Rugăciune către Arh. Rafael din Acatistul Arh Rafael...

pentru vindecarea sufletului de ...nemulțumire!

Dacă nu Te-aș fi întâlnit, aș fi fost fără de păcat. Dar eu am umblat pe cărările Tale, alături de
Tine. Te-am cunoscut îndeaproape și ți-am ascultat cuvântul. O, glasul Tău atât de mângâietor
făcea și ciripitul păsărilor să înceteze, gâzele se opreau pe firul ierbii, vântul adia mai lin și până și
timpul stătea pe loc; mâinile Tale ridicate asupra noastră, binecuvântând întreaga fire, ochii Tăi
luminoși care revărsau râuri de speranță, tristețea Ta de neînțeles, Iisuse Hristoase, bunul meu
învățător!
Cu mine ai împărțit bucata de pâine și peștii, lângă mine ai închinat apa transformată în vin,
început al Legii celei noi, cu mine Ți-ai împărțit haina, cămața și tot ce ai avut al meu a fost. Mi-ai
arătat cele ce nu cunoșteam și mi-ai vegheat odihna, eu dormind ca un ticălos, iar Tu rugându-te
pentru mine cu lacrimi de sânge. Din mine ai scos demonii ce mă țineau legat în lanțuri când
tuturor le era frică, mie mi-ai îndreptat mădularele și m-ai ridicat din patul ce mă ținea țintuit; tină
ai pus pe ochii mei orbi și culorile lumii am văzut prin Tine, gura mea aia deschis-o și ai dăruit
cântarea îngerilor din cer auzului meu. Pe mine m-ai redat mie însumi. Și eu m-am lepădat de
Tine. În ceasul acela eu nu eram acolo. Nici n-am aflat de Învierea Ta. Beat de fericirea de a fi
fost întreg, am uitat de tot și de toate. Și călău n-am făcut, omorând binele în mine și în frații mei,
cărora le căutam mereu pricină. Și avar m-am făcut, și bârfitor, și mincinos, și nimic din ceea ce a
fost rău nu mi-a fost ascuns mie, în desfrânarea puturoasă în care-mi petreceam zilele. Dar oricâte
averi aș fi avut, oricâte plăceri mi-aș fi îndeplinit, era mereu ceva care lipsea și nu-mi găseam
mulțumirea.
Iar în noaptea vieții mele, căci mort eram fără să știu, Arhanghelul Domnului, Rafail, a fost trimis
în casa desfătărilor mele și cu glas de tunet a zis: „Nebune, uite pe Cine ai părăsit!”, apoi mi-a luat
negura de pe ochii sufletului, deschizându-i înspre Slava Ta. Atunci am strigat pământului:
deschide-te și acoperă-mă, că de nimic nu sunt vrednic!
Din pustiul care mă înconjoară, mărturisesc în fața tuturor, Doamne, că eu sunt cel ce Te-a urmat
și apoi Te-a osândit fără de vină; eu sunt cel ce Te-a trădat cu un sărut și eu Te-am biciuit,
însângerându-ți Trupul. Coroană de spini Ți-am așezat pe frunte și mâna mea a bătut piroanele. Eu
Te-am răstignit, Dumnezeul meu, cu nemernicia mea, cu uitarea și cu neiubirea mea.
Am cerut îngerului să deschidă cerurile și ploaie de foc să cadă peste mine, să ridice munții și să-i
prăvălească peste ticăloșia mea, să adune apele puhoaie și să se reverse peste suflarea mea de
otravă. Ca mielul hăituit de lup alergam fără să găsesc scăpare, până când m-am prăbușit, iar
părerile de rău m-au preschimbat în râu de lacrimi și am aflat că în tot acest timp ceea ce mi-a
lipsit a fost chipul Tău în mine. Și am văzut Lumina. Timpul se scurge, mă arde blând și
necontenit dorul de Tine, Iisuse Hristoase, dulcele meu Mântuitor. Așezat pentru totdeauna lângă
Crucea împodobită cu ghirlande de trandafiri roșii ca sângele pe care L-ai vărsat și pentru mine,
Te mărturisesc laolaltă cu vameșul, desfrânata și tâlharul, chemându-te în ajutor. Sfinte Arhanghel
Rafail, cu puterea ta, cere milă și îndurare pentru mine cel ce m-am întors, și roagă-L ca atunci
când ușa strâmtă se va închide, eu să fiu ultimul care-i va fi trecut pragul și ca atâția rătăciți care
au găsit Calea, să aud și eu „iertate-ți sunt păcatele”, întru Slava veșnică a Celui fără de Început al
nostru Părinte, al Fiului Său Unuia Născut și a Mângâietorului Duh dătător de viață, în vecii
vecilor.
Amin !