1.In cautareaunui model conceptual al tranzitiei in curente, generatii.
eneratii. Nici una din aceste unitati nu contemporane ea pierde achizitiile fericite,cele care
literaturePeriodizare unei literature nationale sau a
literaturii universale reprezinta o ordonare cronologica
in segmente de timp clar determinate, care inglobeaza
o serie de opera literare si un sir de autori. Deoarece
evolutia presupune trecerea de la o forma la alta,
necesitate a studierii fenomenului tranzitiei in
literature apare ca ceva inevitabil in cercetarile de
istoriografie literara.Comparatistul R. Mortier
considera ca notiunea de ‘’tranzitie’’ ,ca si cea de
‘’criza’’, ar putea fi aplicata tuturor epocilor sau
perioadelor din istoria literaturii, deoarece inceputul
tranzitiei la o alta epoca este aproape intotdeauna in
raport direct cu inceputul crizei etapei anterioare.
Fiecare generatie care incepe ceva nou se distanteaza
de valorile existente si, in acest sens, s-ar putea spune
ca literatura si arta se afla intr-o permanenta criza si
intr-o permanenta tranzitie.Cercetatoarea N.
Avtonomova evidentiaza doua modalitati de distantare
si de atitudine fata de cultura trecutului, fata de
traditie. Conform acestei conceptii, trecerea de la un
curent la altele se produce:-fie prin demontrarea,
recuperare si asimilarea unor elemente ale sistemului
literar existent, cu o vehiculare libera a elementelor
vechi in combinari noi; -fie printr-o ofensiva impotriva
sistemului literar existent, insotita de intentia de a-l
anulasi de a-l inlocui cu altul nou. N. Avtonomova
numeste primul tip de reactive fata de traditia existent
ca reactie de tip postmodernist, iar pe cel de-al doilea-
reactie de tip avangardist.Urmarind acesta succesiune
a curentelor literare si aceste doua tipuri de reactii, in
care accentul se pune pe aspectele tipologice ale
fenomenului literar, se poate observa ca reactia de tip
postmodernism apare ca un fenomen de natura
conservatoire, recuperatoare, iar cea de tip
avangardist-ca una de natura revolutionara,
anticipatore. In concluzie putem afirmacapeste o
reactie de tip avangardist, in a doua are loc
recuperarea unor elemente ale reactiei de tip
postmodernist, ceea ce demonstreaza ca in literatura,
casi in natura, in general, nimic nu dispare si nimic nu
apare intimplator, ci se prelucreaza si se transforma in
alte fenomene literare.
2.Puncte de vedere asupra fenomenelor literare de
tranzitie Fenomenele de tranzitie nu sunt amintite
decit in lucrarile dedicate problemelor de istorie
literara de catre unii cercetatori.Astfel,pentru ceea ce
Prospelov numeste « stadiu » in dezvoltarea
literaturii,Volkov propune conceptul de « sistem »
artistic »,ca forma istorica a dezvoltarii literare
,precizind ca intr’o epoca pot fi mai multe sisteme
inclusiv fenomene de tranzitie.Comparatistul
C.Guillen sublinia ca « sistemele literare evolueaza
intr’un mod specific ,ce se caracterizeaza prin
continuitatea unor componente si prin disparitia
altora,prin reinvierea unor posibiltati uitate sau prin
efectele intirziate ale altora ».Cercetatorul rus Volkov
considera ca problema trebuie analizata atent,intr’un
plan istoric si concret,in toate manifestarile.Cu alte
cuvinte,trebuie se vedem ce predomina : »’’legatura cu
traditiile spirituale ale epocii precedente sau vlastarii
timpului nou’’Problema nu este dintre cele usoare.Inca
in 1963 ,Wellek subliniaza ca aparitia unei perioade in
dezvoltarea literaturii trebuie sa fie dominata de un
sistem de un « sistem de norme literare »,a caror
« aparitie,desfashurare,diversificare,integrare si
disparitie »vor trebui trasate suficient de precis.O alta
abordare a evolutie literaturii si a epocilor literare
apartine cercetatorului spaniol Carlos Bousono,
considerind ca fiecare epoca se caracterizeaza printr’o
viziune proprie asupra lumii,numita
« cosmoviziune » .In centrul viziunii,ca un focar al
sistemului individualist care se acumuleaza pina cind
cantitatea trece in calitate si asigura saltul
calitativ.Dupa parerea lui,sistemul inseamna tirania
intregului, a totului,adica imposibilitatea separarii
elementelor sale :unde e unul,acolo e altul.Prin cele
expuse mai sus am adus doar citeva opinii privind
fenomenele literare de tranzitie.
3.Procesul literar si problema periodizarii
Fenomenele de tranzitie sunt strins legate de evolutia
literara, de periodizarea procesului literar,de
succesiunea epocilor, etapelor, curentelor. In tratatele
si cartile de teorie literara pot fi atestate citeva
fenomene de tranzitie :Manierismul, Neoclasicismul,
Preromantismul, Postmodernismul.In acest tip de
lucrari nu intilnim insa termenul de proces literar.In
stiinta literara occidentala se foloseste mai des
notiunea de istorie literara sau evolutie literara.Totusi
termeul de proces literar trebuie pastrat acoperind o
realitateobiectiva si fiind lipsit de unele conotatii pe
care le au notiunile de dezvoltare sau evolutie literara.
Literatura este conceputa ca o notiune pur teoretica
observata in mod direct deoarece pot fi observate doar
operele concrete. Literatura poate fi considerate ca
suprasistem in raport cu care etapele, perioadele
curentele apar in calitate de sisteme. Un subsistem
poate fi considerat atit un current literar cit si o
proprietate comuna a acestuia. In lingvistica sa propus
termenul sistemoid insa nu se poate spune cit e de
acceptabil in cercetarea literara. Termenul de proces
literar a fost mai utilizat de structuralism care lau
preluat de la formalismul rus. De obicei procesul
literar este prezentat ca o succesiune de unitati
cronologice : virste, epoci, secole, perioade, miscari,
corespunde unei periodizari adecvate procesului
literar, deoarece in cazul fiecaruia se poate aduce
argumente demonstrind inconsistenta. Periodizarea
literaturii a fost legata si subordonata periodizarii
istoriei social-politice, apoi sa observat ca formele
culturale nu coincid celor social politice. Istoria
literara atesta o utilizare neomogena a unitatilor de
periodizare. In diferite istorii literare putem intilni
divizari :-dupa virste, secole sau epoci : literatura
sec.lui Pericle ; lit. Evului Mediu ; lit.epocii
renasterii ; lit. sec. de Aur ; lit.sec. Luminilor ;
lit.sec.17,18,19,20.-dupa anumite evenimente
istorice :lit. Restauratiei ;lit.Rezistentei ;lit.Pasoptista.-
dupa principiul generational :lit.generatiei
pierdute ;lit.saizecista.-dupa curenta :
lit.clasicismului ;lit.barocului,lit.romantismului,lit.reali
smului,lit.modernismului.-dupa alte criterii : lit.
tinerilor suparati,lit.regionala, lit.absurdului,
lit.cavalereasca.Nici una din aceste criterii nu
corespunde realitatii literare sau artistice obiective,
pentru ca in fiecare perioada literatura e mult mai
variata,prezetind diverse trasaturi si particularitati ce
nu tin doar de un curent sau de o generatie. In cazul
oricarei periodizari in istoria literaturii va trebui sa tina
cont de istoria politica si sociala.
4.Evolutia literara si teoria polisistemelor
In ultimile decenii s-a pus tot mai insistent problema
conceperii ca sistem a lit.,a tuturor fenomeneor
lit.Aceasta tendinta releva din conceptia despre
evolutia literara,a lui Tinianov,dupa a carui parere
atit opera lit.cit si lit,in general trebuie concepute ca
sisteme,ale caror elemente constitutive sint correlate
reciproc si se afla intr-o anumita interctiune.Tinianov
numeste ,,functie constructiva’’ corelarea fiecarui
element al operei lit.ca system cu alte elemente ale
sistemului si prin urmare cu intregul system.Existenta
unui fapt lit.depinde in opinia lui Tinianov de calitatea
sa diferentiala adica de functia sa .Evolutia formei
determina schimbarea functiei dar si functia la rindul
ei isi cauta forma consttindu-se o interdependenta.
Dupa cum afirma Tinianov ‘’conceptul principal al
evolutiei lit.este cel al substituirii sistemelor.
Substituirea sistemelor se produce in urma schimbarii
sau a modificarii corelatiei dintre elementele
sistemului, a functiei constructive a acestora.Din
aceasta conceptie a lui Tinianov se revendica si teoria
polisistemelor,promovata de asa numitul Grup de
Cercetarea Culturii. ‘’ Functionalismul dinamic
‘’de la care porneste teoria polisistemelor vine ,dupa
cum afirma EVEN-ZOHAR intr-un numar
monographic al revistei ,,POETICS TODAY’’
Conform conceptiilor acestora lit.este un system,o
retea de relatii interdependente in care fiecare element
se defineste in raport cu functia sa pe care o
indeplineste.C onform functionalismului dynamic ce
sta la baza polisistemelor ,comentat pe larg de M.
IGLESIAS SANTOS structura sistemului este
eterogena la ea participind optiuni diferite astfel
asigurinduse ambele dimensiuni :cea sincronica sic ea
diacronica. Fenomenele lit.se pot deplasa de la centru
spre periferie si invers.Fiind vorba de un polisistem
,un element se poate deplasa de la periferia unui
system adiacent la periferia altui system,iar de acolo
spre centru.Cind un element periferic ajuge la centru el
se transforma intr-un element canonizat ,adica acceptat
official.Aceasta miscare intersistemica se numeste si
transfer. Pornind de la toria polisistemelor,Pageaux
considera ca polisistemele se compune din trei tipuri
de texte:texte lit.propriuzise,texte critice,si texte
potentiale sau ,,modele’’,iar LAMBERT propune sa
distingem intre trei date esentiale pt descrierea
sistemului lit.P sau productia de moment,T sau
Traditia,si I sau Importul. Notiunea de polisistem
presupune o serie de opozitii fundamentale cum ar fi
lit.primara si lit.secundara,lit.canonizata si
lit.necanonizara, lit.inalta si lit.de jos,lit.dependenta si
lit.emergenta,lit.scrisa si lit.orala,lit. si paraliteratura,
aceste opozitii explicind de asemenea principiile de
functionare a sistemului sau a polisistemului literar.
5.Tranzitia si “batalia”canonica Un current literar
nou sau un alt fenomen nou in literature apare initial
la periferia sistemului literar existent,avind un
caracter anticipator si statutul unui fenomen
necanonizat,dar care tinde treptat,in lupta cu
fenomenele literare canonizate,sa se apropie de
centru,sa-l ocupe,sa se canonizeze.Caracterul acestor
fenomene,care parasesc treptat central,miscindu-se
spre periferie ,este de natura recuperatoare si
conservatoire.C.Guillen mentiona ca,printre curentele
literare dintr-o anumita epoca,exista unele venind din
perioada anterioara,adica e vorba de cele
recuperatoare,in timp ce altele sint orientate spre
viitor,acestea fiind ,de fapt,cele cu caracter anticipator.
I.Lotman sustine ca evolutia faptelor de cultura
intruneste intr-un mod complicat procesele care se
repeat si pe cele ireversibile.El incearca sa largeasca si
sa revitalizeze conceptul evolutiei literare(dialectica
« centru »-« periferie ») propus de Tiniasov.Lotman
mentiona ca opera astfel conceputa sufera in procesul
de finisare mai multe schimbari sau corectari din
partea autorului,pentru a putea fi acceptata in
epoca. « Ea trece prin codurile launtrice ale artistului
si pierde ceea ce,din punctul lui de vedere este
accidental.Totodata subordonindu-se normelor
prevestesc viitoarele norme.pentru evolutia literara
priviata din acest punct de vedere,este important ca nu
numai la periferie iau nastere opere noi,ci si la
centru,generind consecinte asemanatoare. Ideea de
batalie canonica se infatiseaza ca o conceptualizare a
dinamicii evolutive,care caracterizeaza spatiul cultural
si pe care o tematizeaza si alte perechi terminologice,
precum trazitie-inovatie,avangarda-ariergarda sau
moda-demodare.Fraza lui I.Lefter ,careia autorul ii da
o aplicabilitate cit se poate de larga ,pina la extensia
maxima a « istoriei » : « cind canoanele ne
canonesc,prea tare,se nasc canonadele
anticanonice ! ».Cu alte cuvinte e vorba de o legitate
in istoria culturala si in istorie in general,deoarece
« ideea de « batalie canonica » ne ofera un model
explicativ cu  mare valoare de generalitate »ce poate
fi ilustrat prin exemple dintre cele mai diferite din
istoria succesiunii epocilor si a curentelor culturale,atit
la nivel local,cit si la nivel universal.Ca exemple ale
manifestarii acestei « batalii canonice » pot servi nu
numai cele din trecutul mai indepartat,dar si din istoria
noastra politica si culturala\recenta :postcomunismul si
postmodernismul in fostele tari socialiste.
6.Epoci de tranzitie in literaturaPutem afirma faptul
ca toate epocile pot fi considerate de tranzitie,deoarece
fiecare reprezinta o punte de la epoca anterioara spre
urmatoarea.Dar totusi in sensul in care il avem aici,pot
fi considerate in primul rind cele de cotitura,de mari
transformari in viata materiala si spiritual a societatii
umane.Epoca Renasterii poate fi considerata ca una
de tranzitie de la epoca medieval la cea moderna,de la
feudalism la capitalism,de la arta medieval la arta
timpurilor noi.Tocmai asa este prezntata epoca
Renasterii de catre N.Balasov intr-o comunicare de la
Congresul al VII-lea al A.I.L.C.,intitulata ,,Unitatea si
neomoginitatea Renasterii si topicurile tranzitiei’’.In
privinta denumirii de Renastere,sa emis si parerea ca
mai corecta ar fi cea de ,,Nastere’’,dupa cum sustine si
M.de Greve,deoarece interesul pentru antichitate nu
muris,ca sa renasca,deoarece ideile clasice au
continuat sa se manifeste. Termenul de ,,Renastere’’
pare a fi utilizat prima data de catre J.Michelet si
J.Burckhard pentru a denumi o miscare culturala.
Trasaturile distinctive ale culturii renascentiste
sunt:intoarcerea la valorile antichitatii clasice Greco-
latine,descoperirea omului si a universului,
individualismul si secularizarea,criza credintei si a
morale traditionale,o noua relatie economica intre
nobili si burghezi in cadrul unei vieti urbane.Noua
cultura se manifesta in:economie,relatii sociale,
politica,diplomatie,arta militara,medicina,
jurisprudenta si in domeniul stiintelor umaniste:
arte,filosofie,limba si literatura.Sub acest ultimo aspect
prin ,,Renastere’’’ se intelege o miscare de restaurare a
idealului educative al antichitatii clasice prin
cultivarea preocuparilor umanistice si abandonarea
scolasticii medievale.Epoca sau Secolul Luminilor
este deasemenea o epoca de tranzitie,dupa cum a
cautat sa demonstreze R.Mortier.In sec.XVIII-lea
scriitorul vrea sa schimbe ,sa modifice lumea,
moravurile, gindirea.Astfel iluministii pun accentual
mai mult pe continut decit pe forma,privilegiind
creatiile si operele de idei,ideologice,impiedicind
dezvoltarea creatiei de pura fictiune poetica.Putem
spune ca in Secolul Luminilor se schimba functia
scriitorului si a literaturii,apare o noua conceptie
despre arta in general-mai libera,mai sincera.Accentul
nu se mai pune pe reguli,ci pe originalitate,pe apologia
geniului,in numele adevarului,al libertatii,al naturii si
al sinceritatii.Secolul Luminilor pune bazele teoretice
necesare unei revolutii estetice,deschizind drumul unei
noi arte,unei noi literature,insa presiunea traditiilor
dogmatice,a regulilor ,a invatamintului si a
moravurilor era inca mare,ceea ce lea permis
iluministilor arareori sa treaca de la teorie la
speculatie-la practica.In Secolul Luminilor a existat o
pronuntata linie claicizanta,manifestata in diferite
forme in aproape toate literaturile europene si a
devenit cunoscuta mai ales cu numele de
,,neoclassicism’’un alt fenomen de tranzitie din
aceasta perioada.
7.Curente literare de tranzitie Manierismul-situatie
literaturii din a doua jumatate a secXVI si de la
inceputul secXVII este una dintre cele mai discutate,
aceasta perioada a pus o problema serioasa si
dificila :care sunt raporturile dintre Renastere
Manierism, Baroc si Clasicism si cum se poate trasa o
frontiera cit mai exacta intre ele-atit in plan cronologic
cit si tipologic.De acesta problema sau ocupat
numerosi istorici literari, insa fiecare cercetator
cautind sa stabilesca locul curentului pe care il studia,
uneori in detrimentul altora.Manierismul este un
termen introdus de Vasari, in Vietile sale, provine de
la cuvinrul italian « maniera » cu care erau desemnate
in Italia particularitatile artistice sau stilul unui artist
precum Michelangelo, devenit un punct de plecare pt
intreaga miscare manierista europeana. O versiune
franceza a acestui curent poate fi considerata scoala
din Fontainbleu si se caracterizeaza printr-o predilectie
pt figurile geometrice, cautarea unei atmosfere rare si
neobisnuite, in Spania acestei orientari manieriste ii
corespunde arta lui El Greco.Cind Renast, Manierism
sau Baroc sunt prezentate separat se pare ca nu exista
probleme, insa la prezentarea lor impreuna apar multe
intrebari-care e corelatia intre ele, unde trece granita
dintre ele, coincid sau se suprapun?Situatia se
complica si mau mult atunci cind e vorba de opere sau
de autori,care tre sa apartina unui curent sau altui.
Istoric vorbind manierism se situiaza intre jumet sec
16 si incep sec 17, iar barocul intre sfirs sec16 si incep
sec17.Probleme apar atunci cind incercam sa aflam in
ce raporturi se afla Manierism si Baroc, precum si
amindoua in raport cu Renast si cu Clasicism.1)Unii
cercetatori considera ca M este o ruptura cu Renast, ca
e vorba de paritia unui fenomen nou, 2)altii-ca e o
continuare a Reanast, o varianta tardiva, decadenta a
acesteea. In ceea ce priveste Barocul, acesta a aparut
ca ceva opus Renast, luind in consideratie faptul ca
Renast era interpretata ca ceva armonios, echilibrat,
rational,iar Barocul ca un fenomen opus, irational,
conflictual, haotic,instabil.Cercetarea atenta a operelor
si autorilor din perioada sec16 a aratat ca
particularitatile creatiilor din perioada respectiva erau
diferite de cela ale Barocului si Renasterii.Deci,
asemenea situatie a dictat necesitatea recurgerii la
notiunea de Manierism, pt a denumi opere si autori ce
nu puteau fi considerati ca apartinind Renasterii, dar
nici Barocului.Astfel s-a ajuns la afirmatia ca
Manierismul e/e o perioada sau un curent specific
autonom, intercalat pe raportul Renastere-Baroc.Insa
specialistii atit in Baroc cit si in Renastere au
reactionat prompt.Acestea au incercat sa accentuieze
trasaturile comune dintre Baroc-Renastere si operele
sau scriitorii declarati menieristi.Specialistii in Baroc
au lansat solutii de compromis prezentind
Manierismul ca pe o tendinta a Barocului, altii-ca pe o
faza precoce, timpurie a B.In ceea ce priveste
aparatorii Renasterii ei considerau ca manierism tre
inteles ca un fenomen ce se manifesta in cadrul
sistemului Renast.Astfel s-a ajuns la o alta problema-
manierism tre interpretat ca o varianta tirzie a Renast
sau ca o faza precoce a Baroc? Putem concide ca
Manierismul e/e un fenomen de tranzitie de la
Renasterea tardiva si, apartinindu-i, la Baroc, si nu
o periada autonoma, deoarece cind vorbim de o
perioada sau de o epoca aparte, intelegem ca in ea
exista niste trasaturi comune pentru toate domeniile
activitatii sociale si spirituale, pe cind manierism e/e
caracteristic doar unui grup, unei elite de intelectuali
din perioada tirzie a Renasterii.Acelasi lucru se
intimpla si atunci cind incercam sa facem distinctie
intre Baroc si Manierism, pt ca avem in vedere toate
elementele sistemului baroc in aceasta corelatie si
comparatie cu Manierism.Manierism nu poate fi
considerat sistem artistic aparte, deoarece intruneste
doar unele elemente ale noului sistem artistic baroc,
existind in cadrul sistemului Reanast cu care de
asemenea are trasaturi si elemente asemanatoare sau
chiar comune.In ceea ce priveste raportul Baroc si
Manierism cu Renasterea putem afirma ca ambele
reprezinta o reactie la Renastere, insa B reactioneaza
din exteriorul sistemului renascentist, pe cind M o face
din interior.Barocul-are un caracter
militant,eroic,lupta pt a se afirma,cuprinde mai multe
tari,autorul baroc e/e constient de drama lui in lume, el
scrie pr ca gindeste aceasta drama,face propaganda
prin operele sale,creaza noi genuri,sisteme,foloseste
traditiile renascentiste in scopuri noi,se observa o linie
hedonista.Manierismul-autorul manierist are o gindire
renascentista,crede in fortele sale creatoare,inventeaza
liber si mult,incearca sa pastreze si continuie elemente
ale traditiei renascentiste,nu pierde legatura cu
idealurile umaniste.Sentimentalismul-printre
curentele literare din sec Luminilor Sent apare ca un
curent literar nou spre deosebire de clasicismul
iluminist si realismul iluminist,dar in acelas timp,ca un
fenomen de tranzitie de la clasicism la romantism.
Cultul sentimentului in S nu contrazice cultul ratiunii,
caracteristic pt clasicism.Atit sentimentul cit si
ratiunea reprezentau o anumita norma fireasca,la care
puteau fi raportate faptele reale ale omului.Pt clasicisti
ratiunea e/e ceva firesc,precum pr sentimentalisti
natura e/e rationala.Sentim. apare la mijloc sec18 si
deschide noi perspective pt dezvaluirea si prezentarea
in literatura a fiintei umane,privita ca personalitate
irepetabila,prin aceasta pregatindu-se terenul pt
romantism.De aceea nu exista o delimitare clara intre
Sent si Romantsm,desi exista puncte de tangenta si
asemanari,intre Sent si Roman exista deosebiri
radicale.Sentimentalismul-un curent literar apartinind
Iluminismului,pe cind preRomantismul e/e o expresie
a crizelor ideilor iluministe.In diferite literaturi
nationale,operele de acelas fel,tipologic vorbind nu
sunt cosiderate ca preromantice.Lipseste o delimitare
clara in literatura sec18 si intre Sentim-neoClasicism-
Roccoco-preRomantism,care toate acestea pot fi
considerate ca fenomene de tranzitie.Costumbrismul-
(spaniol)fenomen literar situat in prima jumat a sec19
si reprezentind un fenomen de tranzitie de la
Romantism la Realism,provine de la cuvintul
spaniol « costumbre »-obicei,deprindere,ce poate fi
considerata mai degraba ca literatura manierista de
moravuri,ce are radacini adinci in traditia literaturii
spaniole-tabloul de moravuri,poza picaresca.
Costumbristii spanioli(Mesonero Romanos, Calderon,
Larra)au declarat de mai multe ca operele lor sunt o
martirie a caracterului tranzitoriual epocii in care au
trait si au scris.In multe privinte Costumbr e/e un
fenomen literar inca romantic,retinind pe alocuri si
unele trasaturi clasiciste,dar prin interesul pt realitatea
imediata,prezentata ptin tipuri si moravuri
vii,concrete, se misca in dirctia realismului.Specia
literara in care au excelat costumbristii spanioli e/e asa
numita « articulo de costumbres »-articolul sau
schita de moravuri.Hispanista Dana Diaconu in
monografia sa « Costumbrismul sau auto-imaginea
Spaniei in literatura » afirma mai multe formule
plastice rpin care s-a incercat definirea
esenteiCostumbrism : « nota a
Romantismului,manifestarea spiritului romantic,
germene al Realismului,embrion al romanului realist,
ingredient al Realismului »s-a ajuns pina la crearea
unor sintagme de felul « Costumbrism romantic sau
Realism costumbrist ».
8.Curente literare anticipatoare-Un rol important il
are inceputul unui viitor curent in interiourul
sistemului literar existent,acest current nou este
anticipator.Pina la afirmarea unui nou sistem
elementele acestuia in cadrul sistemului existent au un
caracter anticipator. Aceste curente sunt denumite cu
ajutorul prefixului « pre » sau adjectivului
« timpuriu »(ex. prerenastere sau renastere timpurie).
Prerenastere-se folosesc in istoriografia lit. cind se
examineaza lit medievala ce anunta viitoarea
renastere.Ex. opera lui Dante Alighieri.Dante este in
general un scriitormedieval dar in opera sa
prefigureaza aspecte ale viitoarei lit umanuiste. In
Divina comedie orice problema,tema,idee sunt
presentate in limitele esteticii medievale dar
prefigureaza abordari si atitudini umaniste cum este
cea a personalitatii umane, activismul sau care sunt
interpretate aproape integral renascentist desi se
mentine in cadrul dogmelor medievale despre om.
Ceva asemanator avem si la poetul francez Francois
Villon.O adevarata prerenastere avem in Spania
(XV)reprezentata de Marchizul de Santillana, Jorge
Manrique sau de «  tragicomedia lui Calixto si a
Melibeei »(sau « Celestina ») scrisa de Fernando de
Rojas.Specialistii din Occident isi elaboreaza teoriile,
conceptiile, tratatele apelind la date si fapte doar din
aria vest europeana ignorind Rominia.Dan Horia
Mazilu evidentiaza o prerenastere si in Sud Estul
Europei :Rusia, Rominia demonstrata de lucrarile
« Literatura romina in epoca Renasterii » si
« Prerenasterea rusa » scrisa de catre D.Lihaciov
Preclasicism-este un fenomen artistic de tranzitie
situat intre renastere si baroc. Boileau il evidentiaza pe
Malherbe ca initiator a preclasicismului in « Arta
poetica »(90 ai sec XVI). Acest inceput e marcat de
oda lui Malherbe dedicata Mariei Medici.Avem
elemente preclasiciste si in creatia unor scriitori ai
Pleadei, Ronsard(50,80 ai sec XVI)cu « Sonetele catre
Elena »,la fel avem elemente preclasiciste la Du
Bellay cu « Apararea si ilustrarea limbii franceze ».
Prebaroc-(jum sec XVI)evidentierea unor tendinte
prebaroce depinde de delimitarea acestuia si a
manierismului de renastere.Sa insistat asupra unor
tendinte baroce in opera lui Cervantes si Lope
deVega.In Rominia Mazilu evidentiaza Varlaam si
Udriste Nasturel.Termenul de “Pre-romantism” a
fost introdus in literatura datorita lui Paul van
Tieghem, pentru a denumi un current literar manifestat
in a doua jum. a sec. XVIII prin despartirea
neoclasicista, anuntind sensibilitatea estetica proprie
Romantismului. Trasaturile principale a
preromantismului sunt : o mare atentie acordata
vietii interioare si sentimentelor, ca izvor si norma a
valorilormorale ;preocuparea pentru aspectul social ;
emotia suava si perceperea melancolica a frumusetii
peizajului asociata starii sufletesti a
scriitorului ;interesul pentru descrierea naturii
autumnale ;tendinta spre o emotivitate depresiva, spre
tristete si frica ;obsesia mortii insotita de tema
cimitirului.In legatura cu literatura sec XVIII apare
problema delimitarii cronologicesi estetico-tipologica
a preromantismului de alte curente, cum ar fi
neoClasicismul,Sentimentalismul, Rococo-ul.
Reprezentantii acestui curent in Franta sint :J.-J.
Rousseau,d. Diderot, B. de Saint-Pierre, A.E. Prevost ;
Scriitori englezi E.Young, S. Richardson, Th. Gray. In
Germania preromantismului ii apartine literatura
miscarii « Sturm and Drug » ; In Spania A. Lista, J.
Cadalso.: dintre scriitorii portughezi J. Anastacio de
Cunha, Havier de Matos. Daca in Franta literature
preromantica ii reduce ape scriitori la simpli anuntatori
a viitoarei literaturi romantice din sec XIX impartind
astfel literatura Secolului Luminilor in doua directii:
una voltariana si rationalista si alta rousseauniana,
sentimentala si preromantica.Unii critici prefera sa
vorbeasca nu despre preromantism ci despre prim-
romantism incluzindu-i aici pe Rousseau, Diderot,
Senancour, Chateaubriand. Uneori preromantismul
este confundat cu sentientalismul- « intr-un sens mai
larg preromantismul se numeste sentimentalismul in
general ».In literatura spaniola conceptul de
preromantism se utilizeaza pentru a caracteriza o parte
a productiei literare a unor scriitori di a doua jum. a
sec. XVIII, dar nici in critica nici in istorie nu exista
unanimitate in acceptarea terminnului.Russell P.
Sebold califica acesta drept un prim- romantism
spaniol al carui reprezentant este Jose Cadalso primul
romantic ‘european’ din Spania. Insa pentru J.M. Caso
conceptul de preromantism implica o doza de
ambiguitate si ii este data o difinitie la fel de ambiguu
« literatura filozofica » ca un compromis al scriitorilor
vizati cu diferite idealuri filozofice exprimate printr-un
limbaj de natura mixta, rationala si imotiva.In privinta
literaturii romane dupa cum mentioneaza D. Micueste
«impuritatea» curentelor literare. Astfel romantismul
in lit. romana «incorporeaza in chip mai vizibil decit
alte romantisme elemente de clasicism si
preromantism» deoarece nu a izbucnit «ca insurectie
contre clasicismului, clasicismul fiind la noi ca si
inexistent » considera Micu. Fenomenul
preromantismului a fost studiat si de M. Anghelescu in
lucrarea sa « Preromantismul rominesc » desi autorul
nu sustine ideea existentei unui adevarat curent
preromantic autohton. PreRealismul.Realismul din
sec.19,ca reactie de tip avangardist fata de romantism.
Deci, prin preRealism,in acest sens ,ar trebui sa
intelegem tendintele realiste sau prerealiste din cadrul
sistemului literar romantic de la inc.sau,mai larg,din
prima jum. a sec19. In stiinta literara putem gasi
termenul de “realism romantic”,prin care se are in
vedere prima etapa in evolutia Realismului din
sec.19,adica cel din prima jum.a sec, inclizind creatia
lui Stendhal,Balzac,Gogol, dar sip e cea din prima
jum.a sec. a lui P.Merimee,G.Flaubert.Trasatura
principal a acestui “realism romantic” ar fi prezenta.In
Franta,valabilitatea conceptului de “realism romantic”
ar putea trezi atit semne de aprobare,cit si unele
indoieli in ceea ce priveste legitimitatea sa.
PreSimbolismul. Desi trmenul nu e atestat decit foarte
rar,pina la afirmarea deplina a Simbolismului,in
literatura franceza si apoi in alte lit.,a existat o
perioada incipienta de dezvoltare a viitorului
Simbolism in cadrul sistemelor literare anterioare
lui,fenomen ce ar putea fi numit preSimbolosm.
Inceputurile Simbolismului pot fi depistate deja in
creatia poetica a americanului A.E.Poe unul dintre cei
mai admirati poeti printre simbolisti.Dar inceputurile
unui adevarat preSimbolism trebuie cautat in
Parnsianism,in grupul desident al parnasienilor.In
1866,apare revista „Parnasul Contemporan”in care
autori ca T.Gautier,Lisle,Sully,isi publica versurile si
un grup de tineri,cel putin 3 foarte promitatori:
S.Mallarme,P.Verlaine si Ch.Baudelaire.Dar in
urmatorul nr.antologic al revistei nu mai figureaza
Mallarme si Verlaine,care au fost exclusi.Excluderea
unor poeti din aceste numere antologice ale revistei
”Parnasmul Contemporan” se explica prin faptul ca
versurile acestora nu corespundeau pricipiilor estetice
initiale ale Parnasianismului.In versurile unor poeti ca
Rimbaud,Verlaine,Mallarme lua nastere o noua
mentalitate si o noua poetica,care pe linga reafirmarea
valorilor formale ale poeziei – una dintre tezele
originale ale Parnasianismului – apar semne ale
constientizarii unor noi stari de spirit,cunoscute ca
„boala sfirsitului de secol”. Daca Ch.Baudelaire poate
fi considerat precursorul direct al simbolistilor,
Verlaine,Rimbaud,Mallarme au parcurs in evolutia lor
o perioada ce poate fi numita presimbolista,marcata de
vadite accente romantice,parnasiene si impresioniste.
In general,tendintele presimboliste vin din diferite
directii,nu numai din Parnasianism.Unele vin din
contactul cu principiile impresionismului sau cu cele
ale Estetismului si ale Decadentismului,altele din
Naturalism.In lit.rom.autorul D.Micu estima ca
„simbololismul romanesc avea sa integreze un
parnasianism mai consistent decit cel identificabil cu
intermitente in lirica anterioara miscarii simboliste”
.Am putea vb si despre unele tendinte presimboliste in
creatia lui Eminescu,lucru observat de mai demult de
specialisti.PreModernismul(preAvangardismul)Apa
ritia si afirmarea Modernismului a fost precedata de
unele tendinte anticipatoare.Avangardismul de la
inc.sec.20 va fi considerat ca facind parte din
Modernism,concept mult mai amplu,care inglobeaza
mao multe curente si fenomene artistice
contemporane, in lit. De limba spaniola conceptul de
Modernism reprezentind un fenomen deosebit de ceea
ce inseamna in celelalte literaturi.
PreModernismul,inclusiv preAvangardismul,
reprezinta inc.unei reactii de tip avangardist,
canonizate, de la sf.sec al 19,cum ar fi Realismul,
Naturalismul, Simbolismul,adica constientizarea
necesitatii de schimbare a formeleor literare existente
si inlocuirea lor cu altele noi,moderne,care pretind a se
situa in avangarda dezvoltarii literaturii si a artei.
9.Curente literare recuperatoare.In cazul cind un
system literar este substituit prin altul, elementele
vechiului sistem nu dispar brusc si definitive. Este
vorba despre elementele sistemului inlaturat de la
centru sau unele dintre ele se deplaseaza spre periferie,
sau nu dispar imediat, ci exista alaturi de cele noi, care
au reusit sa ocupe centrul. Cu alte cuvinte, e vorba de
fenomene asemanatoare celor anticipatoare, dar in
sens invers, si cunoscute prin adaugarea prefixului
‘’post’’:postClasicism, postRomantism,
postSimbolism, postimpressionism, postModernism,
etc.PostClasicismul.Prin postClasicism intelegem
manifestarile artistice si literare de facture clasicista
din perioada cind Clasicismului nu ii mai revine locul
dominant in literature, cedind locul pozitiile altor
curente. Postclasiciste, pot fi considerate operele scrise
dupa canoanele clasiciste din epoca Romantismului,
dar si de mai tirziu. In aceste cazuri, postClasicismul
este usor identificabil sau confundabil cu
neoClasicismul, deoarece e vorba de fenomene
inrudite, dar, totusi, diferite. PostBarocul.Ca si in
cazul postClasicismului, termenul postBaroc este
folosit foarte rar, pentru desemnarea unor autori,
opere, manifestari de prelungire a principiilor baroce
din perioadele posterioare crizei si sitemului baroc
dominant in secolul al XVII-lea.PostRomantismul-
Termenul se refera la fenomenele literare sii artistice
de natura romantica din perioada cind Romantismul nu
mai constituie sistemul dominant in literaturile
europene din sec.XIX-lea,pozitiile dominante
apartinind deja realismului.Desi romantismul
contiunua sa se manifeste,evolutia sa se situeaza in
aceasta perioada pe o linie descendenta,marcata de
afirmarea realismului si a altor curente,dar si a
anumitor tendinte epigonice.Spre deosebire de
literatura franceza unde postromantismul(reprezentat
de Barbey d’Aurevilly,Villiers de l’Isle Adan s.a.) e
mai putin evident pe fundalul realismului si
naturalismului. In literatura engleza din epoca
victoriana se impune un grup de poeti care au incercat
sa continue traditiile romantice in noiile conditii
(reprezentanti :A.Tennyson,M.Arnold,R.Browning,A.
Ch.Swinburne).Delimitarea postRomanism de la
sf.sec.XIX de neoRomantism,care se constitue intr-un
curent aparte in ultimul deceniu al aceluiasi secol,cind
in literatura universala are loc o invioarare a
tendintelor romantice.Iar aceasta intensificare a
tendintelor romantice tine mai mult de neoRomantism
decit de ceea ce se numeste postRomantism sao
Romantism tardif.PostSimbolismul-Literatura cu inca
pronuntate accente simboliste,dar dupa epoca de glorie
a Simbolismului,adica de la incep.sec.XX.Atunci se
impun,tot mai mult,ca reactii de tip avangardist fata de
simbolism,alte curente noi-asa-numitele avangarde
istorice(Imagismul,Futurismul,Expresionismul,Dadais
mul,Suprarealismul,s.a.).Reprezentanti :G.Apollinaire,
R.M.Rilke,Th.S.Eliot sau P.Valery. in creatia lor se
evidentiaza si un pronuntat filon simbolist,ce poate fi
calificat ca o manifestare de tip postsimbolist.
PostSimbolismul. Postsimbolismul se încadreaza in
literatura cu accente pronuntate simboliste,acest curent
reprezinta o reactie de timp avangardist fata de
simbolism,alte curente noi – asa-numitele avangarde
istorice(imagismul,futurismul,dadaismul,expresionism
ul).Poeti care apartin ai acestui curent: G.Apollinaire,
P.Valery;in directia lor se evidentiaza un pronuntat
filon simbolist,ce poate fi calificat ca o manifestare de
timp postsimbolism.In critica si istoria literara
comntemporana se vorbeste nu atit de un post
simbolism pur in opera unor poeti,cit de accente,
tendinte,note postsimboliste.PostImpresionismul.
Reprezintă manifestari artistice de natura
impresionista din perioada de după afirmarea plenara a
impresionismului in a doua jum. a sec.19.Un exemplu
poate fi opera lui Marcel Proust.Postismul. Curent
literar spaniol ce poate fi considerat un fenomen de
tranzitie; de natura recuperatoare fata de avangardele
istorice,dar totodata l-am putea califica si ca pe unul
de natura anticipatoare fata de Postmodernism.
Postismul a aparut ca o miscare literara al carui nume
vine de la denumirea revistei de poezie „EL
POSTISMO”(1945).Cuvintul „Post-Ism” sugereaza
de la sine ca e vorba de ceva ce urmeaza.Postismul a
aparut dintr-o intentie de recuperare a realizarilor
estetice ale avangardelor europene din perioada
interbelica, presupunind un primat al creatiei ce s-ar
afirma ca o unica speranta si ca o suprema libertate in
aceasta lume saracita si pustiita.Postismul e calificat
drept o necesitate pentru a umple acest gol in
conexiune cu unele antecedente istorice. Postismul
este un postsuprarealism,un postexpresionism.De
asemenea este un postdadaism,un postcubism. Asadar
postismul a aparut ca o incercare de a recuprera
anumite principii estetice ale curentelor avangardiste,
ale suprarealismului.Printre aceste incercari am putea
mentiona urmatoarele:valorificarea unor aspecte ale
filosofiei nietzscheene,caractrul ludic al artei si de aici
intelegerea poeziei ca activitate ludica,libertatea
creatiei,specificitatea umorului si ironiei.
PostmodernismulAvem 2 pozitii in definirea
postmodernismului.Urmarind evolutia literara acelor 2
tipuri de reactii:postmodernist si avangardist ajungem
la concluzia ca posmodernismul e un fenomen de
tranzitie recuperator. Nu sa facut o delimitare clara
intre lit.ce poate fi considerata postmodernista si cea
avangardista in Posmodernism. In cartea sa despre
Postmodernism il citeaza pe Manolescu scriind :
‘atitudinea postmoderna devine in mult mai mare
masura recuperatoare decit cea moderna’. Malcolm
Bradbury spune ca modernismul e o preistori necesara
pentru existenta postmodernismului,iar Ihab Hassan a
facut un tabel cu trasaturi paralele moderniste si
postmoderniste si a observat o atitudine condescenta a
catecoriilor postmoderniste fata de cele moderniste.
Din acest exemplu se poate spune ca postmodernismul
reprezinta un curent recuperator fata de modernism.
Mai putin sa insistat asupra ideii ca Postmodernismul
ar fi o nou avangarda astistica in raport cu
anvangardele istorice de la inceputul sec. 20 cu toate
ca ideea privin Postmodernismul ca curent nou
inlocuind modernismul e cuprins in aproape toate
lucrarile despre acest fenomen. Unii critici au pus
totusi in mod direct problema unei noi avangarde.
Lefter in cartea sa despre Postmodernism avanseaza
ideea existentei unui curent nou de anvangarda in
raport cu vasta productie artistica a
Postmodernismului : ‘tot asa cum vechea avangarda a
fost un produs avangardist a miscarii literare
dominante a modernismului, avangarda postbelica este
o forma particulara a Postmodernismului. Granitele
dintre avangarda recenta si postmodernism sun greu de
determinat decit cele dintre vechea avangarda si
modernism, din moment ce posmodernismul
submineaza postulate moderniste : elitismul cultural si
conservatorismul politic al modernismului, crdinta sa
in statutul privilegiat al limbajului literar si cautarea
unei dimensiuni transcendente sau antiisorice a
experientei umane. Anvangarda de astazi prelungeste
insistenta a predecesoarei ei asupra intietatii
importantei experimentarii radicale asupra
materialelor arte si manifesta o concentrare asupra
interogarii si posibile schimbaria insusi bazei rostirii
personale si culturale. anvangarda accentueaza aspecte
dimensioniste poate eliberatoare si in multe cazuri
politice experimente lingvistice. Russel spune ca
trebuie pusa problema unei noi avangarde in
postmodernism. Lefter spune ca trebuie sa apropiem
avangarda de modernism si sa departam
posmodernismul de avangarda. El mai spune despre
postmodernism ca singura lui calitate se arata a fi cea
ce indica inchiderea structurii moderne si anunta ceva
ulterior ei. In concluzie daca in studiile despre
Postmodernism sar pune accentul pe necesitatea unei
delimitari clare intre ceea ce este recuperator si ceea ce
este avangardist adica anticipator fata de modernism ar
fi limpede ca este postmodernism. Atunci
postmodernismul ar fi reactie de tip postmodernist fata
de modernism iar ceea ce reprezinta reactia de tip
avangarda ar fi trebuit sa se numeasca altfel. Intrucit
nu sa intimplat asa ceva Postmodernismul include
toata lit.(postmodernist si avangarda)de dupa
modernism.
10.Curente literare recurente
Un alt grup de fenomene literare de tranzictie sint cele
care reiau,dar in conditii noi, anumite traditii, principii
ale unor curente cunoscute si afirmate in istoria
literara,dardindu-le un caracter nou.Curentele
recurente par a fi siele de natura recuperatoare,apar la
un anumit interval de timp in raport cu curentul reluat
si sint denumite cu ajutorul prefixului “neo-” sau
“trans-”. Reluarea unor curente nu se supune evolutiei
literare.In unele cazuri reluarea se produce la diferite
intervale de timp, in continuare parca a curentului
respectiv,dar in conditii noi (ex.neoClasicismul).
Alteori distanta istorica intre vechiul curent si noul
curent e mai mare, (ex. neoRomantismul)
NeoClasicismulnu are limite cronologice precise.
Afirmarea Clasicismului in sec.XVII in lit.franceza a
contribuit la formarea NeoClasicismului in
sec.XVIII.Acest curent isi propune nu numai reluarea
modelelor clasice francize sau ale antichitatii
clasice,dar si a valorilor clasice nationale, a traditiilor
nationale,ceea ce il deosebeste de Clasicismulsec.XVII
si il apropie de curentele sec.XVIII-Rococo-ul,
Sentimentalismul, PreRomantismul. In lit.germana
numit ”clasicismul de la Weimar” reprezinta o punte
de legatura intre Secolul Luminilor si Romantism. In
Anglia se dezvolta un Clasicism orientat spre
antichitatea latina. NeoBarocul.Spre deosebire de
postBarocul care este o prelungire a manifestarilor
baroce din imediata vecinatate, neoBarocul apare ca
reluare a unor asemenea manifestari cu character
baroc, dupa un interval de timp mai mare in raport cu
cel classic.Tendinte neobaroce pot fi identificate in
lit.romantica si in cea avangardista de la inc.sec.XX,
dar si in lit.latino-americana si anume in creatia
scriitorilor: J.Lezama Lima, M. Mujica Lainez.
NeoRomantismul se manifesta la cumpana sec.XIX-
XX, indeosebi in lit.germana.ca o reactie la
Naturalism, representative fiind operele lui Holderlin,
Novalis, Heine.NeoRomantismul este o reluare si o
actualizare a unui intreg sir de problem, teme, motive,
pricipii din arsenalul vechiului Romantism. In Spania
acest current s-a manifestat prin operele autorilor:
A.Machado, J.R.Jimenez, V.Aleixandre. La Chisinau,
conferentiarul universitar D.Taric a publicat chiar o
momografie despre neoRomantism-“Tipologia
neoromantismului” , in care se propune o conceptie
originala a lit.neoromantice si a tipologiei acesteia.
NeorealismulPrin acest termen este denumit un
current in literatura si arta cinematografica italiana din
anii 40-50,strins legat de miscarea de rezistenta
antifascista din aceasta tara.Termenul a fost lansat de
criticul A.Bocelli inca in jurul anilor 1930,pentru a
califica un sir de opere ce se caracterizau printr-o
tendinta obiectiva de prezentare a personajelor si a
mediului social,ca,de ex.romanul lui A,Moravia,
,Indiferentii’’,si care aparuse ca reactive la literature
estetizanta si formalista din acea perioada.In
cinematografie termenul a fost folsit dupa lansarea
peliculei lui L.Visconi,,Obsesia’’si s-a intacetenit
odata cu consolidarea acestei scoli in arta
cinematorafica italiana prin filmele,,Roma-oras
deschis’’ de R.Rossellini,;,,Tilharul de biciclete’’ de
V.De Sica,,,Pamintul tremura’’ de L.Visconti. In
literature neoRealismul s-a impus prin creatia unor
prozatori ca E.Vittorini, C.Paveze,G.Bassani,
C.Cassolo,I.Calvino,V.Patrolini,P.P.Pasolini s.a.La
inceput neoRealismul Italian a reprezentat un
compromis de ordin social si politic,opera de arta si
literatura,in general,fiind concepute ca o forma de
cultura si responsabilitate civica si ca o incercare de
interpretare critica a realitatilor sociale.Asupra creatiei
neorealistilor italieni au exercitat o influenta evidenta
ideile lui A.Gramsci,G.Lukacs,B.Brecht.Printre
trasaturile caracteristice ale acestei literature a
Rezistentei putem evidential predilectia pentru
jurnal,cronica,memorii,inspirate de realitatea social-
politica a vremii,interesul fata de traditia narativa
popular,atentia acordata personajului creativ,
obiectivitatea ca tehnica narativa,prin prezentarea unor
lucruri care vorbesc de la sine,pluralitatea si coexistent
diferitelor niveluri ale limbajului folosit,inclusive
jargonul si regionalismele.Ulterior ,principiile
neoRealismului Italian au fost preluate si valorificate
de scriitori din diferite tari,in unele literature europene
din perioada postbelica incetatenindu-se inclusive
termenul respectiv.Astfel in literature spaniola,prin
analogie cu cea italiana,sa numit neoRealism-o
miscare literara,aparuta in anii 50,care a coincis si cu
ceva similar in cinematografia spaniola.E vorba de
aparitia concomitenta a cunoscutului roman al lui
R.Sanchez Ferlosio,,Riul Jarma’’ si a peliculei lui
J.A.Bardem,,Moartea unui ciclist’’.Aceasta miscare
neorealista era animate de idea,lansata in acea
perioada,de intoarcerea la marea traditie nationala a
culturii spaniole,reprezentata de asemenra nume ca
Ribera,Goya,Queveda s.a.Si in literatua portugheza
postbelica se evidentiaza un current literar numit
neoRealism,in care se simte influenta prozatorilor rusi
si americani din perioada interbelica.Printre prozatorii
reprezentativi ai neoRealismului portughezi pot fi
mentionati Carlos de Oliveira,F.Namora, V.Ferreira,
R.Correia s.a.
Termenul de ,,Neorealism’’ a fost propus de
M.A.Volosin pentru a desmna unele opera din
literature rusa de la inceputul secolului al XX-lea.El a
introdus termenul in legatura cu creatia scriitorului
francez Henri de Regnier,dar in cazul nostru termenul
se asociaza mai mult cu cel de postSimbolism, sau de
postImpressionism,iar in literature rusa-cu cel de
,,Acmeism’’.La inceputul secolului al XX-lea,in
literature rusa se discuta despre sfirsitul Simbolismului
si trecerea la ,,arata apolinica’’,aceasta fiind numita de
V.A.Molosin,,Neorealism’’,intr-o asemenea
acceptiune era numit Henri de Regnier.In opinia
autorului rus,el a imbinat simbolismul intellectual a lui
Mallarme,impresionismul lui Verlaine,patrunderea in
stilul si spiritual lumii antice a lui Heredia .Termenul
de ,,Neorealism’’propus cu acest sens,nu s-a
incetatenit in critica si si istoria literara rusa,dar a
evidentiat unele particularitati ale artei noi.Propunind
termenul,,Neorealism’’ M.A.Volosin,este idea
continuitatii traditiei pentru a crea o arta nous si
armonioasa in raport ku Simbolismul ,ceea ce in
terminologia propusa de N.Avtonomova,nu e altceva
decit reactia de tip postmodernism.De unde rezulta
ca ,,Neorealism’’ nu a fost decit un fenomen de
tranzitie,de natura recuperatoare,apropiat
postSimbolismului si postImpresionismului.
Neomodernismul(Neoavangardismul).Este vorba de
un fenomen de recuperare prin reluarea traditiilor
moderniste/avangardiste din prima jumatate a sec.XX
Se presupune ca acesti termini au fost introdusi in
circuitul lit.pt a denumi tendintele moderniste/
avangardiste,in conditii noi de dupa al doilea razboi
mondial pina a fi pus in circulatie termenul de
Postmodernism.Astfel Neomodernismul/
Neoavangardismul ar fi ceva intermediary intre
modernism/avangardism si Postmodernism.