Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grigore (Zamfir)Olimpia
3 b AMG
Cuprins:
1.Definitie
2. Raspunsul natural al corpului
3. Cum functioneaza un vaccin?
4. Ce boli previn vaccinurile?
5. Ce tipuri de vaccinuri exista?
6. Ce contine un vaccin?
7. Cum este testat un vaccin pentru siguranta si eficacitate?
8. Pot provoca vaccinurile reactii adverse?
9. Ingredientele din vaccinuri pot provoca reactii alergice?
VACCÍN, vaccinuri, s. n. =produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții
microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în
scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curative.
Vaccinurile pot conține agentul patogen întreg, atenuat sau dezactivat, toxinele produse de
agent care sunt responsabile de producerea patologiei la om sau diferite fragmente moleculare
(precum proteine de suprafață). Ajuns în organism, principiul activ din vaccin induce un răspuns
imun prin stimularea sistemului imunitar, cu inducerea unei memorii imune ce va avea ca scop
recunoașterea ulterioară și distrugerea agentului patogen, odată intrat în organism
Vaccinurile pot fi utilizate în scop profilactic (vaccinoprofilaxie) sau curative.
Germenii sunt peste tot, atat in mediul din jur, cat si in corpul nostru. Atunci cand o persoana
este vulnerabila si vine in contact cu un organism daunator, acesta poate produce infectia si
chiar moartea.
Un patogen este o bacterie, un virus, un parazit sau o ciuperca care poate provoca boli. Fiecare
patogen este alcatuit din mai multe subunitati, de obicei unice pentru acel germene specific si
pentru boala pe care o provoaca. Aceasta subunitate este denumita antigen si prezenta lui
determina formarea de anticorpi. Anticorpii produsi ca raspuns la acest antigen sunt o parte
importanta a sistemului imunitar, actionand ca niste „soldati” in cadrul sistemului de aparare al
corpului. Fiecare anticorp sau „soldat” este instruit sa recunoasca un antigen specific. Exista in
organismul nostru mii de anticorpi diferiti.
Cand corpul este expus pentru prima data la un antigen, este nevoie de timp pentru ca sistemul
imunitar sa raspunda si sa produca anticorpi specifici acelui antigen. Acesta este raspunsul imun
primar. In tot acest timp, persoana este vulnerabila sa faca boala.
Insa de indata ce se produc anticorpi specifici, acestia lucreaza impreuna cu restul sistemului
imunitar pentru a distruge agentul patogen si a opri boala. In general, anticorpii impotriva unui
patogen nu protejeaza impotriva altui patogen, cu exceptia cazului in care doi patogeni sunt
foarte asemanatori, ca si cand ar fi „veri”.
Odata ce organismul produce anticorpi in cadrul raspunsul imun primar, se creeaza si celule care
au „memorie” – care pastreaza informatia despre un anumit antigen - si care raman vii in
organism, chiar si dupa ce patogenul este distrus de anticorpi. Aceasta este memoria
imunologica.
Daca organismul este expus inca o data la acelasi patogen, de data asta raspunsul imun cu
formare de anticorpi este mult mai rapid si mai eficient decat prima data, deoarece celulele cu
memorie sunt deja pregatite sa produca anticorpi impotriva acelui antigen. Acesta este raspunsul
imun secundar.
Aceasta inseamna ca daca persoana este expusa ulterior la agentul patogen periculos, sistemul
sau imunitar va putea raspunde imediat, protejandu-l impotriva bolii.
Vaccinul este un mod sigur si inteligent de a produce un raspuns imun in organism, fara a
provoca boala.
Vaccinurile contin parti atenuate sau inactivate ale unui anumit patogen (antigene) care vor
declansa un raspuns imun in organism. Antigenul odata intrat in corp va „invata” sistemul
imunitar sa creeze anticorpi care vor „lupta” impotriva acelui organism. Vaccinurile noi, cum
este cazul recentelor vaccinuri anti COVID-19 pot contine informatia genetica pentru producerea
acelui antigen, mai degraba decat antigenul in sine.
Indiferent de cum este conceput vaccinul, aceasta versiune „slabita” a patogenului nu va provoca
boala la persoana la care se administreaza vaccinul, dar va determina sistemul imunitar al
acesteia sa raspunda in acelasi fel cum ar fi raspuns daca organismul ar fi venit in contact pentru
prima data cu acel patogen (daca persoana s-ar fi imbolnavit).
Vaccinurile functioneaza fara sa ne faca sa fim bolnavi si fara sa existe riscul complicatiilor
bolii respective.
De ce trebuie sa ma vaccinez?
Daca nu ne-am vaccina, am fi expusi riscului de a face forme de boala grava si de a ramane cu
dizabilitati in urma unor afectiuni cum ar fi rujeola, meningita, pneumonia, tetanosul sau
poliomielita
Vaccinarea este o metoda simpla, sigura si efectiva de a proteja oamenii impotriva anumitor boli,
inainte ca acestia sa vina in contact cu patogenul respectiv. Astazi, exista vaccinuri pentru a
proteja impotriva a peste 20 de boli amenintatoare de viata si vaccinarea previne in lume, in
fiecare an, 2-3 milioane de decese ca urmare a unor boli cum ar fi difteria, tetanus, tusea
convulsiva, gripa sau pojar.
Boala pneumococica
Cancer cervical (HPV)
Diaree cu rotavirus
Difterie
Encefalita japoneza
Febra galbena
Febra tifoida
Gripa
Hepatita A
Hepatita B
Holera
Infectia cu Haemophilus influenzae tib b
Infectie meningococica (meningita)
Oreion (parotidida epidemica)
Pertussis (tuse convulsiva)
Poliomielita
Rabie
Rubeola
Rujeola (pojar)
Tetanos
Tuberculoza
Varicela
Exista vaccinuri care sunt in prezent in dezvoltare sau in ultimele faze de testare, cum ar fi
vaccinul care protejeaza impotriva Ebola sau malariei, insa nu sunt disponibile inca la nivel
global. In urma cu doar cateva luni au fost lansate primele vaccinuri impotriva infectiei cu
SARS-CoV-2, virusul care cauzeaza pandemia COVID-19.
Ce tipuri de vaccinuri exista?
Exista mai multe tipuri diferite de vaccinuri. Indiferent de cum este creat un vaccin, fiecare tip
este conceput pentru a „invata” sistemul imunitar cum sa lupte impotriva unui anumit tip de
germene si in consecinta, impotriva bolii pe care acesta o poate cauza.
Contin virusul viu, dar mai putin infectios, insa capabil sa determine un raspuns imun
puternic. Vaccinul are toate componentele virusului original, insa acesta a suferit mutatii
pentru a i se reduce abilitatea de a se replica in interiorul organismului, astfel incat nu va
determina infectia naturala. Este un virus „slabit” (atenuat)
Este o tehnologie dovedita de producere a vaccinurilor, fiind folosita pentru preventia
multor boli, cum ar fi: Rujeola, Oreion, Rubeola (vaccinul combinat ROR),
Rotavirus, Varicela, Febra galbena
Fiind vaccinuri cu virus viu, desi atenuat, au dezavantajul ca nu pot fi administrate la
persoanele imunodeprimate si imunosupresate deoarece virusul atenuat se poate
replica lent, depasind capacitatea sistemului imun al acestor pacienti de a izola virusul
De asemenea, este nevoie ca vaccinul sa fie stocat la frig, astfel incat nu poate fi folosit
in zone sau tari cu acces limitat la containere frigorifice
Vaccinurile cu virus inactivat:
Au evoluat de la vaccinurile vii-atenuate. Contin intregul virus care este insa omorat sau
inactivat cu ajutorul unor substante chimice, caldura sau radiatii. Ca atare, virusul nu se
poate replica, dar este insa capabil sa determine un raspuns imun puternic
Exista o serie de astfel de vaccinuri, cum ar fi vaccinurile impotriva Hepatita A,
Poliomielita (doar forma injectabila), Rabie
Sunt mai sigure decat vaccinurile vii atenuate, cu mai putine reactii adverse
Componentele vaccinului nu se pot replica, eliminand posibilitatea infectiei
Pot fi stocate la temperatura camerei deoarece virusul este omorat. Asta elimina
necesitatea de a fi mentinut la frigider, permitand o distributie si in zonele indepartate
ale lumii
Pe de alta parte, din cauza ca nu se poate replica in corp, este nevoie de mai mult de o
doza pentru a-i permite organismului suficient timp sa dezvolte memoria imunologica
Contin molecule asemanatoare virusului, dar care nu sunt infectioase si deci nu sunt
periculoase
Este o modalitate efectiva de a crea vaccinuri, ca de exemplu vaccinul impotriva HPV,
Hepatita, Malarie
Particulele asemanatoare virusului sunt nanostructuri care se aseamana unor structuri
din virusul original
Contin una sau mai multe proteine care sunt aranjate in mai multe straturi si care pot
contine in plus un invelis extern lipidic. Datorita structurilor repetitive, vaccinul
determina un raspuns imun celular si de anticorpi foarte bun
Deoarece nu contine genomul viral, este un vaccin sigur, atat in timpul producerii, cat si
al administrarii
Vaccinuri inovatoare
Este un concept nou de vaccin anti COVID-19 care este studiat de catre MIT
(Massachusetts Institute of Technology)
ARN mesager nu codifica antigenul de interes (proteina-S), ci codifica direct anticorpul
ARN mesager intra in celula gazdei si face copii multiple de anticorpi impotriva SARS-
CoV-2
Acest proces ocoleste multi pasi din procesul raspunsului imun
Riscurile si beneficiile sunt similare vaccinurilor ARN, cu exceptia faptului ca determina o
imunitate pasiva (prin producerea directa a anticorpilor) si de aceea, ar putea avea un
raspuns mult mai rapid
Ce contine un vaccin?
-Antigen
-Conservanti
-Stabilizatori
-Surfactanti
-Reziduuri
-Diluanti
-Adjuvanti
Majoritatea vaccinurilor sunt folosite de zeci de ani, milioane de oameni fiind vaccinati in
siguranta in fiecare an. La fel ca in cazul tuturor medicamentelor, fiecare vaccin trebuie sa treaca
prin teste ample si riguroase care sa certifice ca este sigur inainte de a putea fi introdus in
programul de vaccinare al unei tari.
In faza de creare a unui vaccin, se fac evaluari pentru a identifica ce antigen trebuie folosit pentru
a stimula un raspuns imun. Aceasta faza pre-clinica nu implica teste pe oameni. Un vaccin
experimental este testat mai intai pe culturi de celule si pe animale pentru a se evalua siguranta si
eficacitatea lui (potentialul sau de a preveni boala respectiva). In acest moment vaccinul este
considerat un medicament nou in stadiu de investigatie.
Daca vaccinul induce un raspuns imun eficace fara sa fie toxic, acesta este apoi testat in studii
clinice (trialuri clinice) efectuate pe oameni.
Faza I
Vaccinul este administrat unui numar mic de voluntari pentru a evalua siguranta acestuia, pentru
a confirma daca genereaza un raspuns imun si pentru a determina doza corecta. In general, in
aceasta faza vaccinurile sunt testate la voluntari adulti tineri si sanatosi.
Faza II
Vaccinul este apoi administrat mai multor sute de voluntari pentru a se evalua in continuare
siguranta si capacitatea acestuia de a genera un raspuns imun (eficacitatea). Participantii in
aceasta faza au aceleasi caracteristici (cum ar fi varsta, sexul) precum persoanele carora le este
destinat vaccinul. De obicei, exista mai multe studii in aceasta faza pentru a evalua diferite grupe
de varsta si diferite formule ale vaccinului. Un grup care nu va primi vaccinul este de obicei
inclus in aceasta faza drept grup comparativ pentru a se evalua daca modificarile aparute in
grupul vaccinat sunt atribuite vaccinului sau s-au produs intamplator.
Faza III
Vaccinul este testat apoi pe mii de voluntari. De asemenea, testarea este comparata cu un grup
similar de persoane carora nu li se administreaza vaccinul, ci un produs de comparare (placebo) -
pentru a determina daca vaccinul produce un efect impotriva bolii pentru care este conceput.
Trialurile de faza III studiaza siguranta vaccinului intr-un grup mult mai mare de oameni, ceea ce
creste puterea statistica. De cele mai multe ori, studiile de faza a treia sunt efectuate in mai multe
tari si in mai multe regiuni dintr-o anumita tara pentru a se asigura ca rezultatele vaccinarii se
aplica mai multor populatii diferite.
In timpul studiilor de faza II si III, atat voluntarii, cat si cercetatorii care efectueaza studiul, nu
stiu care voluntari au primit vaccinul testat sau placebo. Acest tip de trial se numeste „studiu
dublu-orb” si este necesar pentru a se asigura ca nici voluntarii, nici medicii si cercetatorii nu
sunt influentati in evaluarea rezultatelor studiului, prin simpla cunoastere a persoanelor care au
primit sau nu vaccinul. Dupa ce trialul se incheie si toate rezultatele sunt finalizate, atat
voluntarii, cat si medicii care au efectuat studiul sunt informati cine a primit vaccinul si cine a
primit placebo.
Odata ce firma producatoare dezvolta un vaccin sigur si eficient, inainte de a putea fi folosit in
populatia generala, agentiile pentru medicamente efectueaza o evaluare stiintifica riguroasa si
independenta (vizand calitatea, siguranta si eficacitatea). Experti din fiecare tara sau de la nivelul
comunitatii europene sau din SUA revizuiesc in detaliu datele studiilor clinice si decid daca
autorizeaza sau nu vaccinul pentru a fi folosit. Trebuie sa existe dovezi riguroase ca un vaccin
este sigur si eficient intr-o populatie ampla inainte de a fi aprobat si introdus intr-un program
national de imunizare.
Studii post-marketing sau de faza a IV-a
Odata introdus pe piata, vaccinul este monitorizat continuu pentru a se asigura ca acesta continua
sa fie sigur. Aceste sisteme de monitorizare le permit oamenilor de stiinta sa tina evidenta
impactului si sigurantei vaccinului in populatia generala si de-a lungul unei lungi perioade de
timp.
Vaccinarea este sigura, iar efectele secundare ale vaccinurilor sunt de obicei minore si
temporare, cum ar fi o durere la nivelul bratului unde s-a facut injectarea sau febra usoara. Sunt
posibile reactii adverse mai grave, dar acestea sunt extrem de rare.
Orice vaccin autorizat este testat riguros in mai multe faze ale unor trialuri clinice inainte de a fi
aprobat pentru utilizare si reevaluat in mod regulat odata ce este introdus pentru a fi folosit in
populatia generala. De asemenea, medicii si cercetatorii monitorizeaza in mod constant
informatii din surse variate despre posibilele riscuri pentru sanatate ale unui vaccin.
Retine ca ai o probabilitate mai mare sa faci forma severa de boala pe care vaccinul ar preveni-o,
decat sa ai o reactie adversa severa in urma vaccinarii.
De exemplu, tetanosul poate provoca dureri extreme, contractie musculara foarte puternica la
nivelul maxilarelor si toracelui si cheaguri de sange, iar rujeola poate provoca encefalita (o
infectie a creierului) si orbire. Multe boli care pot fi prevenite prin vaccinare pot duce chiar la
deces. Beneficiile vaccinarii depasesc cu mult riscurile.
Ca orice tratament medicamentos, si vaccinurile pot avea efecte adverse, dar niciunele dintre
acestea nu sunt atat de severe ca bolile respective.
Vaccinurile pot provoca reactii adverse usoare, cum ar fi febra usoara sau durere si roseata la
locul injectarii. Reactiile usoare dispar de la sine in cateva zile.
Efectele secundare severe sau de lunga durata sunt extrem de rare. Vaccinurile sunt monitorizate
continuu pentru siguranta, cu scopul de a detecta aceste evenimente adverse rare.
Dovezile stiintifice arata ca administrarea mai multor vaccinuri in acelasi timp nu are niciun
efect negativ. Copiii sunt expusi la cateva sute de substante straine care declanseaza un raspuns
imun in fiecare zi. Simplul fapt de a manca alimente introduce noi germeni in organism, iar
numeroase bacterii traiesc in gura si nas.
In plus, vaccinarea combinata a mai multor vaccinuri (de exemplu, pentru difterie, pertussis si
tetanos) inseamna mai putine injectii si reduce disconfortul pentru copil. De asemenea, inseamna
ca acesta este vaccinat la momentul potrivit, evitandu-se riscul de a face o boala potential
mortala.
Vaccinurile gripale si impotriva febrei galbene sunt cultivate in oua, astfel ca produsele finale
contin cantitati suficiente de proteine din ou care, rar, pot provoca o reactie alergica severa la
persoanele alergice la oua. Aceste vaccinuri pot fi administrate persoanelor alergice la oua numai
in protocoale speciale si sub supraveghere medicala adecvata.
Anumite vaccinuri virale sunt facute in celulele de drojdie (vaccinul hepatitic B si unul dintre
vaccinurile HPV (Gardasil). Cu toate ca vaccinul este purificat de celulele de drojdie, circa 1 la 5
milionimi de gram raman in produsul final. Vestea buna este ca oamenii care sunt alergici la
paine sau produse de panificatie nu sunt alergici la drojdie, astfel ca riscul de alergie la drojdie
este unul teoretic.
Urme de antibiotice sunt prezente in unele vaccinuri. Antibioticele sunt utilizate in timpul
fabricarii vaccinurilor pentru a preveni contaminarea accidentala cu bacterii sau fungi. Cu toate
acestea, antibioticele continute in vaccinuri (neomicina, streptomicina sau polimixina B) nu sunt
cele administrate in mod obisnuit copiilor. Prin urmare, copiii cu alergii la antibiotice cum ar fi
penicilina, amoxicilina, sulfamide sau cefalosporine pot fi totusi vaccinati.
Bibliografie:
www.who.int
www.vaccines.gov
A Brief Introduction to Covid-19 Vaccines, Khusro Arastu, MD, skarastu@aol.com,
December 2020
www.desprevaccin.ro
Vaccinuri la copii – ce trebuie sa stie parintii ingrijorati, Dr. Adriana Pistol,
www.reginamaria.ro