Sărbătorile de iarnă în Grădinița Waldorf

Marele eveniment al Nașterii Domnului se cere pregătit cu cea mai mare atenție pentru
a avea efect în sufletul copiilor. Prin tot ceea ce facem în grădiniță trebuie să realizăm o imagine
interioară a ceea ce trebuie să se întâmple în sufletul copiilor. Prin diferite modalități putem
avea influență asupra copiilor. Dar, ca să ajungă la copii adevărul, firescul și autenticul, noi
înșine trebuie să purtăm în noi semințele adevărului, firescului și autenticului. Și, pentru ca
aceste semințe să rodească, noi înșine trebuie să ne pregătim.
Intervalul dintre sărbătoarea de toamnă a lui Michael (29 septembrie în calendarul
catolic) și Crăciun este o perioadă de încercare lăuntrică. Prin dezvoltarea noastră morală
putem invinge cu adevărat răul. (vezi Sergey Prokofieff, „Perioada Adventului și cele patru
virtuți ale misteriilor din antichitate”).
Pentru creștini, postul înseamnă curățirea trupului și a sufletului. Pentru ca sufletul să
poată viețui marele mister trebuie să fie purificat de tot ceea ce îl împiedică să remarce aceasta.
Această purificare își are expresia și în ceea ce facem pentru noi și în ceea ce facem în mediul
înconjurător.


După ce octombrie a trecut, lumina Soarelui devine gri, ea se sfarmă ca cenușa. Cu cât
se apropie mai mult sfârșitul anului, cu atât se întunecă mai devreme. Cerul devine mai
cenușiu, iar lumina dimineții întârzie să se arate. Întreaga strălucire a Soarelui care răsare și
care apune licărește numai câteva secunde, zilele devin mai scurte. La mijlocul lunii decembrie,
Soarele apune cel mai devreme. Știm de la Sărbătoarea Lămpașelor că, atunci când pălește
lumina exterioară, lumina interioară trebuie purtată spre afară, căci lumina și căldura interioară
se pot opune întunericului și frigului de afară. Este timpul apoi ca această lumină să o aducem
înăuntrul sufletului nostru.
 Perioada de pregătire și așteptare a Crăciunului
Adventul

Pe la sfârșitul lunii noiembrie încep pregătirile pentru această perioadă a anului care
este trăită tainic și foarte intens de către copii.
Perioada ce urmează Sărbătorii Lămpașelor este una de intensă activitate
gospodărească. Începe curățenia generală, când vor fi spălate toate materialele textile din
grădiniță- panglici, pânze, hăinuțele păpușilor, animalele tricotate, etc.
În spațiul european se celebrează Adventul- care înseamnă așteptarea, venirea. Se fac
coronițe de Advent. În fiecare duminică până la Crăciun se aprinde în coroniță câte o lumânare.
E importantă trăirea pe care o au copiii când, după fiecare duminică ne apropiem de Crăciun.
Procedând așa, copiii trăiesc în lumina apropierii evenimentului sărbătoresc al Crăciunului.
În săptămâna de dinaintea Adventului se face coronița- o coroniță mare face
educatoarea, coronițe mici fac copiii. În lunea după primul Advent copiii văd schimbări-
lumânări, coronița de Advent atârnată de panglică roșie, prima din cele patru lumânări arde
atunci când copiii încep să vină.
Pe masa anotimpurilor este un peisaj cu mușchi pe material albastru, iar ca fundal este
un albastru întunecat. În fiecare zi se adaugă o steluță galbenă. În fiecare zi de gradiniță acolo
se întâmplă ceva, apare un nou element. Mai întâi pietre, plante, o oiță, apoi încă una și încă
una, și unul după altul se ivesc cei trei păstori care păzesc oile. Îngerul care le vestește
nașterea plutește deasupra lor. Pe urmă apar Maria, Iosif și măgărușul, care se îndreaptă spre o
colibă făcută din scoarță de copac.
Întunericul dimineților este împrăștiat doar de luminițele lumânărilor. În acestă
perioadă putem să nu folosim lumina electrică. Aceasta are ca efect faptul că atunci copiii devin
mai gânditori, mai liniștiți..
În această perioadă, în timpul jocului liber împăturim stele transparente, cu care copiii
împodobesc, una după alta, ferestrele grădiniței.
Atmosfera care îi întâmpină pe copii în prima luni după Advent e continuată în aceeși zi,
după- amiază, la Spirala de Advent- obicei descoperit în secolul nostru. Spirala de Advent este
făcută din crenguțe de brad în forma cochiliei de melc. La mijlocul spiralei se așează un taburet
acoperit cu un material alb, pe care este așezată o lumânare mare. De-a lungul spiralei se
așează atâtea stele câți copii sunt. Pe o tavă sunt pregătite merele- tot atâtea mere câți copii
sunt. Merele au în mijloc o lumânare. Înainte de sărbătoare merele sunt lustruite de copii.
Înainte de începerea drumului pe spirală, părinții sunt în sală. Copiii vin cu educatoarea.
În sală cineva poate cânta la liră. Este importantă dispoziția pentru sărbătoare. Părinții sunt
invitați să cânte împreună cu copiii. Se începe drumul pe spirală. Primii trei copii trebuie să fie
mari pentru a nu încurca drumul. Primul copil își ia mărul, merge pe drumul spiralei și aprinde
lumânarea din mărul său de la lumânarea din mijloc, lasă apoi mărul cu lumânarea, ia steluța
de pe crenguță și iese apoi din spirală. Se cântă un cântec la liră și unul de Crăciun în tot timpul
când copiii își aprind merele luminânde. Este important să vezi cum merg copiii în spirală: unii
sunt dezorientați, unii se împiedică, alții sunt foarte hotărâți, își urmează drumul.
La un moment dat, întreaga încăpere e luminată. Lucrul acesta se lasă să răsune în noi,
apoi se mai cântă un cântec. Copiii pleacă în altă grupă, iar fiecare părinte, la rândul său, va
străbate și el, tot festiv, drumul, pentru ca să ia mărul cu lumânarea copilului său. Lumânarea se
stinge, dar ea luminează în suflet acum.
Lumina strălucitoare a lumânarii
Coboară acum în inima ta
Ca și înăuntru să fie lumină.
Când stingem lumânarea exterioară, devine vizibilă lumina interioară. Mărul luminător
se poate lua acasă și pus festiv pe masă. Doar când lumânarea se termină, mărul poate fi
mâncat.
De ce se face o astfel de spirală a luminii?
Această spirală a luminii este transpunerea în interior a unui proces exterior. Crăciunul
poate avea loc în fiecare an doar dacă i-am pregătit înăuntrul nostru ieslea în care să se nască.
Lumina mare din centrul spiralei este lumina lui Christos. În verdele bradului se exprimă viața
veșnică. Pornindu-mă pe acest drum, port cu mine ce e păcat, vină față de altul, iar simbolul
acestei vini, acestei greșeli, este mărul căderii în păcat. În același timp, port cu mine speranța de
la lumina cu care pot învinge păcatul. Prin intermediul acestei lumini pe care pot s-o aprind de
la lumina lui Christos, pot în același timp să mă absolv de păcat. Pe spirala luminii sunt așezate
steluțe în cinci colțuri. Aceasta are și ea o semnificație. Avem de a face cu o perioadă din an
când Dumnezeu devine om, se întrupează, Omul însuși are ascunsă în sine această stea.
Dacă Sărbătoarea Lămpașelor este o sărbătoare liniștită, Sărbătoarea de Advent este și
mai liniștită. Acum se cântă cu părinții și copiii împreună, iar părinții învață aceste cântece
pentru a le cânta împreună cu copiii.

Sfântul Andrei
Marea sărbătoare de la sfârșitul lunii noiembrie este cea a Sfântului Apostol
Andrei, cinstit ca apostol al românilor. O datină păstrată pâna în zilele noastre este cea
de a pune grâu la încolțit pentru că- spune tradiția- așa cum va arăta grâul la Crăciun,
așa va fi recolta din anul ce urmează.
 La grădiniță, în ziua Sfântului Andrei, la 30 noiembrie, într-o atmosferă
sărbătorească, fiecare copil își pregătește grădinița cu grâul său într-un frumos
castronel. Pe masă sau jos, pe podea se așează o bucată mare de folie. În funcție de
numărul copiilor la grupă, la mijloc se așează un vas mare sau din loc în loc sunt așezate
vase mai mici cu pământ pentru a fi cât mai la îndemâna copiilor. Cu grijă, copiii iau
puțin pământ ca pătuț pentru grâul pe care-l vor presăra apoi, în timp ce cântecul lor va
însoți toată această activitate. Cu puțină apă se va stropi pământul, avâng grijă să nu fie
în exces. Castronelele se vor așeza la fereastră și în fiecare zi copiii vor avea grijă sa ude
grâul și să îi cânte. Castronele se iau de către copii acasă la sfârșitul sau după o
săptămână, zilei când copiii au învățat ritualul grijii pentru grâu, acasă copiii purtând
aceeași grijă de grâu ca și la grădiniță.

Sfântul Nicolae

Un alt eveniment important este apariția Sfântului Nicolae la 6 decembrie. El este

imaginea exterioară a solului ceresc, care ne aduce merinde pentru drumul interior spre
Christos. Pentru că vine din cer, Moș Nicolae are o mantie albastră, brodată cu stele. El se
deosebește prin culoarea veșmântului de Moș Crăciun. În tradițiile popoarelor, el este fratele
mai mare al lui Moș Crăciun.
Moș Nicolae aduce copiilor mere, nuci și turtă dulce. Darurile pe care le aduce au o
importanță deosebită. Mărul aduce cu sine amintirea căderii în păcat. El este un simbol al
recunoșterii binelui de rău. Prin el a venit păcatul în lume și a fost nevoie de sacrificiul prin
moarte al lui Christos Cât despre nuci, putem ajunge la miezul dulce și îl putem mânca abia
după ce facem efortul de a îndepărta coaja tare. Viața ne dă uneori obstacole- nuci tari- pe care
trebuie să le spargem. Fiecare pas pe care îl facem în evoluția noastră pe drumul interior al
sufletului pentru a-L întâlni pe Christos este făcut cu strădanie, silință. Turta dulce este o pâine
îmbogățită, rafinată. Este o formă de pâine vindecătoare, tămăduitoare, care ne poate ajuta în
lupta zilnică a discernerii între bine și rău.
Dacă suntem preocupați ca adulți de imaginea Sfântului Nicolae, puținele date și
legende ne pot lumina în ceea ce privește marele spirit care a viețuit în acest om. În felul acesta
putem face din ziua Sfântului Nicolae o rememorare a iubirii și a bunătății acestui episcop. Dacă
ne apropiem de Sfântul Nicolae potrivit acestei credințe, la copil nu va ajunge nimic neadevărat,
nimic nedrept, ci poate o adiere a spiritualității care l-a animat.
Moș Nicolae ne mai aduce la grădiniță un coșuleț misterios, în care se găsește câte o
piatră frumoasă pentru grădinița de mușchi a fiecărui copil. (vezi “Împodobirea încăperii pentru
Crăciun”). Aceste grădinițe sunt farfurioare în care se pune mușchi de pământ. În mod
misterios, coșulețul este umplut în fiecare zi – o dată cu pietricele, o dată cu flori uscate, o dată
cu semințe de fag sau cochilii goale de melc, astfel încât, încetul cu încetul, în grădinița de
mușchi a fiecărui copil ia naștere un peisaj.
Puțin înainte de Crăciun apare un taler de ceară în grădiniță. Din această ceară vor fi
modelate figurine care-i reprezintă pe Maria, Iosif și Pruncul. În ultima zi de grădiniță copiii pot
lua acasă această grădiniță de mușchi.
Cine a trăit așteptarea liniștită care însoțește copiii zilnic la deschiderea coșulețului,
înțelege cum acest lucrușor contribuie la crearea atmosferei de așteptare a Crăciunului.

Crăciunul

Astăzi ne vine din ce în ce mai greu să sărbătorim Crăciunul, tocmai pentru că se bucură
de o tradiție îndelungată, dar care se aplatizează din ce în ce mai mult, transformându-se într-o
forfotă a cadourilor, ca toate sărbătorile.
Dar amintirea evenimentului Nasterii lui Iisus ar trebui să reprezinte pentru noi o altă
chemare interioară. Este chemarea de a permite ca această Naștere să se poată petrece și în
noi. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trbuie să fim deschiși, să nu închidem ușa ca hangița
cea rea pentru că celelalte lucruri ne preocupă mult mai mult, ci să deschidem larg ușa pentru
a putea pătrunde Fiul Domnului. Dacă ne putem apropia în acest fel imaginea persoanelor
Sfintei Familii și o putem lega de însușirile pe care trebuie să le aibă sufletul pentru a serba
evenimentul Nașterii lui Iisus, Crăciunul poate avea loc în ciuda tărăboiului de afară.
În tradiția occidentală, după fiecare duminică de Advent se coc niște plăcinte pentru a
sărbători Adventul. Acestea se mănâncă lunea, în loc de mic dejun. O parte se păstrează pentru
sărbătoarea de Crăciun.
La grădiniță, după Moș Nicolae începem să cântăm colinde și să să ne apropiem
străvechi obiceiuri românești precum Sorcova și Plugușorul.Totodată, începem să pregătim
jocul de Crăciun la jocul în cerc. Acest Joc de Crăciun, prin versuri și cântece simple descrie
Nașterea lui Iisus, vestirea Nașterii și adorația păstorilor. Acest joc este făcut zilnic până la
vacanța de Crăciun, iar rolurile se schimbă zilnic, fiecare copil putând să viețuiască toată gama
de trăiri asociată fiecărui personaj. Aici nu domnește conștientizarea împărțirii rolurilor și
învățarea lor, ci cu bucurie copiii se transpun în orice personaj fără a avea emoția necunoșterii
rolurilor.
În ultima zi de grădiniță, înaintea vacanței de Crăciun, la acest Joc pot participa și
părinții.
La Sărbătoarea de Crăciun, în sală sunt multe lumânări. Pe masă se așează material
albastru și o lumânare mare. Pe o altă masă sunt frumos împachetate darurile copiilor-
lumânarele- și grădinițele de mușchi ale copiilor. Părinții iau loc până copiii se costumează. Se
joacă Piesa de Crăciun- Jocul de Crăciun.
Apoi părinții sunt rugați să se așeze într-un semicerc. Copiii sunt în fața lor. Se dau
plăcințelele, se dau darurile- fiecare copil e chemat, i se dă darul- lumânarea, pe care o dă la
rândul său părintelui, ca dar din partea copilului- „Și noi v-am pregătit daruri”. Apoi fiecare copil
primește grădinița sa de flori. Copiii mai mari împart grădinițele de mușchi pentru că au mai
multă siguranță în mișcări și pot duce la îndeplinire sarcini. Copiii sunt rugați ca după Crăciun să
pună „bogățiile” în caseta lor cu „bogății” și să înapoieze la grădiniță farfurioarele. Se cântă apoi
un cântec de Crăciun și se fac urări. Totul durează aproximativ o oră. Este intim, interiorizat, nu
are nimic de a face cu agitația. În grădiniță nu trebuie uitată partea lăuntrică a acestei sărbători.

Cei trei magi

Odată depășit punctul culminant al nopții de Ajun, după solstițiul de iarnă, soarele
începe să urce încet, încă insesizabil. În perioada Bobotezei mai poate să se facă simțit ecoul
Crăciunului. Timp de două săptămâni jucăm Jocul celor trei magi, schimbând zilnic rolurile.
Rolurile magilor cer o altă abordare din partea copiilor decât cele ale păstorilor.
Păstorilor umili, intim legați de pământ, li s-a arătat oastea cerească și ei au urmat-o plini de
credință până la staul. Regii sau magii înțelepți își extrag cunoștințele din cu totul altă sursă.
Știința lor despre astre și însemnătatea înscrisului în stele le trimit solie despre nașterea unui
împărat, care este mai mare și mai puternic decât ei. Aceștia pornesc să-L salute tocmai potrivit
demnității lor. Ceva din această atitudine maiestuoasă trăiește și în copii atunci când joacă rolul
unuia din acești trei Magi și este impresionant să constați cât de puternic se unesc copiii cu
evenimentul.
Despre Nașterea lui Iisus se vorbește în două lucrări religioase. În Evanghelia lui Luca
avem relatarea grajdului sărăcăcios la care vin păstorii să se închine. În Evanghelia lui Matei,
Nașterea e privită ca un eveniment sărbătoresc , Maria e numită “regina cerurilor”, iar Magii
sunt mari învățați, citesc în stele și aduc cu ei daruri bogate.
Îm primul caz, păstorii sunt oameni strâns uniți cu natura, ca o capacitate instinctivă a
momentului. De la această relație intimă cu natura se deschide posibilitatea primirii soliei. Prin
contrast, Magii sunt atât de avansați în înțelepciunea lor, încât pot citi în stele acest eveniment.
Avem, deci, pe de o parte, puritatea simplă, pe de altă parte, avem înțelepciunea. Întreaga
paletă a umanității e cuprinsă între acești poli. În Evanghelia lui Matei se vorbește despre crai că
erau de vârste diferite. Sunt cuprinse aci toate vârstele omului, întraga viață omenească.
Este vorba despre trei inițiați.
 Melchior aduce aurul înțelepciunii care vine din inimă. Acesta este domeniul pe care îl
aduce ca ofrandă-gândirea.
Balthazar aduce prinos tămâie, substanță care se înalță spre ceruri și este folosită din
vechime la ritualuri. Astfel, Balthazar aduce ca ofrandăsimțirea.
Gaspar aduce ca ofrandă smirna, folosită din vechime ca medicament, remediu în
afecțiunile stomacului, în reglarea metabolismului. Stomacul e lăcașul forțelor de voință. Astfel,
ofranda lui Gaspar este din domeniul voinței.
Privind în ansamblu această imagine, Magii au adus ca ofrandă simțirea, gândurile
înțelepte și voința purificate.


Masa anotimpurilor e acum scăldată în lumina de aur- simbol al drumului luminos al

Magilor. După vacanța de Crăciun, cerul și peisajul- mușchii de pământ- au dispărut. A apărut
un fel de tron, pe care Maria și Iosif sunt înălțați. Peisajul acum e format din mătase galben-
aurie. Maria îl poartă pe Iisus în brațe. Ofrandele sunt în fața Mariei și a lui Iosif. Regii sunt la
nivelul mesei, îmbrăcați în galben- auriu, dar cu mantii diferite.
Melchior are mantie roșie- bordo, este purtătorul gândirii purificate.
Balthazar este îmbrăcat în albastru închis- este purtătorul simțirii purificate.
Gaspar are mantie verde, culoarea vieții, este purtătorul voinței purificate.
Sunt așezați în semicerc, închinându-se. Această imagine este încadrată de plante
deșertice.
În fiecare zi, în absența copiilor, Magii sunt purtați mai aproape de Maria. Și după un
timp dispar pe rând, la interval de o zi. Lângă tronul Mariei și al lui Iosif se află măgărușul cu o
șa și traiste, semne că și ei se pregătesc de plecare. Zi cu zi se îndepărtează și dispar și ei. Totul
durează două săptămâni. Apoi masa anotimpurilor se schimbă în peisaj de iarnă, cu materiale în
culorile albastru deschis și alb.

În cele 2-3 săptămâni se desfășoară Jocul Celor trei Magi. Personajele sunt: cei trei
Magi, 6 slujitori, îngerul cu steaua, Maria, Iosif, măgărușul; restul copiilor sunt îngeri și stau în
spate. În față este tronul regesc acoperit cu material galben- auriu.
Se începe cu un cântec de stea, moment în care îngerii se învârt în jurul Mariei și al lui
Iosif. Melchior vine și are manta de catifea roșie și coroană. Îl urmează doi servitori nu prea
bogat îmbrăcați. Luneta de carton, aurie și la capăt cu benzi verzi e dusă de unul din servitori,
iar celălalt are darul- o sferă de aur. Melchior ia luneta și cercetează cerul, apoi pajul celălalt îi
dă sfera de aur, aplecându-se. Pajii se așează în spatele lui. La fel se procedează și în cazul
celorlalți magi.
Apoi îngerul cu steaua îi conduce la Betlehem, sunt invitați de Iosif și Maria și dăruiesc
darurile, aplecându-se. Darurile sunt așezate pe o masă cu un material alb, pe care este așezată
o lumânare.
La sfârșit, Maria și Iosif dorm. Se cântă. Un înger le spune să plece în Egipt. Magărușul ia
darurile, iar un povestitor spune ce se întâmplă.


Cum acționează această sărbătoare în sufletul copiilor?

Într-un mod spontan, firesc, copiii parcurg o înlănțuire logică a momentelor
evenimentului- cercetarea cerului de către Magi și înțelegerea semnificației stelei luminoase,
drumul mariei si al lui Iosif către Betlehem, sosirea Magilor și prezentarea darurilor, apariția
îngerului care îi sfătuiește să meargă pe alt drum pentru a se salva de răzbunarea împăratului
Irod. Copiii sunt dornici să ajute la aranjarea decorului, așteaptă cu venerație să fie îmbrăcați în
costumele personajelor și cedează un rol dorit, știind că ziua următoare vor avea ocazia să îl
interpreteze. Se deprind cu ordinea și curățenia. Devin activi, perseverenți, îndemânatici,
independenți în acțiune. Dorința și capacitatea de asimilare a cunoștințelor sunt foarte mari la
această vârstă. Dirijate într-un mod discret și lăsându-i copilului sentimentul că tot ceea ce face
este după propria sa putere și cunoaștere, copilul asimilează într-un mod firesc. Memoria este
exersată natural, se memorează ușor etapele acțiunii, ordinea , succesiunea diferitelor sarcini.
Ceea ce este foarte important de reținut este faptul că totul pornește de la copil pentru
copil, din dorința lui de a ști, de a cunoaște, revărsându-se înapoi în suflet tot ceea ce el va avea
nevoie mai târziu.


După Sărbătoarea Magilor e o perioadă de respiro înaintea Carnavalului. În perioada de

respiro tema epocii este iarna. În reigen- numit și joc în cerc sau joc ritmic- apar elemente
tematice ce țin de iarnă- țurțurii, călătoria cu sania, fulgii de zăpadă.
La începutul lunii februarie creșterea zilei devine evidentă. A trecut perioada luminii
electrice la grădiniță și se apropie perioada Carnavalului.
Bibliografie:
1.Rudolf Steiner- Conferința I-a, „ Ciclul anului și cele patru mari sărbători”
2. Friedrich Benesh- „Sărbători creștine”, vol I
3. Sergey Prokofieff- „Misteriile păstorilor și ale magilor în lumina antroposofiei”
4. Ursula Knipping- “Pedagogia Waldorf în grădiniță”
5. Ursula Knipping- Cursul pentru educatoare Waldorf, Cluj, 2000- 2001
6.***-”Împodobirea încăperii pentru Crăciun”- traducere din limba germană