SIMBOLISMUL EUROPEAN

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea ca

reactie impotriva romantismului si parnasianismului, constituind singurul caz de sincronism
intre manifestarea europeana si cea romaneasca. Precursor al simbolismului in Franta este
considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri “Les
Correspondences”(“Corespondente”) si “Les Fleurs du Mal”(Florile Raului). Numele
curentului a fost dat de Jean Moréas in articolul-manifest aparut in revista “Le Figaro” si
intitulat “Le Symbolisme”(1886)., in care sustine ideea ca simbolismul are meritul de a
reface sensibilitatea poziei, apeland la simbol, aluzie, sugestie, evanescenta. Exista o
corespondenta intre elementele din natura si starile lirice simboliste reprezenata printr-un
simbol sugestiv.( De exemplu, daca in planul exterior al naturii ploua, prin corespondenta,
ploaia este un simbol ce sugereaza lacrimile din sufletul sinelui liric).

Poetul francez Mallarme a definit rostul si rolul poeziei simboliste, care exclude exprimarea
directa a sentimentelor, trairilor, ideilor, promovand numai aluzia si sugestia ca unic procedeu
literar: “A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din bucuria poemului care e facuta
sa ghiceasca putin cate putin; a-l sugera, iata visul.”
Evanescenta (disparitie lenta, estompare treptata) este un procedeu simbolist, prin
care se reliefeaza starile dezolante, cu efect devastator asupra eului liric.

In Romania, simbolismul a apat sub auspiciile revistei “Literatorul” a lui Alexandru

Macedonski, care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent si mai putin ca poet
simbolist. Lucrarile lui Macedonski traseaza liniile directoare ale simbolismului si-l plaseaza
pe autorul lor in fruntea colii simboliste romanesti: “Despre logica poeziei”(1880), “Poezia
viitorului”, “Despre poezie”, “Simturile in poezie”. Inceputurile curentului au fost oarecum
obstructionate, mai intai pentru ca Maiorescu si junimistii au primit cu ostilitate moda
franceza “decadenta”, iar in al doilea rand fiindca noua estetica trebuia sa infrunte
inradacinata poezie traditionalista ( sustinuta ferm de poporanism si samanatorism). Un sprijin
consistent primeste curentul romanesc din partea lui Ovid Densusianu aflat la conducerea
revistei “Vieata noua”, advarata tribuna de promovare a simbolismului.

In articolul-manifest (1892) intitulat “Poezia viitorului”, Macedonski defineste simbolul ca

mod de exprimare “prin imagini spre a da nastere, cu ajutorul lor, ideii”, dar este mult mai
convingator in sustinerea simbolismului instrumentalist, marturisind ca muzicalitatea
sunetelor “î”, “u”, “ã” ii transmite stari de tristete si melancolie. Macedonski anticipeaza ca
“Poezia viitorului nu va fi decat muzica si imagine”, considerand ca “arta versurilor nu este
nici mai mult nici mai putin decat arta muzicii.”
Reprezentantii de seama ai curentului simbolist sunt:
Francezii Arthur Rimbaud
Paul Verlaine
Stphane mallarme
Jean Moreas
Belgienii Emile Verhaeren
M. Maeterlinck
Germanii Stefan George
Rainer Maria Rilke
Spaniolii Ruben Dario
Antonio Machando
Italanul D’Annunzio

Simbolismul s-a manifestat in literatura romana aproape sincronic cu cel francez, avandu-l
ca teoretician pe Alexandru Macedonski, conducator al revistei “Literatorul”. S-au impus
dupa anul 1900, prin poeti precum:
 Dimitrie Anghel
 Stefan Petica
 Ion Minulescu
 George bacovia
 D. Iacobescu
 Elena Farago
 Emil Isac

In manifestarea simbolismului autohton, exegetii au distins mai multe etape:

- 1880-1914 – perioada de inceputuri si incercari
- 1924 – 1920 – faza efervescentei creatoare, a poeziei simboliste reprezentative;
- dupa 1920 – prelungirea fortata a simbolismului care a evoluat fie spre
modernism, fie spre avangardism, poezia capatand valente sirituale superioare.

In perioada de glorie a simbolismului s-au afirmat formule artistice variate in cadrul

simbolismului romanesc (prof. Adrian Savoiu- revista Limba si Literatura Romana,
2003):
- simbolismul caligrafiat si muzical: Stefan Petica
- simbolismul ornamenal, cu reflexe parnasiene, cu un vers cizelat: Dimitrie Anghel
- simbolismul transei, al adancurilor: George Bacovia.
 Trasaturile simbolismului

Raportul dintre simbol(semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, asadar
sugestia este o maniera artistica obligatorie a creatiei simboliste.

Tema generala a poeziilor simboliste o constituie starea confuza si nevrotica a poetului

intr-o societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze
nivelul artei adevarate; alte teme si motive simboliste:

 orasul de provincie sufocant

 natura ca stare de spirit
 anotimpurile apocaliptice
 dezintegratoare de materie
 iubirea sacaitoare
 moartea ca proces de descompunere
 solitudinea dezolanta
 motivul apei ca substanta eroziva
 motivul instrumentelor muzicale
 motivul cromatic
 motivul olfactiv

Poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui
curent literar:
tristetea,
spleenul (dezgust fata de orice),
angoasa(stare de neliniste, agitatie interioara, adesea patologica),
oboseala psihica,
disperarea, apasarea sufleteasca,
nevroza,
spaima,
degradarea psihica,
dezolarea, toate fiind insa sugerate prin simboluri, fara a fi numite.
CROMATICA

Este fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol,

fie

Sugerata prin corespondente( ex. Simbolul plumb=cenusiu), toate simbolizand stari si

atitudini poetice.

OLFACTIVUL

Se manifesta prin mirosuri puternice, acestea fiind

exprimate direct prin simboluri(“e miros de cadavre, iubito”)
sau
sugerate(“stam singur langa mort”) si definesc stari interioare specifice atitudinii
simboliste.

VERSUL LIBER

Este o noutate prozodica, rima fiind considerata o simpla conventie, accentul punandu-se pe
forma si ritmul versului.

Refrenul accentueaza starea poetica, prin repetitia cromatica, olfactiva sau muzicala a
simbolurilor.
CORESPONDENTA (dintre cuvintele-simbol si elementele din natura)

Este principalul procedeu artistic de construire a poeziilor simboliste. Trasaturile obiectului

din natura sugereaza starile interioare ale eului liric simbolist, definind structura sa spirituala.
De exemplu: cuvantul-simbol PLUMB are drept corespondent in natura un metal greu, de
culoae cenusie, maleabil si cu o sonoritate surda( patru consoane si doar o vocala), care
simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca,
angoasa, labilitate psihica, nevroza provocata de monotonie, claustrare intr-un spatiu fara
solutii de evadare.

Preferinta pentru IMAGINI IMPRECISE, difuze, fara contur, predilectia pentru clarobscur
incurajeaza fantezia poetica, descatusarea de orice retineri sau eliberarea imaginatiei din
chingile sentimntalismului romantic.

MUZICALITATEA creatiei simboliste

Se contruieste fie prin prezenta instrumentelor muzicale, a orchestrelor sau simfoniilor cu

functie de sugestie (“ Deci, muzica inainte de toate”//”Deci, muzica mai mult, mereu” – Arta
poetica” de Paul Verlaine)
Fie
Prin muzicalitatea interioara a versurilor (“Arta versurilor e arta muzicii” – Al. Macedonski)
Fie
Prin verbe sau interjectii auditive, ca simboluri sugestive pentru starile interioare ale eului
liric.

SINESTEZIA ( corespondenta senzoriala)

Este un procedeu artistic care marcheaza asocierea concomitenta a mai multor perceptii
diferite ( sunet, culoare, parfum) si trezirea simultana a simturilor ( auditiv, vizual, olfaciv).
Cuvantul sinestezie provine din lb. greaa si inseamna “ simtire impreuna”, fiind sinonimic
altui concept simbolist, ‘corespondenta” si definit de poetul francez Charles Baudelaire in
sonetul omonim “Les Corespondences” prin versul “ Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si
raspund.”
SIMBOLUL

In mod obisnuit, se considera ca elementul esential al poeticii simboliste il reprezinta uilizarea

simbolului, termen care da si numele curentului.
Simbolul este un substituent; el inlocuieste expresia directa si mediaza cunoasterea pe calea
analogiei si conventiei.
Procedeu artistic care, in baza unor corespondente sau legaturi, inlocuieste si reprezinta
altceva decat elementul concret-real exprimat la prima vedere, simbolul este o “imagine
concreta”, avand o semnificatie proprie, pentru o realitate ascunsa, abstracta.
In liteatura, simbolul a existat in toate epocile, dar simbolismul se diferentiaza de alte curente
atat prin faptul ca da imaginilor poetice functii implicit, si nu explicit simbolica, cat si prin
faptul ca are multiple semnificatii in contextul poetic.

SUGESTIA

La baza tehnicii simboliste sta sugestia, calea poetica de realizare a simbolului si de exprimare
a corespondentelor/ a legaturilor ascunse dintre lucruri, a starilor vagi, nelamurite. In
conceptia simbolistilor, accesul la transcendent nu se produce direct, ci pe cai mediate, poezia
fiind un fel de instrument de investigatie subiectiva, unde sunetele, cuvintele, parfumurile au
misiunea de a releva misteriosul.
Tehnica sugestiei se opune enuntului explicit, rational, logic alcatuit. Ea conduce spre
o zona a vagului, a ambiguitatii, prin care se creeaza posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi
multiple ale textului. Poetii simbolisti mizeaza pe colaborarea cititorului. Simbolismul
asimileaza trasaturi ale picturii impresioniste(Monet, Degas, Renoir, Sisley): sugestia,
suprimarea contururilor, efectele de lumina si umbra, preferinta pentru nuanta – “Nuanta,
nicidecum Culoare “(Verlaine, Arta poetica).
Poetii simbolisti nu descriu, ci comunica senzatii( coloristice, muzicale, olfactive)
corespunzatoare unor stari sufletesti. De exemplu, poezia despre corabii, mari, insule, faruri
exprima aluziv, pe calea sugestiei, tentatia departarii si dorinta de evaziune.
In viziunea criticului Emil Alexandrescu, simbolismul cultiva urmatoarele specii literare:
- Rondelul(“Poema rondelurilor” – Al. Macedonski)
- Poemul epic(“Noaptea de decemvrie- Al. Macedonski)
- Pastelul (“Décor” – G. Bacovia)
- Idila (“Note de primavara” – G. Bacovia)
- Meditatia (“Lacustra” – G. Bacovia)
- Romanul (“Thalassa” – Al. Macedonski)

Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului,
pentru o receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.
 CORESPUNDERI
De Charles Baudelaire

“Natura e un templu ai carui stalpi traiesc

Si scot adesea tulburi cuvinte , ca- ntr-o ceata;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viata
Şi toate-l cercetează cu-n ochi prietenesc.

Ca nişte lungi ecouri unite-n depărtare

Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund.

Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,

Dulci ca un ton de flaut, verzi ca nişte câmpii,
Iar altele bogate, trufaşe, prihănite,

Purtând în ele avânturi de lucruri infinite,

Ca moscul, ambra, smirna, tămâia care cântă
Tot ce vrăjeşte mintea şi simţurile-ncântă.”
 ARTA POETICA
De Paul Verlaine
Deci, muzica intai de toate
Astfel, Imparele prefer,
Mai vagi, mai libere-n eter,
Fiind in tot, plutind in toate.

Alege vorbele ce-ti vin

Sa para scoasa din confuzii:
O, cantecele gri, iluzii
De Tulbure in Cristalin!

Sunt ochii splendizi dupa voaluri,

Zi ezitand in dupa-amiezi
Sunt astri-n azurii gramezi
Pe dulci, tomnatice fundaturi.

Nuanta eu ravnesc s-o caut,

Nuanta, nicidecum Culoare,
Nuanta doar-ingemanare
De vis cu vis, de corn cu flaut!

Alunga Poanta ce ucide

Si crudul Spirit, ras impur,
Ce lacrimi scot in ochi de-Azur
Si izul trivial de blide!".

Suceste gatul elocintei,

Si bine faci cand, cu putere,
Astampari Rima-n chingi severe,
Ea, sclava a nesocotintei…

Ah, Rima-numai chin si sila!

Ce surd copil ori negru drac
Scorni bijuteria-fleac
Ce suna gol si fals sub pila?

Deci, muzica mai mult, mereu,

Iar versul tau aripi inalte
Sa prinda nazuind spre alte
Iubiri si bolti de Empireu!

Sa fie buna aventura

Cand sufla zgribulitii nori
Prin minte si prin cimbrisori...
Tot restul e literatura."
 SIMBOLISMUL EUROPEAN

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea ca

reactie impotriva romantismului si parnasianismului, constituind singurul caz de sincronism
intre manifestarea europeana si cea romaneasca. Precursor al simbolismului in Franta este
considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri “Les
Correspondences”(“Corespondente”) si “Les Fleurs du Mal”(Florile Raului).

Simbolismul s-a manifestat in literatura romana aproape sincronic cu cel francez, avandu-l
ca teoretician pe Alexandru Macedonski, conducator al revistei “Literatorul”. S-au impus
dupa anul 1900, prin poeti precum:
 Dimitrie Anghel
 Stefan Petica
 Ion Minulescu
 George bacovia
 D. Iacobescu
 Elena Farago
 Emil Isac

TRASATURILE ESTETICII SIMBOLISTE

 Poezia pura
 Tehnica sugestiei
 Principiul “universalei analogii”;
 Simbolul
 Principiul corespondentelor;
 Sinestezia
 Muzicalitatea
 Versul liber
 Preferinta pentru anumite teme, motive
 Cromatica
 Olfactivul

Sugestii bibliografice:

Charles Baudelaire, „Florile Raului”

Arthur Rimbaud, „Scrieri Alese”
Paul Verlaine, „Poeme”
Stephane Mallarme, „Poeme”

Lidia Bote – „Antologia poeziei simboliste romanesti”. Este cea mai ampla
selectie de poezi simbolista aparuta pana azi.

Rodica Zafiu – „Poezia simbolista romaneasca”

Mircea Scarlat – „Istoria poeziei romanesti”