Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
DREPT INTERNAłIONAL
PRIVAT
- SUPORT CURS -
Anul IV
Semestrul I
2008
2
CUPRINS
4
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
5
juridic. De exemplu, părŃile raportului juridic sunt persoane străine sau obiectul
juridic este situat în străinătate.
În accepŃiunea dreptului comerŃului internaŃional, elementul de extraneitate
nu este întotdeauna un element internaŃional. Caracterul internaŃional al unui raport
juridic este dat de existenŃa unor elemente de extraneitate. Dar dreptul comerŃului
internaŃional nu ia în considerare orice elemente, ci numai pe acelea care au o natură
sau o semnificaŃie deosebită. Ele se referă la sediul sau reşedinŃa părŃilor în state
diferite, precum şi la mişcarea obiectelor vândute, în funcŃie de specificul operaŃiunii
comerciale.
Considerarea elementului de extraneitate este determinată de către fiecare
sistem de drept. Într-un raport juridic, pot constitui un element de extraneitate
următoarele împrejurări:
cetăŃenia sau naŃionalitatea unei Ńări străine;
domiciliul sau reşedinŃa părŃilor în străinătate;
locul unde se găseşte bunul mobil sau imobil care formează obiectul raportului
juridic;
locul încheierii actului juridic;
limba în care este scris actul juridic;
locul executării actului juridic;
moneda în care se face plata;
locul procedurii faptului cauzator de prejudicii;
locul unde apare prejudiciul;
locul decesului unei persoane, locul judecării litigiului.
Datorită prezenŃei elementului de extraneitate, raportul juridic se află într-o
situaŃie deosebită. El devine un raport de drept internaŃional privat, care pune
problema legii aplicabile.
6
2. Obiectul dreptului internaŃional privat
Obiectul disciplinei este constituit din raporturile de drept internaŃional privat
cu element de extraneitate. Dreptul internaŃional privat, ca ramură a sistemului de
drept, reglementează numai anumite relaŃii cu element de extraneitate. Obiectul
disciplinei este format din raporturile de drept civil, raporturile de dreptul familiei,
raporturile de dreptul muncii, raporturile de procedură civilă şi alte raporturi conexe
cu ele. În înŃelesul legii române, raporturile menŃionate constituie raporturi de drept
privat cu element străin.
Pentru raportul cu element de extraneitate, dreptul internaŃional privat
stabileşte domeniul de aplicare în spaŃiu a legilor şi determină legea competentă.
Includerea în obiectul dreptului internaŃional privat a unor raporturi juridice din
domenii diferite se explică prin posibilitatea aplicării dreptului străin.
În secolul al XIX-lea, dreptul internaŃional privat s-a desprins de dreptul
civil, devenind o disciplină autonomă. Dar sistemul iniŃial, de soluŃionare a
conflictelor între legi civile, de familie şi de procedură civilă a fost menŃinut. De
altfel, analiza raporturilor cu element de extraneitate din aceste domenii, relevă că ele
nu implică existenŃa unor ramuri conflictuale distincte. Identitatea de principii şi de
tehnică impun o reglementare comună pentru toate relaŃiile de drept privat cu element
de extraneitate.
În literatura juridică s-a discutat dacă obiectul dreptului internaŃional privat ar
putea fi format şi din raporturile administrative, financiare, penale ori procesual
penale cu element de extraneitate. RelaŃiile administrative, financiare, penale ori
procesual penale sunt reglementate prin aplicarea dreptului instanŃei. SituaŃiile
determinate de existenŃa elementului de extraneitate sunt examinate de dreptul
administrativ internaŃional, dreptul financiar internaŃional şi dreptul penal
internaŃional.
Unii autori consideră că, în condiŃiile actuale, se desemnează tendinŃa, destul
de redusă, de a se admite, aplicarea dreptului străin şi în alte domenii decât cele
cunoscutae până acum. De exemplu, în raporturile de drept financiar şi drept penal,
instanŃele nu aplică întotdeauna legea proprie. Astfel, Curtea de casaŃie franceză
respectă legislaŃia valutară a statului străin, dacă acesta este parte la Acordul de la
Bretton Woods, care a pus bazele Băncii InternaŃionale pentru ReconstrucŃie şi
Dezvoltare – BIRD şi a Fondului Monetar InternaŃional – FMI. Cu toate că legea
valutară franceză este o lege teritorială, conflictul de legi se soluŃionează prin
aplicarea legii valutare străine.
În al doilea caz, hotărârile penale definitive pronunŃate de instanŃele
judecătoreşti din străinătate, precum şi actele judiciare străine pot fi recunoscute dacă
sunt de natură să producă, potrivit legii penale române, efectele juridice din Ńară.
Recunoaşterea hotărârii penale străine se face pe cale principală sau incidentală de
către instanŃa de judecată română (art. 5l9 din Codul de procedură penală). Hotărârea
judecătorească străină se recunoaşte atunci când pedeapsa nu a fost executată sau a
fost executată numai în parte (art. 6, alin. ultim din Codul penal). De asemenea, la
stabilirea stării de recidivă se poate Ńine seama de hotărârea de condamnare
7
pronunŃată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea
a fost recunoscută potrivit dispoziŃiilor legii (art. 37, alin. ultim din Codul penal ).
Deşi dreptul penal are un caracter teritorial, prin recunoaşterea hotărârii penale
pronunŃate în străinătate, se admite luarea în considerare a legii străine.
AlŃi autori, sunt de părere că în materia dreptului administrativ, financiar ori
penal, competenŃa legislativă coincide cu cea judecătorească. Faptele respective sunt
considerate de instanŃă numai prin prisma legii proprii. Dacă legea forului nu este
aplicabilă, instanŃa se va declara necompetentă.
În domeniul dreptului administrativ, financiar ori penal nu este posibilă, în
genere, aplicarea legii străine. Lex fori fiind şi lex causæ, nu pot exista conflicte de
legi.
Cu toate acestea, prezenŃa elementului de extraneitate determină o problemă
specială. Norma internă de drept material aplicabilă în cauză nu poate fi inclusă în
conflictul de legi, întrucât nu permite o opŃiune între două legi. SituaŃia cu element de
extraneitate se rezolvă fără intervenŃia normei conflictuale.
În ramurile de drept public, interesează aplicarea legii în spaŃiu şi nu
conflictul de legi. Dar corelaŃiile care pot interveni impun anumite precizări. În unele
situaŃii, aplicarea legilor proprii în materie penală poate fi condiŃionată de dispoziŃiile
din dreptul străin. Legile penal având un caracter teritorial se vor aplica în Ńara noastră
şi străinilor. Dar faptele penale se pot referi şi la unele instituŃii de drept civil. Astfel,
existenŃa infracŃiunii de bigamie, adulter ori abandon de familie se determină în raport
de legea civilă străină, care este aplicabilă potrivit normelor conflictuale ale instanŃei.
În alte situaŃii, hotărârea penală străină poate produce şi efecte de drept
civil.De exemplu, repararea unei pagube cauzată printr-o infracŃiune. Efectele de
drept civil se vor stabili în conformitate cu dispoziŃiile legii civile străine aplicabile.
Executarea dispoziŃiilor civile prin hotărârea judecătorească penală străină se va face
potrivit regulilor prevăzute pentru executarea hotărârilor civile străine (art. 522 din
Codul de procedură penală).
În anumite situaŃii, dispoziŃiile legii străine pot fi luate în considerare pentru
stabilirea regimului unui raport juridic. De exemplu, o acŃiune în nulitatea căsătoriei
pentru incompetenŃa agentului instrumentelor din străinătate. CompetenŃa organului
care a instrumentat se va determina potrivit legii administrative străine.
Conflictele de legi nu sunt compatibile cu raporturile de drept public. Dar
unele aspecte ce au legătură cu aceste raporturi, fiind de drept privat, pot determina
conflictele de legi, care se vor soluŃiona de autoritatea competentă în cauză.
3. Metoda de reglementare
RelaŃiile cu element de extraneitate pot fi reglementate prin mai multe
metode proprii, şi anume: metoda normelor conflictuale, metoda normelor materiale
şi metoda de aplicare imediată.
10
acŃiunea doctrinei şi practicii, dreptul conflictual urma să devină un drept
internaŃional.
Introducerea termenului de internaŃional în denumirea disciplinei nu
corespunde dreptului internaŃional public. Normele conflictuale nu formează un
ansamblu de reguli comune tuturor Ńărilor. Domeniul de aplicare a normelor
conflictuale uniforme este limitat, iar numărul lor redus.
Principalele izvoare ale materiei sunt interne, iar litigiile privind raporturile
cu element de extraneitate sunt de competenŃa instanŃei naŃionale. Regulile de
soluŃionare ale conflictelor de legi aparŃin dreptului intern. Ele sunt proprii fiecărei
Ńări, formând un ansamblu de norme care contribuie la dezvoltarea relaŃiilor
internaŃionale.
Includerea termenului de privat, în denumirea disciplinei, a fost determinată
de împărŃirea dreptului în public şi privat. În mod corepsunzător, dreptul conflictual
reglementează relaŃiile de drept privat cu element de extraneitate.
În condiŃiile actuale, dreptul internaŃional privat prezintă un obiect propriu şi
o metodă specifică de reglementare. Prin trăsăturile sale distincte şi unitare, dreptul
internaŃional privat este o ramură autonomă de drept.
11
CAPITOLUL II
2. Personalitatea legilor
În statele prefeudale care s-au format după căderea imperiului Roman de
Apus, populaŃia locală convieŃuia cu triburile imigrante. Deşi s-au stabilit pe teritoriul
imperiului, triburile cuceritoare nu şi-au impus sistemul lor juridic. Grupurile care
formau populaŃia statului erau supuse numai legilor proprii, adică dreptului roman ori
cutumelor tribale.
Sistemul prin care pe teritoriul unui stat sunt în vigoare, în acelaşi timp, legi
diferite, care aparŃin unor grupuri distincte, se numeşte personalitatea legilor.
Fiecare lege se aplica numai locuitorilor unui anumit grup. Astfel, romanii se
conduceau după legea romană, burgunzii după legea burgundă, saxonii după legea
saxonă, francii salieni după legea salică, francii ripuari după legea ripuară.
RelaŃiile juridice erau dominate de legea personală. În situaŃia unui litigiu,
fiecare parte era supusă legii sale proprii. Judecătorul trebuia să păstreze intacte
drepturile părŃilor (index utrique parti in suam servare debet incolume). În
operaŃiunile mixte, se recurgea la un sistem pentru determinarea legii competente.
Astfel, la vânzare se aplica legea vânzătorului, donaŃia era supusă legii donatorului,
căsătoria se încheia după legea soŃului, iar moştenirea se transmitea după legea
testatorului.
Sistemul personalităŃii legilor se explică prin concepŃia popoarelor imigrante
că dreptul lor constituie un privilegiu exclusiv, fiind aplicabil numai membrilor
tribului.Personalitatea legilor presupune relaŃii economice puŃin dezvoltate, contacte
reduse între locuitorii grupurilor şi o mare diferenŃă între legile care se aplică în
cadrul unui teritoriu.
De la sistemul personalităŃii legilor a existat o singură excepŃie. Regulile
dreptului canonic fiind unice, se aplicau tuturor creştinilor în domeniile considerate.
6. Şcoala olandeză
Începând cu secolul al XVII-lea, dominaŃia feudală spaniolă asupra łărilor de
Jos este înlăturată. Înfăptuirea revoluŃiei burgheze a asigurat realizarea rapidă a
progresului în domeniile vieŃii sociale. Olanda are o economie în plină dezvoltare,
devenind o mare putere comercială şi colonială.
Datorită condiŃiilor existente, burghezia olandeză s-a aliat cu feudalii, pentru
apărarea intereselor sale. În mod inevitabil, acest compromis s-a respectat şi pe plan
juridic.
Oraşele olandeze aveau statute proprii, între care se produceau conflicte. Spre
deosebire de perioadele anterioare, o importanŃă distinctă prezintă conflictele între
legile locale şi legile din Ńările feudale vecine. Pe lângă conflictele interprovinciale, în
practică se pune şi problema conflictelor între legile naŃionale.
Pentru soluŃionarea conflictelor, juriştii olandezi au preluat teoria lui
D’Argentré, insistând asupra aplicării strict teritoriale a legilor. Cei mai importanŃi
statutari olandezi sunt Paul Voët, Jean Voët, Ulrich Huber.
Potrivit doctrinei olandeze, legile unui stat au putere numai în limitele
teritoriului în care sunt în vigoare. Ele se aplică tuturor persoanelor, localnici sau
străini, care se găsesc pe teritoriul statului. Se admite totuşi că statutele personale au
un caracter extrateritorial.
De la principiul teritorialităŃii legilor sunt acceptate şi unele concesii. Astfel,
aplicarea legii străine prezintă o importanŃă deosebită pentru dezvoltarea relaŃiilor
comerciale cu celelalte Ńări. Legea străină se poate aplica, în baza unei formule de
politeŃe internaŃionale, denumită comitas gentium. Formula comitas gentium permite
judecătorului să aplice, în fapt, legea străină atunci când este necesar. Aplicarea legii
străine depinde de aprecierea judecătorului, care se conduce după consideraŃii de
utilitate şi convenienŃă reciprocă. Legea străină este aplicată numai sub forma
recunoaşterii drepturilor câştigate. În măsura în care contravine ordinii juridice locale,
aplicarea legii străine este înlăturată.
16
7. Şcoala germană
Din secolul al XIX-lea, juriştii germani renunŃă la metoda postglosatorilor de
soluŃionare a conflictelor de legi. ÎmpărŃirea statutelor în reale şi personale nu mai
este acceptată ca o regulă esenŃială.
În cadrul şcolii germane, cei mai importanŃi jurişti sunt Wilhelm Schäffner,
Karl Georg von Wächter şi Frederic Karl von Savigny. Teoria lui Savigny a
corespuns intereselor urmărite de burghezia germană de a se impune pe plan
internaŃional. ConcepŃia sa despre conflictele de legi este expusă în lucrarea Sistemul
dreptului roman actual, publicată în anul 1849.
În opinia lui Savigny, conflictele de legi se soluŃionează prin considerarea
intereselor în prezenŃă şi nu după principii apriorice. Legea locală sau străină se aplică
datorită naturii lucrurilor sau naturii raportului juridic.
Fiecare raport juridic este supus unei anumite legi. Determinarea legii
aplicabile presupune găsirea sediului raportului juridic, adică a legăturii acestuia cu
un sistem de drept. Pentru stabilirea sediului se folosesc două prezumŃii, şi anume:
prezumŃia de localizare a raportului juridic, în sensul că punctul de unde pleacă
legătura lui materială în spaŃiu va arăta legea competentă; prezumŃia de supunere
voluntară a părŃilor faŃă de legea locului unde raportul îşi are sediul.
Dar stabilirea sediului unui raport juridic poate fi uneori dificilă. În aceste
cazuri, localizarea va fi înlocuită cu un alt criteriu. Pentru determinarea legii
aplicabile, instanŃa va recurge la analiza naturii lucrurilor sau a naturii raporturilor
juridice considerate.
În domeniul contractelor, părŃile au libertatea să supună raporturile lor legii
desemnate în mod expres sau tacit. În absenŃa unei alegeri, voinŃa părŃilor se va
desprinde prin intermediul prezumŃiilor de localizare.
9. Şcoala anglo-americană
Sistemul englez de drept internaŃional privat se formează târziu, în prima
jumătate a secolului al XIX-lea, prin preluarea doctrinei americane.
În Statele Unite ale Americii, condiŃiile proprii conflictelor de legi au
influenŃat decisiv configurarea actuală a dreptului internaŃional privat. În scopul
apărării intereselor locale s-a produs o delimitare a dreptului statelor americane.
Fiecare stat membru având o legislaŃie proprie, conflictele de legi între statele
federale prezintă o frecvenŃă sporită faŃă de conflictele între legile naŃionale.
Doctrina americană de drept internaŃional privat a fost fondată de Joseph
Story prin publicarea, în 1834, a lucrării Comentariile conflictelor de legi. ConcepŃia
lui Story se întemeiază pe ideile statutarilor olandezi şi, în principal, pe formula
curtoaziei internaŃionale. În mod treptat, formula comitas devine doctrina comity.
În dreptul conflictual anglo-american, teritorialitatea legilor reprezintă un
principiu fundamental. Dreptul local se aplică tuturor raporturilor juridice, adică
persoanelor şi bunurilor care se află pe teritoriul statului. Conflictele de legi se
soluŃionează prin aplicarea legii instanŃei sau a legii teritoriului.
Drepturile câştigate într-o Ńară străină – vested right – vor fi recunoscute dacă
sunt valabile conform legii competente. Prin aplicarea formulei comity, legile străine
nu au efect extrateritorial, ci numai drepturile dobândite sub imperiul lor. Pentru
judecător legea străină este un simplu element de fapt. Dar pronunŃându-se asupra
drepturilor născute în străinătate, judecătorul ia în considerare legea străină.
În materia contractelor se recunoaşte principiul autonomiei de voinŃă.
Determinarea legii aplicabile condiŃiilor de fond şi efectelor contractului este lăsată la
aprecierea părŃilor.
Prin aplicarea propriei calificări, un număr important de instituŃii sunt
considerate că aparŃin dreptului procesual civil şi nu dreptului material. De exemplu,
prescripŃia acŃiunii, compensaŃia judiciară sau probele sunt socotite probleme de
procedură şi instanŃa aplică legea forului.
18
CAPITOLUL III
1. Normele conflictuale
1.1.NoŃiune, caractere, izvoare
Norma conflictuală determină legea aplicabilă unui raport cu element de
extraneitate. Dintre legile aflate în prezenŃă, norma conflictuală indică legea care este
competentă, Ńinând seama de anumite criterii. Întrucât soluŃionează un conflict de legi,
norma se numeşte conflictuală.
Spre deosebire de normele de drept material, norma conflictuală nu se aplică
nemijlocit relaŃiei cu element de extraneitate. Prin intermediul normei conflictuale se
stabileşte domeniul de aplicare în spaŃiu a legii proprii, precum şi a legii străine.
AcŃiunea normei conflictuale încetează în momentul în care s-a desemnat legea de
drept material aplicabilă în cauză. Norma conflictuală este o normă de trimitere sau
de fixare.
Normele conflictuale pot fi incluse în dreptul intern sau în convenŃiile
internaŃionale. În dreptul intern, normele conflictuale sunt proprii fiecărei Ńări.
Principalele norme conflictuale interne sunt prevăzute, în dreptul nostru, de Legea nr.
105 din 1992. În convenŃiile internaŃionale, normele conflictuale sunt comune pentru
statele contractante.
20
- locul unde se judecă litigiul este punct de legătură pentru stabilirea legii
procesuale (art. 159 şi art. 161, alin. 5).
Pavilionul pe care îl arborează nava sau aeronava este punct de legătură pentru
mijloacele de transport în unele situaŃii (art. 55, lit.a).
Punctele de legătură sunt constante şi variabile. Elementele de legătură
constante sau fixe nu pot fi deplasate dintr-un sistem de drept în altul. Elementele de
legătură variabile sau mobile pot fi schimbate dintr-un sistem de drept în altul. În
funcŃie de natura lor, punctele de legătură pot sau nu să fie modificate. łinând seama
de schimbările care pot interveni, determinarea legii competente presupune situarea
punctului de legătură şi în timp.
21
- în cadrul arbitrajului instituŃionalizat, organele de jurisdicŃie având un caracter
naŃional, au obligaŃia să asigure aplicarea propriului sistem de norme
conflictuale;
- voinŃa implicită a părŃilor, care adresându-se instanŃelor române, fără să fi
precizat lex causæ se poate admite că au acceptat aplicarea dreptului conflictual
al forului.
De la această regulă există şi unele excepŃii. În arbitrajul ad-hoc, elementele
de structură şi procedură se stabilesc prin voinŃa părŃilor. În retrimiterea simplă, când
retrimiterea făcută de legea străină la dreptul forului este acceptată, instanŃa sesizată
va aplica norma conflictuală străină în virtutea dispoziŃiilor din propriul sistem de
drept (art. 4, alin. 1 al Legii nr. 105 din 1992).
2. Normele materiale
Normele materiale se aplică direct raporturilor cu element de extraneitate.
Aplicarea normei materiale este influenŃată de norma conflictuală, care trimite la un
anumit sistem de drept. Norma materială aplicabilă soluŃionează problema de fond a
cauzei în mod nemijlocit. Normele materiale se împart în norme de drept substanŃial
şi norme de drept procesual. În sistemul legii române, normele materiale
reglementează, în principal, condiŃia juridică a străinului şi efectele hotărârilor
judecătoreşti şi arbitrale străine în Ńara noastră.
CONFLICTELE DE LEGI
1. NoŃiune, denumire
Conflictul de legi reprezintă situaŃia în care un raport cu element de
extraneitate se află în legătură cu mai multe sisteme de drept. Deşi aparŃin unor state
diferite, aceste legi sunt susceptibile de a fi aplicate raportului cu element de
extraneitate. Legile în cauză se găsesc în conflict sau în concurs.
După elementele de extraneitate pe care le cuprinde raportul juridic,
conflictul poate interveni între două sau mai multe legi. În primul rând, conflictul se
produce între două legi. De obicei, legile concurente sunt legea autorităŃii sesizate şi
legea străină arătată de elementul de extraneitate. Astfel, un contract de vânzare-
cumpărare încheiat în Ńara noastră de doi cetăŃeni români referitor la un bun situat în
străinătate pune în prezenŃă legea română şi legea Ńării unde se află bunul.
În al doilea rând, conflictul se iveşte între mai multe legi. Ele se aplică
diferitelor aspecte ale raportului juridic. De exemplu, în cazul unui contract încheiat
în străinătate de un cetăŃean român cu un cetăŃean străin, pot fi în conflict mai multe
legi şi anume: legea personală cu privire la capacitatea de a contracta a părŃilor; legea
locului de încheiere pentru forma contractului; legea locului unde se află bunul
referitor la efectele reale ale contractului; legea contractului pentru drepturile şi
obligaŃiile părŃilor.
În cadrul dreptului internaŃional privat, conflictele de legi constituie o
problemă specifică. Conflictele de legi apar în domeniile în care se admite aplicarea
legii străine. Ele sunt generate de diferenŃele existente între sistemele de drept ale
statelor, precum şi de circulaŃia dintr-o Ńară în alta a persoanelor şi bunurilor.
În activitatea pe care o desfăşoară, instanŃa sau autoritate este supusă numai
legilor Ńării sale. În cazul unui raport cu element de extraneitate, instanŃa va Ńine
seama de regulile proprii de drept internaŃional privat, care indică legea competentă.
InstanŃa nu soluŃionează un conflict de legi, ci doar aplică legea proprie. Este adevărat
că pe teritoriul unui stat se poate aplica şi o lege străină, dar situaŃiile şi limitele
aplicării legii străine sunt prevăzute tot de legea forului.
În literatura de specialitate s-a arătat că expresia conflict de legi este o
metaforă. Ea exprimă îndoiala, ce poate exista în cugetul interpretului sau lupta pur
psihologică între raŃiunile care militează în favoarea aplicării uneia din legi.
Conflictul de legi poate fi admis numai prin prisma unei instanŃe
internaŃionale sau de pe poziŃia omului de ştiinŃă. În funcŃie de situaŃia concretă,
judecătorul sau cercetătorul îşi va pune problema legii celei mai indicate de a fi
aplicată raportului cu element de extraneitate.
23
2. Forme ale conflictelor de legi
2.1. Conflictele de legi în spaŃiu şi conflictele de legi în timp şi spaŃiu
Conflictele de legi în spaŃiu apar între două legi în momentul naşterii,
modificării, transmiterii sau stingerii unui drept. ExistenŃa unui conflict de legi în
spaŃiu ridică problema stabilirii legii aplicabile. De exemplu, doi cetăŃeni străini se
căsătoresc în Ńara noastră. Căsătoria va fi încheiată după legea română sau după legea
străină? ExistenŃa unui conflict de legi în spaŃiu ridică problema stabilirii legii
aplicabile.
Conflictele de legi în timp şi spaŃiu apar între legea sub imperiul căreia s-a
născut un drept şi legea unde se solicită recunoaşterea lui. Astfel, în Ńara noastră, se
cere recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunŃate de o instanŃă străină.
Conflictul de legi în timp şi spaŃiu se produce posterior naşterii, modificării,
transmiterii sau stingerii unui drept. În legătură cu invocarea dreptului interesează
problema determinării efectelor care se vor produce într-o altă Ńară.
26
CAPITOLUL V
1. Izvoarele interne
Principalele izvoare interne ale dreptului internaŃional privat sunt ConstituŃia,
Legea cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat, unele
dispoziŃii din Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală şi
Codul aerian, precum şi alte texte din acte normative aplicabile în diverse domenii.
Principiile fundamentale ale ConstituŃiei sunt aplicabile şi în dreptul
internaŃional privat. Legiferarea de ansamblu a normelorcare soluŃionează conflictele
de legi şi conflictele de jurisdicŃie este dată de Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992
cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. În lege nu există
prevederi referitoare la cetăŃenia română, condiŃia juridică a străinilor, cooperarea
judiciară internaŃională, imunitatea de jurisdicŃie şi de executare. Sfera de
reglementare este configurată numai de materiile care Ńin de natura dreptului
internaŃional privat.
Textele din Codul civil care cuprind reguli de drept internaŃional privat sunt
art. 885, art. 1773 şi art. 1789. Normele conflictuale din aceste articole concretizează
aplicarea unor principii generale în anumite domenii speciale. Ele privesc condiŃiile
de formă ale testamentului unui român aflat în străinătate şi efectele ipotecilor
convenŃionale, constituite sau radiate în străinătate, asupra unor imobile din Ńara
noastră.
OrdonanŃa nr. 29 din 22 august 1997 privind Codul aerian dispune în art. 16
că raporturile juridice petrecute la bordul aeronavelor civile înmatriculate în România,
precum şi statutul juridic al încărcăturii aflate la bordul lor, în timpul unui zbor
internaŃional, sunt supuse legislaŃiei române.
DispoziŃii de drept internaŃional privat cuprind şi unele acte normative care se
aplică în diverse domenii. Dintre ele pot fi menŃionate cu titlu de exemplu,
următoarele:
Legea nr. 21 din 1 martie 1991 privind cetăŃenia română;
Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă;
OrdonanŃa de urgenŃă nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în
România modificată prin Legea nr. 357 din 11 iulie 2003 pentru aprobarea
OrdonanŃei de urgenŃă nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România;
OrdonanŃa Guvernului nr. 102 din 31 august 200 privind statutul şi regimul
refugiaŃilor în România modificată prin OrdonanŃa nr. 13 din 24 ianuarie
27
2002 pentru modificarea şi completarea OrdonanŃei Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaŃilor în România.
2. Izvoarele internaŃionale
Izvoarele internaŃionale ale dreptului internaŃional privat sunt formate din
tratatele, convenŃiile şi acordurile internaŃionale, precum şi cutuma internaŃională.
Tratatele, convenŃiile şi acordurile internaŃionale care conŃin norme de drept
internaŃional privat pot fi bilaterale sau multilaterale. ConvenŃiile consulare asigură
cadrul juridic necesar pentru ocrotirea intereselor statelor contractante şi ale propriilor
cetăŃeni. În convenŃiile consulare se găsesc dispoziŃii privind asistenŃa acordată
conaŃionalilor domiciliaŃi sau aflaŃi în străinătate, exercitarea atribuŃiilor în materie de
stare civilă, notarială, succesorală, navigaŃie maritimă şi aeriană, jurisdicŃională şi de
transmitere a actelor.
Tratatele de asistenŃă juridică reprezintă un ansamblu sistematic de norme
privind relaŃiile dintre persoanele sau autorităŃile statelor contractante. Ele conŃin
reguli ale colaborării internaŃionale în materie juridică. DispoziŃiile tratatelor se referă
la asistenŃă juridică propriu-zisă, conflictele de legi şi condiŃia juridică a străinilor.
Obiectul asistenŃei juridice cuprinde serviciile care se acordă reciproc de părŃile
contractante pentru îndeplinirea unor activităŃi procesuale. În materia conflictelor de
legi, tratatele reglementează numai anumite domenii, cum sunt capacitatea de
exerciŃiu, familia, succesiunea, forma actelor juridice, competenŃa instanŃelor şi
autorităŃilor, procedura civilă.
Referitor la condiŃia juridică a străinilor, dispoziŃiile tratatelor prevăd că, pe
teritoriul celeilalte părŃi contractante, cetăŃenii unei părŃi contractante beneficiază, în
ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi
cetăŃenii proprii. Acelaşi regim juridic se aplică şi în privinŃa persoanelor juridice
înfiinŃate, în baza prevederilor legale ale părŃii contractante, pe teritoriul căreia îşi au
sediul.
Reglementarea prevăzută de tratatele de asistenŃă juridică înlocuieşte normele
conflictuale interne. În domeniile reglementate, tratatele concretizează legăturile
dintre state, pe bază de reciprocitate.
ConvenŃiile multilaterale au un rol important în unificarea normelor de drept
conflictual şi material aplicabile în relaŃiile internaŃionale. Dintre convenŃiile prin care
s-a realizat o uniformizare a normelor de drept internaŃional privat, menŃionăm, de
exemplu, ConvenŃia de uniune de la Havana din 1928 care a adoptat Codul de drept
internaŃional privat sau Codul Bustamente, ConvenŃia europeană în domeniul
informării asupra dreptului străin, semnată la Londra, la 7 iunie 1968, ConvenŃia
NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri de la Viena
din 1980, s.a.m.d.
Cutuma internaŃională reprezintă un alt izvor al dreptului internaŃional privat.
Prin cutumă se înŃelege o practică generală, relativ îndelungată şi repetată, acceptată
de către state ca o normă obligatorie. Prin acordul tacit al statelor, regula de conduită
are valoare juridică, implicând conştiinŃa unei obligaŃii.
28
În etapa actuală, izvoarele internaŃionale ale dreptului internaŃional privat nu
sunt comune tuturor statelor. În situaŃia unui concurs între izvoarele interne şi sursele
internaŃionale, prioritate vor avea reglementările convenŃionale. Astfel, art.10 al Legii
nr. 105 din 1992 prevede că dispoziŃiile acestei legi sunt aplicabile în măsura în care
convenŃiile internaŃionale la care România este parte nu stabilesc o altă reglementare.
29
CAPITOLUL VI
CALIFICAREA
1. NoŃiunea de calificare
Normele juridice ale unui sistem de drept fac parte din anumite categorii. La
rândul lor, normele conflictuale sunt corespunzătoare unor categorii de raporturi.
Normele conflictuale se pot referi la capacitate, forma actelor juridice, condiŃiile de
fond şi efectele contractului, bunuri, succesiune, procedură. Pentru fiecare categorie
de raporturi, normele conflictuale determină legea aplicabilă.
Calificarea este o problemă de interpretare şi de aplicare a normelor
conflictuale. Prin calificare se stabileşte sensul noŃiunilor unei norme juridice
referitoare la obiectul reglementării şi legea aplicabilă raportului juridic. Într-o
operaŃiune inversă, prin calificare se determină categoria juridică în care se încadrează
o situaŃie de fapt şi se indică legea competentă.
În situaŃia în care legile concurente iau în considerare elemente deosebite,
apare un conflict de calificări. ExistenŃa conflictului este generată de diferenŃele dintre
normele conflictuale ale sistemelor de drept în prezenŃă. Dar normele conflictuale
pot fi şi identice. Conflictul de calificări este provocat de diferenŃa dintre regulile de
drept material ale legislaŃiilor naŃionale.
OperaŃiunea calificării a fost utilizată pentru prima dată de către Charles
Dumoulin. În consultaŃia dată soŃilor Ganey, Dumoulin a considerat că regimul
matrimonial se include în categoria contractelor. Fiind apreciat ca un contract, părŃile
pot supune regimul matrimonial legii desemnate prin voinŃa lor.
În cadrul conflictelor între legile naŃionale, problema calificării a fost pusă în
evidenŃă de către Franz Kahn în 1891 şi, mai ales, de Etienne Bartin în 1894.
Examinând practica, Bartin a observat că în speŃe asemănătoare, în care se aplică
aceleaşi reguli conflictuale, instanŃele din diverse Ńări pronunŃă soluŃii deosebite.
PoziŃiile diferite ale instanŃelor se explică prin interpretările date noŃiunilor utilizate
de normele de drept internaŃional privat.
Dintre speŃele care au suscitat un interes deosebit, semnificativă este
testamentul olandez, care a permis fundamentarea calificării ca o instituŃie specifică
dreptului conflictual. Astfel, un cetăŃean olandez întocmeşte în FranŃa un testament
olograf. Valabilitatea acestui testament este contestată printr-o acŃiune introdusă în
faŃa instanŃei franceze. În conformitate cu legislaŃia franceză, precum şi cea olandeză,
capacitatea persoanei este supusă legii sale naŃionale, iar forma actelor juridice legii
locului încheierii lor. Dar dispoziŃiile Codului civil olandez nu permit ca olandezul
domiciliat în străinătate să facă un testament în formă olografă. Caracterul olograf al
testamentului poate fi socotit deci ca o problemă de capacitate sau ca o problemă de
formă a actelor juridice. În consecinŃă, testamentul olograf este valabil pentru instanŃa
franceză, dar va fi declarat nul de instanŃa olandeză.
Pentru dreptul internaŃional privat calificarea prezintă interes în situaŃia în
care legile aflate în concurs au sensuri diferite. În situaŃia în care se califică noŃiunile
30
din conŃinutul normei conflictuale, rezolvarea conflictului schimbă norma
conflictuală. În mod corespunzător, se determină sistemul de drept aplicabil. Dacă se
califică noŃiunile din legătura normei conflictuale, soluŃionarea conflictului nu se
răsfrânge asupra normei conflictuale. Dar legătura normei fiind dependentă de
conŃinutul ei, indicarea legii competente va fi determinată de calificarea elementelor
în cauză.
De multe ori, legile în conflict au calificări similare. Pentru soluŃionarea
conflictului de legi, ponderea calificării nu mai este decisivă. Calificarea se poate face
după oricare din legile în conflict, fără să influenŃeze rezultatul litigiului.
2. Felurile calificării
După momentul când intervine, se distinge calificare primară şi calificare
secundară. Prin calificarea primară se stabileşte legea aplicabilă raportului cu element
de extraneitate. Rezolvând un conflict de legi, calificarea primară constituie o
problemă de drept internaŃional privat. Calificarea primară se face după legea forului.
Prin calificarea secundară nu se influenŃează asupra desemnării legii
competente. Calificarea secundară urmează celei primare, fiind o problemă a legii
interne. Neexistând o situaŃie conflictuală, calificarea secundară este dată de legea
cauzei. De exemplu, caracterul licit sau ilicit al unui fapt juridic se stabileşte după
legea statului unde are loc acest fapt (art. 107 al Legii nr. 105 din 1992)
31
aplicare. CerinŃa apărării acestor drepturi exclude posibilitatea efectuării calificării
numai după lex fori. Calificarea după lex causæ este dificil de a fi susŃinută.
În unele împrejurări, calificarea nu se face totuşi după legea forului.
ExcepŃiile care sunt admise se referă la următoarele:
autonomia de voinŃă – în domeniile în care este permisă autonomia de voinŃă,
părŃile pot să dispună şi asupra calificării. De exemplu, părŃile pot preciza ce
se înŃelege prin domiciliu, locul încheierii contractului sau locul executării
obligaŃiei. Prin acordul lor, părŃile au posibilitatea să aleagă legea aplicabilă
contractului precum şi calificările indicate în cauză.
calificarea secundară – este o problemă de drept intern. Fiind ulterioară celei
primare, calificarea secundară se face după legea desemnată a se aplica
raportului juridic.
bunurile imobile – acestea sunt reglementate de lex rei sitæ şi calificarea va fi
dată de aceeaşi lege. Dintre toate Ńările care au legătură cu un bun imobil,
legea locului unde se găseşte este singur îndrituită să-i determine regimul
juridic.
retrimiterea – admiterea de către lex fori a retrimiterii implică luarea în
considerare şi a calificării date de legea străină. Astfel, când norma
conflictuală străină retrimite la lex domicilii, ce se găseşte într-un stat terŃ,
noŃiunea de domiciliu se va califica după legea Ńării care a dispus
retrimiterea.
instituŃiile juridice necunoscute – unele instituŃii juridice pot fi necunoscute de
către legea forului. De exemplu, instituŃia de agency sau trust din dreptul
englez nu se întâlneşte în sistemele juridice ale Ńărilor de pe continent.
OperaŃiunea calificării comportă mai multe faze. Într-o primă etapă
preparatorie, sensul şi semnificaŃia unei instituŃii juridice din altă Ńară se
stabilesc după scopul şi efectele sale, conform legii străine. În a doua etapă,
instituŃia juridică străină se încadrează în conceptele şi categoriile legii
forului.
cetăŃenia – art. 12, alin. 1 al Legii nr. 105 din 1992 prevede că determinarea şi
proba cetăŃeniei se fac în confomitate cu legea statului a cărui cetăŃenie se
invocă. În situaŃia în care persoana are cetăŃenia altui stat, calificarea se va
face după prevederile legii străine. Această regulă poate fi luată în
considerare numai atunci când persoana are o singură cetăŃenie. Dacă
persoana cumulează mai multe cetăŃenii şi una din ele este a Ńării
judecătorului, cetăŃenia se va decide după lex fori. În acest sens, art.12, alin.
2 al Legii nr. 105 din 1992 dispune că legea naŃională a cetăŃeanului care,
potrivit legii străine este considerat că are o altă cetăŃenie, este legea română.
În eventualitatea în care nici una din cetăŃenii nu este a Ńării forului, soluŃiile
concrete pot acorda preferinŃă cetăŃeniei vechi, cetăŃeniei noi, cetăŃeniei
efective ori prin neutralizarea lor, se va aplica legea domiciliului sau legea
locală. Art. 12, alin. 3 al Legii nr. 105 din 1992 stabileşte că legea naŃională a
străinului, care are mai multe cetăŃenii, este legea statului unde îşi are
domiciliul sau, în lipsă, reşedinŃa.
32
calificarea autonomă – cerinŃele specifice ale raporturilor cu element de
extraneitate, şi, în special, promovarea relaŃiilor economice internaŃionale,
pot impune anumite calificări distincte de legile care se află în conflict. În
cazuri similare, autorităŃile din mai multe state pot folosi calificări identice,
dar diferite de cele date în dreptul intern. Fiind independente sau libere de
sistemele de drept în prezenŃă, aceste calificări sunt autonome.
convenŃiile internaŃionale – pentru evitarea dificultăŃilor şi armonizarea soluŃiilor,
uneori noŃiunile incluse într-o convenŃie internaŃională sunt calificate chiar în
textul înŃelegerii.
33
CAPITOLUL VII
RETRIMITEREA
1. NoŃiunea de retrimitere
Legea aplicabilă unui raport cu element de extraneitate se stabileşte de către
normele conflictuale ale forului. În măsura în care se indică aplicarea legii străine,
norma conflictuală trimite la dreptul străin. Referirea la dreptul străin prezintă mai
multe accepŃiuni. În mod concret, trimiterea se poate face la dreptul material străin
sau la ansamblul dreptului străin. Trimiterea la dreptul material străin are în vedere
numai normele substanŃiale. Trimiterea la ansamblul dreptului străin presupune
aprecierea sistemului de drept în totalitatea sa, inclusiv a normelor de drept
internaŃional privat. Prin raportarea la întregul sistem de drept străin poate să apară
problema retrimiterii.
Norma conflictuală străină la care se face trimiterea poate fi identică sau
diferită de regula forului. În primul caz, normele de drept internaŃional privat fiind
identice, trimiterea la dreptul străin este acceptată. De exemplu, norma conflictuală a
forului prevede că susccesiunea mobiliară a cetăŃeanului străin este reglementată de
legea sa naŃională. Dacă norma conflictuală străină consacră o soluŃie asemănătoare,
susccesiunea mobiliară a străinului va fi supusă legii sale naŃionale, adică legii
materiale străine.
În al doilea caz, normele de drept internaŃional privat fiind diferite, dreptul
străin la care se trimite va retrimite la sistemul de drept al forului sau al altui stat.
Astfel, norma conflictuală străină poate dispune că succesiunea mobiliară este
reglementată de legea domiciliului. Dacă cetăŃeanul străin avea domiciliul în Ńara
noastră, succesiunea mobiliară va fi supusă legii domiciliului, adică legii române.
Retrimiterea este o problemă de interpretare a normelor de drept internaŃional
privat. DiferenŃele existente între normele de drept internaŃional privat pot provoca un
conflict pozitiv sau negativ.
Conflictul este pozitiv când normele conflictuale în prezenŃă se declară
competente să reglementeze raportul cu element de extraneitate. Conflictul pozitiv de
legi se soluŃionează prin aplicarea normelor de drept internaŃional privat a forului.
Conflictul este negativ dacă normele conflictuale în cauză se pronunŃă necompetente
de a soluŃiona raportul cu element de extraneitate. În acest caz, fiecare normă
conflictuală atribuind competenŃa celeilalte norme conflictuale, declinarea face
posibilă retrimiterea. Legea forului trimite la legea străină, care retrimite la o altă
lege.
Prin retrimitere se înŃelege că normele forului trimit la dreptul străin, ale
cărui reguli conflictuale trimit înapoi la legea instanŃei sau mai departe la legea unui
alt stat.
34
2. ApariŃia retrimiterii
Retrimiterea a apărut în practica instanŃelor franceze din secolul al XVIII-lea.
Problema retrimiterii s-a pus în unele speŃe în care legile din Normandia erau în
conflict cu legile din Paris. Tot astfel, retrimiterea a fost aplicată, începând cu secolul
al XIX-lea, şi în practica engleză.
InstituŃia retrimiterii a fost consacrată de Curtea de casaŃie franceză în speŃa
Forgo. Forgo, un copil bavarez, din afara căsătoriei, a fost adus în FranŃa la vârsta de
5 ani. Deşi rămâne la Pau până la sfârşitul vieŃii, el nu îndeplineşte formalităŃile
necesare pentru dobândirea domiciliului legal. Moare la vârsta de 68 de ani, lăsând o
importantă avere mobiliară. În absenŃa unui testament, la succesiunea lui Forgo au
ridicat pretenŃii rudele colaterale după mamă, precum şi statul francez.
Potrivit normelor conflictuale franceze, succesiunea mobiliară era
reglementată de legea ultimului domiciliu al defunctului. Cum Forgo îşi păstrase
domiciliul legal în Bavaria, Codul civil bavarez admitea dreptul la moştenire al
rudelor din afara căsătoriei. Dar normele conflictuale bavareze prevedeau că
succesiunea mobiliară este supusă legii domiciliului de fapt al defunctului. Întrucât
Forgo avusese domiciliul de fapt în FranŃa, Codul civil nu recunoaşte rudelor naturale
nici un drept de succesiune. Moştenirea, fiind vacantă, a revenit statului francez.
Argumentul invocat în proces de administraŃia franceză a domeniilor că legea
bavareză, care cuprindea şi norme conflictuale, trebuie aplicată Ńinând seama de toate
dispoziŃiile ei, a fost însuşit de Curtea de CasaŃie.
3. Formele retrimiterii
Retrimiterea poate fi simplă sau de gradul întâi şi complexă sau de gradul al
doilea. Retrimiterea simplă se face de dreptul străin la legea forului. InstanŃa sesizată
aplică propria sa lege materială. Prin retrimiterea de gradul întâi, aplicarea legii
străine este înlăturată în favoarea legii instanŃei.
Retrimiterea complexă se face de dreptul străin la legea unui stat terŃ. Dacă se
ivesc unele dificultăŃi în determinarea legii competente, se va aplica legea materială
indicată de normele forului. Prin retrimiterea de gradul al doilea, instanŃa sesizată
beneficiază de o întinsă libertate de apreciere în soluŃionarea cauzei.
Din punct de vedere teoretic, retrimiterile pot continua şi mai departe de
gradul al doilea, formând un şir neîntrerupt. Dar importanŃă practică, în cadrul
conflictelor de legi, prezintă numai retrimiterea efectuată la legea forului.
35
alegerea de către părŃi a legii aplicabile contractului în virtutea autonomiei de
voinŃă, presupune că ele s-au referit la un anumit sistem de drept, cu
înlăturarea normelor conflictuale;
folosirea regulii locus regit actum cu privire la condiŃiile de formă ale unui act
juridic, înseamnă că trimiterea se face la dispoziŃiile materiale ale legii locului
de încheiere şi nu la sistemul de drept străin în ansamblul său;
retrimiterea complexă nu permite stabilirea legii aplicabile;
determinarea cetăŃeniei unei persoane, implică luarea în considerare numai a legii
materiale străine, nefiind posibilă retrimiterea.
36
admiterea retrimiterii, rolul dreptului internaŃional privat în soluŃionarea conflictelor
de legi este mult redus.
Din momentul apariŃiei sale, retrimiterea a declanşat numeroase controverse.
Adversarii retrimiterii şi-au formulat criticile prin prisma sarcinilor de drept
internaŃional privat. În combaterea retrimiterii, ei au invocat următoarele obiecŃii:
retrimiterea depreciază ideea că instanŃa sesizată stabileşte legea aplicabilă în
temeiul normelor sale conflictuale şi nu după normele conflictuale străine;
retrimiterea implică un cerc vicios, deoarece trimiterea se face la ansamblul
dreptului străin, ce trimite tot la întregul sistem de drept al forului, care dispune
iar o retrimitere şi aşa mai departe, fără ca acest circuit să poată fi oprit decât în
mod arbitrar;
retrimiterea determină o nesiguranŃă, în relaŃiile cu element de extraneitate, întrucât
soluŃiile concrete depind de poziŃia dreptului străin.
În pofida unei accentuate opoziŃii, retrimitere a fost susŃinută de unii autori.
Principalele argumente invocate în favoarea retrimiterii constau în următoarele:
- trimiterea la legea străină trebuie înŃeleasă la ansamblul dreptului străin,
inclusiv la normele de drept internaŃional privat, datorită legăturii indivizibile
care există între normele materiale şi cele conflictuale;
- legea la care se face trimiterea, nu poate fi aplicată în situaŃia în care se declară
necompetentă, întrucât s-ar aduce atingere suveranităŃii statului străin;
- eficienŃa unei hotărâri juecătoreşti se asigură prin neaplicarea legii materiale
străine, care a refuzat competenŃa oferită, adică instanŃa trebuie să judece ca în
Ńara în care se va cere exequatur-ul;
- norma conflictuală a forului are o competenŃă subsidiară în cazul în care lege
străină se declară necompetentă, configurând existenŃa unei comunităŃi de
vederi cu norma conflictuală străină;
- între sistemele de drept în prezenŃă se realizează o coordonare, care permite
evitarea situaŃiilor conflictuale.
În dreptul englez, retrimitere este justificată prin teoria tribunalului străin –
foreign court theory. InstanŃa sesizată trebuie să procedeze la fel ca instanŃa din Ńara
străină, la legea căreia face trimitere norma conflictuală a forului. Aplicarea de către
instanŃa forului a propriei legi materiale este determinată de trimiterea normei
conflictuale străine şi nu de acceptarea retrimiterii. Cu toate că elementele circuitului
sunt inversate, plecându-se de la legea străină şi nu de la legea forului, se ajunge la
aceeaşi soluŃie. Teoria tribunalului străin se aplică în domeniile statutului personal şi
actelor din cauză de moarte privind dreptul de proprietate.
37
CAPITOLUL VIII
1. NoŃiune, condiŃii
Ordinea publică în dreptul internaŃional privat reprezintă un mijloc
excepŃional prin care se înlătură aplicarea legii străine când este contrară principiilor
fundamentale ale legislaŃiei forului.
Ordinea publică reprezintă ansamblul normelor juridice şi al principiilor
generale ale dreptului care consacră o anumită orânduire. DispoziŃiile referitoare la
ordinea politică, economică şi socială au un caracter imperativ.
Ordinea publică poate fi invocată dacă sunt îndeplinite cumulativ două
condiŃii. Potrivit primei condiŃii, legea străină trebuie să fie competentă a reglementa
raportul cu element de extraneitate. CompetenŃa legii străine este atribuită de normele
conflictuale ale forului. Conform celei de a doua condiŃii, legea străină aplicabilă
trebuie să fie contrară principiilor fundamentale ale dreptului instanŃei. Înlăturarea
legii străine se produce numai atunci când deosebirile dintre reglementările în
prezenŃă sunt esenŃiale.
NoŃiunile de ordine publică în dreptul intern şi în dreptul internaŃional privat
urmăresc acelaşi scop, protejarea intereselor fundamentale ale statului.
În primul rând, cele două noŃiuni au funcŃii deosebite. Ordinea publică din
dreptul intern prevede limitele libertăŃii de voinŃă a părŃilor. În dreptul internaŃional
privat, conceptul de ordine publică determină limitele aplicării legii străine.
În al doilea rând fiecare naŃiune are o sferă de aplicare proprie. Normele de
ordine publică din dreptul intern nu au, în totalitatea lor, acelaşi caracter în dreptul
internaŃional privat. De exemplu, în dreptul intern, dispoziŃiile care prevăd că actul
juridic al căsătoriei are un caracter civil sunt de ordine publică. Dreptul internaŃional
privat admite însă aplicarea unei legi străine competente, care ar conŃine alte
prevederi în materia încheierii căsătoriei, fără a se opune ordinea publică. Pe de altă
parte, normele de ordine publică în dreptul internaŃional privat îşi păstrează caracterul
imperativ şi în dreptul intern.
Unii autori susŃin că ordinea publică este o categorie de legi care nu admite
aplicarea legilor străine corespunzătoare. Într-o încercare de enumerare, legile în
domeniul constituŃional, administrativ, penal, fiscal, financiar, precum şi cele conexe
cu ele, ar fi de ordine publică.
Majoritatea autorilor consideră că ordinea publică este un mijloc specific şi
necesar în soluŃionarea conflictelor de legi. Ordinea publică intervine când legea străină
este aplicabilă unui raport cu element de extraneitate. Legea străină competentă poate fi
contrară ori în concordanŃă cu principiile fundamentale ale sistemului de drept al
instanŃei. Invocarea ordinii publice depinde de legea locală, precum şi de conŃinutul
legii străine desemnată competentă. Normele conflictuale nu pot indica împrejurările în
care legea străină va fi contrară legii forului. Ordinea publică în dreptul internaŃional
privat constituie o excepŃie de la aplicarea legii străine.
38
2. Caracterele ordinii publice
Caracterele esenŃiale ale ordinii publice sunt configurate de modul în care
acŃionează în dreptul internaŃional privat.
Ordinea publică este un corectiv, un mijloc prin care se limitează aplicarea
legii străine în raporturile cu element de extraneitate. În fiecare împrejurare concretă,
autoritatea locală va aprecia măsura în care legea străină contravine principiilor
fundamentale ale propriului sistem de drept.
Ordinea publică este variabilă în spaŃiu, deoarece conŃinutul ei diferă de la un
sistem de drept la altul. În unele state, o instituŃie juridică poate să nu fie admisă ori să
fie permisă în condiŃii restrictive, determinând un anumit conŃinut al ordinii publice.
Ordinea publică este variabilă în timp, întrucât conŃinutul ei se poate
modifica în cadrul aceluiaşi sistem de drept. Modificarea se produce prin schimbarea
concepŃiei legislative într-un anumit domeniu.
Ordinea publică este actuală, pentru că se Ńine seama de modificările care pot
surveni în conŃinutul ei concret. Astfel, modificarea uneia din legile în prezenŃă se
poate produce în intervalul cuprins între crearea raportului juridic şi un eventual
litigiu. ConŃinutul concret al ordinii publice va fi determinat în funcŃie de momentul
soluŃionării şi nu al naşterii raportului juridic.
FRAUDA LA LEGE
43
CAPITOLUL X
1. NoŃiune, evoluŃie
Conflictele de legi în timp şi spaŃiu se produc între legea după care dreptul s-
a constituit şi legea unde urmează a fi invocat. Conflictul de legi în timp şi spaŃiu mai
poartă denumirea de teoria recunoaşterii drepturilor dobândite sau teoria efectelor
extrateritoriale ale drepturilor câştigate. Legea română consacră în art. 9, formularea
de respectare a drepturilor câştigate în Ńară străină.
Formularea generală a teoriei recunoaşterii drepturilor câştigate a fost
preconizată de Antoine Pillet. Potrivit concepŃiei sale, ştiinŃa dreptului internaŃional
privat studiază condiŃia juridică a străinilor, conflictele de legi şi drepturile câştigate.
Teoria lui Pillet a fost criticată de Pierre Arminjon, care a demonstrat că drepturile
câştigate reprezintă doar o formă a conflictelor de legi.
Cu excepŃiile de rigoare, conflictele de legi în timp şi spaŃiu se soluŃionează
după regulile stabilite pentru conflictele de legi în spaŃiu. Recunoaşterea unui raport
format în străinătate se explică prin faptul că după dreptul conflictual al Ńării forului,
legea străină este singura competentă în cauză.
Problemele conflictuale pot interveni în momentul constituirii sau existenŃei
unei situaŃii juridice. DiferenŃa dintre cele două forme ale conflictelor de legi se
concretizează sub mai multe aspecte. În primul rând, noŃiunea de lege teritorială în
conflictele de legi în spaŃiu nu prezintă aceeaşi semnificaŃie în conflictele de legi în
timp şi spaŃiu. Legile care sunt teritoriale în conflictele de legi în spaŃiu devin
extrateritoriale în conflictele de legi în timp şi spaŃiu. În al doilea rând, ordinea
publică în conflictele de legi în spaŃiu intervine diferit faŃă de conflictele de legi în
timp şi spaŃiu. Invocarea ordinii publice este frecventă în conflictele de legi în spaŃiu,
deoarece dreptul se constituie în Ńara forului şi competentă este legea străină. În al
treilea rând, soluŃiile date în conflictele de legi în spaŃiu sunt deosebite de cele din
conflictele de legi în timp şi spaŃiu. Legea străină se aplică destul de rar în conflictele
de legi în spaŃiu.
La rândul lor, conflictele de legi în timp şi spaŃiu prezintă mai multe forme.
Ele privesc drepturile câştigate, conflictele mobile şi conflictele decurgând din
succesiunea statelor.
3. Conflictele mobile
Prin conflict mobil se înŃelege că o soluŃie juridică este supusă în mod
succesiv, prin schimbarea punctelor de legătură, incidenŃei unor sisteme de drept
diferite. În primul rând, cele două legi în concurs sunt în vigoare, dar se aplică
succesiv. În al doilea rând, situaŃia juridică, în urma deplasării elementului de
legătură, trece sub imperiul unei legi din alt stat.
În conflictele mobile se produce, prin acordul părŃilor, o schimbare a
punctului de legătură. Modificarea intervenită se răsfrânge asupra legii aplicabile şi
nu a normei conflictuale. Conflictele mobile privesc următoarele domenii: statutul
personal, statutul real, repturile creditorului prin schimbarea domiciliului debitorului
în străinătate, forma testamentului, apartenenŃa persoanei juridice prin schimbarea
sediului social. În mod obişnuit, conflictele mobile intervin în problemele raporturilor
de familie, bunurilor mobile şi societăŃilor comerciale.
48
CAPITOLUL XI
50
- -cetăŃenii străini beneficiază în faŃa instanŃelor române, în procesele privind
raporturile de drept internaŃional privat, de scutiri sau reduceri de taxe şi alte
cheltuieli de procedură, precum şi de asistenŃă juridică gratuită, în aceeaşi
măsură şi în aceleaşi condiŃii ca şi cetăŃenii români, sub condiŃia reciprocităŃii
cu statul de cetăŃenie sau de domiciliu al solicitanŃilor (art. 163, alin. 2);
- sub aceeaşi condiŃie a reciprocităŃii, reclamantul de cetăŃenie străină nu poate
fi obligat să depună cauŃiune ori vreo altă garanŃie, pentru motivul că este
străin sau că are domiciliul ori sediul în România (art. 163, alin. 3);
- persoanele juridice străine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în
România, pe baza aprobării prealabile a guvernului, prin hotărâre
judecătorească, sub condiŃia reciprocităŃii, dacă sunt valabil constituite în
statul a cărei naŃionalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmăresc nu
contravin ordinii sociale şi economice din România (art. 43, alin. 2);
- scutirea de supralegalizare a actelor oficiale întocmite sau legalizate de către o
autoritate străină este permisă în temeiul legii, al unei înŃelegeri internaŃionale
la care este parte România sau pe bază de reciprocitate (art. 162, alin. 3);
- hotărârile judecătoreşti străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia
de puterea lucrului judecat, dacă, alături de alte condiŃii, îndeplinite cumulativ,
există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi
statul instanŃei care a pronunŃat hotărârea (art. 167, alin. 1, lit. c).
Reciprocitatea poate fi legislativă, diplomatică şi de fapt. În cazul în care
pentru aplicarea legii străine se cere condiŃia reciprocităŃii de fapt, îndeplinirea ei este
prezumată până la dovada contrară.
52
În funcŃie de natura sursei de informare, mijloacele de probă ale legii străine
sunt directe şi indirecte. Pentru cunoaşterea legii străine, instanŃa judecătorească se va
informa prin mijloace directe, recurgând la culegeri şi jurisprudenŃă. Tot instanŃa
poate utiliza şi surse indirecte, apelând la atestări date de organele competente ale
statului a cărui lege se aplică, misiunea diplomatică a statului străin ori notarii publici
din statul respectiv, certificate de cutumă elaborate de specialişti în materie sau
expertize. Sarcina probei este împărŃită între judecător şi părŃi.
În situaŃia în care intervin unele dificultăŃi, instanŃa judecătorească poate cere
informaŃii asupra legii străine. În acest scop, instanŃa judecătorească trebuie să solicite
sprijinul Ministerului JustiŃiei care, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, va lua
legătura cu autorităŃile statului străin sau reprezentanŃa diplomatică a acelui stat în România.
ObŃinerea informaŃiilor este facilitată şi de prevederile unor convenŃii
internaŃionale, la care este parte şi Ńara noastră. Astfel, statele membre ale Consiliului
Europei au ratificat ConvenŃia europeană în domeniul informaŃiei asupra dreptului
străin, semnată la Londra la 7 iunie 1968 şi Protocolul adiŃional la convenŃie, semnat
la Strasbourg la 15 martie 1978. Prin Hotărârea Guvernului nr. 153 din 7 martie 1991,
România a aderat la ConvenŃia europeană şi Protocolul adiŃional.
Cererea de informaŃii trebuie să emane, întotdeauna, de la o autoritate
judiciară şi poate fi făcută numai atunci când un proces a fost deja pornit. Statul
solicitat poate refuza să dea curs cererii de informaŃii, atunci când interesele sale sunt
afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau atunci când consideră că
răspunsul ar fi de natură să aducă atingere suveranităŃii sau securităŃii sale.
55
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL I
1. NoŃiune, izvoare
Prin străin se înŃelege orice persoană ce nu are cetăŃenia statului pe teritoriul
căruia se găseşte. NoŃiunea de străin se raportează întotdeauna la un stat faŃă de care
un neresortisant solicită folosinŃa unui drept.
În concepŃia legislaŃiei noastre, străinul este persoana care nu are cetăŃenia
română, fie că are o cetăŃenie străină, fie că nu are nici o cetăŃenie.
Prin condiŃia juridică a străinului se înŃelege totalitatea drepturilor şi
obligaŃiilor pe care acesta le are într-un anumit stat.
Regimul străinilor în România este reglementat de OrdonanŃa de urgenŃă nr.
194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România modificată prin
Legea nr. 357 din 11 iulie 2003 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă nr. 194 din
2002 privind regimul străinilor în România. Fără a constitui propriu-zis un cod,
Legea formează un cadru juridic util, care instituie o concepŃie unitară, precizând
drepturile şi obligaŃiile ce revin străinilor. Prevederile textelor legale se referă la
regimul administrativ al străinilor, posibilitatea angajării în muncă şi răspunderea lor
disciplinară, materială, civilă, contravenŃională sau penală.
În materia regimului străinilor, actele normative interne se întregesc cu
reglementările internaŃionale. Prin corelarea lor, se asigură respectarea angaja-
mentelor internaŃionale asumate de Ńara noastră.
56
căruia se găseşte străinul va determina regimul său juridic. ConŃinutul capacităŃii de
folosinŃă a străinului se stabileşte de statul unde se află şi nu de statul de care aparŃine.
59
CAPITOLUL II
CAPITOLUL III
62
STAREA ŞI CAPACITATEA PERSOANELOR ÎN
DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT
1. Starea persoanelor
În confomitate cu dispoziŃiile art. 11 al Legii nr. 105 din 1992 starea,
capacitatea şi relaŃiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa
naŃionala, afară numai dacă, prin dispoziŃii speciale, nu se prevede altfel. Prin lege
naŃională, Legea română de drept internaŃional privat înŃelege legea statului a cărui
cetăŃenie o are persoana în cauză.
În cuprinsul acestei secŃiuni se va face referire la înregistrare actelor de stare
civilă. În conformitate cu art. 13 din Legea nr. 119 din 1996 cu privire la actele de
stare civilă, dovada se realizează cu actele întocmite în registrele de stare civilă,
precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
În temeiul dispoziŃiilor art. 4 al Legii nr. 119 din 1996 cetăŃenii străini care
au domiciliul sau se află temporar în România pot cere înregistrarea actelor şi faptelor
de stare civilă în aceleaşi condiŃii ca şi cetăŃenii români. Persoanele fără cetăŃenie,
adică apatrizii, sunt obligate să solicite înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă
la serviciile publice comunitare locale de evidenŃă a persoanelor competente. De
asemenea, cetăŃenii străini pot cere, iar persoanele fără cetăŃenie sunt obligate să
solicite înscrierea de menŃiuni pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare
civilă române. Dacă un cetatean străin s-a căsătorit sau a decedat pe teritoriul
României, ofiŃerul de stare civila care a întocmit actul va trimite, în termen de 5 zile
de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerului
AdministraŃiei şi Internelor, care îl va transmite misiunii diplomatice sau oficiului
consular al Ńării respective acreditate în România, potrivit obligaŃiilor izvorâte din
tratate, acorduri sau convenŃii la care România este parte sau pe baza de reciprocitate.
Legea reglementează şi situaŃiile speciale referitoare la naşterea sau
încheierea unei căsătorii pe o navă sau aeronavă. Astfel, art. 8 prevede că dacă
naşterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau aeronavă, ori într-un alt mijloc de
transport în timpul călătoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă
se face la serviciul public comunitar local de evidenŃa persoanelor al locului de
coborâre sau de debarcare. În cazul în care naşterea, căsătoria sau decesul are loc pe o
navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se
înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei.
Un regim deosebit îl prezintă căsătoriile încheiate pe o navă, deoarece
comandantul navei poate încheia căsătorii numai între persoane de cetăŃenie română.
Dacă naşterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în
afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei în
carnetul de drum (art. 8, al. 4 din Legea nr. 119 din 1996 ).
Comandantul navei sau al aeronavei eliberează persoanelor îndreptăŃite o
dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în Ńară înaintează prin căpitănia
portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau
de pe carnetul de drum, la serviciul public comunitar local de evidenŃa persoanelor al
63
sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă. (art. 8, al.
6 din Legea nr. 119 din 1996).
În conformitate cu dispoziŃiile art. 42 din Legea nr. 119 din 1996 întocmirea
actelor de stare civilă privind pe cetăŃenii români aflaŃi în străinătate se face la
misiunile diplomatice, la oficiile consulare de cariera ale României sau la autorităŃile
locale competente. CetăŃenii români aflaŃi în străinatate pot solicita înscrierea în
registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de
carieră ale României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităŃile străine,
care îi priveşte, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost
făcută în prealabil la autoritatea din statul în care aceştia se află; înscrierea se face cu
aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora
se motivează.
Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României
încheie căsătorii între cetăŃeni români sau dacă unul dintre viitorii soŃi este cetăŃean
român, dacă aceasta este în concordanŃă cu legislaŃia Ńării în care sunt acreditaŃi (art.
43, al. 1 din Legea nr. 119 din 1996). Misiunile diplomatice şi oficiile consulare de
carieră ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, actele din primul
exemplar al registrelor de stare civilă, pe măsura completării lor, la serviciul public
comunitar local de evidenŃa persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti,
împreună cu documentele primare pe baza cărora s-a întocmit actul. Al doilea
exemplar al actelor din registrele de stare civilă va fi trimis, în termen de 30 de zile de
la data când toate actele au fost completate, la serviciul public comunitar local de
evidenŃa persoanelor al municipiului Bucureşti (art. 43, al. 2).
De asemenea, actele de stare civilă ale cetăŃenilor români, întocmite la
autorităŃile străine, au putere doveditoare în Ńăra numai dacă sunt înscrise sau
transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea actelor de stare civilă şi
înscrierea menŃiunilor primite din străinătate se efectuează cu aprobarea Ministerului
AdministraŃiei si Internelor. CetăŃeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de
la întoarcerea în Ńară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului
de stare civilă, să ceara transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de
evidenŃa persoanelor în a cărui raza administrativ-teritoriala are domiciliul.
CAPITOLUL IV
65
BUNURILE ÎN DREPTUL INTERNłIONAL PRIVAT
66
Legea care reglementează regimul juridic al mijlocului de transport se aplică
în temeiul art. 56 din Legea nr.105 din 1992 asupra:
a. bunurilor aflate în mod durabil la bord, formându-i dotarea tehnică;
b. creanŃelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenŃa tehnică,
întreŃinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.
Navele şi aeronavele sunt guvernate de legea pavilionului, care reprezintă
legea statului în care este înmatriculată nava sau aeronava respectivă. De asemenea,
această lege se aplică faptelor şi actelor juridice intervenite la bord, dacă, în
conformitate cu natura lor, acestea sunt supuse legii locului unde au survenit (art. 139
din Legea nr.105 din 1992). În porturi şi aeroporturi se aplică legea locală.
În conformitate cu art. 140 aria de reglementare a legii pavilionului este
extinsă în ceea ce priveşte:
puterile, competenŃele şi obligaŃiile comandantului navei sau aeronavei;
contractul de angajare a personalului navigant, dacă părŃile nu au ales o altă
lege;
răspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru
faptele şi actele comandantului şi echipajului;
drepturile reale şi de garanŃie asupra navei sau aeronavei, precum şi formele
de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit şi se
sting asemenea drepturi.
A treia categorie de bunuri exceptate de la regula lex rei sitae sunt bunurile
aparŃinând unui stat străin. În temeiul imunităŃii statului şi a bunurilor acestuia se
consideră că bunurile statului străin nu vor putea fi guvernate de legislaŃia unui alt
stat.
3. Bunuri incorporale
3.1. Titlurile de valoare
SocietăŃile de capitaluri emit titluri de valoare sau valori mobiliare sub forma
acŃiunilor şi obligaŃiunilor.
AcŃiunile şi obligaŃiunile emise de societăŃile pe acŃiuni şi societăŃile în
comandită pe acŃiuni sunt supuse legii aplicabile statutului organic al persoanei
juridice emitente (art. 57). Această lege reglementează acŃiunile şi obligaŃiunile unei
societăŃi de capitaluri, indiferent categoria în care sunt încadrate.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 58, condiŃiile şi efectele transmiterii unui
titlu de valoare sunt supuse:
a. legii aplicabile statului organic al persoanei juridice emitente, cât priveşte
titlul nominativ;
b. legii locului de plată a titlului la ordin;
c. legii locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în
raporturile dintre posesorii succesivi, precum şi dintre aceştia şi terŃele
persoane.
Legea arătată expres în cuprinsul titlului de valoare stabileşte dacă acesta
întruneşte condiŃiile spre a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică. În
lipsa unei asemenea precizări, natura titlului se determină potrivit legii statului în care
67
îşi are sediul întreprinderea emitentă. Dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se
aplică, în calitatea sa de bun mobil, cârmuieşte drepturile reale referitoare la marfa pe
care o specifică (art. 59).
CAPITOLUL V
68
FORMA ACTELOR JURIDICE
69
În conformitate cu art. 71 al Legii nr. 105 din 1992 dispune posibilitatea de
alegre a părŃilor referitoare la una din următoarele legi:
a. legea locului unde a fost întocmit;
b. legea naŃională sau legea domiciliului persoanei care l-a consimŃit;
c. legea aplicabilă potrivit dreptului internaŃional privat al autorităŃii care
examinează validitatea actului juridic.
Angajamentul asumat în materie de cambie, bilet de ordine sau cec este supus
condiŃiilor de formă ale legii statului unde angajamentul a fost subscris. În materie de
cec, îndeplinirea condiŃiilor de formă prevăzute de legea locului plăŃii este suficientă
(art. 128).
Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi puterea doveditoare a
înscrisului care îl constată sunt cele prevăzute de legea locului încheierii actului
juridic sau de legea aleasă de părŃi, dacă ele aveau dreptul să o aleagă. Proba faptelor
se face potrivit legii locului unde ele s-au produs. Cu toate acestea, va fi aplicabilă
legea română, dacă aceasta admite şi alte mijloace de probă decât cele prevăzute de
legile arătate anterior. Legea română este aplicabilă şi în cazul în care ea îngăduie
proba cu martori şi cu prezumŃii ale instanŃei, chiar dacă aceste mijloace de probă nu
sunt admisibile potrivit legii străine (art. 161 al Legii nr. 105 din 1992).
CAPITOLUL VI
70
CONTRACTELE
71
consecinŃele neexecutării totale sau parŃiale a acestor obligaŃii, precum
şi evaluarea prejudiciului pe care l-a cauzat;
modului de stingere a obligaŃiilor izvorâte din contract;
cauzelor de nulitate a contractului şi consecinŃelor acesteia.
De asemenea, modul de executare a obligaŃiilor izvorâte din contract trebuie
să se conformeze legii locului de executare. Creditorul este obligat să respecte această
lege în luarea măsurilor destinate, potrivit contractului, să preîntâmpine sau să
remedieze neexecutarea ori să-i restrângă efectele prejudiciabile (art. 80).
4. Contractul de intermediere
Contractul de intermediere este guvernat de legea stabilită de părŃi în temeiul
autonomiei de voinŃă, dar în cazul în care părŃile nu au convenit legea aplicabilă, se
vor lua în considerare prevederile legii statului în care intermediarul exercită
împuternicirea. În cazul în care acesta exercită, cu titlu profesional, funcŃia de
intermediar sau agent, se aplică legea sediului său profesional.
În temeiul dispoziŃiilor art. 94, legea aplicabilă contractului de intermediere
guvernează următoarele aspecte:
existenŃa, întinderea, modificarea şi încetarea puterilor intermediarului;
consecinŃele depăşirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive;
facultatea intermediarului de a delega, în totul sau în parte, puterile şi de a
desemna un intermediar adiŃional sau substituit;
posibilitatea ca intermediarul să încheie un contract pentru reprezentat, când
există riscul unui conflict de interese între el şi reprezentat;
clauza de neconcurenŃă;
cazurile de prejudicii care urmează să fie reparate.
În ceea ce priveşte raporturile dintre persoana reprezentată şi terŃ, acestea vor
fi supuse, dacă părŃile nu au convenit explicit altfel, legii unde se află sediul
profesional al intermediarului (art. 95, alin. 1). În lipsa unui asemenea sediu, în
temeiul art. 95, alin. 2, se va aplica legea statului unde a acŃionat intermediarul, dacă
pe teritoriul respectiv se află:
a. sediul, domiciliul sau reşedinŃa persoanei reprezentate; sau
b. sediul, domiciliul sau reşedinŃa terŃului; sau
c. sediul bursei, târgului sau locului unde s-a organizat o licitaŃie la care a
participat intermediarul spre a îndeplini împuternicirea.
Legea arătată de art.95 stabileşte îndeosebi efectele actelor pe care
intermediarul le-a încheiat în exerciŃiul real sau pretins al împuternicirii.
Intermediarul care a comunicat cu terŃul dintr-un stat în altul, prin scrisori,
telegrame, telex sau prin alte mijloace de telecomunicaŃie, este socotit că a acŃionat de
la sediul său profesional ori, în lipsă de la domiciliul sau reşedinŃa sa (art. 98). De
asemenea, în situaŃia în care reprezentantul, intermediarul sau terŃul are mai multe
73
sedii profesionale în state diferite, se Ńine seama de cel care reprezintă legătura cea
mai strânsă cu actul îndeplinit de intermediar (art. 99).
Reprezentarea ce are ca obiect acte de administrare sau de dispoziŃie
referitoare la un imobil este supusă legii situaŃiei bunului.
5. Contractul de muncă
La contractul de muncă, părŃile contractante au posibilitatea de a stabili legea
aplicabilă numai dacă aceasta nu aduce restrângeri ocrotirii pe care o asigură
salariatului dispoziŃiile imperative ale legii aplicabile în lipsa unei atare alegeri (art.
101).
Contractul de muncă este supus, dacă părŃile nu au convenit altfel, în temeiul
dispoziŃiilor art. 102, legii statului pe al cărui teritoriu:
a. salariatul îşi îndeplineşte în mod obişnuit munca, în temeiul contractului,
chiar dacă este temporar detaşat într-un alt stat;
b. se află sediul întreprinderii care a angajat salariatul dacă acesta îşi
îndeplineşte munca, prin natura funcŃiei sale, în mai multe state; în cazul în
care totuşi există legături mai puternice ale contractului de muncă cu un alt
stat, devine aplicabilă legea acestuia.
74
CAPITOLUL VII
FAMILIA
75
în străinătate cu încălcarea condiŃiilor de formă poate fi admisă în România numai
dacă sancŃiunea nulităŃii este prevăzută şi în legea română (art. 24).
Deşi legea română nu reglementează instituŃia separaŃiei de corp, Legea
română de drept internaŃional privat prevede, în art. 23, că în cazul în care soŃii sunt în
drept să ceară separaŃia de corp, condiŃiile acesteia sunt supuse legii prevăzute de art.
20, care se aplică în mod corespunzător.
3. AdopŃia
CondiŃiile de fond cerute pentru încheierea adopŃiei sunt stabilite de legea
naŃională a adoptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat. Aceştia trebuie să
îndeplinească şi condiŃiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre
cele doua legi naŃionale arătate. CondiŃiile de fond cerute soŃilor care adoptă
împreună sunt cele stabilite de legea care cârmuieşte, potrivit art. 20, efectele
căsătoriei lor. Aceeaşi lege se aplică şi dacă unul dintre soŃi adoptă copilul celuilalt
(art. 30).
În ceea ce priveşte condiŃiile de formă ale adopŃiei, acestea trebuie să fie
îndeplinite în conformitate cu legea statului în care se încheie adopŃia.
Legea română de drept internaŃional privat prevede că efectele adopŃiei,
precum şi relaŃiile dintre adoptator şi adoptat sunt cârmuite de legea naŃională a
adoptatorului, iar în cazul adopŃiei consimŃite de soŃi este aplicabilă legea prevăzută
de art. 20. Aceeaşi lege cârmuieşte şi desfacerea adopŃiei.
Nulitatea adopŃiei este supusă, pentru condiŃiile de fond, legilor prevăzute la
art. 30, iar pentru nerespectarea condiŃiilor de formă, legii prevăzute la art. 32.
77
CAPITOLUL VIII
Legea 105 din 1992 prin dispoziŃiile art. 66 face o distincŃie în funcŃie de
obiectul moştenirii.
Dacă moştenirea are ca obiect bunuri mobile, va fi supusă legii naŃionale pe
care persoana decedată o avea la data morŃii, indiferent de locul în care sunt situate
respectivele bunuri mobile.
În cazul în care moştenirea are ca obiect bunuri imobile şi fondul de comerŃ,
legea aplicabilă va fi legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.
În temeiul prevederilor art. 67, legea aplicabilă în domeniul succesiunii
reglementează în special următoarele aspecte:
a. momentul deschiderii moştenirii;
b. persoanele cu vocaŃie de a moşteni;
c. calităŃile cerute pentru a moşteni;
d. exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct;
e. condiŃiile şi efectele opŃiunii succesorale;
f. întinderea obligaŃiei moştenitorilor de a suporta pasivul;
g. drepturile statului asupra succesiunii vacante.
Testatorul poate supune transmiterea prin moştenire a bunurilor sale altei legi
decât cea arătată în art.66, fără a avea dreptul să înlăture dispoziŃiile ei imperative.
Astfel, dispoziŃiile art. 68 prevăd că întocmirea, modificarea sau revocarea
testamentului sunt socotite valabile dacă actul respectă condiŃiile de formă aplicabile,
fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului
testatorului, conform oricăreia dintre legile următoare:
a. legea naŃională a testatorului;
b. legea domiciliului acestuia;
c. legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;
d. legea situaŃiei imobilului ce formează obiectul testamentului;
e. legea instanŃei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a
bunurilor moştenite.
78
CAPITOLUL IX
82
un alt obiect, în cadrul căruia se ridică excepŃia puterii lucrului judecat, întemeiata pe
hotărârea străină.
Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se întocmeşte potrivit cerinŃelor
prevăzute de legea procedurală română şi va fi însoŃită de următoarele acte:
copia hotărârii străine;
dovada caracterului definitiv al acesteia;
copia dovezii de înmânare a citaŃiei şi actului de sesizare, comunicate părŃii care
a fost lipsă în instanŃa străină sau orice alt act oficial care să ateste că citaŃia
şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva
căreia s-a luat hotărârea;
orice alt act, de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplineşte
celelalte condiŃii prevăzute de art. 167.
Actele prevăzute în alin. 1 vor fi însoŃite de traduceri autorizate şi vor fi
supralegalizate, cu respectarea dispoziŃiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere în
cazul în care părŃile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru
conformitate.
De asemenea, cererea de recunoaştere a hotărârii străine se soluŃionează pe
cale principală prin hotărâre, iar pe cale incidentă prin încheiere interlocutorie.
Cererea poate fi soluŃionată fără citarea părŃilor dacă, din hotărârea străină, rezultă că
pârâtul a fost de acord cu admiterea acŃiunii.
Hotărârile străine, care nu sunt aduse la îndeplinire, de bunăvoie de către cei
obligaŃi a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza
încuviinŃării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul judeŃean în
circumscripŃia căruia urmeaza să se efectueze executarea. Hotărârile străine prin care
s-au luat măsuri asiguratorii şi cele date cu executarea provizorie nu pot fi puse în
executare pe teritoriul României.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 174 executarea hotărârii străine se
încuviinŃează cu respectarea condiŃiilor prevăzute de art. 167, cât şi a celor ce urmează:
hotărârea este executorie potrivit legii instanŃei care a pronunŃat-o;
dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române.
DispoziŃiile art. 168 si 169 sunt aplicabile în mod corespunzător şi cererii de
încuviinŃare a executării.
Cererea de încuviinŃare a executării, întocmită în condiŃiile prevăzute de art.
171, va fi însoŃită şi de dovada caracterului executor al hotărârii străine, eliberată de
instanŃa care a pronunŃat-o.
Cerearea de încuviinŃare a executării este guvernată de prevederile art. 176 şi
177 ale Legii nr. 105 din 1992. Cererea de încuviinŃare a executării se soluŃionează
prin hotărâre, după citarea părŃilor. În cazul în care hotărârea străină conŃine soluŃii
asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, încuviinŃarea poate fi
acordată separat. Pe baza hotărârii definitive de încuviinŃare a executării se emite
titlul executoriu, în condiŃiile legii române, menŃionându-se în titlu şi hotărârea de
încuviinŃare.
Hotărârea străină, dată de către o instanŃă competentă, are forŃă probantă în
faŃa instanŃelor române cu privire la situaŃiile de fapt pe care le constată (art. 178).
83
BIBLIOGRAFIE
84