauza 45 ’’.

7. Alergare de viteza 3x50 m; pauza 30’’.

8. Alergare de viteza; 4x50 m; pauza 1’.

9. Alergare de viteza, atingerea unui reper, întoarcere,40m; 4x50 m; pauza între repetari 1’.

10. Deplasarea rapida cu pas adaugat pe semicercul de 6m, stânga.

11. Alergare cu accelerari la intervale de 15 m, 8x; pauza 45’’.

ÎNDEMÂNAREA

1. Atinge mingea daca poti; 2x3’; pauza 1’.

2. Ocheste tinta miscatoare (cercul rostogolit); 2x4’; pauza 20’’.

3. Dribling printre jaloane; 4x20m; pauza 20’’.

4. Dribling în slalom cu ambele mâini; pauza 30’’.

5. Dribling cu 2 mingi simultan cu ambele mâini;4x40m;pauza 1’.

6. Trecerea mingiei printre picioare 1’,8x;pauza 30’’.

7. Jonglerii cu mingea de hanbal; 1’; 8x; pauza 30’’.

REZISTENŢA

1. Alergarea cu schimbarea tempoului din 300 în 300 m; 900m; 2x; pauza activa 1’.

2. Alergarea în tempo uniform; 2x3’; pauza activa 1’.

3. Alergare în tempo ¾; 2x400m; pauza activa 30’’.

4. Alergare în tempo uniform; 2x500m; pauza activa 30’’.

5. Alergare pe teren variat; 2x3’; pauza activa 1’.

6. Alergare în tempo variat; 2x3’; pauza activa;

7. Cross (alergare pe teren variat) 1000m; 3x; pauza 3-5’.

 FORŢA

1. Genoflexiuni cu ridicare pe vârfuri 4x15 repetari; pauza 30’’.

2. Sarituri succesive peste banca de gimnastica; 4x20’’; pauza 30’’.

3. Pas saltat; 4x25m; pauza 15’’.

4. Pas sarit 4x30m; pauza 30’’.

5. Mersul piticului; 4x25m; pauza 15’’.

6. Dansul Cazacilor; 4x30’’; pauza 30’’.

7. Flotari cu sprijinul palmelor pe perete; 4 serii x 10 repetari; pauza între serii 30’’.

8. Tractiuni la scara fixa; 6 serii x 4 repetari; pauza 30’’.

9. Flotari din culcat facial cu bataia palmelor; 4 serii x 4 repetari; pauza 30’’.

10. Roaba distanta 20m; 4x; pauza 30’’.

11. Pase de pe loc si din deplasare cu mingea medicinala de 1 kg; 4 x 40m; pauza 30’’.

12. Aruncarea la distanta cu mingea medicinala înainte cu 2 mâini deasupra capului; 20x; pauza 10’’.

13. Aruncarea la distanta înapoi, cu 2 mâini de deasupra capului, cu mingea medicinala; 20x; pauza 10’’.

14. Culcat facial cu bazinul în sprijin pe banca de gimnastica, palmele la ceafa, îndreptarea si extensia spate
za 15’’.

15. Stând departat, cu mingea de 2 kg tinuta deasupra capului, aplecari înainte si ridicari; 4 x 10 repetari; pa

jloace tehnico-tactice utilizate în procesul instruirii

 Miscarea în teren (Mt)

Mt1. Deplasarea în pozitie fundamentala de-a lungul semicercului de 6 m;

Mt2. Deplasarea în pozitie fundamentala, iar la semnal auditiv alergare cu schimbari de directie pe lungim
pâna la poarta din terenul opus.

Mt3. Joc de miscare ”Cine tine mingea mai mult în dribling”.

Mt4. Joc de miscare „Leapsa pe perechi cu atingerea gleznei partenerului”.

Mt5. Joc de miscare „Apara cetatea”.

Mt6. Joc de miscare ”Cine tine mingea mai mult”.

Mt7. stafeta cu porniri, alergari, întoarceri, opriri, alergari cu fata si cu spatele spre directia de alergare
directie; 4 x 30 m; pauza activa 30’’.

Mt8. Alergare cu pasi adaugati si cu pasi încrucisati; 6 x 30 m, pauza 1’.

Mt9. Galop lateral, înainte, înapoi, 4 x 30 m; pauza 45’’.

Mt10. Pozitia fundamentala de aparare: deplasari înainte, înapoi, lateral stânga-dreapta, 6 x 30’’; pauza 20’

 Prinderea si pasarea mingii(P)

P9. Pase în 2 si 3 jucatori de pe loc 3x5 min., pauza între serii.

P10. Pase în triunghi cu iesire la minge 6x3 min., pauza 40 sec.

P11. Pase în zig - zag 6x3 min., pauza 30 sec.

P12. Pase în patrat 6x3 min., pauza 30 sec.

P13. Pase în stea 6x3 min., pauza 30 sec.

P14. Pase în alergare 2, 3, si 4 jucatori 6x25 m, pauza 30 sec.

P15. Suveica simpla (la distanta de 3 m) 4x5 min., pauza 30 sec.

P16. Suveica dubla (la distanta de 4 m) 2x 10 min., pauza 45 sec.

P17. Patratul miscator (cu 2 mingi) 4 x 4 min., pauza 45 sec.

P18. Pase speciale: lansate, din pronatie, cu pamântul, 3x10 min., pauza 45 sec.
P19. Pase speciale pentru angajarea pivotului.

P20. Pase speciale în atacul în potcoava 2x10 min., pauza 45 sec.

 Aruncarea la poarta(AP)

AP9. Concurs de aruncari la distanta cu mingi de oina, tenis, 4x2 min., pauza de 30 sec.

AP10. Aruncare la poarta de pe loc 2x10 min.., pauza 45 sec.

AP11. Aruncare la poarta împartita în 9 patrate, 2x10 aruncari, pauza 1 min.

AP12. Aruncare la poarta precedata de pase, 2x15 min., pauza 45 sec.

AP13. Aruncare la poarta precedata de dribling, 2x15 min., pauza 1 min.

AP14. Aruncare la poarta din încrucisare simpla si dubla, 2x15 min., pauza 45 sec.

AP15. Pase în potcoava, urmate de aruncari la poarta, 2x15 min., pauza 45 sec.

AP16. Aruncare la poarta cu pasi adaugati, 2x15 min., pauza 1 min.

AP17. Aruncare la poarta din saritura precedata de pase, 3x10 min.

AP18. Aruncare la poarta din saritura peste banca de gimnastica, 3x5 min., pauza 45 sec.

AP19. Aruncare la poarta de la 7 m, 4x2 aruncari, pauza 20 sec.

 Driblingul(D)

D5. Dribling multiplu de pe loc, alternativ cu mâna stânga si dreapta, 4x45 sec., pauza 30 sec.

D6. Dribling cu alergare în linie dreapta, 6x30 m, pauza 30 sec.

D7. Suveica simpla cu dribling, 4x2 min., pauza 45 sec.

D8. Dribling printre jaloane, 4x 30 m, pauza 30 sec.

D9. stafeta cu dribling (în linie dreapta si printre jaloane), 5x30 m.

D10. Dribling în viteza 15 m, urmata de pasa lunga, 6x15m, pauza 20 sec.

D11. Dribling-pasa-dribling-aruncare la poarta, 2x10 min., pauza 1 min.

 Atacarea adversarului(AA)

AA1. Deplasari în oglinda în perechi, 4x45sec., pauza 20 sec.

AA2. Din deplasare în pozitie fundamentala de aparare, pe perechi, atingerea umerilor partenerului, 4x45 m

AA3. Deplasare laterala în pozitie fundamentala pe semicerc, cu iesirea si atingerea unor jaloane, 6 x 45 se

AA4. Joc scoala 3:3, 4:4, 6:6, lucru 4x5 min., pauza 2 min.

 Scoaterea mingii de la adversar(Sm)

Sm1. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling, celalalt încearca sa scoata mingea (din deplasare pe tot te
30 sec.

Sm2. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling din alergare în linie dreapta, celalalt din lateral – încearca
30 m, pauza 30 sec.

Sm3. Pe perechi, (saltarea) mingii tinuta în palma, 4x2 min., pauza 45 sec.

Sm4. Joc scoala (scoaterea mingii), 2x10 min., pauza 1 min.

 Blocarea mingilor aruncate la poarta (Bm)

Bm1. Jocuri: “Apara cetatea”, “Fereste-te de minge”, 2 x 5min., pauza 45 sec.

Bm2. Pe perechi, blocarea mingilor aruncate la poarta de partener, 4x4 min., pauza 30 sec.

Bm3. Blocarea mingii “Prastie”, 2x45 sec., pauza 10 sec.

Bm4. Blocarea mingilor aruncate alternativ de cei doi interi, 4x4 aruncari, pauza 20 sec.

 Marcajul si demarcajul (MD)

Md9. Joc 2:2, 4x3 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren).
MD10. Joc 3:3, 4x4 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren).

Md11. Joc 4:4 pe tot terenul, 4x5min., pauza 2min.

 Angajarea pivotilor si extremelor (Ape)

Ape1. Accentul cade pe continutul tactic al angajarii: surpriza, eficienta, risc. Joc 2x10 min., pauza 2 min.

Ape2. Joc 4:4 cu tema, 2x5min., pauza 45 sec.

Ape3. Lucru pe unitati de joc: inter-centru-pivot; extrema-inter-pivot; inter-pivot-inter, 3x10min., pauza 3 m

Ape4. Joc scoala cu angajarea pivotului si extremelor, 2x15min., pauza 2min.

 Paravanul (Pv)

Pv1. Pe perechi, jucatorul asezat la semicercul de 9 m, paseaza coechipierului care vine si arunca la po
partener, 4x4 min.

Pv2. Pase între 2 jucatori din alergare, jucatorul care este mai avansat paseaza si se retrage în paravan, 4x2

Pv3. Paravan de 2 jucatori la 9 m, cu aparatori semiactivi, 2x5 min., pauza 45 sec.

Pv4. Joc scoala (cu tema); paravan de 2 si 3 jucatori cu adversari activi (se insista mai ales pentru arun
min., pauza 2 min.

 Circulatia de minge (Cm)

Cm1. În atacul cu un pivot, pase cu 2 mingi astfel; extrema-centru-extrema, inter-pivot-inter, 2x5min., pau

Cm2. Circulatie în opt la semicercul de 9 m, 4x2 min., pauza 1min.

Cm4. Pase în triunghi, cu deplasarea jucatorului înapoia sirului opus (fata de cel la care paseaza), 4x2 min.

Cm5. Pase rapide în “patrat” cu deplasarea jucatorului unde a pasat, 4x2 min., pauza 30 sec.

Cm6. Pase cu circulatia rapida a jucatorilor pe semicerc, 4x3 min., pauza 45 sec.

Cm7. Joc scoala (cu tema), circulatie de minge si jucatori, 2x5 min., pauza 45 sec.
  Atacul în momente fixe (Amf)

Amf1. La lovirea de la colt, 2x5 min., pauza 30 sec.

Amf2. La aruncarile de 9 m, 2x10 min, pauza 45 sec.

Amf3. La aruncarile de la 7 m, 2x10 min, pauza 1 min.

Amf4. Joc cu tema, 2x20 min., pauza activa 5 min.

 Replierea (Re)

Rel. Alergare cu spatele spre directia de deplasare, 6x15 m., pauza 20 sec.

Re2. Pe perechi, un jucator executa dribling, celalalt se retrage, 4x3 min., pauza 45 sec.

Re3. Contraatac (faza I), cu repliere rapida, 6x30 m, pauza 1 min.

Re4. Joc cu tema - repliere rapida, 2x15 min., pauza activa 3 min.

 Apararea 6:0 – Zona (Az)

Azl. La o poarta, atac-aparare, 2x5 min., pauza 45 sec.

Az2 Contraatac-repliere rapida-asezare în 6:0, 4x4 repetari, pauza 20 sec.

Az3. Joc cu tema, 2x15 min., pauza activa 5 min.

 Schimbul de oameni în aparare (SOA)

SOA1. Pase în patrundere la 9 m, pe doua siruri, cu deplasarea jucatorilor la sirul opus, în aparare câte 2 j
adversarul, 2x10 min., pauza 30 sec.

SOA2. Acelasi exercitiu, pe 3 siruri, cu dubla încrucisare la 9 m si 3 aparatori, 2x10 min.

SOA3. Schimb de oameni în conditii de joc 5:5, 2x5 min., pauza 45 sec.

SOA4. Joc scoala cu accent pe schimbul de oameni în aparare, 2x10 min., pauza 2min.

CAPITOLUL 4
 REZULTATELE CERCETĂRII sI INTERPRETAREA LOR

4.1. Analiza rezultatelor obtinute la masuratorile somatice

1. Înaltimea

Media aritmetica a jucatoarelor a fost 166,50 cm., o medie buna care caracterizeaza un nivel de dezvoltare
ndard (S) a fost de ± 5,80, ceea ce denota ca valorile individuale se abat de la valoarea centrala cu un etalo
tiv mica a rezultatelor. Coeficientul de variabilitate denota omogenitate mare a rezultatelor (între 0 – 10 %),
a, nu exista diferente majore între jucatoare. (ANEXA 2).

Mediile aritmetice ale jucatoarelor pe posturi sunt urmatoarele:

- portari = 164,00 cm.

- jucatori de 6m = 163,50 cm.

- jucatori de 9 m = 173,75 cm .

Comparativ cu modelul somatic pentru esalonul de copii de performanta situatia se prezinta în felul urma
tari (164,00 cm.) este sub limita inferioara a modelului (165,00 – 172,00 cm.); jucatoarele de 6 m cu media d
medie) sub limita modelului respectiv (168,00 cm.), iar jucatoarele de 9 m (ca medie) se afla, la fel
NEXELE 2 sI 4, GRAFICUL 1).

2. Anvergura

Rezultatele masuratorii au relevat o medie de 168,42 cm. Abaterea standard (S) indica o dispersie a rezulta
ispersie pe masura. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0 – 10 %)
a (ANEXA 2).

Mediile aritmetice ale jucatoarelor, pe posturi, au fost:

- portari = 166,00 cm.

- jucatoare de 6 m = 165,37 cm.

 - jucatoare de 9 m = 173,75 cm .

În comparatie cu modelul somatic pentru esalonul de copii de performanta (junioare III) situatia este: anver
) este sub nivelul modelului somatic; media înaltimii jucatoarelor de 6 m (165,37 cm.) este sub nivelul mo
atoarelor de 9 m (173,75 cm.) sub nivelul de 177,00 cm. al modelului somatic (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL

2. Lungimea palmei

Au fost masurate palmele si media jucatoarelor a fost: 17,39 cm. Abaterea standard (S) a fost ± 0,84cm., cee
a a rezultatelor pentru ca valoarea lor centrala este mai reprezentativa. Coeficientul de variabilitate (Cv) ind
ultatelor (între 0-10 %), adica au o dispersie mica (ANEXELE 2).

Mediile aritmetice ale jucatoarelor pe posturi au fost urmatoarele:

- portari = 16,90 cm.

- jucatoare de 6m = 17,00 cm.

- jucatoare de 9 m = 18,42 cm .

Comparativ cu modelul somatic pentru junioare III situatia este urmatoarea: media portarilor 16,90 cm. e
delului (17,00 cm.), media aritmetica a jucatoarelor de 6 m este peste nivelul modelului, iar media jucatoa
del (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 3).

3. Greutatea

S-a constatat o medie aritmetica de 62,85 kg. Abaterea standard (S) indica o dispersie relativ mica
ficientul de variabilitate (Cv), care indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0-10 %), adica o dispersie mic

Pe posturi mediile greutatii corporale au fost:

- portari = 58, 50 kg.

- jucatoare de 6 m = 61,25 kg.

- jucatoare de 9 m = 68,25 kg. (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 4).

4. Raportul T- 100

G
 Media aritmetica a echipei a fost 1,08. Abaterea standard (S) indica faptul ca valoarea centrala este foarte rep
o dispersie mica, iar coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (între 0-10 %)
NEXA 2).

Mediile aritmetice pe posturi au fost:

- portari = 1,12

- jucatoare de 6 m = 1,06

- jucatoare de 9 m = 1,10

Comparativ cu modelul somatic pentru junioare III situatia este urmatoarea: media portaritelor 1,12 este ma
07), media jucatoarelor de 6 m corespunde modelului (1,06), iar media jucatoarelor de 9 m (1,10) este mult m
06 – 1,07) (ANEXELE 2 sI 4, GRAFICUL NR. 5).

GRAFICUL NR. 1

VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMANŢĂ

ÎNĂLŢIMEA

(JUNIORI III)
 GRAFICUL NR. 2

VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMANŢĂ

ANVERGURA
 (JUNIORI III)

GRAFICUL NR.3

VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMANŢĂ

 (JUNIORI III)

LUNGIMEA PALMEI
 GRAFICUL NR. 4

VALORILE MEDII PE POSTURI

GREUTATEA
GRAFICUL NR. 5
 VALORILE MEDII PE POSTURI

COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMANŢĂ

(JUNIORI III)

RAPORTUL T – 100

G
 4.2. Evaluarea rezultatelor obtinute la testarile fizice si tehnice

1. Alergare 30 m plat

La testarea initiala cel mai bun rezultat a fost înregistrat la G.A. (5”12) iar cel mai slab la A. L. (5” 71). Acee
area finala: cel mai bun rezultat la G.A. (0”12). Toate rezultatele finale au fost superioare celor initiale. (GRA
2. 5 x 30 m

Din analiza rezultatelor individuale s-au constatat: cel mai bun rezultat la testarea initiala l-a obtinut G.A.
N. (5”88). La testarea finala doua eleve au avut rezultate bune D.G. si P.G. (5”21) iar cel mai bun , eleva P.G
constatat la N.L. (5”53). Cel mai mare progres a fost realizat de A.L. (0”47). Rezultatele finale sunt superi
iale (GRAFICUL NR. 7)

3. 30m dribling printre jaloane

Cel mai bun rezultat al testarii initiale a fost cel al elevei G.A. (7”71) iar cel mai slab a fost constatat la
ala rezultatul cel mai bun tot la G.A. (7”40) si cel mai slab tot la I.I. (8”36). Cel mai mare progres a fost con
A. (0”36). Cel mai mic progres a fost constatat la C.A. (0”13). Absolut toate rezultatele finale sunt s
RAFICUL NR.8).

4. Saritura în lungime de pe loc

Analiza testarii initiale a constatat ca cele mai bune performante au fost obtinute de I.M. si M.I. (1,90 m)
statata la B.A. (1,75m). Cea mai buna performanta la testarea finala a fost realizata de M.I. (1,95 m) iar
vele G.A. si B.A. (1,83m). Diferenta mare de la o testare la alta a fost constatata la eleva B.A. (0,10m) iar
L. (0,02m) (GRAFICUL NR.9)

5. Aruncarea mingii de handbal

La aceasta proba, la tastarea initiala, cel mai bun rezultat a fost înregistrat la C.A. (28,00m), iar cel mai sla
area finala, doua eleve au avut performanta cea mai buna: C.A. si M.F. (31,50 m), iar cea mai slaba a fost co
,00m).Progres evident la M.F. (4,50 m), iar cel mai mic progres I.I. (0,50m). Rezultatele finale sunt superi
iale. (GRAFICUL NR. 10)

6. Deplasarea în triunghi (3 trasee)

Dupa mentinerea acestei probe, la testarea initiala au fost constatate urmatoarele: cea mai buna performan
G. (23”72) iar cea mai slaba de J.I. (25”73). La testarea finala, cel mai bun rezultat l-a obtinut tot D.G. (23”1
mai mic M.I. (0”18). Rezultatele finale sunt mult superioare celor initiale. (GRAFICUL NR.12).

7. Detenta

Au fost constatate urmatoarele aspecte: la testarea initiala cel mai bun rezultat l-a obtinut N.L. (39 cm) iar c
C.A.(29 cm). La testarea finala, cel mai bun rezultat l-a avut tot N.L. (41 cm) iar cel mai slab I.I. (31 cm). Pro
A. si G.A. (4 cm), iar cea mai mica diferenta, la J.I. (1 cm). Rezultatele finale sunt mai bune decât cele î
RAFICUL NR. 12).

8. 2 x 400 m

u constatat urmatoarele: la testarea initiala cel mai bun rezultat l-a realizat M.F. (2´15”) iar cel mai slab J
ala, cel mai bun rezultat l-a obtinut P.G. (2´09”) iar cel mai slab J.I. (2´ 28”). Progres mare a fost constatat
mic la M.F. (0´02”). Rezultatele finale sunt, în totalitate, superioare celor initiale (GRAFICUL NR. 13).

GRAFICUL NR.6

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

ALERGARE 30 m PLAT
 GRAFICUL NR.7

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

5 X 30 m

GRAFICUL NR.8

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

30 m DRIBLING PRINTRE JALOANE

 GRAFICUL NR.9

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC

 GRAFICUL NR. 10

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

ARUNCAREA MINGII DE HANDBAL

 GRAFICUL NR. 11

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

DEPLASARE ÎN TRIUNGHI (3 TRASEE)

 GRAFICUL NR. 12

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

DETENTA
 GRAFICUL NR. 13

EVOLUŢIA VALORILOR INDIVIDUALE

2 X 400 m
 4.3. Interpretarea datelor si reprezentarea grafica

1. Alergare 30 m plat

Valorile mediilor aritmetice au fost 5”45 (T.I.) si 5”15 (T.F.). Se constata un progres de 0”30. Abate
matoarea evolutie: ± 0,18 (T.I.) si ± 0,09 (T.F.). Se constata ca valoarea centrala a rezultatelor finale este mai r
persie mai mica . Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a ambelor testari (între 0-10 %) ,
area finala, unde si dispersia este mai mica. Comparativ cu modelul motric pentru copii de performanta (ju
a testari sunt inferioare acestuia (4”90). (ANEXA 3, GRAFICUL NR.13).

2. Alergare 5 x 30 m (media)

Rezultatele au avut urmatoarele medii aritmetice: 5”64 (T.I.) si 5”36 (T.F.). Abaterea standard (S) a avut u
.) si ±0,10 (T.F.) ceea ce indica o dispersie mai mica la testarea finala pentru ca valoarea centrala a sirului e
eficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor ambelor testari , mai ales la cele finale
mica (buna). Mediile aritmetice ale celor doua testari sunt inferioare modelului motric pentru grupele d
niori III)(5”20) (ANEXA 3, GRAFICUL NR.17).

3. 30 m dribling printre jaloane

Mediile aritmetice au fost urmatoarele: 7”89 (T.I.) si 7”63 (T.F.). A fost constatat un progres de 0”26. Abat
matoarele valori: ± 0,18 (T.I.) si ± 0,10 (T.F.), deci dispersii mici, mai ales la rezultatele finale, unde rezultatel
putin de la valoarea lor centrala. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor la
cele finale. Mediile aritmetice ale testarilor sunt inferioare modelului motric pentru copii de performant
NEXA4, GRAFICUL NR.16).

4. Saritura în lungime de pe loc

Valorile mediilor aritmetice au fost: 1,82 m (T.I.) si 1,88 (T.F.). abaterea standard (S) indica dispersii
area finala, unde valoarea centrala a valorilor individuale este mai reprezentativa. Coeficientul de va
ogenitate mare a rezultatelor (0 – 10 %) la ambele tastari, dar cu valoare mai mica la cea finala, unde si dispe
e doua medii aritmetice ale testarilor sunt inferioare modelului motric pentru copii de performanta (juniori III
AFICUL NR. 17)

5.Aruncarea mingii de handbal

Valorile mediilor aritmetice au fost: 28,89 (T.I.) si 29,07 (T.F.). A existat un progres de 0,18 m . Abate
persii mici la ambele siruri dar cu valoare mai buna la rezultatele finale. Coeficientul de variabilitate (Cv) ind
ultatelor la ambele testari (între 0-10 %). Comparativ cu modelul motric pentru juniori III ambele valori ale
nu cu mult. (ANEXA 3, GRAFICUL NR. 18)

6.Deplasare în triunghi (3 trasee)

Rezultatele la cele doua testari au avut urmatoarele medii aritmetice: 24”42 (T.I.) si 24”04 (T.F.) si un pro
ndard (S) indica dispersii mici la ambele testari, mai ales la cea finala, la fel si coeficientul de variabi
ogenitate mare a rezultatelor (între 0-10 %) fata de modelul motric pentru juniori III. Mediile sunt infe
NEXA 3, GRAFICUL NR.19).

7. Detenta

Valorile medii au fost 33,35 cm (T.I.) si 35,85 (T.F.)cm (T.F.)relevându-se astfel, un progres de 2,50 cm
ica dispersie mica ale ambelor siruri de rezultate, pentru ca valorile nu se abat de la cele centrale cu mult, ma
eficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor la ambele testari (între 0-10%). (A
.20)

9. Alergare 2x400 m

Mediile aritmetice ale rezultatelor au fost : 2´23”(T.I.) si 2´16” (T.F.). S-a relevat un progres general de 0´07
ica dispersii mici si egale la ambele siruri. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mica (între 0-
i dispersii mici ale sirurilor (ANEXA 3, GRAFICUL NR. 21).

GRAFICUL NR. 14

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

ALERGARE 30 m PLAT

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

 GRAFICUL NR.15

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

ALERGARE 5 x 30 (MEDIA)

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

 GRAFICUL NR. 16

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

30 m DRIBLING PRINTRE JALOANE

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

 GRAFICUL NR. 17

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

 GRAFICUL NR. 18

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

ARUNCAREA MINGII DE HANDBAL

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

 GRAFICUL NR. 19

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

 DEPLASARE ÎN TRIUNGHI (3 TRASEE)

COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 20

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

 DETENTA

GRAFICUL NR. 21

EVOLUŢIA VALORILOR MEDII

ALERGARE 2 x 400 m
 CONCLUZII

1. La anumite nivele ale învatamântului preuniversitar exista posibilitatea cresterii numarului orelor
tamâna, la cele doua ore din trunchiul comun, existente în planul de învatamânt, putând fi adaugata înca un
izia scolii (C.D.S.). Fata de cele existente, aceasta ora în plus poate „îmbraca” forma de extindere, pentru prac

2. De asemenea la nivelul învatamântului gimnazial exista posibilitatea acordarii a una , doua ore saptam
gatirea echipelor reprezentative scolare.

3. Cercetarea efectuata a evidentiat faptul ca, acolo unde exista posibilitati si pasiune, se poate desfas
entat spre periodizarea unei echipe de handbal, dar cu conditia ca sa tina cont de anumite jaloane metodo
cific, de particularitatile de vârsta, sex si nivelul motric ale copiilor.

4. De asemenea trebuie sa se tina cont de faptul ca, la aceasta vârsta sunt indicate a fi aplicate atât jocurile
actionare complexe, marea majoritate a actiunilor trebuind sa aiba un caracter de întrecere. La aceasta se m
buie sa existe un grafic de pregatire, de periodizare a pregatirii cu mari accente pe lunile din toamna si din prim

5. Planificarea efectuata a tinut cont de conditiile existente la unitatea scolara, de programul (orarul) elev
materice si de faptul ca în scoala exista o traditie în acest sens.

6. În cazul de fata periodizarea instruirii poate fi axata pe urmatoarele etape:

- perioada pregatitoare I ;

- perioada competitinala I ;

- perioada pregatitoare II ;

- perioada competitionala II.

Aceasta în functie de structura campionatului respectiv.

bele de control alese au fost bune pentru ca au vizat aspecte ale dezvoltarii fizice a elevelor, nivelul de
tatilor motrice si nivelul deprinderilor specifice handbalului.

7. Rezultatele înregistrate de catre eleve au relevant ca ele sunt dezvoltate normal si, din acest punct de v
delului somatic pentru vârstele de 14-16 ani.

8. Rezultatele obtinute de catre ele la probele motrico - tehnice, au aratat ca, la unele dintre ele valorile m
erioare net nivelelor modelului motric pentru juniori III. Totusi progrese evidente au existat, si acestea d
iodizarii pregatirii.

9. Ipotezele au fost validate pentru ca dezvoltarea fetelor a fost normala pentru aceasta vârsta, pentru ca
ajului de cunostinte, deprinderi si priceperi specifice jocului de handbal a fost în crestere.
 10. Cercetarea a demonstrat ca în unitatile scolare unde exista traditie în practicarea jocului de handbal, la
lare de handbal, exista posibilitatea de a desfasura o activitate bogata si cu rezultate evidente.

RECOMANDĂRI METODICE

1. Activitatea trebuie coordonata de profesorul de educatie fizica, în mod nemijlocit de la începutul perioa
fârsitul ei, dar activitatea nu se opreste niciodata, ea este continua si uniforma.

2. De o deosebita importanta este actiunea de selectie a elevelor care poseda aptitudini pentru jocul de hand
a parte din reprezentativa scolii; ele pot sa constituie „echipa a II-a”, de perspectiva, la o unitate scolara care s

3. Întocmirea programului de pregatire a echipei reprezentative scolare de handbal trebuie sa tina cont de u

- structura anului scolar, de perioadele de învatamânt si de vacante;

- de structura campionatului de handbal inclus în „Olimpiada Nationala a Sportului scolar”;

- de perioadele mai „încarcate” ale elevelor, pentru pregatirea unor sarcini strict scolare: lucrari practice, te

- de problemele fiziologice specifice sexului lor;

3. Planificarea mijloacelor de pregatire trebuie sa tina cont de nivelul la care se lucreaza si este recomanda
actionare conform posibilitatilor lor fizice, accesibile nivelului lor de pregatire si în concordanta cu un anum
odica jocului de handbal.

4. Pentru ridicarea calitativa a nivelului de pregatire se pot organiza competitii. Aceste activitati sunt ne
ipa. Competitiile pot fi de „casa” sau inter scoli cu caracter de antrenament si verificare, dar si competit
selor mici (a IX-a – a X-a), pentru a avea o viziune cât mai clara asupra potentialului fetelor ce ar putea f
rezentativa scolara.
 BIBLIOGRAFIE
adiu, Toma - ,,Didactica educatiei fizice”, Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de Jos”, Galati, 2001;

adiu, Toma, Mereuta, Claudiu, Talaghir, Laurentiu,-Gabriel – ,,Metodica educatiei fizice a tiner
ongabit”, Galati, 2000;

adiu, Toma – ,,Teoria si metodica educatiei fizice si sportului”, Editura Fundatiei Universitare „Dunarea de J

adiu, Toma si colectiv - ,,Strategii didactice de tip algoritmic si euristic folosite în educatie fizica scola
versitare ,,Dunarea de Jos”, Galati, 2003;

astiurea, Eugen - ,,Caiet de lucrari practice în handbal”, Galati, 1996 (multiplicare interna);

astiurea, Eugen, Sîrbu, Dumitru, Stan, Zenovia – ,,Handbal pas cu pas”, Editura ,, Evrica”, Braila, 2001;

astiurea, Eugen - ,,Handbal”, Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de Jos”, Galati,2002;

ompa, O., Tudor – „Teoria si metodologia antrenamentului sportiv - Periodizarea”, Editura „ExPonto”, Con

ota, Ioan - ,,Handba. Modele de joc si pregatire”, Editura ,,Sport-Turism”, Bucuresti, 1984;

Bota, Maria, Bota, Ioan - ,,Handbal -500 de exercitii pentru învatarea jocului”, Editura ,,Sport-Turism”, Buc

Cercel, Paul - ,,Handbal – Exercitii pentru fazele de joc”, Editura „Sport-Turism”, Bucuresti, 1980;

Cercel, Paul - ,,Handbal – Antrenamentul echipelor masculine”, Editura „Sport-Turism”, Bucuresti, 1980;

Csudor, Gavril - „Handbal. Instruirea echipelor scolare”, Editura „Sport-Turism”,Bucuresti, 1986

Dragnea, Adrian – „Antrenamentul sportiv. Teorie si metodologie”, vol. I si II, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1993;

Dragnea, Adrian - ,,Masurarea si evaluarea în educatie fizica si sport”, Editura ,,Sport-Turism”, Bucuresti, 1

Dragnea, Adrian; Bota, Aura - ,,Teoria activitatilor motrice”, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucure

Ghermanescu,-Kunst, Ioan (coordonator) - ,,Teoria si metodica handbalului”, Editura Didactica si Pedag

3;

Gogâtlan, Valeriu - ,,Instruirea copiilor si juniorilor în handbal”, Editura ,,Stadion”, Bucuresti, 1983;
Hostiuc, Nicolae – „Teoria antrenamentului aportiv”, Editura „Altius Academy”, 2001;

Pacuraru, Alexandru – „Teoria antrenamentului sportiv”, Editura Fundatiei Universitare „Dunarea de Jos
. II, 2001;

Scarlat, Eugeniu, Scarlat, Bogdan, Mihai - ,,Educatie fizica si sport - învatamânt liceal”, Editura Didacti
curesti, 2003;

Sîrbu, Dumitru; Bastiurea, Eugen - ,,Curs optional de handbal”, 1997 ( multiplicare interna);

siclovan, Ion - ,,Teoria educatiei fizice si sportului”, Editura ,,Sport-Turism”, Bucuresti, 1979;

X X X – „Programe scolare pentru ciclul inferior al liceului.Clasele a IX-a si a X-a”, M.E.C., C.

X X X – „Programe scolare pentru ciclul superior al liceului.Clasele a IX-a si a X-a”, M.E.C

X X X - ,,Ghid metodologic de aplicare a programei de educatie fizica. Învatamânt liceal”, M

ANEXE
 DATE PERSONALE

R. NUMELE sI DATA CLASA POSTUL ÎN

PRENUMELE NAsTERII ECHIPĂ
RT
IORDACHE IRINA 16.04.1992 XI PORTAR
AVASILOAIE LUCIANA 15.10.1993 X PORTAR
DONOSE GEORGIANA 08.07.1992 X CENTRU
BURUIANA ANCA 18.12.1992 XI CENTRU
GHEORGHIŢĂ ALINA 06.09.1992 XI EX. DR
PANAGATOS GABRIELA 12.03.1992 XI EX. DR
IFTIMIE MANUELA 19.08.1992 X EX. STG
COSTEA ALINA 10.05.1992 XI EX.STG
GHIONEA DANIELA 10.12.1992 X PIVOT
MÂNZĂ FLORENTINA 21.07.1992 XI PIVOT
 BERCEA ANA MARIA 16.11.1993 X INTER DR.
NICA LOREDANA 08.06.1991 XI INTER DR.
JIGLĂU IULIANA 23.10.1993 X INTER STG.
MIRON NICOLETA 04.05.1991 XI INTER STG.

MĂSURĂTORI SOMATICE

R. CRT NUMELE sI POSTUL ÎNĂLŢIMEA ANVERGURA LUNGIMEA GREUTATE

PRENUMELE ÎN PALMEI
ECHIPĂ

IORDACHE IRINA PORTAR 163 165 16,5 58

AVASILOAIE LUCIANA PORTAR 165 167 17,3 59

DONOSE GEORGIANA CENTRU 161 166 16,2 56

BURUIANA ANCA CENTRU 163 165 16,5 63

GHEORGHIŢĂ ALINA EX. DR 158 161 16,3 57

PANAGATOS GABRIELA EX. DR 160 162 17,5 55

IFTIMIE MANUELA EX. STG 162 165 17,5 64

COSTEA ALINA EX.STG 165 164 16,9 59

GHIONEA DANIELA PIVOT 172 170 17,3 64

0. MÂNZĂ FLORENTINA PIVOT 167 170 17,8 72

1. BERCEA ANA MARIA INTER DR. 175 176 18,0 68
2. NICA LOREDANA INTER DR. 173 175 17,5 66
3. JIGLĂU IULIANA INTER STG. 174 176 17,5 70
4. MIRON NICOLETA INTER STG. 173 176 17,7 69
NDICATORI Σ 2331 2358 243,50 880
TATISTICI
X 166,5 168,42 17,39 62,85
S ±5,80 ±5,40 ±0,84 ±5,60
Cv 3,48 3,20 4,83 8,90
 REZULTATELE
sI
MODELUL PENTRU JUNIOARE III

REZULTATELE OBŢINUTE LA PROBELE MOTRICO – TEHNICE

NR. CRT NUMELE sI POSTUL ÎN ALERGARE ALERGARE 30m SĂRITURA ÎN ARUNCAREA DEPLASARE ÎN DET
PRENUMELE ECHIPĂ LUNGIME DE PE MINGII DE TRIUNGHI
LOC HANDBAL
30 m PLAT 5x 30 m DRIBLING PRINTRE
JALOANE (3 TRASEE)
(MEDIA)
T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I.
I.I. PORTAR 5,64 5,21 5,71 5,33 8,36 8,00 1,79 1,85 26,50 27,00 25,37 24,99 29
A.L. PORTAR 5,71 5,40 5,83 5,36 8,22 7,81 1,83 1,89 25,50 29,00 24,93 24,41 36
D.G. CENTRU 5,33 5,14 5,56 5,21 7,92 7,73 1,79 1,86 24,50 28,00 23,72 23,15 38
B.A. CENTRU 5,37 5,04 5,59 5,30 7,86 7,44 1,75 1,85 26,00 29,50 24,61 24,12 33
G.A. EX. DR 5,12 5,00 5,23 5,21 7,71 7,40 1,79 1,83 27,00 29,50 24,32 24,10 35
P.G. EX. DR 5,22 5,10 5,36 5,20 7,73 7,51 1,83 1,89 25,50 29,00 23,17 23,00 29
I.M. EX. STG 5,31 5,09 5,51 5,33 7,81 7,60 1,90 1,93 26,50 30,00 25,00 24,61 36
C.A. EX.STG 5,40 5,14 5,62 5,41 7,74 7,61 1,88 1,94 28,00 31,50 23,14 23,44 29
G.D. PIVOT 5,43 5,20 5,63 5,39 7,81 7,71 1,86 1,90 27,50 30,50 25,14 24,75 35
M.F. PIVOT 5,51 5,13 5,73 5,40 7,92 7,59 1,81 1,85 27,00 31,50 24,32 24,00 34
B.A. INT DR. 5,44 5,11 5,79 5,44 7,96 7,60 1,79 1,83 25,50 29,50 23,96 23,19 31
N.L. INT DR. 5,61 5,20 5,81 5,51 7,88 7,63 1,85 1,87 24,50 28,00 24,61 24,01 39
J.I. INT STG 5,66 5,21 5,83 5,53 7,86 7,60 1,83 1,90 23,50 26,00 25,72 24,90 32
M.N. INT STG 5,67 5,26 5,88 5,49 7,80 7,66 1,90 1,95 25,50 28,00 23,99 23,81 31
DICATORI Σ 76,42 72,23 78,99 75,11 110,58 106,94 75,60 26,34 362,50 407,00 342,00 336,58 467
TATISTICI
X 5,45 5,15 5,64 5,36 7,89 7,63 1,82 1,88 28,89 29,07 24,42 24,04 33,35
P 0,30 0,28 0,26 0,06 0,18 0,38
S ±0,18 ±0,09 ±0,18 ±0,10 ±0,18 ±0,14 ±0,04 ±0,03 ±1,33 ±1,57 ±0,77 ±0,65 ±3,31

Cv 3,33 1,92 3,29 2,03 2,32 1,91 2,48 2,09 5,14 5,43 3,18 2,73 9,95

MODEL SOMATIC PENTRU EsALONUL

COPII DE PERFORMANŢĂ

(JUNIOARE III)

ÎNĂLŢIMEA ANVERGURA LUNGIMEA T – 100

 PALMEI
G
PORTARI 165-172 174 17 1,06 – 1,07
UCĂTORI 168 172 16,5 1,06 – 1,07
DE 6 m
UCĂTORI 174 177 17 1,06- 1,07
DE 9 m

MODEL MOTRIC PENTRU EsALONUL

COPII DE PERFORMANŢĂ

(JUNIOARE III)

PROBA BAREM
ALERGARE 4”9

30 m PLAT
ALERGARE 5 x 30 m 5”2
30 m DRIBLING PRINTRE 7”3
JALOANE
SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE 1,95 m
LOC
ARUNCAREA MINGII DE 30m
HANDBAL LA DISTANŢĂ
DEPLASARE ÎN TRIUNGHI – 3 23”
TRASEE

cument Info A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita

esari: 1620 sa adaugi un link catre el la tine in site
eciat:
Copiaza codul
menteaza documentul: in pagina web a site-ului tau.

esti inregistrat
buie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta <a
href="http://w w w .scritube.com/profesor-scoala/Educatia-fizica-in-

aza cont nou

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )

eaza cont nou

ALTE DOCUMENTE

HANDBAL Zimbrii fara ”Coarne”

Program pentru 3 zile / saptam
Sport Vine vara. Cum stati cu abdo
Aerobicul mintii si al trupului
EXERCITII RECOMANDAT
TREZIREA DIN SOMN
ABDOMEN PLAT? NIMIC
a SIMPLU!
ISTORIA REALA A JOCUR
OLIMPICE ANTICE
Echipa de fotbal a Scolii nr 9
Hogas “ la baieti
Universitatea “Al. I. Cuza”
Alergarea de rezistenta.
Facultatea de Educatie Fizica si Sport
a
isment
cuit
 HANDBAL
Student B

Grupa J 11

Introducere
Instruirea sportivului, atât celui începator cât si a celui avansat a devenit astazi o
complexa. Ea apeleaza la elemente din pedagogie, biologie, chimie, fizica, medicina, ma
alte stiinte, le subordoneaza si le integreaza în scopul ameliorarii randamentului organis
uman.

Riscul accidentelor exista în activitatea sportiva generat de cauze cunoscute, într

metodica gresita a pregatirii, exagerarile în dozarea efortului si chiar întamplarea, acest
cele mai frecvente.

Daca exercitiul fizic reprezinta pentru unii indivizi un element indispensabil menti
sanatatii, pentru sportivii de mare performanta el se poate transforma uneori si în anum
în element cu efecte daun&# 21121i89v 259;toare.
 Handbalul poate fi considerat ca o sinteza a deprinderilor motrice de baza ale
omului(alergarea, saritura, aruncarea, prinderea); imbinate armonios cu deprinderile mo
specifice, simple, accesibile si atractive.

Un joc colectiv care se desfasoara în alergare, uneori în viteza maxima cea ce imp
caracter dinamic. E un joc sportiv cu influente pozitive asupra motricitatii contribuind la
dezvoltarea fizica armonioasa, cât si asupra psihicului celor care îl practica. Datorita fap
majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mâna, jocul de handbal poate fi învat
practicat cu usurinta fara a fi necesara o pregatire speciala îndelungata.

scoala mingii
Prin “scoala mingii” se întelege totalitatea jocurilor si exercitiilor folosite în scop
deprinderilor de a manevra mingea si de a crea premisele însusirii mai rapide si mai uso
tehnicii jocului de handbal. Plasarea ei în aceasta etapa corespunde atât respectarii prin
didactice, cât si perioadei de formare si dezvoltare a deprinderilor motrice.

De fapt, „scoala mingii” reprezinta etapa de initiere, în care se trece prin „abeced
dandbalului, punându-se un mare accent pe însusirea corecta a procedeelor tehnice.

Exercitii si stafete pentru scoala mingii

1. „Mingea calatoare”

Grupa de elevi este dispusa pe doua rânduri cu interval de un brat între executanti, iar
dintre rânduri este de minimum 3m. Jucatorii predau mingea celui din dreapta pâna la u
alearga prin spatele rândului si se aseaza în stânga primului, predând mingea. Câstiga e
termina prima.

2. „Mingea rostogolita in suveica”

Copiii sunt dispusi pe doua siruri, asezate fata în fata. Primii au câte o minge în mâna si
pleaca în alergare, rostogolind mingea pâna la sirul din fata. Dupa predarea mingii, aces
coada sirului.

3. „Mingea rostogolita dupa jalon”

Colectivul este împartit în doua sau mai multe siruri egale. Primul din fiecare sir are câte
de handbal în mâna. La semnal, learga cu mingea în mâna pâna la jalon, îl ocoleste si se
rostogolind mingea pâna la urmatorul care o preia si continua actiunea.

4. „Mingea în val”

Elevii sunt asezati pe doua sau mai multe siruri la o distanta de 1m unul înapoia celuilal
se afla in pozitia stând cu picioarele departate si primii din fiecare sir au câte o minge.
Transmiterea mingii de face alternativ pe deasupra capului si printre picioare, la semna
iar câstigator este sirul care termina primul.

5. „stafeta cu transportul si rostogolirea mingii în echilibru”

Colectivul este împartit în doua sau mai multe siruri egale. Primul din fiecare sir are câte
în mâna. La semnal, alearga cu mingea în mâna pâna la o banca de gimnastica asezata
longitudinal, rostogolind mingea pe banca. Elevul se întoarce pe acelasi traseu, predân
urmatorul. Câstiga echipa care termina prima.

Exercitii pentru învatarea si consolidarea prinderii si pasarii

Prinderea mingii se poate efectua de pe loc, din alergare si inclusiv din saritura.

Aruncarea mingii în sus cu o mâna:

-prinderea si tinerea mingii cu doua mâini

-prinderea mingii dupa caderea ei pe sol

-prinderea mingii la diferite înaltimi

Aruncarea mingii în perete:

-prinderea mingii direct

-prinderea mingii dupa ce cade pe sol

Pasarea mingii se executa de pe loc, din deplasare (din alergare, din saritura, dup
efectuarea unor structuri de pasi- adaugati, încrucisati sau saltati).

Pase cu doua mâini:

-de deasupra capului

-de la nivelul pieptului

Pase cu o singura mâna

-lateral de pe lânga umar

-lansate de la nivelul soldului

 Pase speciale

-cu pamântul

-pe la spate

-voleibalate

Pase în doi din alergare

1. Jucatorii sunt plasati pe doua siruri, iar elevii din mijloc sunt spate în spate, av
câte o minge. Cei din mijloc paseaza jucatorului din fata mingea, executa o întoarcere d
si primesc mingea din partea opusa.

2. Pase în triunghi

Se fac echipe de câte 3 jucatori dispusi în triunghi, pasarea mingii efectuându-de din us
glezne.

3. Jucatorii sunt dispusi în formatie de suveica simpla, la distanta de 3-4 m între

paseaza, jucatorul se va deplasa cu spatele sau cu fata la coada propriului sir.

4. Jucatorii sunt dispusi în formatie de suveica simpla, la distanta de 18-10m între

ce paseaza, jucatorul se va deplasa la coada sirului opus. Cel ce trebuie sa primeasca m
alearga sau face un pas pentru a iesi în întâmpinarea ei.

5. Jucatorii sunt asezati sub forma unui patrat: se executa pase lungi pe diagonal
deplasarea se va efectua spre dreapta, la coada urmatorului sir. Pentru acest exercitiu s
necesare doua mingi.

6. Pase de pe loc, in cerc, din om în om

7. Pasa la capitan din alergare usoara în cerc

Exercitii pentru invatarea si consolidarea aruncarii la poarta d

saritura
Procedeul de aruncare la poarta din saritura este structurat în patru faze: elan, ba
desprindere, zbor si aterizare.

1. Pase in doi de pe loc, efectuate din saritura

 2. Pase in doi din alergare cu aruncare la poarta din saritura

3. Suveica simpla efectuata cu pase din saritura

4. Aruncare la poarta din saritura precedata de dribling

5. Aruncarea la poarta din saritura cu evitarea unui jalon (cu pasa de la antrenor)

Exercitii pentru invatarea si consolidarea driblingului

Driblingul este elementul de tehnica, prin a carui procedeu, jucatorul se poate de
mingea în teren.

1. Jucatorii dispusi pe doua sau mai multe siruri vor executa dribling pâna la cen
terenului,ocolind un jalon sau un alt obstacol si intoarcere la linia de fund a terenului.

2. Dribling serpuit printre jaloane raspândite in mod neregulat

3. Jucatorii dispusi pe doua sau mai multe siruri vor executa dribling pana la cen
terenului, unde vor ocoli un jalon

4. Jucatorii sunt dispusi în cele patru colturi ale terenului. La semnal, primii din fi
vor pleca în dribling pe diagonala terenului, spre coltul opus.

5. Jucatorii se aseaza în sir la mijlocul terenului. Primul pleaca în dribling pâna la

terenului, paseaza lateral la profesor, reprimeste, face dribling si arunca de la 8-9 metri

Exercitii pentru învatarea si consolidarea tehnicii aparatorulu

Tehnica aparatorului cuprinde putine procedee pe care jucatorul trebuie sa le util
orice situatie de joc adaptându-le la actiunile variate ale atacantului advers si prin care
golurile în poarta proprie.

Pozitia fundamentala a aparatorului

- o pozitie echilibrata, relaxata si care permite efectuarea cu usurinta a oricarei actiuni in

desfasurarea jocului.

-demonstrarea pozitiei fundamentale în aparare,actiunea si miscarea bratelor si picioare

-„leapsa” în doi, fata în fata, în pozitie joasa, cu lovire peste partea laterala a genunchiu

-jocul în „oglinda”, întreaga echipa raspândita în fata profesorului executa identic misca
aparare cu bratele si deplasarea
 -pozitia fundamentala, jocul cu bratele si picioarele este necesar în joc

1. Aparatorul raspunde de atacantul care actioneaza în zona sa. Pentru a sti care
acesta, fiecare aparator îsi autorepartizeaza un adversar.

2. Aparatorul executa marcajul sau atacarea adversarului cu mingea, atât timp câ

afla in zona sa de teren. Când patrunde intr-o alta zona este predat si preluat de alt aparator.

3. Depalsari laterale, urmând urmarind mingea pasata între atacanti.

4. Un aparator se deplaseaza din pozitia fundamentala pe întregul seminar, sub fo

suveici, odata cu circulatia mingii.

5. Deplasari oblice efectuate lateral înainte(catre jaloane) continuate cu retrageri l

inapoi la semicerc.

Deplasarea în teren a aparatorului

Aparatorul utilezeaza urmatorele procedee tehnice specifice:

- deplasarea laterala spre stânda si spre dereapta cu pasi adaugati

- deplasare inainte si inapoi cu structura de pasi diferiti

- miscari speciale ale bratelor independente de miscarea picioarelor: sus, lateral, oblic,

- sarituri pe ambele picioare

1. Deplasari între puncte fixe marcate prin jaloane, in triunghi cu varfurile inainte sau in
patrat, in dreptunghi

2. Deplasare laterala cu pasi adaugati, iesire si blocarea aruncarilor din saritura

3. Aparatorii ies din dispozitiv la atacantul cu mingea, se retrag în aparare la semicerc, d

deplasare ating jalonul de pe partea respectiva si mai departe participa la translatie.

Exercitii pentru învatarea contraatacului

Prima faza a atacului poarta denumire de contraatac. Faza întai a atacului are o aplicare
si este conditionata de existenta anumitor împrejurari favorabile:

- cand mingea trece rapid sau surprinzator de la o echipa la cealalta

- cand echipa are capacitatea de a trece fulgerator de la aparare la atac

- cand echipa are portar capabil sa trimita mingea precis

Contraatacul incepe prin pornirea fulgeratoare spre poarta adversa a unuia sau a mai m
jucatori, in clipa în care echipa proprie a intrat în posesia mingii, continua cu alergare de vitez
si cu întâlnirea cu mingea pasata de portar sau de un coechipier si se sfârseste print-o arunca
poarta.

1. Contraatac cu un vârf cu repliere

2. Contraatac cu doua vârfuri

3. Contraatac cu doua vârfuri si un aparator

4. Circulatia mingii va urma traiectoria vârf-portar-intermediar-vârf si apoi la portarul din

poarta.

5. La cele doua porti, jucatorii sunt dispusi în sir câte unul, pe postul de extrema stânga
jucator al sirului A paseaza mingea la porta si pleca in alergare de viteza pe contraatac; portar
contraatacul(prin pasa lunga), iar dupa intrarea în posesia mingii, extrema paseaza celuilalt po
repliaza cu primul jucator al sirului B, care intre timp a plecat deja pe contraatac.

6. Contraatac sustinut cu ocolirea zonei tempoare

Sistemul de aparare cu sase jucatori în linie

Intr-o maniera universal variabila, sistemul de joc reprezinta forma de organizare a actiu
efectuate de jucatori in cadrul unui dispozitiv dinainte stabilit, fiecaruia revenindu-i sarcini pre
cerându-i-se sa respecte principiile de colaborare si fair-play. Jocul in sistem presupune valor
tuturor jucatorilor, prin repartizarea rationala a fortelor in teren, prin stabilirea posibilitatilor de
interactiune reciproca.

Sistemul de aparare in zona are cel mai pronuntat caracter colectiv si opune atacului ad
bloc functional foarte bine realizat.

Caracteristici ale apararii in zona:

- fiecare jucator actioneaza intr-o anumita zona de teren care i-a fost repartizata si in care daca
adversar, v-a efectua marcaj si il va impiedica sa-si desfasoare actiunile

- aparatorul urmareste in primul rand mingea(circulatia ei si pe posesorul acesteia) si apoi, adve

care raspunde in mod direct

- aparatorul executa marcaj sau atacarea adversarului cu minge atata timp cat acesta se afla in
teren.
 1. Jucatorii sunt dispusi in zona centrala, pe perechi: intre-centru si aparatori. Se exerse
atacarea adversarului cu mingea si retragerea la semicerc, deci colaborarea intre doi aparator
zone invecinate.

2. Aparatorii efectueaza iesirea la adversar si retragerea in zona, continuate cu deplasar

sensul pasarii mingii

3. Deplasari oblice, efectuate lateral-inainte(catre jaloane), continuate cu retrageri latera

spre semicerc

4. Exercitiu cu suveica dubla, in care jucatorii de la semicerc paseaza mingea interului d

partea lor, ataca adversarul in diagonala, dupa care se retrag la coada sirului invecinat

5. Jucatorii sunt dispusi in felul urmator: 4 atacanti si 4 aparatori. La semnalul auditiv d

profesor, atacantul patrunde in spatiul dintre 2 aparatori, care sunt obligati sa inchida culoaru

Combinatii tactice utilizabile în sistmul de atac cu un pi

Sintagma „sistemul de atac cu un pivot” a aparut datorita asezarii specifice a jucat
dintre ei sunt dispusi sub forma de potcoava, la diferite distante fata de poarta(8-14m), ia
plasat in apropierea semicercului spatiului de poarta. In acest sistem de atac, apar urmatoar
doua extreme, doi interi, un centru (coordonator sau conducator de joc) si un pivot. Plasame
jucatori urmareste sa asigure o repartizare echilibrata a campului de joc.

1. Extrema ataca poarta adversa, paseaza la inter care in momentul atacului face sc
directie, atragand aparatorul si pasand mingea pivotului care arunca la poarta.

2. Dublu blocaj pe partea stanga, pentru a arunca la poarta interul drept.

3. Angajarea pivotilor de catre interi, dupa depasire (si de catre extreme)

BIBLIOGRAFIE
• NICOLAE STĂNESCU- TRAUMATOLOGIE SPORTIVĂ CURENTĂ editura ST

•
 CUPRINS
Introducere................................................................ pg 2

scoala mingii............................................................. pg 3

Exercitii pentru învatarea si consolidarea prinderii si pasarii

mingii................................................... pg 6

Exercitii pentru învatarea si consolidarea aruncarii la poarta din

saritura........................................... pg 10

Exercitii pentru învatarea si consolidarea

driblingului...................................................... pg 12

Exercitii pentru învatarea si consolidarea tehnicii

aparatorului...................................................... pg 15

Exercitii pentru învatarea contraatacului................. pg 19

Sistemul de aparare cu sase jucatori în linie........... pg 23

Combinatii tactice utilizate în sistemul de atac cu un

pivot................................................................... pg 26

Bibliografie.................................................................. pg 28

Document Info A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita

Accesari: 2334 sa adaugi un link catre el la tine in site
Apreciat:
Copiaza codul
Comenteaza documentul: in pagina web a site-ului tau.

Nu esti inregistrat <a

href="http://w w w .scritube.com/timp-liber/sport/HANDBAL231218920.p
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )