Sunteți pe pagina 1din 160

Departamentul de servicii po[tale al societ`]ii noastre

de difuzare trimite colete de c`r]i atât pentru persoanele


fizice cât [i cele juridice, \n condi]ii foarte avantajoase.
Suna]i la telefonul 021-223.63.07 sau scrie]i-ne pe
adresa S.C. ALCRIS ‘94 DIFUZARE S.R.L.; Str. Teodosie
Rudeanu, Nr. 54, Sector 1, Bucure[ti.
Titlu original (eng.): Double life of a doctor

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale


LAVENHAM, CLARE
Vacan]` \n Creta / Clare Lavenham
Traduc`tor: Ileana Jitaru
Bucure[ti: Alcris, 2005.
ISBN 973-7870-11-5
I. Micu, Aurelian (Editor)
II. Dr`ghici, Ioan (Lector)
III. Croitoru, Ana (Tehnoredactor)
821.111. 31=135.1

Colec]ia „ DE AUR “
CLARE LAVENHAM

Vacan]` \n
Creta

ALCRIS
Romance
V` recomand`m:

121. Liniile vie]ii – Meg Wisgate

Penny se plictise[te de moarte ! Noua ei


slujb` de infirmier` la centrul unei re]ele
de televiziune nu-i aduce absolut nici o
satisfac]ie, stfel \ncât crede c` viseaz` când
i se propune s` participe la o emisiune
medical` la care va fi consilier tehnic.
Numai o umbr` \n acest tablou: doctorul
Justin Welles, care \i supravegheaz`
activitatea cu o arogan]` insuportabil`… {i
Penny este ferm hot`rât` s`-i ]in` piept!

122. Fiul pe care ]i-ll doreai – Marilyn Baker

Maryeve, o foarte bun` doctori]`


specializat` \n ginecologie, se confrunt`, \n
afara cazurilor normale, cu tot felul de
\ntâmpl`ri ie[ite din comun, care-i solicit`
nu numai abilit`]ile de obstretician, ci [i pe
cele psihologice, când are de-a face cu
problemele delicate ale tinerelor fete,
nevoit` s` g`seasc` solu]ii unor situa]ii
dintre cele mai delicate.
Capitolul 1

|n acest \nceput de prim`var` cretan`, soarele de


aprilie era deja arz`tor [i pere]ii de piatr` ai palatului \n
ruin` reflectau violent razele solare. Cople[ite de c`ldur`,
Victoria [i Cathy se bucurau c` avuseser` inspira]ia s`-[i ia
p`l`riile de soare cu boruri largi. F`r` \ndoial`, ar fi f`cut
mai bine s`-[i petreac` aceast` ultim` zi de vacan]` pe
plaj`, dar Victoria \i promisese tat`lui s`u c` va vizita
Knosos.
– Nu e[ti obligat` s` m` \nso]e[ti Cathy, \i spusese ea
prietenei sale. Mie \mi f`ce pl`cere s` vii, dar...
– Ba da, ba da, vin cu tine. Am [i eu chef s` merg.
Luând aceast` hot`râre, nici una nici cealalt` nu
avusese nici cea mai mic` presim]ire a consecin]elor
plimb`rii pentru Victoria.
Vizitarea faimosului palat le \ncânt` pe cele dou`
prietene, care profitar` de faptul c` grupul lor se cam
6 CLARE LAVENHAM

risipise [i se \ntoarser` \n sala tronului. Admirar` din nou


frescele murale p`strate intacte \n miraculos, când o
femeie necunoscut` se repezi spre ele.
– Scuza]i-m` dar... am auzit \n autocar venind \ncoace
spunându-se c` sunte]i infirmiere. Cuiva i s-a f`cut r`u.
A]i putea veni s` ne ajuta]i?
Le ar`t` cu degetul c`tre o doamn` cu p`rul alb care
tocmai se a[ezase pe o banc` de piatr`; un b`rbat cu
pielea ars` de soare era aplecat asupra ei.
– A f`cut probabil o insola]ie, zise Cathy. Fiul ei... \n
fine, b`rbatul acela, ar trebui s-o duc` undeva la umbr`.
– Se pare c` nu i-a trecut prin minte. Ar trebui s` v`
duce]i s`-i spune]i...
– Nu, merge]i dumneavoastr`. Noi o s` v` a[tept`m
aici.
Dup` un an de munc` intens`, cele dou` prietene \[i
meritaser` vacan]a [i n-aveau nici un chef s` se ocupe atât
de repede de boli [i de bolnavi. Totu[i, la insisten]a
acestei femei, Victoria se l`s` convins`.
– Bine, oft` ea. Poate c` bietul b`iat are nevoie de noi.
Se apropie cu un aer indiferent, ca [i cum ar fi trecut
pe acolo din \ntâmplare.
– Am impresia c`... prietena dumneavoastr` nu se
simte prea bine, \ncepu ea. Vre]i s` v` ajut s-o duce]i la
umbr`?
Se \ntrerupse brusc, stânjenit` pu]in de str`lucirea
glacial` care trecu prin ochii cenu[ii ai interlocutorului ei.
VACAN}~ |N CRETA 7

Rupând acest moment de t`cere nepl`cut`, el \i r`spunse


la \ntrebare pe un ton \n care se amestecau amabilitatea
cu ner`bdarea.
– Sunte]i foarte amabil`, dar voi reu[i s` m` descurc
singur.
– F`r` \ndoial`, numai c`... vede]i... \ntâmpl`tor, sunt
infirmier`...
– {i crede]i c` m` pute]i ajuta?
Un zâmbet ironic \i lumin` fa]a cu tr`s`turi virile, apoi
continu`:
– Sunte]i foarte amabil`, dar \nchipui]i-v` c` eu sunt
medic.
Victoria ar fi vrut ca \n clipa aceea s` poat` intra \n
p`mânt. Niciodat` nu se mai sim]ise atât de ridicol`.
– |mi pare r`u, bâigui ea. Nu aveam de unde s` [tiu.
– Nu, \ntr-adev`r.
F`r` s` mai fac` vreun efort s`-[i ascund` agasarea,
continu` cu r`ceal`:
– Persoana aceasta sufer` de inim` [i are nevoie de
odihn`.
– Bine\n]eles. Sper... sper s` v` reveni]i repede,
murmur` ea adresându-i-se b`trânei doamne a c`rei
bronzare nu reu[ea s`-i ascund` paloarea.
Apoi, \n fo[netul fustei ei lungi albastre, Victoria se
duse spre Cathy. F`r` s` arunce m`car o privire c`tre
silueta \nalt` care se \ndep`rta \n soare, Michael Anderson
\ngenunche lâng` bolnav`.
8 CLARE LAVENHAM

– Cum te mai sim]i, Elizabeth?


Doamna Jewson d`du \ncet din cap.
– Mai bine, articul` ea cu o voce slab`. |mi pare r`u c`
]i-am provocat atâtea nepl`ceri.
– Este numai vina mea. N-ar fi trebuit s` accept s`
venim pe o asemenea c`ldur`.
– Dar era atât de pl`cut la munte... Nu m-am gândit
nici o clip` c` va fi atât de cald. {i apoi, \mi doream atât
de mult s` vizitez Knosos...
Sprijinit` de bra]ul lui, se ridic` destul de greu.
– Cu cine ai vorbit adineauri?
– Cu o infirmier` care s-a oferit s` m` ajute. N-am fost
prea amabil cu ea, dar nu voiam s` te deranjeze.
Foarte atent, \[i trecu bra]ul pe dup` talia ei apoi \[i
potrivi [i pasul. Elizabet, \nc` destul de sl`bit`, se oprea
frecvent [i Michael nu fu lini[tit decât dup` ce trecur` de
uria[a poart` ale c`rei coloane purpurii se \n`l]au spre
cer.
– Am s` te instalez \n ma[in`. Apoi, m` voi \ntoarce
s-o aduc pe Zeta.
– Oh! Dumnezeule, aproape c` am uitat c` a fost [i ea
cu noi. Unde s-a dus?
– Dac` a[ [ti, oft` el.
– F`r` \ndoial`, noi nu puteam ]ine pasul cu ea,
coment` cu amabilitate b`trâna doamn` a[ezându-se pe
bancheta din spate. Oricum, \mbr`cat` cum este \n
pantalonii aceia roz, o vei g`si foarte repede.
VACAN}~ |N CRETA 9

Dând din cap cu un aer plictisit, Michael se \ntoarse


spre impun`toarea cl`dire a palatului.
|n perioada aceea a anului, turi[tii nu erau prea
numero[i [i Cathy \l remarc` imediat.
– Ia prive[te cine vine, doctorul t`u, [i pare teribil de
gr`bit!
Mirat`, Victoria \l urm`ri cu privirea \n timp ce el
\nainta repede, pare-se c`utând pe cineva. Nu le d`du
aten]ie celor dou` fete.
– M` \ntreb unde o fi bolnava? murmur` ea. N-ar fi
trebuit s-o lase singur`.
– Oh! Cu siguran]` c` n-a l`sat-o nesupravegheat`.
– Ai dreptate, doar este doctor.
Victoria arunc` o privire fugar` la ceas.
– Autocarul pleac` abia peste o or`. Ce-ar fi s` ne mai
plimb`m prin \mprejurimi?
Cathy \ncuviin]` [i \n mai pu]in de un minut traversau
deja parcarea, \ndreptându-se spre colinele din
\mprejurimi. |n dep`rtare, z`rir` un drumeag care se
pierdea \ntr-o planta]ie de m`slini al c`ror frunzi[ verde
pal se profila pe cerul albastru.
Bra] la bra], cele dou` prietene se str`duir` s` uite de
c`ldura toropitoare [i s` intre cât mai repede \n acel
spa]iu de verdea]` cu o umbr` binef`c`toare. Aproape c`
ajunseser` când le atrase aten]ia o form` \ntins` pe
bancheta din spate a unei ma[ini.
10 CLARE LAVENHAM

– B`trâna doamn` de adineauri! exclam` Cathy. Te


duci s-o \ntrebi cum se simte?
{ov`itoare, Victoria privi \n urma ei.
– Dac` m` vede el... Oh! {i, la urma urmei, ce-mi pas`,
decret` ea ridicând din umeri.
Se \ndrept` c`tre ma[in` cu un pas hot`rât. B`trâna
doamn` p`ru s` recunoasc` vocea [i r`spunse zâmbetului
Victoriei.
– V` sim]i]i mai bine?
– Durerea a disp`rut, mul]umesc de \ntrebare, [opti
ea. Ai fost atât de dr`gu]` s` vii s` ne oferi ajutorul
dumitale. Dac` nu sunte]i prea gr`bite, spune-i [i
prietenei dumitale s` vin`, am putea discuta un pic. {i ea
este infirmier`, nu?
Victoria \i explic` doamnei c` amândou` lucraser` \ntr-un
spital pân` când ea se hot`râse s` devin` infirmier` privat`.
– Nu ne-am pierdut niciodat` din vedere una pe alta,
continu` ea f`cându-i semn lui Cathy s` se apropie. |n
fiecare an, f`ceam \mpreun` o c`l`torie [i de mult` vreme
ne-am pus \n minte s` venim \n Creta.
– {i dumneavoastr` sunte]i \n vacan]`? \ntreb` Cathy,
aplecându-se la rândul ei spre geamul \ntredeschis.
Pe chipul obosit al b`trânei trecu o umbr`.
– La vârsta mea, via]a nu-mi prea permite multe, oft`
ea. Dar din fericie, nu sunt niciodat` singur`. Am \nchiriat
o vil` \ntr-un minunat s`tuc de munte [i vecinii mei sunt
adorabili.
VACAN}~ |N CRETA 11

|[i duse o mân` la piept [i t`cu o clip` ca s`-[i trag`


r`suflarea. Victoria se gândi c` poate ar fi bine s-o lase s`
se odihneasc`. Dar Elizabeth p`rea chi`r fericit` s`
discute cu ele.
– {i Michael are o cas` \n Idras, relu` ea. Are norocul
c` poate veni foarte des aici [i pe deasupra vorbe[te [i
greaca \n mod curent.
– Este vorba despre... b`rbatul care era cu
dumneavoastr`? Ne \ntrebam dac` nu cumva v` este fiu.
– Oh! Nu, doar vecin. Se va \ntoarce \n Anglia abia \n
iulie. Este ginecolog.
– Ah!...
|mpins` de curiozitate, Victoria fu cât pe ce s-o \ntrebe
unde se dusese acesta, dar b`trâna doamn` i-o lu`
\nainte.
– Cred c` se va \ntoarce dintr-o clip` \n alta. S-a dus
s`-[i caute fiica.
– Fiica?
– Da. De altfel, poate c` a]i [i z`rit-o? Este brunet` [i
poart` un pantalon roz viu.
– |ntr-adev`r, zise Cathy. Un tân`r tocmai o fotografia
lâng` amforele acelea pe lâng` care am trecut adineauri.
– Sper s` fi fost ea, oft` Elizabeth. Sunt atât de
ner`bd`toare s` m` \ntorc la Idras...
Respira]ia \i era u[or gâfâit`. Victoria \i arunc` o privire
\ngrijorat`.
12 CLARE LAVENHAM

– Vom sta cu dumneavoastr` pân` când se \ntoarce, \i


promise ea. Dar trebuie s` v` odihni]i.
Abia \[i st`pâni un ]ip`t când se sprijnini de caroseria
fierbinte.
A[teptau deja de câteva minute, când \l observar` \n
acela[i timp pe necunoscutul care venea din partea
cealalt` a parc`rii.
– Cred c` am face mai bine s` v` l`s`m, zise Victoria
aplecându-se spre b`trâna doamn`. Ar putea crede c`
v-am obosit.
– Oh! Nu, v` rog, r`mâne]i. Vreau s`-l cunoa[te]i. {i
apoi, \i voi spune c` mi-a]i ]inut companie.
Chiar dac` le trecuse prin minte s` plece, nu mai avur`
timp, pentru c` Michael Anderson ajunsese deja lâng` ele.
– Unde este Zeta? \ntreb` imediat Elizabeth.
– Numai Dumnezeu [tie, bomb`ni el. Te voi duce
acas` [i m` voi \ntoarce mai târziu dup` ea.
|n timp ce vorbea, le privise \ncruntat pe cele dou`
fete, astfel \ncât Victoria se gândi c` \nc` nu resim]ise o
asemenea aversiune pentru cineva \ntr-un timp atât de
scurt.
– Eu le-am cerut s` r`mân`, \i explic` Elizabeth
surprinzându-i privirea. }i le prezint pe Victoria Medway
[i pe prietena ei, Cathy Sinclair.
El d`du vag din cap \nainte s` deschid` portiera [i f`r`
\ndoial` s-ar fi strecurat imediat \n ma[in` dac` vorbele
lui Cathy nu i-ar fi captat aten]ia.
VACAN}~ |N CRETA 13

– |i vom spune fiicei dumneavoastr` s` nu fie


\ngrijorat`, dac` o vedem.
– Poftim?
Cu mâna \n continuare pe mânerul portierei, p`rea
descump`nit [i contrariat.
– Doamna Jewson ne-a descris-o [i \mi amintesc c` am
v`zut-o.
Foarte repede, Cathy \i relat` scena, dar Michael o
\ntrerupse brusc.
– Cum ar`ta tân`rul acela?
Fata ridic` din umeri.
– Nu mai [tiu...
– Cred c` era destul de tân`r, interveni Victoria.
Brunet, foarte brunet. {i cu privirea aceea catifelat` care-i
caracterizeaz` pe to]i grecii.
El p`ru s` nu aprecieze aceast` ultim` descriere. Le
salut` vag \nainte de a demara \n tromb` sub privirile lor
uimite. |n graba lui, nici nu le l`sase timp s`-[i ia r`mas-
bun de la b`trâna doamn`.
Timpul trecuse [i ele trebuir` s`-[i scurteze plimbarea
printre m`slini pentru a se gr`bi s` ajung` \n parcare,
unde le a[tepta autocarul. Aproape de palat, gr`bir` pasul.
– M` \ntreb dac` [i-o fi g`sit fiica, zise Cathy ]inându-[i
p`l`ria cu mâna s` nu i-o ia vântul.
– Crezi c` a avut timp s` se \ntoarc`?
– Da, poate, dac` satul nu este prea departe.
Victoria f`cu un gest de agasare.
14 CLARE LAVENHAM

– Dac` nu te deranjeaz`, a[ prefera s` vorbim despre


altceva. Doctorul acesta are darul s` m` exaspereze.
Amuzat`, Cathy \i arunc` o privire fugar` prietenei sale
când o ma[in` neagr` le dep`[i. Nu-i d`dur` nici o aten]ie
pân` \n momentul când ma[ina se opri la vreo sut` de
metri de ele, [i când putur` s` recunoasc` silueta
b`rbatului care ie[i din ea.
Când acesta ajunse lâng` ele, Cathy se gr`bi s`-i spun`
c` n-o z`riser` pe Zeta.
El o \ntrerupse brusc.
– Zeta se va \ntoarce cu taxiul, pe voi v` c`utam!
exclam` Michael Anderson. Doamna Jewson mi-a spus c`
una dintre voi este infirmier` privat`. Care dintre voi este?
Victoria \l privi cu un aer glacial.
– Eu. De ce?
– Vreau s`-]i fac o ofert` de angajare dac`, a[a cum
presupun, e[ti liber` \n acest moment.
– Sunt \n vacan]`, replic` ea f`r` s`-[i ascund`
indignarea. Nu se vede?
– Ba da, dar cred c` asta n-ar fi o dificultate
insurmontabil`. {i, ca infirmier`, ar trebui s` pui datoria
\naintea pl`cerii.
– Bine\n]eles, dar...
– Nu-i nevoie s`-mi argumentezi. A[adar, voi continua.
Este nevoie de dumneata la Idras. Doamna Jewon...
– Doamna Jewson? Persoana pe care am \ntâlnit-o mai
devreme?
VACAN}~ |N CRETA 15

– Da. Pe drumul de \ntoarcere, mi-a m`rturisit c`


inima ei este mai obosit` decât a[ fi putut s`-mi imaginez.
Are nevoie de repaos complet.
|n timp ce vorbea, \[i a]intise ochii de culoare deschis`
\n ochii ei.
– Când ar trebui s` pleca]i din Creta?
Victoria \[i mu[c` buzele. Dac` afla c` plecarea ei era
prev`zut` pentru mâine, nu-i va accepta nici un motiv ca
s`-l refuze. {i totu[i, nu dorea s`-i accepte propunerea.
Unul din motive, [i nu cel mai pu]in important, era acela
c` pur [i simplu nu-i pl`cea de el. Dar sinceritatea ei
\nn`scut` o \mpiedic` s`-l mint` [i doctorul Anderson
atâta a[tept`.
– Formidabil! Vei pierde a[adar doar câteva ore de
vacan]`.
Victoria nu era \ns` de aceea[i p`rere.
– De ce nu c`uta]i o alt` infirmier`? Trebuie s` existe
[i altele pe aici.
– Poate, dar asta ar cere timp s` g`sesc una liber` [i
vorbitoare de limb` englez`. Cu atât mai mult cu cât
doamna Jewson are nevoie de \ngrijiri urgente.
Tonul vocii sale dovedea o ner`bdare \n spatele c`reia
Victoria ghici o rug`minte. Michael Anderson p`rea sincer
\ngrijorat.
– Victoria, interveni Cathy. O s` plece autocarul.
Cu inima b`tându-i nebune[te, fata respir` adânc. Nu
mai avea timp s`-[i pun` \ntreb`ri.
16 CLARE LAVENHAM

– De acord, murmur` ea adresându-i-se lui Michael.


Dar cu o singur` condi]ie. S`-mi l`sa]i timp s` merg la
hotel s`-mi recuperez lucrurile.
– Imposibil.
Vocea lui, foarte calm`, era \ns` ferm` [i nu admitea
replic`.
– A trebuit s-o abandonez pe Elizabeth \n mâinile unei
tinere grecoaice care ar fi incapabil` s` ia vreo hot`râre
dac` ar ap`rea vreo problem`. Trebuie s` ne \ntoarcem la
Idras cât mai curând posibil. Este o chestiune de via]` [i
de moarte.
– Vre]i s` spune]i c` trebuie s` vin acum... imediat?
\ntreb` Victoria, nedumerit`. Dar nu pot...
– Ba da. Ai po[eta la dumneata [i asta-i de-ajuns.
Exasperat` de atâta insisten]`, f`cu o ultim` tentativ`
disperat`:
– Am de rezolvat o mul]ime de lucruri. Rezervarea
pentru zborul de mâine...
– M` voi ocupa eu. Iar cât prive[te valizele...
– Pot s` m` ocup eu, zise Cathy.
– Perfect! Voi trimite pe cineva s`pt`mâna aceasta s` le ia.
– |mi pare sincer r`u, Victoria, relu` prietena ei. Dar
trebuie s` plec. Nu... nu v`d ce a[ mai putea face.
Ca s`-[i ascund` stânjeneala, o \mbr`]i[` cu afec]iune.
– Noroc... [i pe curând!
F`r` s` \n]eleag` ce i se \ntâmpla atât de repede,
Victoria o privi \ndep`rtându-se [i sim]i brusc un teribil
VACAN}~ |N CRETA 17

sentiment de panic`. |n clipa aceasta, ratase totul, ultima


lor sear` la hotel, petrecerea de adio, carnavalul... Totul
numai pentru a-l urma pe un str`in, un necunoscut,
\ntr-un sat pierdut \n inima mun]ilor. Ea care nu
cunoscuse din Creta decât plajele, apele limpezi ale m`rii,
petrecerile!
Buim`cit` \nc`, se strecur` pe bancheta din piele
neagr` a ma[inii, \nchizând ochii când auzi vuietul
motorului accelerat la maximum care-i \ndep`rta de acest
loc \ntr-un nor de praf.
Capitolul 2

Foarte repede, p`r`sir` coasta. Planta]iilor de m`slini


le urmar` imensele câmpuri cultivate cu lavand` ce se
contopeau cu azurul cerului cretan. Drumul \ncepu
curând s` urce \n serpentine [i aerul \nmiresmat al
colinelor se r`cori \ncetul cu \ncetul.
F`r` voia ei, Victoria \ncepu s` se relaxeze. P`trundea
\ntr-o Cret` necunoscut`, a c`rei frumuse]e s`lbatic` o
trezi din toropeal`. |n dep`rtare, mun]ii \nv`lui]i \ntr-o
lumin` alb`struie mângâiau orizontul, \n timp ce mai
aproape de ei se profilau contururile line ale colinelor
\nverzite. Tufe de salvie [i de rozmarin m`rgineau drumul
\nsorit.
– Iat` adev`rata Cret`, murmur` Michael, a c`rui voce
grav` o f`cu s` tresar`. Vei vedea. |n afar` de televizor [i
radio, Idras nu s-a schimbat de decenii.
VACAN}~ |N CRETA 19

– |n ciuda prezen]ei str`inilor?


– Nu suntem prea numero[i [i vilele noastre se afl` \n
afara satului.
Aplecându-se \n fa]`, \i ar`t` cu degetul o pant`
abrupt`, stâncoas`.
– Prive[te, ajungem.
Victoria \ntinse gâtul [i z`ri un pâlc de case albe ag`]ate
parc` pe marginea unei pr`p`stii.
– Este foarte pitoresc, recunoscu ea, sim]indu-se
obligat` s` fac` un comentariu.
– Cu condi]ia s` nu fii prea preten]ioas` cu igiena, ar
trebui s`-]i plac`. Dar vreau s` te asigur imediat, vilele au
ap` curent`.
– Uf!
U[urarea ei \l f`cu pe Michael s` zâmbeasc`, un zâmbet
care ar fi cucerit-o pe Victoria dac` antipatia pe care o
sim]ea fa]` de el n-ar fi fost atât de mare. {uvi]ele lui
blonde ciufulite de vânt prindeau lumina aurie a
apusului. Ea prefer` s`-[i \ntoarc` privirea.
|[i continuar` drumul \n t`cere, ajungând curând la
primele case ale c`tunului pe treptele c`rora p`reau s`
a[tepte de veacuri b`trâni \mbr`ca]i \n negru. Când o
luar` pe drumul ce ducea la vile, Victoria r`mase f`r` glas
\n fa]a frumuse]ii grandioase a peisajului ce se desf`[ura
sub ochii lor. Dup` ce trecur` de grilajul unei por]i \nalte,
p`trunser` \ntr-un parc cu vegeta]ie luxuriant`.
20 CLARE LAVENHAM

– Aici locuie[te doamna Jewson?


– Da [i nu.
Dup` r`spunsul laconic, el opri motorul \n fa]a
peronului unei case albe cu un etaj, apoi cobor\ din
ma[in` f`r` s`-i dea aten]ie Victoriei, care trebui s` se
gr`beasc` s`-l ajung`.
– Vila Athena este a mea, continu` el. Prefer ca
Elizabeth s` stea aici, ca s` pot s-o supraveghez mai u[or.
Ea locuie[te la mai bine de un kilometru [i telefonul nu
func]ioneaz` prea bine \ntotdeauna, pe aici.
Inima Victoriei b`tea s`-i sparg` pieptul. A[adar, va tre-
bui s` locuiasc` \n casa lui. Bine\n]eles, avea dreptate s`
doreasc` s`-[i aib` pacienta aproape, dar de aici pân` la a-
i suporta prezen]a \n fiecare zi...
Pentru prima oar`, Victoria se \ntreb` cine o fi so]ia
acestui b`rbat misterios. Probabil c` nu era aici, altfel n-ar
fi abandonat-o pe doamna Jewson \n mâinile unei tinere
servitoare neexperimentate.
– V` lua]i meseria de medic foarte \n serios, coment`
ea zâmbind. Doamna Jewson este...
– O cunosc dintotdeauna. Am mult` afec]iune pentru
ea [i la sfatul meu a venit la Idras.
|n timp ce vorbeau, ajunseser` la o verand` ai c`rei
pere]i disp`ruser` pur [i simplu sub cascadele de flori
parfumate. Cu piciorul pe ultima treapt`, Victoria se
\ntoarse spre Michael care se tr`sese de-o parte ca s-o lase
s` treac`.
VACAN}~ |N CRETA 21

– Sper c` nu vor fi probleme.


Chiar dac` el se afla pu]in mai jos, privirile le erau la
acela[i nivel.
– {tii la fel de bine ca [i mine c` multe lucruri vor
depinde de modul \n care o supraveghezi.
– Voi face tot ce-mi st` \n putin]`, dar da]i-mi voie s`
v` spun c` poate ar fi fost mai bine s` fie trimis` la spital.
Totu[i, acolo au echipamente pe care nu le avem aici.
Michael scutur` din cap.
– Nu cuno[ti spitalele grece[ti. Oricum, cred c` ea ar fi
refuzat s` mearg`.
|ntrerupând brusc discu]ia, el o lu` \nainte, intrând
\ntr-o \nc`pere vast` ale c`rei covoare \n culori vii contrastau
cu pardoseala din gresie alb` [i neagr`. Mobilat` cu
simplitate, degaja o impresie de calm [i r`coare.
Dormitoarele se aflau la cap`tul unui culor situat \n
stânga salonului [i Victoria r`mase mai \n spate când Michael
b`tu la una din u[ile masive de lemn \nchis la culoare.
Intrar` apoi amândoi \ntr-o camer` ale c`rei obloane
\nchise o cufundau \ntr-o semiobscuritate lini[titoare.
|mbr`cat` tot cu pantalonii albi [i bluza verde cu care
fusese la Knosos, Elizabeth era \ntins` pe un pat cu
cear[afuri imaculate. Când le auzi pa[ii, deschise ochii.
– Am g`sit-o, murmur` Michael ar`tând-o pe Victoria.
Te va ajuta s` te culci [i va avea grij` s` nu mi[ti un deget.
Un zâmbet obosit ap`ru pe buzele cianozate ale
b`trânei doamne.
22 CLARE LAVENHAM

– N-ai s` te schimbi niciodat`, Michael. Nimeni nu-]i


poate ie[i din cuvânt, nu-i a[a? |]i impui voin]a tuturor [i
\n orice situa]ie.
Victoria, care \nc` nu spusese nimic, se apropie la
rândul ei.
– Sunt sigur` c` v` ve]i sim]i bine aici. M` gr`besc s`
m` duc s` v` aduc ni[te lucruri de la vila dumneavoastr`.
– Nu este nevoie, \i t`ie vorba Michael cu un gest
agasat. Poate s` fac` asta Katerina.
|n timp ce vorbise, se \ntorsese \ncet [i Victoria fu
mirat` s`-l aud` adresându-se \n greac` unei fete a c`rei
siluet` fragil` ap`ruse ca prin minune dintr-un col]
\ntunecos. Cu mâinile \ncruci[ate peste fusta neagr`, ea \l
ascult` cu aten]ie, dând din cap [i disp`rând apoi pe
culoar.
– Bine, relu` Michael, acum trebuie s` plec. Trebuie
totu[i s` m` \ntorc \n Knosos s-o caut pe Zeta.
Umbra care-i \ntunecase fugar fa]a disp`ru la fel de
repede cum ap`ruse.
– Voi profita de ocazie [i m` voi duce s`-]i iau bagajele.
Sper ca prietena dumitale s` ]i le fi preg`tit.
– Nu m` \ndoiesc de asta, Cathy este o prieten` minunat`...
[i de \ncredere! r`spunse pe un ton sec Victoria, agasat`
de aerul de superioritate al interlocutorului ei.
El se \ndrept` spre u[` [i se mai opri o dat` \n prag.
– A[ vrea ca Elizabeth s` cineze, ceva u[or, fire[te. Vei
g`si tot ce-]i trebuie \n buc`t`rie.
VACAN}~ |N CRETA 23

– Bine, domnule doctor.


– Domnule doctor! Cât formalism... Vrei ca [i eu s`-]i
spun domni[oar` Medway?
Victoria sim]i c` i se \mbujoreaz` obrajii.
– Eu m` numesc Michael, de acord?
– De acord... Michael.
Apoi, el disp`ru cu un zâmbet ironic [i o lic`rire
amuzat` \n adâncul ochilor.
Cele dou` femei \ncepuser` s` discute diverse când se
auzi soneria telefonului. Dup` o scurt` ezitare, Victoria
ie[i din camera b`trânei doamne [i se duse s` r`spund`.
– Alo?
Se a[teptase s` aud` un [ir de cuvinte grece[ti pe care
nu le-ar fi \n]eles, dar cel de la cap`tul cel`lalt al firului
vorbea clar engleze[te.
– Cine e[ti dumneata? \ntreb` o voce agresiv`.
– Infirmiera care se ocup` de doamna Jewson. Nu se
simte prea bine [i...
– Elizabeth? Dar... era \n plin` form` când am coborât
la Knosos.
– Acolo i s-a f`cut r`u.
– Oh! nu... este inima, nu-i a[a? Dar acum se simte mai
bine? Vreau s` spun... nu-i nimic grav?
|n vocea tinereasc` se ghicea o real` \ngrijorare.
– Sper`m.
– Presupun c` din cauza asta Mike nu m-a a[teptat, dar
nu-i nimic. Eu... oricum, nu vin acas`, \n fine... nu
imediat.
24 CLARE LAVENHAM

– Sunte]i cumva fiica lui? Era foarte \ngrijorat... vre]i


s`-i l`sa]i un mesaj?
– El nu-i acolo? se mir` Zeta. Unde s-a dus?
Victoria \ncerc` s`-i explice, dar fata n-o l`s` s`-[i
termine fraza.
– Spune-i c` m` duc la un bar \n Heraklion. S` nu m`
a[tepte.
Apoi \nchise telefonul. |n timp ce se \ntorcea spre
camera pacientei, Victoria se \ntreba ce vârst` o fi având
Zeta. Din amintirile pe care le mai p`stra de la Knosos, se
gândi c` are vreo cincisprezece ani, ceea ce o o surprinse,
pentru c` tat`l ei nu p`rea s` aib` mai mult de treizeci [i
cinci. Bine\n]eles c` putea s` se fi c`s`torit foarte tân`r,
dar de obicei, studen]ii \n medicin` nu-[i \ncurc` via]a
nici cu o nevast` nici cu un copil.
Pierdut` \n gândurile ei, tres`ri când Katerina ap`ru pe
coridor, cu bra]ele \nc`rcate cu lucrurile Elizabethei. |[i
reveni repede, le lu` din bra]ele fetei [i intr` \n camer`.
– V` sim]i]i mai bine? \ntreb` ea dup` ce termin` de
f`cut toaleta doamnei Jewson.
– Da, dar... când m` voi putea ridica? Am oroare s`
stau culcat`.
– Când doctorul va fi sigur c` nu mai risca]i nimic.
– Este un r`spuns evaziv, tipic lumii medicale, oft`
Elizabeth.
Victoria era \ngrijorat`, constatând c` fa]a b`trânei
doamne era \nc` marcat` de suferin]`.
VACAN}~ |N CRETA 25

– |ncerca]i s` dormi]i pu]in pân` v` preg`tesc cina. {i


o s` vede]i, totul va fi bine.
Buc`t`ria, spa]ioas` [i \ngrijit`, p`rea s` fie regatul
Katerinei care, cu cele câteva cuvinte engleze[ti pe care le
cuno[tea, reu[i s-o conving` pe Victoria s` nu nse ating`
de nimic. |n mai pu]in de un sfert de or`, puse pe o tav`
splendid` de r`chit` \mpletit` un castronel cu salat` de
ro[ii, un pic de brânz` alb` \ntr-o farfurioar` [i un ciorchine
de struguri care p`rea s` fi adunat \n boabe tot soarele.
Abia apucase Victoria s`-i duc` pacientei gustarea, c` auzi
ma[ina lui Michael oprind \n fa]a casei.
– }i-am dus bagajele \n camera al`turat`, o anun]` el
câteva minute mai târziu, trecându-[i capul prin u[a
\ntredeschis`. Zeta s-a \ntors?
– Nu, dar a telefonat.
Victoria o l`s` o clip` pe Elizabeth pentru a se duce pe
coridor s`-i transmit` mesajul de la fiica lui.
– Asta-i tot ce ]i-a spus?
O lic`rire de uimire fugar` \i travers` privirea.
– M-a rugat s`-]i spun c` se va \ntoarce foarte târziu.
– Dar cu cine este? se enerv` Michael.
– Nu [tiu.
– Ai fi putut m`car s-o \ntrebi!
– |nchipuie-]i c` n-am avut timp! r`spunse Victoria f`r`
a \ncerca s`-[i ascund` iritarea care o cuprinsese. Mi-a
\nchis telefonul \n nas; la urma urmei, n-am de ce s` m`
amestec \n rela]iile cu fiica ta!
26 CLARE LAVENHAM

De ce p`rea c` vrea cu orice pre] s-o fac`


r`spunz`toare de problemele lui?
– |n plus, trebuie s` aib` vreo cincisprezece ani.
– {aptesprezece, o corect` el.
– |n Anglia, fetele merg la baruri de pe la doisprezece
ani.
– Poate, dar Creta n-are nimic de-a face cu Anglia. {i
pân` acum, Zeta a avut o copil`rie foarte protejat`.
Pentru prima oar`, furia lui se transform` \n
\ngrijorare.
– Nu-mi place deloc [i cel mai r`u este c` nu pot face
nimic.
– Da... \n]eleg, murmur` Victoria, brusc derutat` de
blânde]ea vocii lui.
– |n fine... a[ face bine s` m` duc s` m` ocup de cin`.
– De cin`?
– Katerina a plecat, dar nu-]i face griji, sunt un
adev`rat maestru, zise el \nainte s` dispar` \n buc`t`rie.
Dup` ce [ov`i o clip` dac` s`-i propun` ajutorul ei,
Victoria hot`r\ s` mearg` s`-[i aranjeze lucrurile [i s` fac`
un du[. Trecu mai \ntâi s-o vad` pe doamna Jewson care
adormise, cu farfuria aproape neatins` la cap`tul patului.
Lu` cu grij` tava, ie[i \ncet din camer`, ca s` n-o trezeasc`,
apoi se duse la buc`t`rie. Michael nu era aici. Când trecu
\ns` prin salon, z`ri masa a[ezat` pe verand`.
Pe o fa]` de mas` stacojie erau a[ezate cu mult` art`
farfurii albe decorate cu frunze de vi]` [i pahare de cristal
VACAN}~ |N CRETA 27

scânteietoare. |n aerul r`coros plutea parfumul


p`trunz`tor al trandafirilor [i iasomiei.
– E[ti \ncânt`toare.
Vocea cald` a lui Michael o f`cu s` se \ntoarc`.
|mbr`cat \ntr-o hain` bleumarin [i un pantalon alb care-i
sublinia silueta atletic`, Michael o privea zâmbind.
Tulburat` de acest compliment nea[teptat, Victoria ro[i.
– Este prima oar` când \ngrijesc o pacient` a[a,
\mbr`cat` \n rochie de var`, replic` ea un pic cam
stângaci. |mi pare r`u c` n-am o uniform`.
– Sunt sigur c` nici n-o s` ai nevoie de asta ca s` dai
dovad` de autoritate.
Ea \l privi cu \ndoial`, dar se ab]inu de la orice
comentariu. |ncepur` s` m`nânce \n lini[te, savurând cu
o pl`cere evident` chebapul de miel preg`tit de Michael
[i pepenele galben.
– Ascult`, zise el brusc, o ma[in` urc` dealul.
Victoria, atent`, privi \n vale, spre locul unde pinii
l`sau s` se vad` o bucat` de drum. Z`ri un fascicol
luminos de faruri care dep`[i curând gr`dina vilei.
– Nu vin la noi, zise el \ngândurat.
Ea sim]i c` \ngrijorarea care-l tulbura era din ce \n ce
mai mare. O privi pe Victoria, a[ezat` \n fa]a lui, t`cut`.
Era foarte frumoas` \n rochia ei de un galben str`lucitor.
Fa]a delicat` era bronzat` de soare [i \nv`luit` \ntr-o
aureol` de bucle castanii. Nu se putu ab]ine s` nu regrete
atitudinea glacial` pe care o avusese când se cunoscuser`
28 CLARE LAVENHAM

[i de care ea p`rea s` nu uite. Ochii ei turcoaz \i evitau cu


grij` privirea. Se hot`r\ s-o tachineze \n glum`.
– Ce p`cat, murmur` el.
– Poftim?
– M` refeream la situa]ia \n care ne afl`m. Este greu
s`-]i imaginezi un cadou mai romantic. Prive[te...
Cu un gest larg al mâinii, ar`t` orizontul.
– Nu este o priveli[te minunat`? Prive[te mun]ii
umbri]i de crepuscul, gr`dina, florile, parfumurile... tu,
atât de \ncânt`toare...
– Te rog, las` gluma!
|[i \mpinse scaunul [i-l fulger` cu privirea.
– Am spus ceva r`u? Te sup`r` faptul c` te g`sesc
\ncânt`toare?
– Nu cred c` este momentul pentru o asemenea
discu]ie, replic` ea st`pânindu-[i cu greu b`t`ile
nebune[ti ale inimii.
– Ia loc, Victoria... te rog.
– Nu, trebuie s` m` duc s` v`d dac` doamna Jewson
doarme.
Cu un pas destul de nesigur, intr` \n cas` unde
semi\ntunericul o ascundea de privirea lui Michael, apoi
se \ndrept` spre camera bolnavei. Adormit` profund,
Elizabeth chiar c` nu avea nevoie de nimic [i Victoria,
resemnat`, trebui s` se \ntoarc` pe verand`.
Michael nu se clintise. Cu fa]a \ntoars` spre mun]i,
dincolo de care str`luceau deja primele stele, p`rea
cufundat \n gânduri.
VACAN}~ |N CRETA 29

– Totul e-n regul`?


– Da. Doarme.
– A[a [i trebuie. Are nevoie de odihn`. Va r`mâne la
pat atât cât este nevoie. Ast`zi s-a cam speriat, [i cred c`
de acum \ncolo va fi mai ascult`toare decât de obicei...
Vocea i se alter` u[or când zgomotul unui motor rupse
din nou lini[tea nop]ii, pierzându-se \ns` la fel ca
precedentul \nspre sat.
– Zeta a zis c` se va \ntoarce târziu, \i reaminti \ncet
Victoria, [i nu-i decât ora zece.
F`r` s`-i r`spund`, Michael \[i puse \ngândurat
paharul pe mas`.
– Este o adev`rat` grecoaic`, murmur` el. Când o vei
vedea, \]i va fi greu s`-i g`se[ti originile engleze[ti.
Seam`n` atât de mult cu mama ei...
R`mase cu privirea pierdut` \n dep`rtare.
– Zeta nu este fiica mea natural`, ci fiic` vitreg`, relu`
el cu o voce sc`zut`. Eu o am \n grij`.
Surprins` de o dezv`luire la care nu se a[teptase,
Victoria nu-[i ascunse uimirea.
– Fiic` vitreg`?
– Da, [i din moment ce va trebui s` locuie[ti aici o
vreme, m`car s` fii la curent cu situa]ia. So]ia mea, Sophie,
avea deja o fiic` dintr-o c`s`torie anterioar`. Primul ei so]
era cel mai bun prieten al meu [i la moartea lui...
Scrut` chipul Victoriei ca pentru a g`si \n el curajul de
a continua.
30 CLARE LAVENHAM

– La moartea lui, \n mod firesc, am ajutat-o pe Sophie.


Era... foarte descump`nit` [i \ncetul cu \ncetul... ne-am
sim]it atra[i unul de altul. Pân` la urm`, ne-am c`s`torit.
– Dar... nu \n]eleg. Ai zis adineauri c` o ai \n grij` pe
Zeta. Mama ei...
– Poftim?
Michael p`ru c` se treze[te dintr-un vis.
– Nu ]i-am spus c` Sophie a murit? Oh, \mi pare r`u,
Victoria, cu asta ar fi trebuit s` \ncep. S-a \ntâmplat...
acum patru ani. Zeta nu avea decât treisprezece ani. Eu
tocmai \mi terminasem studiile când Sophie s-a
\mboln`vit de o pneumonie viral`. Nu a avut puterea s`
lupte [i... [tiu c` este o prostie, dar nu pot s` nu m` simt
r`spunz`tor.
Se ridic` [i-[i \mpinse scaunul. Chipul \i era palid [i
crispat.
– |n]elegi acum de ce m` port astfel cu Zeta.
– N-ai de ce s` te sim]i r`spunz`tor. Se \ntâmpl` ca
oamenii s` mai moar` [i de pneumonie viral`, \n ciuda
tuturor tratamentelor moderne. E[ti medic, ar fi trebuit s`
[tii asta.
– Bine\n]eles c` [tiu, dar ce conteaz`?
Ca pentru a pune cap`t discu]iei, el se sprijini cu
coatele de balustrada verandei [i Victoria \n]elese c` era
momentul ca ea s` se eclipseze. Noaptea inundase valea.
Doar câteva lumini mai pâlpâiau ici-colo, [i lini[tea nu era
tulburat` decât de zumzetul insectelor. Peste crestele
VACAN}~ |N CRETA 31

stâncoase se \n`l]` discul argintiu al lunii. Cu ochii


\ntredeschi[i, Victoria se l`s` \nv`luit` de miresmele
parfumate ale unei vegeta]ii invizibile [i, pentru prima
oar`, se sim]i fericit` c` se afl` la Idras.
– |]i lipsesc luminile ora[ului?
Ea se \ntoarse [i-i r`spunse primul lucru care-i trecu
prin minte:
– Este normal, nu? Probabil c` prietena mea, Cathy, se
distreaz` bine la hotel ast`-sear`.
Evitând cu grij` privirea lui Michael, trecu prin fa]a lui.
Vraja se rupsese [i acum se sim]ea de-a dreptul stupid`
dup` acest r`spuns.
– Scuz`-m`, [opti ea \nainte s` dispar` \n cas`.
Capitolul 3

Din motive profesionale, somnul Victoriei devenise


atât de superficial \ncât nu-i fu deloc greu s` se scoale
peste noapte de mai multe ori ca s-o supravegheze pe
pacient`. Spre ora trei diminea]a, Elizabeth se plânse c`-i
este sete.
– Dac` ai putea s`-mi aduci un whisky, \i [opti ea cu un
zâmbet amuzat.
– |mi pare r`u, dar cred c` un suc de portocale ar fi
mai potrivit. M` duc s` v` aduc.
Dup` c`ldura de peste zi, noaptea p`rea de-a dreptul
glacial` [i Victoria se \nfior` \n capotul ei de catifea.
Tocmai umplea un pahar cu suc când un zgomot o
f`cu s` tresar`. Michael ap`ru \n prag, \mbr`cat \ntr-o
hain` de cas` bleumarin. P`rul \i era ciufulit de parc`
tocmai se sculase din pat, dar Victoria avu senza]ia c` se
refugiase pe canapeaua din salon.
VACAN}~ |N CRETA 33

– Totul e-n regul`? \ntreb` el cu o voce grav`.


– Da. Elizabethei i s-a f`cut sete.
Pe chipul lui se citea oboseala [i se l`s` s` cad` greoi
pe un scaun.
– Zeta nu s-a \ntors \nc`, nu-i a[a?
– Nu... Dac` a[ [ti m`car ce i s-o fi \ntâmplat, r`spunse
el cu \ngrijorare.
Victoria \i vorbi cu o voce calm` \ncercând astfel s`-l
lini[teasc`.
– Cu siguran]`, exist` o explica]ie. Poate o pan` de
ma[in` sau...
– Ce ma[in`?
Considerând c` este preferabil s` nu ia \n seam`
\ntrebarea, Victoria scutur` din cap.
– Nu cred c` va veni acas` \nainte de r`s`ritul soarelui.
A[a c` du-te la culcare.
O lic`rire ironic` trecu prin ochii limpezi ai lui
Michael.
– Acum faci tu „recomand`ri” \n locul meu?
– A fost doar o sugestie, \l corect` ea pe un ton destul
de rece, \n timp ce punea la loc \n frigider sticla cu suc. O
sugestie cu care faci ce vrei, doctore Anderson.
{i, cu b`rbia ridicat`, ie[i din buc`t`rie. Dup` ce ea
disp`ru, Michael se sim]i prea ab`tut \ncât s` se mai
poat` mi[ca [i s` se duc` \n camera lui. |[i puse capul pe
bra]ul \ndoit [i pân` la urm` adormi, r`pus de lunga lui
veghe.
34 CLARE LAVENHAM

Primele raze de soare \i mângâiau fa]a când portiera


unei ma[ini se \nchise cu zgomot \n fa]a vilei. Era ora
[apte.
– Mike... Mike dragule!
Vocea cristalin` a Zetei \l trezi din toropeal` [i se
repezi pe verand`. Printre pinii [i chiparo[ii mângâia]i de
lumina palid` a zorilor, ea alerga spre el pe peluza
scânteind de rou`.
Buclele lungi brune care-i \ncadrau fa]a bronzat` \i
dansau pe umeri. Cu mâinile crispate pe balustrada
verandei, Michael remarc` imediat pata de ulei de pe
pantalonul ei roz.
{tergându-[i cu un gest vioi cele câteva pic`turi de
sudoare de pe nasul mic [i obraznic, ea vru s` se arunce
de gâtul lui, dar el o opri cu o mân` ferm`. Mai reci decât
lama unui cu]it, ochii lui se cufundar` \n imen[ii ei ochi
negri care-l priveau \ntreb`tor, f`r` s` \n]eleag`.
– Ce scuz` plauzibil` po]i s`-mi dai? \i arunc` el pe un
ton sec, \n ciuda u[ur`rii pe care o sim]ea.
– Nu-i vina mea... Am avut o pan`.
– El n-a g`sit nimic mai original s` te \nve]e s` spui?
Ea se \ncord`, ca un animal s`lbatic.
– De unde-l cuno[ti pe Andreas?
– Ai fost v`zut` cu el la Knosos [i presupun c` ]i-ai
petrecut noaptea cu nenorocitul `sta de fotograf.
– Ai un mod oribil de a prezenta lucrurile.
– Poate pentru c` nu exist` alt mod.
VACAN}~ |N CRETA 35

– Nu ai \ncredere \n mine?
|n glasul tineresc al Zetei se ghiceau primele
suspine.
– A[ vrea, doar c`...
Se mai \mbun` când v`zu lacrimile \nce]o[ând ochii
mari [i negri.
– Nu \n]elegi, a[adar, c` am fost \ngrijorat? }i se
\ntâmpl` vreodat` s` te mai gânde[ti [i la al]ii? Am
petrecut o noapte \ngrozitoare, imaginându-mi tot ce
putea fi mai r`u!
Mâinile lui lungi cuprinser` umerii fragili ai Zetei.
Pândi pe fa]a ei vreun semn de remu[care, dar nu citi pe
ea decât oboseal` [i exasperare.
– }i-am spus c` n-a fost vina mea, gemu ea abia
re]inându-[i lacrimile. M-a[ fi \ntors imediat ce am plecat
de la bar, dac` ma[ina...
– N-ar fi f`cut pan`, \ncheie el cu r`ceal`. Ce
coinciden]` minunat`!
– N-a fost o coinciden]`. Eram la vreo zece kilometri
de orice localitate [i pot s`-]i spun c` n-a fost nostim
deloc.
Ea \ncepea s`-[i piard` controlul [i s` ]ipe.
– N-ai fost singurul care a petrecut o noapte alb`!
Protestul ei nu \mblânzi \ns` deloc furia lui Michael.
– Cred totu[i c` nu speri s` m` faci s` cred c` a]i
\ncercat doar s` dormi]i?
36 CLARE LAVENHAM

– El a vrut s` m` s`rute, dar... Oh! Mike, n-am f`cut


nimic r`u, \]i jur. Am refuzat [i... el a \n]eles. Este un tip
formidabil! |l iubesc enorm [i...
Apari]ia brusc` a Victoriei o f`cu s` tac` imediat.
– Scuza]i-m`, dar n-a]i puea s` v` duce]i s` v` certa]i \n
alt` parte? le zise ea cu voce sc`zut`. O deranja]i pe
Elizabeth. Se aude din camera ei [i se \ntreab` ce se
\ntâmpl`.
– Fir-ar s` fie! \njur` Michael printre din]i. Trebuia s`
m` gândesc c` Elizabeth este \n apropiere. Ce-a auzit?
– Nimic deosebit, doar ]ipetele voastre. Dar pare s` v`
iubeasc` enorm [i sufer` mult când v` aude certându-v`.
– {tie c` Zeta nu s-a \ntors acas` azi-noapte?
– Nu.
– M` duc la ea s`-i explic ce s-a \ntâmplat.
Vru s` se \ndep`rteze, dar Zeta se ag`]` cu disperare
de el.
– Nu vreau s` pleci \nainte de a-mi spune c` m` crezi,
\l implor` ea. Tot ce ]i-am spus este adev`rat, \]i jur!
Un zâmbet \i ap`ru pe buze [i se aplec` spre fat` s-o
s`rute pe frunte.
– De acord, povestea ta este cam neverosimil`, dar o
cred. Acum, calmeaz`-te.
Se \ndep`rt` [i Victoria sim]i a]intit` asupra ei privirea
Zetei. Era cu [apte ani mai mare decât ea [i \mbr`cat`
astfel cu bluza alb` [i o fust` bleumarin, avu senza]ia
nepl`cut` c` este dezavantajat`.
VACAN}~ |N CRETA 37

– Cum se simte?
|nrebarea adolescentei o f`cu s` tresar`.
– Cine? Doamna Jewson? Ceva mai bine ca ieri, dar
cred c` are nevoie de repaos.
– De ce nu s-a dus acas` la ea? Ar fi fost mult mai lini[te
decât aici.
– Michael prefer` s-o aib` aproape. {i sper c` [i tu vei
face tot posibilul s` n-o deranjezi.
– O s` \ncerc, r`spunse Zeta pe un ton neconving`tor.
Problema este c`... a[ vrea s`-l aduc aici pe Andreas... ca
s`-l cunoasc` [i Mike. Tare m` tem c` nu se vor \n]elege.
Cu un oftat descurajat, se pr`bu[i pe unul din fotoliile
de r`chit` alb` de pe verand`.
– |mi este atât de team`, mai ales pentru c` Mike
refuz` s`-l vad`. Mike este un tip adorabil, dar atât de
posesiv. Am impresia c` este gelos pe to]i b`ie]ii pe care-i
cunosc!
|ngândurat`, Victoria o privi \ntrebându-se dac` acest
fapt \i place mai degrab` Zetei care, la cei [aptesprezece
ani ai ei [i \n ciuda a ceea ce spunea, trebuie s` fi fost
flatat` c` treze[te interesul unui b`rbat mai \n vârst`.
– Andreas este cel care te fotografia la Knosos?
– Da, dar... de unde [tii?
– Eram acolo.
– A[adar, tu i-ai spus c`...
Nu avu timp s`-[i termine fraza, pentru c` pa[ii lui
Michael se auzir` \n salon.
38 CLARE LAVENHAM

– Am reu[it s-o calmez, zise el venind spre ele. I-am


spus c` o certam pe Zeta pentru c` s-a \ntors atât de târziu
acas` azi-noapte. |ncearc` s` nu ui]i versiunea aceasta,
Victoria.
– Po]i conta pe mine, promise ea.
Sim]indu-se stânjenit` \ntre fat` [i t`t`l ei vitreg,
prefer` s` se retrag` [i pretext` c` pacienta ar putea avea
nevoie de ea. Abia disp`ru, c` Zeta profit` de situa]ie [i
veni s` se cuib`reasc` \n bra]ele lui Mike, cu un aer
\mbufnat pe chipul ei copil`resc.
– Este adev`rat c` n-ai \nchis un ochi? Dac` ai [ti cât
regret...
|[i strecur` apoi un bra] sub al lui [i-l conduse spre
treptele ce coborau \n gr`din`.
– Vino s` ne plimb`m; \n felul acesta, n-o s-o deranj`m
pe Elizabeth [i voi putea s`-]i povestesc ce s-a \ntâmplat.
La o sut` de metri mai jos, gr`dina cobora spre valea
unde culturile \n terase scânteiau pline de rou` sub
primele raze de soare. La orizont, marea se pierdea \n
cea]a care anun]a c`ldura de peste zi.
Dornic` s`-l conving` pe Michael de spusele ei, Zeta
r`mase absolut insensibil` la spectacolul somptuos care
se desf`[ura \n fa]a ochilor ei. Dac` voia s` aib` o [ans` de
a-l aduce pe Andreas aici, trebuia cu orice pre] s`-[i
dovedeasc` nevinov`]ia.
– Am petrecut o sear` minunat`, [tii asta. N-a fost nici
o problem`... pân` când motorul a \nceput s` fac` figuri.
VACAN}~ |N CRETA 39

Andreas a oprit imediat ca s` vad` ce putea face, dar cred


c` nu este prea talentat \n mecanic`, ad`ug` ea cu un râs
nervos.
– Dar este \n orice caz suficient de talentat ca s`
provoace o pan`.
– Mike!
– Ceea ce vreau s` [tiu este doar atât: de ce nu mi-ai
telefonat s` vin s` te iau?
Privindu-i chipul fermec`tor, pistruiat, not` cu p`rere
de r`u grija ei de a-i evita privirea.
– Nu era telefon [i... am preferat s` r`mânem acolo
pân` la r`s`ritul soarelui. Nu cred c` ]i-ar fi pl`cut s` m`
vezi r`t`cind pe câmp \n plin` noapte, f`r` s` [tiu unde
m` aflu.
– Nu era totu[i atât de complicat. Te aflai \ntre Idras [i
Heraklion. Ceea ce, se poate spune, nu este chiar \n
de[ert. A[adar, unde era]i?
Urm` o t`cere lung`, \n cursul c`reia Michael sim]i
cum \i dispare curajul de a o interoga mai departe. Cum
va reu[i oare s-o \n]eleag` pe aceast` adolescent` de
[aptesprezece ani, pe cât de fragil` pe atât de
imprevizibil`.
– Nu... nu [tiu exact, bâigui Zeta. Noaptea era atât de
frumoas`, ne-am plimbat un pic pe câmp, apoi s-a
\ntâmplat pana; eram destul de departe de aici... Dar
m`car e[ti de acord cu faptul c` am f`cut bine s`
r`mânem \n ma[in`, nu? Am fi putut s` ne r`t`cim, altfel!
40 CLARE LAVENHAM

– Cum a[ putea s`-]i r`spund la asta?


– Dar acesta-i adev`rul [i... n-am f`cut nimic r`u.
– Din p`cate, nu am decât cuvântul t`u ca dovad`.
– Detest faptul c` n-ai \ncredere \n mine [i detest s` fii
furios pe mine!
Triste]ea care str`b`tea din vocea Zetei \l f`cu s`
cedeze [i \n ciuda hot`rârilor lui cele mai ferme, \i
\ncojur` umerii cu un bra] reconfortant.
– E-n ordine, draga mea, murmur` el. S` uit`m aceast`
sear` dar, pentru numele lui Dumnezeu, s` nu mai faci
a[a ceva!
|ncuviin]ând din cap, ea arunc` o privire fugar` spre
Michael care, cu ochii \ndrepta]i spre orizont, nu putu s`
remarce lic`rirea calculat` din privirea ei. Hot`rât` s`-i
smulg` totu[i aprobarea, intui]ia o \ndemna s`-[i mai
amâne cererea.

*
* *

|n zilele urm`toare, c`ut` zadarnic un moment


potrivit. Michael p`rea preocupat de starea pacientei sale.
Ie[irile lui nu treceau mai departe de sat, iar Victoria, \n
ceea ce o prive[te, nu ie[ea din gr`din`.
|ncetul cu \ncetul, starea s`n`t`]ii Elizabethei p`ru s`
se restabileasc`. |ntr-o zi, la cererea lui Michael, Victoria
putu s` plece de la vil`.
VACAN}~ |N CRETA 41

Se hot`r\ s` mearg` pân`-n sat. Acesta, pe m`sur` ce se


apropia, i se p`ru mai mic chiar decât \n amintirile ei. |n
jurul unei fermec`toare biserici, casele de un alb imaculat
m`rgineau str`du]ele parfumate de mireasma
magnoliilor. Florile p`reau s` existe peste tot: ag`]ate de
strea[ina acoperi[urilor, la ferestre, \n gr`dini]e
minuscule pres`rate printre case.
Bucuroas` c` sc`pase din spa]iul \nchis al vilei, Victoria
savur` lini[tea odihnitoare a satului unde fiecare om
\ntâlnit o saluta cu c`ldur`, \n ciuda unei curiozit`]i
evidente.
Pe b`ncile din fa]a por]ilor, femei \mbr`cate \n negru
tricotau sau coseau, \n vreme ce b`rba]ii discutau fumând
sub bolta umbroas` de vi]` a singurei cafenele din sat.
Magazinele, prea pu]in numeroase, erau toate \nchise
al aceast` or` canicular`. Toate \n afar` de unul, a c`rei
u[` \ntredeschis` l`sa s` se vad` o \nc`pere goal`. Nici o
perdea nu era ag`]at` la fereastr` [i rafturile din lemn de
culoare deschis` erau goale. Dar Victoria avu sentimentul
unei prezen]e \n partea din spate a magazinului.
Brusc, un ]ip`t de groaz` sfâ[ie lini[tea, apoi o feti]`
alerg` nebune[te afar` din cas`, se \mpiedic` [i se pr`bu[i
la picioarele Victoriei.
– Draga de tine, ce-ai mai c`zut!
{tiind c` feti]a n-o \n]elege, \ncerc` s-o reconforteze
doar prin timbrul vocii sale. |ngenunche \n praf [i o
cuprinse cu tandre]e \n bra]e.
42 CLARE LAVENHAM

– Arat`-mi genunchiul, murmur` ea.


Surprins`, copila se calm` [i o l`s` s`-i examineze
genunchiul \nsângerat. Apoi izbucni din nou \n plâns,
ascunzându-[i fa]a la pieptul ei.
– Ce tablou fermec`tor, zise o voce grav` deasupra
capetelor lor.
Victoria se ridic` imediat. Pe treptele inundate de
soare, Michael le privea, cu mâinile \nfundate \n
buzunarele unui halat alb, cu un stetoscop atârnat de gât.
Era la fel de impecabil ca [i cum ar fi ie[it din sala unui
spital londonez.
– |]i mul]umesc c` ai prins-o pe micu]a mea pacient`.
Cu ochii m`ri]i, Victoria se \ntreba dac` auzise bine.
– Pacient`...
– Nu face mutra asta mirat`. Sunt totu[i medic, dup`
câte [tii.
Cu privirea alergând de la unul la altul, feti]a o strânse
pe Victoria din ce \n ce mai tare.
– Fii atent`, Nana, \i zise Michael \n grece[te, o s-o
sufoci pe doamna.
Apoi, cu un zâmbet, continu` \n englez`.
– Ai face mai bine s` vii cu mine s` m` aju]i.
Foarte intrigat`, Victoria \l urm` \n \nc`perea din spate
unde r`mase ]intuit` locului de uimire. Dup` mica
\nc`pere \ntunecoas` prin care trecuse, acum i se \nf`]i[a
\n fa]a ochilor o replic` perfect` a unui cabinet medical
de ]ar`.
VACAN}~ |N CRETA 43

Exista aici un birou, o canapea de consulta]ie, un


dulap plin cu medicamente [i instrumente, un fi[ier...
Totul str`lucea de cur`]enie.
Nana \i sc`p` din bra]e pentru a alerga c`tre o tân`r`
ce p`rea s` fie mama ei [i Victoria nu schi]` nici un gest
ca s-o re]in`.
– E[ti chiar atât de surprins`?
– Nu... nu [tiu ce s` spun.
Scutura din cap cu nedumerire.
– |nlocuie[ti vreun medic?
– Nu. Acest cabinet \mi apar]ine.
– Dar... e[ti ginecolog! {i lucrezi la Londra. Cum po]i
s` lucrezi [i la Idras, ca simplu generalist?
– |ntr-un mod mai pu]in oficial. Nu este nici o
problem`. Nu vin aici decât din când \n când [i lumea m`
cunoa[te. Bine\n]eles c` dac` anun]i autorit`]ile, s-ar
putea s` am necazuri.
– De ce crezi c` te-a[ denun]a? se indign` ea
rec`p`tându-[i siguran]a de sine. M` \ntreb doar cum de
te-ai gândit s` deschizi acest dispensar când vii aici doar
\n vacan]`.
– S-a \ntâmplat aproape f`r` voia mea. Oamenii de aici
[tiau c` sunt medic [i li se \ntâmpla s` mai apeleze la mine
\n caz de urgen]e. Apoi mi-au cerut s` m` deplasez din ce
\n ce mai des. Pân` la urm` mi-am zis c` le-ar fi mai bine
dac` ar avea un dispensar \n sat.
44 CLARE LAVENHAM

– Dar este un lucru formidabil!


Privirea Victoriei str`lucea de entuziasm.
– Ce fac când te \ntorci \n Anglia?
– Sunt aici mai frecvent decât \]i \nchipui. Se \ntâmpl`
s` vin [i \n weekend. Iar când nu sunt aici, se duc din nou
la moa[`, o femeie din sat. Este foarte simplu.
– Trebuie s` fie pasionant!
– |ntr-adev`r, recunoscu Michael, a c`rui fa]` cu o
expresie de obicei \nchis` se lumin`. S` zicem mai ales c`
este o schimbare fa]` de spitalele britanice.
|[i plimb` privirea prin \nc`pere [i \ntâlni fe]ele
\ntreb`toare ale Nanei [i mamei ei.
– Femeia aceasta este una dintre cele mai curajoase
din sat, \i explic` el Victoriei. Este prima care a \ndr`znit
s` mi-o aduc` pe fiica ei ca s-o vaccinez.
– Ce fel de vaccin?
Calm, Michael se \ndrept` spre o chiuvet` ca s` se
spele pe mâini. |ntrebându-se de ce este atât de t`cut,
Victoria sim]i un fior rece pe [ira spin`rii când el catadicsi
\n sfâr[it s`-i r`spund` la \ntrebare.
– |mpotriva febrei tifoide.
Capitolul 4

– Febr` tifoid`?
Uluit`, Victoria se apropie.
– Ai vreun motiv s` te temi de o epidemie?
– |ntr-un loc ca acesta, da. Nu exist` ap` curent`,
Victoria, [i dac` sunt atât de vigilent, este pentru c`
bunica Nanei tocmai a murit, probabil din aceast`
cauz`.
T`cut`, ea d`du cu gravitate din cap. |n urm` cu doar
opt zile, nici m`car nu auzise vorbindu-se de Idras [i
ast`zi, iat` c` soarta locuitorilor lui i se p`rea mai
important` ca orice.
Un strig`t de spaim` o trezi din gânduri. Feti]a \ncerca
din toate puterile s`-i scape lui Michael, terorizat` de
seringa pe care acesta o ]inea \n mân`.
– Cred c` ar trebui s` vii s` m` aju]i, \i zise el zâmbind.
Se pare c` micu]a te place mai mult pe tine.
46 CLARE LAVENHAM

|n ciuda blânde]ii ei, nu reu[i mai mult decât


Michael s` calmeze feti]a [i mama acesteia trebuia s-o ia
nu f`r` a promite \nainte c` va reveni pentru o nou`
tentativ`.
Sup`rat` din cauza acestui e[ec, Victoria strânse
instrumentele [i le puse la locul lor, apoi \l \ntreb` pe
Michael dac` mai a[tepta [i al]i pacien]i.
El zâmbi ironic.
– Crezi c` aici se lucreaz` cu program`ri? Ei vin când
v`d u[a deschis`.
P`ru s` ezite o clip`, apoi continu`:
– Ast`zi, voi face o excep]ie. Voi \nchide [i te voi \nso]i
s` faci o plimbare prin sat.
F`r` s` a[tepte s` afle dac` accept` propunerea lui, \[i
scoase halatul r`mânând \ntr-o c`ma[` verde a c`rei
culoare vie \i scotea \n eviden]` fa]a bronzat` [i [uvi]ele
blonde.
|n timp ce el \nchidea u[a dispensarului, Victoria se
\ntreb` dac` n-ar fi fost preferabil s`-[i continue singur`
plimbarea, dar nu avu timp s` afle r`spunsul. Vizitarea
satului \ncepuse.
Se \ndreptau spre mica pia]` din centru [i Victoria se
gândi dintr-o dat` la Cathy care de opt zile se \ntorsese \n
cea]a londonez`. Pentru prima or`, o comp`timea [i-[i
zise c` la urma urmei avea un noroc nemaipomenit s` fie
\nc` aici, sub minunatul soare cretan, unde \nc` avea
impresia c` este \n vacan]`.
VACAN}~ |N CRETA 47

– Ce-ai zice s` mergem s` vizit`m biserica?


Labirintul umbros \n care p`trunseser` se deschise \n
fa]a micu]ei cl`diri. Ridicând capul spre turla rotund`
caracteristic` bisericilor ortodoxe [i ale c`rei reflexe aurii
scânteiau \n soare, Victoria ridic` din umeri.
– De ce nu?
U[a veche din lemn masiv scâr]âi când o deschiser` [i
ea r`mase o clip` \n prag ca s` se adapteze cu
semi\ntunericul din`untru. Cu ochii \ngusta]i, p`trunse
\n`untru [i v`zu icoanele \n lumina mi[c`toare a unor
candele purpurii. Un miros puternic de t`mâie accentua
senza]ia de mister pe care o degaja mica bisericu]` a c`rei
bog`]ie ornamental` contrasta cu simplitatea arhitecturii
exterioare.
Pe unul din pere]i, Victoria z`ri o fresc` datând
probabil din secolul XII sau XIV care-i trezi curiozitatea.
Vru s` se apropie dar, prea gr`bit`, nu remarc` dala
desprins` din pardoseal` [i cu siguran]` ar fi c`zut cât de
lung` dac` Michael n-ar fi re]inut-o cu o mân` ferm` [i, cu
un hohot de râs sonor, o ridic` \n bra]e.
– D`-mi drumul!
– E[ti u[oar` ca n fulg!
Râsul grav al lui Michael r`sun` \n biserica pustie \n timp
ce \[i a]intise privirea \n ochii ei. Incapabil` s`-[i fereasc`
privirea, Victoria sim]i c` puterile o abandoneaz`.
C`ldura trupului lui se contopea cu a ei [i dintr-o dat`, nu
mai vru s` scape din bra]ele care o \nl`n]uiau.
48 CLARE LAVENHAM

Dar vraja se risipi la fel de repede cum ap`ruse. Cu o


brusche]e nea[teaptat`, Michael o puse jos. Ea se repezi
afar` din biseric` [i, f`r` o privire pentru cel care o
tulburase atât câteva secunde mai devreme, ie[i \n strada
cople[it` de razele fierbin]i ale soarelui.

*
* *

Elizabeth, care se odihnea \n lini[tea camerei sale, o


\ntâmpin` cu amabilitatea-i obi[nuit`. |n ziua aceea,
pentru prima oar`, b`trâna doamn` p`rea s`-[i fi reg`sit
prospe]imea tenului.
– Este deja ora ceaiului! se mir` ea. Ast`zi ce am
dreptul s` m`nânc?
– Un delicios sandvi[ cu castravete.
Elizabeth l`s` s`-i scape un oftat de dezam`gire.
– Sunt atât de ner`bd`toare s` pot mâna micile mele
bun`t`]i obi[nuite. Michael m` consider` cam gras`, dar
dac` nu mai am nici dreptul s` fiu gurmand`, atunci... La
vârsta mea, pl`cerile sunt deja atât de rare!
– Ei, fi]i mai curajoas`! zise Victoria pe un ton pref`cut
sever, ajutând-o s` se instaleze pe perne. Fug la buc`t`rie
[i vin imediat.
Dup` ce se mai calm`, tocmai termina de preg`tit tava
entru b`trâna doamn` când Zeta \mpinse u[a având
expresia ei de zile proaste. F`r` un cuvânt, veni s` se
VACAN}~ |N CRETA 49

a[eze la mas` [i, cu fa]a \n palme, p`rea s` a[tepte


semnalul declan[`rii m`rturisirilor ei.
– Ce nu merge, Zeta?
Bosumflat`, adolescenta lu` un m`r din care mu[c`
adânc, cu furie.
– Nimic nu merge [i dac` vrei s` [tii totul, am chef
s`-l ucid pe Mike.
– A refuzat cumva s` te lase s`-l mai vezi pe Andreas?
– Mai r`u! Refuz` chiar s` aud` vorbindu-se despre asta.
Se poart` ca un tiran! S` m` ]in` prizonier`, la vârsta mea!
Victoria \[i re]inu un zâmbet.
– Prizonier`? Eu nu prea am impresia c` te
sechestreaz`.
– Ba da! Mike [tie foarte bine c` nu pot p`r`si satul
f`r` el... sau Andreas. N-am ma[in`.
– Dar autobuze? Nu exist`?
– Glume[ti! M-ar prinde \nainte chiar s` ajung la
Heraklion.
– Mi se pare totul foarte complicat.
Vru s` se \ndep`rteze, dar Zeta o re]inu.
– S-a \ntors o dat` cu tine?
– Nu, cred c` este \nc` \n sat.
– Atunci, o s`-]i spun ceva. Dar s` [tii, este un secret!
|n lipsa voastr`, a telefonat Andreas. {i-a reparat ma[ina [i
vrea s` vin` s` m` vad`. A zis c` va veni chiar dac` Mike
nu vrea s`-l vad` aici. Eu i-am spus c` sunt de acord,
\ncheie ea cu o lic`rire sfid`toare \n ochi.
50 CLARE LAVENHAM

Dac` Elizabeth n-ar fi a[teptat-o, Victoria ar fi r`mas ca


s-o fac` pe fat` s` fie ra]ional`, pentru c` [tia c` venirea
inopinat` a lui Andreas ar fi cel mai r`u lucru. Era evident
c` Zeta ar fi trebuit s` \ncerce s`-i smulg` lui Michael o
invita]ie oficial` pentru Andreas. Dar la urma urmei, ea
nu era aici ca s` le rezolve lor problemele.
– S-ar putea s` gre[e[ti, se mul]umi s` spun` \nchizând
u[a buc`t`riei.
Soarele \ncepea s` coboare spre apus când se duse \n
salon s` caute c`r]i pentru Elizabeth.
Obi[nuindu-se greu cu lipsa de activitate for]at`,
b`trâna doamn` \[i exprimase dorin]a s` re\nceap` s`
citeasc`.
|n picioare lâng` una din u[ile de sticl` ce d`deau spre
verand`, Victoria alegea un roman când Zeta intr`
alergând \n cas`, cât pe ce s-o r`stoarne \n fuga ei. F`r`
s`-i lase timp s` reac]ioneze, se ag`]` de Victoria cu ochii
plini de lacrimi.
Aceasta nu se clinti. |n bra]ele ei, adolescenta plângea
acum \n hohote [i, pe deasupra capului ei, Victoria z`ri
silueta \nalt` a lui Michael, a c`rei umbr` se profila pe
albastrul cerului. Se privir` \ndelung.
– Nu este nevoie s` m` prive[ti astfel, zise el.
– Nu aveam impresia c` te privesc \ntr-un anumit
fel, dar...
Victoria p`rea s` ezite s`-[i continue fraza.
VACAN}~ |N CRETA 51

– Zeta pare tulburat`.


– {i ce te intereseaz`?
– Nu m` intereseaz` \n mod deosebit, r`spunse ea
calm.
– A[a m` gândeam [i eu.
Imperturbabil, el \[i \nfund` mâinile \n buzunare \n
timp ce Zeta continua s` plâng` \n hohote.
„Ce tiran!” se gândi Victoria, \ncercând s-o lini[teasc`
pe fat`. A[adar, Michael se \nc`p`]âna s` refuze vizita lui
Andreas, ceea ce provocase acest torent de lacrimi care
inunda fa]a bietei copile. Când \n sfâr[it aceasta se mai
lini[ti, Victoria o trimise s`-[i r`coreasc` fa]a, spunându-i
c` va putea s` vin` s`-i vorbeasc` oricând, dând astfel de
\n]eles c` are sprijinul ei absolut \n fa]a st`pânului casei.
|ntre dou` suspine, Zeta \ncuviin]` [i Victoria, indiferent`
la prezen]a lui Michael, re\ncepu s` r`sfoiasc` romanul.
Pe un ton aparent indiferent, el o \ntreb`:
– Ce faci?
– Aleg un roman pentru Elizabeth.
– {i ce ai ales?
– Un roman poli]ist. Medicul \[i d` acordul?
F`r` s` catadicseasc` s` r`spund` ironiei, el d`du din
cap.
– Dac` asta n-o enerveaz`, de ce nu? Personal, cred c`
un roman de dragoste ar fi poate mai odihnitor.
– Exist` oameni pe care dragostea \i scot din s`rite.
Michael o fulger` cu privirea.
52 CLARE LAVENHAM

– Dac` te referi la Zeta...


– Bine\n]eles c` nu. Nu m` refeream la nimeni.
Cu un teanc de c`r]i sub bra], trecu prin fa]a lui cu
capul sus [i-l l`s` singur \n salonul ai c`rui pere]i albi
\ncepeau s` par` roz sub razele apusului de soare.
|ntâmpinat` cu bucurie de Elizabeth, Victoria se a[ez`
lâng` ea s`-i arate ce alesese pentru ca timpul s`-i treac`
mai repede.
– Crezi c` voi avea curând dreptul s` m` ridic din pat?
o \ntreb` b`trâna doamn` r`sfoind repede o carte aleas`
la \ntâmplare.
– Poate. Sunte]i oricum mult mai bine. Dar de ce nu-l
\ntreba]i pe Michael?
– Pentru c` nu-mi r`spunde niciodat` nimic. De când
sunt aici, se poart` cu mine mai mult ca medic decât ca
prieten. A[ avea de o mie de ori mai multe [anse s` ob]in
un r`spuns l`sându-te pe tine s`-l \ntrebi.
– V` promit s` fac tot ce pot.
|n aceea[i sear`, se ivi o atfel de ocazie, dar nu [tiu s`
profite. Tocmai terminase de preg`tit cina Elizabethei
când u[a buc`t`riei se deschise violent.
– Mai este ceai?
Dup` tonul vocii, \n]elese c` Michael era foarte nervos.
– Dac` \]i place infuzie, da, dac` nu, pot s`-]i fac altul.
Luând ceainicul, Victoria se \ntoarse cu spatele ca s` se
duc` la chiuvet` s`-l cl`teasc`. Nu-i acord` nici o aten]ie
[i nici nu-i vorbi. Michael se a[ezase pe un scuan [i-[i
VACAN}~ |N CRETA 53

pusese picioarele lungi pe marginea mesei. |ncepu s` se


legene cu scaunul care se porni s` scâr]âie cu o
regularitate enervant`.
– Presupun c` ai ghicit motivul acestei „suferin]e”
\ngrozitoare, bomb`ni el la un moment dat aprinzându-[i
o ]igar`.
– Mi se pare destul de evident...
– Ea vrea s`-l invit aici pe Andreas [i eu am refuzat.
Tipul `sta nu-mi inspir` nici un pic de \ncredere.
– Dar nu l-ai \ntâlnit niciodat` ca s` po]i spune asta.
– Nici nu-i nevoie. N-o s`-l iert niciodat` c` a r`mas cu
Zeta o noapte \ntreag`. Chiar dac` \ntr-adev`r a avut
pan` la ma[in`. Ea mi-a m`rturisit c` au stat mult de
vorb`...
– De vorb`?
Aplecat` spre frigider \n c`utarea unei buc`]i de unt,
Victoria schi]` un zâmbet.
– M` gândeam c` te temeai de altceva.
– Nu fi stupid`. Vreau s` spun c` Zeta i-a vorbit despre
ea. Despre mama ei, despre averea pe care o va mo[teni
\ntr-o zi. Despre tot ce o poate face s` fie foarte
seduc`toare \n ochii unui b`iat ca Andreas.
– Poate totu[i ai putea s`-l la[i s` vin` la vil`, risc` ea o
p`rere.
– Nu!
R`spunsul lui, c`zut ca o ghilotin`, n-o descuraj` pe
Victoria.
54 CLARE LAVENHAM

– Cum po]i s` [tii dac` ai dreptate \n ceea ce-l prive[te


când refuzi s`-l cuno[ti? Pot s` \n]eleg furia Zetei \n fa]a
unei asemenea \nc`p`]ân`ri. |n locul ei, [i eu a[ fi
reac]ionat la fel.
El ridic` din umeri.
– Cu atât mai mult cu cât nu pare s` fi f`cut ceva r`u,
continu` ea.
– A[a zice ea.
– N-o crezi?
– A[ vrea s` pot fi sigur.
Dându-[i capul pe spate, el \[i ciufuli [i mai mult cu
mâinile buclele blonde, cu un gest de exasperare.
Victoria se hot`r\ atunci s` taie \n carne vie. Dac`
nimeni din casa asta nu putea s`-i demonstreze c`
gre[e[te, atunci o va face ea. Cu un pas hot`rât, se duse
s` \nchid` u[a.
– Nu-]i dai seama ce risc \]i asumi? Atitudinea ta este
poate cel mai bun mijloc de a o \nr`i [i de a o determina
s` fac` vreo prostie.
– Ce vrei s` spui?
– Interzicându-i s`-l vad` pe Andreas, n-o s` reu[e[ti
altceva decât s-o faci s` se \ndr`gosteasc` [i mai mult de
el. {i ast`zi, fetele de [aptesprezece ani nu mai au nevoie
de d`dac`, a[a cum era odinioar`!
T`cerea lui Michael o descump`ni. |n timp ce se
a[teptase la o reac]ie violent` din partea lui, \l v`zu cu
privirea a]intit` spre un copac aflat dincolo de fereastr`.
VACAN}~ |N CRETA 55

– S` [tii c` sunt sincer convins` de ceea ce spun, relu`


ea cu o voce lini[tit`. A[ fi preferat s` stau departe de
povestea asta, dar nu pot. Nu po]i s`-mi mai spui c` nu
m` prive[te.
Cu o expresie impenetrabil`, el se ridic` [i, f`r` un
cuvânt, se \ndrept` spre fereastra \ntredeschis`. Mai
târziu, la l`sarea serii, florile \[i vor reg`si str`lucirea \nc`
atenuat` de ar[i]a soarelui, chiar dac` apusul le \nv`luia
deja \ntr-o lumin` aurie. Pe cerul br`zdat de reflexe
purpurii se profilau maiestuos vârfurile negre ale pinilor
[i chiparo[ilor.
Incapabil` s`-i mai suporte t`cerea, Victoria porni un
nou atac.
– Stâng`cia ta m` uluie[te. Nu ai [i tu surori,
nepoate?
|l credea pierdut \n contemplarea gr`dinii, [i când se
\ntoarse brusc, ea f`cu un pas \napoi.
– Ba da, am avut o sor`, zise el cu o voce grav` care o
f`cu s` se \nfioare. Era de vârsta Zetei când am plecat de
acas` pentru a-mi face studiile de medicin`.
T`cu brusc [i Victoria se crisp`. |nainte chiar de a auzi
ce urma s`-i spun`, [tia c` nu-i va fi pe plac, \ntr-un fel sau
altul.
– |ntr-o zi, mi-a scris.
Vorbea acum cu o voce monoton`, f`r` expresivitate.
56 CLARE LAVENHAM

– Era gravid` [i nu [tia ce s` fac`. |mi cerea ajutorul.


Am sf`tuit-o s` fac` singurele lucruri posibile, s` discute
cu p`rin]ii no[tri sau s` se duc` la medicul de familie.
Vocea i se schimb`, gâtuit`.
– |n loc de asta, s-a sinucis.
|n timp ce Victoria c`uta cu disperare s`-i spun` ceva,
el se \ndep`rt` de fereastr`.
– Acum, poate \n]elegi motivele atitudinii mele.
– Da... da, fire[te. |mi... \mi pare r`u...
– Nu ai de ce. M-ai convins [i-i voi spune Zetei c` poate
s`-l invite pe Andreas aici. Sper doar ca nu cumva s` fac
cea mai mare gre[eal` din via]a mea.
Cu r`suflarea t`iat`, ea \l privi disp`rând \n
obscuritatea culoarului.
Capitolul 5

De \ndat` ce afl` vestea, Zeta nu pierdu timpul [i chiar


a doua zi, seara, Andreas \[i f`cu apari]ia la vil`. Victoria
nu-[i mai amintea decât vag de tân`rul fotograf din
Knosos, a[a c`-l observ` cu interes \n timpul
prezent`rilor. Doar un pic mai scund decât Michael, era
\ndesat [i bine cl`dit, folosindu-[i privirea catifelat` cu o
art` des`vâr[it`.
Nu i se p`rea c` este mai seduc`tor decât cea mai mare
parte a tinerilor greci pe care-i \ntâlnise dar, fire[te, nu
aceea[i era [i p`rerea Zetei. Cu un zâmbet fericit pe buze,
\l sorbea din priviri [i bucuria ei evident` p`rea chiar s`-l
emo]ioneze pe Michael, care-[i petrecuse totu[i toat` ziua
regretând hot`rârea pe care o luase.
– Vei fi dr`gu] cu Andreas, nu-i a[a? \l implorase ea
\nainte de sosirea tân`rului.
58 CLARE LAVENHAM

– Voi face tot ce pot, dar nu te a[tepta la prea mult,


s-ar putea s` fii dezam`git`.
|ntr-adev`r, Michael nu fu mai c`lduros decât o cerea
cea mai elementar` polite]e.
– Sper c` nu te deranjeaz` faptul c` vom vorbi \n
englez`, \i zise el lui Andreas m`surându-l din cap pân`-n
picioare, este limba pe care o folosim aici la vil`.
– Cum dori]i dar... eu nu vorbesc prea bine engleza.
– Sunt sigur c` po]i face un efort.
A[ezat` la masa de pe teras`, Victoria era cuprins` de
sentimente contradictorii. Mai \ntâi, era \ncântat` c`
avusese câ[tig de cauz`, iar acum se \ntreba cum va
decurge seara.
Alungându-[i din minte gândurile negre care o
n`p`diser`, se pierdu \n contemplarea mun]ilor \n
spatele c`rora soarele tocmai alunecase. Pe cerul ro[iatic
acum pluteau nori ale c`ror culori treceau de la bleu la
purpuriu, \n armonie perfect` cu florile multicolore care
\nmiresmau gr`dina.
Din p`cate, atmosfera care domnea \n jurul mesei era
departe de a fi la fel de calm`. No]iunile de limb` englez`
ale lui Andreas se dovedir` mai rudimentare decât l`sase
el s` se \n]eleag` [i participarea lui la discu]ie sc`dea cu
fiecare minut. |n asemenea m`sur` \ncât pân` la urm` nu
mai scoase o vorb`, obligat s` tac`. Zeta \i arunca priviri
pline de repro[ tat`lui s`u.
VACAN}~ |N CRETA 59

Stânjeneala cre[tea cu fiecare clip`, astfel c` Victoria se


hot`r\ s` pun` cap`t acestei excluderi for]ate din
conversa]ie a tân`rului. Profit` de mutarea Katarinei [i-i
[opti lui Michael tot ce avea pe suflet.
– Nu se poate spune c` joci cinstit.
El se \ntoarse spre ea, pref`cându-se uimit.
– Ce vrei s` spui?
– Vezi doar c` el nu vorbe[te engleza, [i-]i face o
pl`cere r`ut`cioas` s` insi[ti. Este totu[i invitatul t`u!
– Nu.
U[or tulburat` de cele dou` pahare cu vin b`ute,
Victoriei nu-i fu fric` s`-l \nfrunte.
– E[ti st`pânul casei [i ai acceptat s` vin` aici. Este deci
invitatul t`u.
– Nu te juca astfel cu deduc]iile, te rog.
– Crezi c` asta \i face pl`cere Zetei?
– Dac` vom vorbi to]i \n grece[te, tu vei fi cea exclus`.
– {i ce dac`? N-o s` mor din asta. Te rog...
Dup` o clip` de ezitare, Michael d`du din cap cu un
oftat care spunea multe despre reticen]ele sale. Privi \n
sfâr[it spre cei doi tineri care, de cealalt` parte a mesei,
\ncepeau s` m`nânce \n t`cere din frig`ruile aduse de
Katarina, [i li se adres` brusc \n greac`.
Chipul lui Andreas se lumin` instantaneu [i
conversa]ia se deschise, spre marea bucurie a Zetei.
Totu[i, efortul lui Michael fu de scurt` durat`. |i
arunc` o privire rapid` Victoriei [i ridic`, exasperat, ochii
spre cer.
60 CLARE LAVENHAM

– Prostiile lor m` plictisesc de moarte. Ce-ar fi s`-mi


faci onoarea [i s` discu]i cu mine?
– Ah da? {i despre ce s` vorbim?
– Nu [tiu... Despre literatur`, despre teatru, despre
c`l`torii... Tot ce vrei. Chiar [i despre medicin`.
De secole, Victoria nu mai citise o carte [i nu mai
v`zuse o pies` de teatru, iar \n materie de c`l`torii, cu
siguran]` c` nu se putea compara cu el. Hot`r\ a[adar c`
medicina era subiectul cu cel mai mic risc.
– Atunci, vorbe[te-mi despre tine, zise ea cu un
zâmbet. Dintotdeauna ai vrut s` fii ginecolog?
– Nu. La \nceput am vrut s` fac medicin` general`...
\nclinare pe care nu am renegat-o pe de-a-ntregul dup`
cum ai v`zut. Lucrând \ns` cu sir James Brightwell, am
prins gustul ginecologiei. Este un om extraordinar [i am
vrut s`-i pun \n practic` \ndrum`rile cât mai curând.
– |ntr-adev`r, cred c` am auzit vorbindu-se despre el.
– Este foarte cunoscut. La Londra, dar [i \n provincie.
Atmosfera din jurul mesei se schimbase substan]ial.
Elibera]i parc` de semnalul dat de Michael, cei doi tineri
\ncepuser` s` discute cu \nfl`c`rare iar râsetele lor nu
\ntârziar` s` acopere vocile „celor mari”. {i pentru prima
oar` de la venirea ei la Idras, Victoria descoperi \n
interlocutorul ei un b`rbat fermec`tor [i amabil.
Când se termin` masa, Katarina le servi cafeaua \n
salon, pentru c` nop]ile de aprilie erau \nc` destul de reci.
Deodat`, pe pietri[ul aleii se auzir` pa[i gr`bi]i.
VACAN}~ |N CRETA 61

|n lumina slab` de pe verand`, le ap`ru atunci \n fa]`


unul dintre reziden]ii englezi din Idras. Abia mai
r`suflând, omul \[i duse o mân` la piept ca s`-[i calmeze
respira]ia.
– So]ia mea... bâigui el. Te rog, Michael, gr`be[te-te!
Pierde sânge.
– Lini[te[te-te, Colin, [i spune-mi exact ce s-a
\ntâmplat.
– S-a t`iat.
– Unde?
L`sându-i pe cei doi tineri la mas`, Victoria [i Michael
se ridicar` ca s` se apropie de noul venit.
– La palm`... Sângele... nu se opre[te...
– |n locul acela, sânger`rile sunt \ntotdeauna
abundente, nu-]i face griji.
Se \ntoarse spre Victoria.
– Cred c` ai face bine s` vii cu mine... S-ar putea s` am
nevoie de ajutorul t`u.
|n timp ce el se \ndep`rt` s`-[i caute trusa, Victoria \l
conduse pe b`rbat spre gr`din`. Nu era cazul s` piard`
timpul a[teptându-l pe Michael, cu atât mai mult cu cât
Colin nu mai avea r`bdare.
– Eu sunt infirmier`, \i zise ea. Va veni [i doctorul
Anderson dintr-o clip` \n alta.
Tonul calm al vocii ei \l mai lini[ti pe bietul om, care
p`rea s`-[i recapete st`pânirea de sine.
62 CLARE LAVENHAM

– Dumneata o \ngrije[ti pe Elizabeth? \ntreb` el


mergând \naintea ei pe alee. Eu sunt Colin Blakemore.
Am \nchiriat vila de al`turi. Sally, so]ia mea, s-a \ndr`gostit
pur [i simplu de Idras. Nu ne ducem prea des la plaj`,
prefer`m s` r`mânem la munte unde este mai r`coare.
|n timp ce vorbea, Victoria sim]i o briz` u[oar`
\nv`luindu-i aducând cu ea pl`cutul parfum de lavand`,
plant` ce cre[tea din bel[ug pe dealurile din jur. Inspir`
profund [i \ncuviin]` din cap, zâmbind.
– V` \n]eleg, murmur` ea. Este un loc minunat.
– Din p`cate, avem doar câteva zile de vacan]`, relu`
Colin. Sper ca accidentul acesta s` nu strice totul. |n orice
caz, noroc c` mi-am amintit c` Michael este doctor. Altfel,
nu [tiu ce am fi f`cut. Cel mai apropiat medic se afl`
probabil la Heraklion [i cu siguran]` nu vorbe[te o boab`
englez`.
Mergeau destul de repede [i Colin gâfâia deja
\ngrijor`tor, dar ea \l l`s` s` vorbeasc`. Sim]ea c` are
nevoie s` se exteriorizeze dup` clipele de panic` prin
care trecuse.
Michael \i ajunse din urm` exact la poarta vilei. Se
\ndreptar` spre buc`t`ria luminat` [i o g`sir` pe Sally
Blakemore pe jum`tate le[inat`. Era a[ezat` lâng` mas`,
cu capul peste bra]ul \ndoit. |n jurul ei era plin de sânge
[i Victoria avu brusc tendin]a s` fac` un pas \napoi, ca pe
vremea de \nceput când lucra la serviciul de urgen]` al
spitalului Saint Clement.
Sally \[i s`lt` capul [i zâmbi vag.
VACAN}~ |N CRETA 63

– Te-ai aranjat bine! exclam` Michael dup` ce-i


examin` mâna. Dar nu-]i face griji, o s` repar`m asta.
Cu un gest scurt, \i f`cu semn Victoriei s`-l urmeze
pân` la chiuvet`.
– O s` m` co[i? \ntreb` Sally, speriat`.
– Ar fi de preferat, mai ales dac` vrei s` nu se vad` prea
tare cicatricea. |]i promit c` n-o s` te doar`.
Cu mult` blânde]e, \ncepu s` apropie marginile pl`gii.
Victoria se str`duia s` st`pâneasc` tremuratul bra]ului lui
Sally [i observa atent` manevra delicat` f`cut` de Michael.
Capetele aproape c` li se atingeau. |n mod involuntar, \[i
ridic` u[or capul, [i-[i d`du brusc seama c` privirea nu-i
mai era a]intit` asupra pl`gii, ci alunecase spre ceafa lui
Michael, spre [uvi]ele lui blonde \n care ar fi dorit s`-[i
r`t`ceasc` mâinile...
Ce naiba i se \ntâmpla? Fu agasat` de propria-i neaten]ie.
Se str`dui s` se concentreze [i-[i plec` ochii imediat ca s`-l
vad` pe Michael f`când ultimul punct de sutur`.
– Ai fost foarte curajoas`, \i zise el lui Sally
\ndreptându-[i spatele. Acum, Victoria o s`-]i fac` un
pansament [i \]i interzic s` folose[ti aceast` mân` vreo
câteva zile, de acord?
Pentru prima oar` de la \nceputul interven]iei, vorbi [i
Colin.
– O s` am eu grij`, pute]i conta pe mine.
– Bine. Pân` atunci, poftim un somnifer care te va
ajuta s` petreci o noapte lini[tit`. Mâine diminea]`, totul
va fi \n regul`, \]i promit.
64 CLARE LAVENHAM

– Vre]i s` be]i ceva \nainte s` pleca]i?


Vizibil u[urat, Colin \i invit` s`-l urmeze \n salon. Ei
\ns` refuzar` [i-[i luar` la revedere, nu \nainte s`-i mai
lini[teasc` o dat`.
Pornir` al`turi pe drumul spre vil`. Luna sc`lda mun]ii
\n reflexe argintii pe care r`s`reau ici-colo casele de un
alb imaculat ale satului.
– Am impresia c` ]i-a pl`cut acest interludiu
neprev`zut, murmur` Michael rupând t`cerea.
Victoria tres`ri. Gândurile ei erau \n alt` parte.
– A[a este, recunoscu ea. S` zicem c` m-a...
stimulat.
– Nu re[u[esc totu[i s` \n]eleg de ce ai plecat de la
spital [i acum te ocupi de oameni \n vârst`. Nu prea ]i se
potrive[te.
– Te \n[eli. Oamenii \n vârst` au nevoie de mult`
aten]ie [i s` [tii c` te sim]i r`spl`tit când \i vezi mul]umi]i.
{i apoi, dac` au posibilitatea s`-[i angajeze o infirmier`
personal`, de ce s-ar lipsi?
– |ntr-adev`r, n-ar avea nici un motiv. Dar eu priveam
situa]ia din punctul t`u de vedere, nu al lor.
– Eu sunt foarte fericit` a[a.
De ce se amesteca Michael \n via]a ei? Gr`bi pasul ca
pentru a pune cap`t discu]iei [i din nou \ntre ei se l`s`
t`cerea. Se p`rea \ns` c` Michael nu era prea stânjenit de
situa]ie. Dar ea nu suport`, a[a c` \ntreb` brusc:
VACAN}~ |N CRETA 65

– Ce crezi despre el?


– Vorbe[ti de... Andreas, presupun?
Ea \[i d`du seama c` subiectul nu era pe placul lui
Michael.
– Cred c` nu se potrive[te deloc cu Zeta. De fapt, [tiam
asta chiar \nainte de a-l cunoa[te. Nu m-am \n[elat.
B`iatul `sta nu-i decât un capriciu de moment al Zetei.
Victoria recunoscu tonul caustic care nu-i pl`cea
deloc.
– Nu cumva exagerezi? Cum po]i s`-]i faci o p`rere
despre cineva \ntr-un timp atât de scurt? Cu atât mai mult
cu cât l-ai obligat s` se exprime \ntr-o limb` pe care abia
o [tie pu]in.
|ntorcându-se brusc spre ea, o ]intui cu o privire lipsit`
de amabilitate.
– }ie ]i-a pl`cut?
– Nu, dar nici nu mi-a displ`cut total. |n]eleg perfect
cum a cucerit-o pe Zeta, ad`ug` ea pe un ton provocator.
Hot`rât lucru, nu era prea perspicace \n asemenea
rela]ii. La urma urmei, Andreas \i era complet indiferent,
nu trebuia s` deschid` aceast` discu]ie. |n felul acesta,
s-ar fi putut \ntoarce lini[ti]i la vil`, f`r` s` se certe,
profitând de frumuse]ea nop]ii.
Dar era prea târziu pentru asta [i acum era mai bine s`
l`mureasc` lucrurile.
– Ai ceva s`-mi spui, nu-i a[a?
Con[tient de ezitarea ei, el insist`:
66 CLARE LAVENHAM

– D`-i drumul... dac` tot am ajuns aici.


– |nc`p`]ânarea ta mi se pare un pic... ridicol`. Chiar
dac` Andreas ar fi fost cel mai fermec`tor b`iat, tot nu
]i-ai fi schimbat p`rerea. Pentru simplul motiv c` n-ai chef
s-o faci.
– A[adar, asta crezi? C` sunt \nc`p`]ânat [i m`rginit \n
concep]ii!
Rostise aceste cuvinte cu o am`r`ciune [i o r`ceal`
nea[teptate. Victoria crezuse c` franche]ea ei \i va
declan[a furia, [i când colo, p`rea dimpotriv` profund
r`nit.
– Nu asta am vrut s` spun! protest` ea. M` refeream
doar la Andreas, nu la atitudinea ta \n general!
Tocmai ajunseser` la poarta vilei. Dup` \ntors`tura pe
care o luase discu]ia, Victoria se sim]i u[urat` s` scape de
Michael.
Prin ferestrele \ntredeschise ale salonului care nu era
luminat decât de o veioz`, se auzea un vacarm de muzic`
rock. A[eza]i al`turi pe canapea, Andreas [i Zeta nici n-o
b`gar` \n seam` când trecu prin fa]a lor ca s` se duc` \n
camera Elizabethei.
Se \ntoarse dup` câteva minute [i r`mase pu]in \n
umbr`, dup` care se duse \n camera ei, mai u[urat`.
|n salonul din care tocmai plecase tân`rul grec, Zeta \i
pusese lui Michael \ntrebarea inevitabil` [i, f`r` s` vrea,
Victoria auzise r`spunsul.
VACAN}~ |N CRETA 67

– Ce cred despre el?


Dup` o scurt` ezitare, Michael zâmbise.
– Este \nc` prea devreme s`-mi fac o p`rere, dar acum
\n]eleg de ce \l placi.
– Super! Când va mai putea s` vin`?
– O s` vorbim mâine despre asta, draga mea. Acum,
noapte bun`.

*
* *

A doua zi diminea]`, Zeta ap`ru cu zâmbetul pe buze.


|n gr`din`, Michael tocmai cur`]a trandafirii de
crengu]ele uscate [i pocnetul foarfecii de gr`din` sem`na
cu zgomotul f`cut de o arm` de foc. Momentul nu i se
p`ru prea potrivit pentru o nou` cerere, dar acum era
sigur` c` va câ[tiga. Victoria era cu ea. |n fa]a coali]iei lor,
el n-avea nici o [ans`.
Ne[tiind rolul pe care i-l atribuise adolescenta, Victoria
citea cu interes prima scrisoare primit` de la Cathy:
„Sper c` \]i dai seama ce noroc ai”, \i scria prietena ei.
„Londra este sufocat` de un val de c`ldur`, cu mult
diferit` de cea pe care am cunoscut-o \n Creta. {tiu c` nu
erai prea entuziasmat` \n ziua r`pirii tale, dar \mi doresc
din tot sufletul s`-]i fi schimbat p`rerea. N-am s` merg
pân` la a-]i spune c` te invidiez – sunt bucuroas` c` m-am
68 CLARE LAVENHAM

\ntors la spital – dar mi se \ntâmpl` s`-mi imaginez cum


tr`ie[ti acolo, \n lux [i... lenevie! A[a c` te rog, scrie-mi
repede [i poveste[te-mi!”
Scrisoarea lui Cathy mai avea un paragraf mâzg`lit pe
cealalt` parte a foii. Victoria nu-l v`zu decât când \mp`turi
scrisoarea ca s-o pun` la loc \n plic.
„Aproape c` era s` uit s`-]i dau o veste care, poate, te
va interesa. Doctorul t`u, Anderson, trebuie s` vin` luna
viitoare la Saint Clement pentru a lua \n primire serviciul
de obstetric`. Dac` m` gândesc bine, s-ar putea ca tu s`
[tii deja asta. Sper c` \ntre timp a]i devenit buni prieteni...
\n ciuda unui \nceput dificil.”
Buni prieteni? Nu erau chiar cuvintele pe care le-ar fi
folosit Victoria ca s` caracterizeze rela]ia lor! Sigur,
discutau mult, dar nu erau niciodat` de acord. Doar \n
probleme profesionale.
Poate c` atitudinea ei era ridicol`, dar n-avea ce face. {i
apoi, n-o s` se lase totu[i intimidat` [i s` aprobe tot ce
spunea doctorul Michael Anderson.
La acest gând, schi]` un zâmbet. Era mai degrab`
amuzant s`-i ]in` piept!
Capitolul 6

O umbr` trecu prin fa]a ei [i silueta \nalt` a lui Michael


se profil` pe cer când ridic` ochii. Confruntat` brusc cu
obiectul gândurilor sale, fu luat` pe nea[teptate.
– Eu... Cathy mi-a scris c` vei lucra la Saint Clement.
Acolo mi-am f`cut studiile.
– Ah da? Atunci, trebuie s` cuno[ti [i serviciul de
ginecologie.
– Da... am lucrat acolo câteva luni [i trebuie s` spun c`
am o amintire frumoas`.
Rec`p`tându-[i calmul, puse \n plic scrisoarea lui
Cathy.
– La Idras ]i s-a \ntâmplat s` ai cazuri de obstetric`?
– Foarte rar, r`spunse Michael schi]ând un zâmbet.
Localnicii cred c` na[terea este un act natural [i recurg
doar la moa[`, doar dac` nu-i vreo problem` grav`. Dar
este ciudat c`-mi pui aceast` \ntrebare. O tân`r`
70 CLARE LAVENHAM

\ns`rcinat` tocmai trebuie s` treac` dup`-amiaz` s-o v`d.


A[ vrea s` fii [i tu prezent`, dac` nu te deranjeaz`.
Victoria fu uimit` de grija cu care \[i formulase cererea,
[i-l privi cu interes. S-ar fi potrivit mai bine cu felul lui
autoritar dac` i-ar fi dat un ordin f`r` apel.
– Este vorba despre sora Katarinei, continu` el f`r` s`
par` c` remarc` surprinderea ei, [i d` dovad` de o mare
\ndr`zneal` venind la dispensar. Bine\n]eles, mama ei o
va \nso]i dar sunt sigur c` aceasta \i dezaprob` total
decizia. Cred c` dac` ai fi acolo – \n calitate de \nso]itoare
suplimentar`... – lucrurile ar merge mai u[or.
– Cu pl`cere, zise ea zâmbind. Apropo, mi-am amintit
c`... doamna Jewson s-ar bucura mult dac` i-ai permite s`
fac` vreo câ]iva pa[i. Ce zici?
Michael se \ncrunt`, jucându-se reflex cu foarfeca de
gr`din` ale c`rei lame pocnir` \ntr-un mod dezagreabil.
– A[ prefera s` mai a[tepte pu]in, dar pe de alt` parte,
[tiu c` nu-i prea place s` stea tot timpul \ntins` f`r` s`
fac` nimic. Poate c` ai putea \ncepe prin a o a[eza \ntr-un
fotoliu. S` \ncerci asta dup` ce ne \ntoarcem, dup` mas`.
O ramur` lung` de iasomie \nc`rcat` de flori dep`[ea
acoperi[ul verandei [i Michael o prinse ca s-o taie. Era
oarecum semnalul c` discu]ia se \ncheiase.
Victoria se ridic` [i se gr`bi s`-i duc` Elizabethei vestea
cea bun`.
– |n sfâr[it, primii pa[i spre recuperare. Curând, m`
voi putea \ntoarce la vila mea.
VACAN}~ |N CRETA 71

– Pentru cât timp este \nchiriat`?


– Pentru \nc` o lun`. Petrec \ntotdeauna dou` luni \n
Creta, \nainte s` vin` c`ldurile mari.
– |ntr-adev`r, este foarte pl`cut acum, ave]i noroc.
|n vocea Victoriei se sim]ea o nostalgie care nu-i sc`p`
b`trânei doamne.
– Nu-]i face griji, n-am de gând s` m` despart de
dumneata. |ntr-un anume fel, \mi place s` fiu r`sf`]at` [i
Michael vrea s` r`mâi cu mine pân` când voi fi complet
restabilit`... \n fine, cât mai mult cu putin]`.
– Sunt sigur` c` v` ve]i rec`p`ta foarte repede for]ele
dac` face]i ce vi se spune. Dar Michael... chiar v-a spus c`
va trebui s` r`mân pân` ce v` ve]i sim]i bine?
O lic`rire plin` de tandre]e sclipi \n ochii Elizabethei.
Luându-i mâna, aceasta \i spuse:
– Da... a fost chiar foarte categoric. Spune c`, din
punctul lui de vedere, e[ti perfect` [i c` am avut mare
noroc s` te \ntâlnesc.
Stânjenit` [i cu obrajii \n fl`c`ri, Victoria \ntoarse
capul. |i venea greu s` [i-l imagineze pe Micahel vorbind
despre ea \n termeni atât de elogio[i... [i nici nu
\ndr`znea s` se gândeasc` la pl`cerea pe care ar fi sim]it-o
dac` aceste complimente i-ar fi fost adresate direct.
|nc` se mai gândea la asta când, dup`-amiaz`, ajunse la
dispensar. Vremea era minunat` [i doar câ]iva nori[ori
ag`]a]i de crestele mun]ilor tulburau albastrul cerului. |n
gr`dinile vilelor cochete, trandafirii erau \n plin` \nflorire
72 CLARE LAVENHAM

[i plantele ag`]`toare se pr`bu[eau sub buchetele


violete pe care Victoria le-ar fi putut atinge doar
\ntinzând mâna.
Când ajunse \n pia]a satului, oamenii o privir` cu
aceea[i curiozitate c`reia ea \i r`spunse cu un zâmbet
cald. U[ile casei \n care se afla dispensarul erau deschise
[i ea intr` cu sentimentul ciudat c` se afla „acas`”.
– Poate c` nu e[ti con[tient`, \i zise el \ntâmpinând-o,
dar vei tr`i un mare eveniment. Pân` acum, nici o femeie
n-a venit s` m` consulte \naintea na[terii copilului. A[a
cum ]i-am explicat [i diminea]`, nu fac apel la mine decât
\n caz de panic`. Din fericire, asta se \ntâmpl` foarte rar.
– Ei nu [tiu c` e[ti ginecolog?
– Nu cred. Pentru ei, nu sunt decât un generalist,
poate mai eficace [i mai tân`r decât cel care venea din
Heraklion, atâta tot.
– El este la curent cu ceea ce faci? \l \ntreb` Victoria, mirat`.
– Bine\n]eles. Altfel n-ar fi fost corect din partea mea.
De fapt, este un prieten de-al meu [i mi-a dat
binecuvântarea de mult` vreme. |i convine s` nu mai
trebuiasc` s` urce aici. {i \n felul acesta, toat` lumea este
mul]umit`.
Se auzir` ni[te pa[i intrând. O tân`r`, la fel de brunet`
[i de fermec`toare ca [i Katerina, ap`ru \n prag, cu
mâinile \ncruci[ate peste pântecele impun`tor. |n spate,
ap`ru chipul unei femei mai \n vârst`, a c`rei expresie
amesteca laolalt` team` [i furie.
VACAN}~ |N CRETA 73

– Iat-o pe Maria, anun]` Michael cu un zâmbet larg.


Este aproape la termen.
Se adres` apoi celor dou` femei \n grec[ete, [i ar`t`
spre masa de examinare. Nu exista nici o perdea care s`-i
permit` Mariei s` se izoleze [i Victoria se \ntreba dac`
Michael dorea ca tân`ra s` se dezbrace. V`zând-o cum se
a[az` cu dificultate pe mas` f`r` s`-[i scoat` vreo hain`,
\n]elese c` aceast` eventualitate nici nu-i trecuse prin
minte Mariei.
O examinare aprofundat` p`rea c` nici nu se pune \n
discu]ie chiar dac`, \n acest stadiu al sarcinii, ar fi fost
foarte recomandat`. Dornic` s` fie de ajutor, dar
\ngrijorat` la gândul de a nu dep`[i anumite limite,
Victoria a[tepta un semn din partea lui Michael. Acesta \[i
lu` stetoscopul [i-i zâmbi Mariei.
Nemi[cat` al`turi de fiica sa, femeia n-o pierdea din
ochi, cu o expresie oarecum amenin]`toare \n atitudinea
ei \ncremenit`. Cu vorbe \ncurajatoare, Michael se
aplec` s` asculte inima f`tului prin hainele tinerei
mame.
Când \n sfâr[it se ridic` dup` câteva minute, zâmbetul
lui mul]umit o lini[ti pe Victori,a care o ajut` pe pacient`
s` se a[eze pentru ca el s`-i poat` controla tensiunea.
Maria protest` slab, dar Michael nu-i d`du aten]ie. Privi
atent manometrul apoi se \ndrept`. Totul era normal.
– Presupun c` nu i-ai cerut s` fac` [i un examen de
urin`? \ntreb` Victoria \ncet.
74 CLARE LAVENHAM

– Glume[ti! Asta n-ar fi f`cut decât s` distrug` [i bruma


de \ncredere pe care am câ[tigat-o atât de greu.
Tonul vocii lui o f`cu s` regrete c` pusese aceast`
\ntrebare. |[i \ntoarse privirea de la el [i oferi Mariei mâna
ca s-o ajute s` coboare de pe mas`. Urm` o discu]ie scurt`
\n grece[te, dup` care cele dou` femei p`r`sir` cabinetul.
Sprijinit \n coate la fereastra ce d`dea spre curte,
Michael p`rea \ngândurat. Cu privirea a]intit` spre
speretele de un alb str`lucitor al casei din fa]`, nu p`rea
dispus s`-i dea Victoriei cea mai mic` explica]ie
suplimentar`.
Ea a[tept` r`bd`toare apoi, cum t`cerea se prelungea,
\ndr`zni:
– Totul e-n regul`?
– Ce ai vrea s`-]i r`spund?
Cu o r`sucire brusc`, f`când-o pe Victoria s` tresar`, \[i
cufund` privirea \n ochii ei.
– {tii la fel de bine ca [i mine c` aceast` examinare a
fost o fars`.
– Este totu[i mai mult decâ nimic. M`car i-ai luat
tensiunea.
Chipul lui r`mase \ncruntat.
– Poate, dar tot nu cunosc pozi]ia f`tului, ceea ce ar
putea s` fie o informa]ie foarte util` având \n vedere talia
mic` a mamei.
– Dar adeseori, femeile m`runte nasc foarte u[or... Nu
exist` nici un motiv pentru ca Maria s`...
VACAN}~ |N CRETA 75

– Sper s` fie a[a, zise el cu r`ceal`, sper.


Agasat` de indispozi]ia al c`rei motiv putea s`-l
\n]eleag` perfect, Victoria prefer` s` plece [i Michael nu
f`cu nici un gest s-o re]in`, mul]umindu-se doar s`-[i ia la
revedere cu un semn din cap.

*
* *

Zece minute mai târziu, pleca [i Michael la rândul lui


de la dispensar. Când ajunse la vil`, o g`si pe Victoria la
telefon. Aceasta \i arunc` o privire peste um`r [i-i f`cu
semn s` se apropie.
– R`mâne]i la telefon, vi-l dau imediat, spuse ea cu
vocea-i limpede interlocutorului s`u.
– Cine este? \ntreb` Michael.
– O oarecare Laura Pemberton. Locuie[te \mpreun` cu
so]ul s`u \n una dintre vile.
– Da, vin \n fiecare an, [opti el luând receptorul f`r`
prea mare entuziasm. Laura? Bun` ziua, cu ce te pot
ajuta?
R`spunsul \l f`cu s` se strâmbe. Ascult` totu[i
r`bd`tor.
– De acord, vom veni, zise el \n sfâr[it. |]i
mul]umesc.
|nchise telefonul [i se \ntoarse spre Victoria, cu un aer
stânjenit [i plictisit totodat`.
76 CLARE LAVENHAM

– Laura Pemberton ne invit` pe to]i la o petrecere.


Poimâine.
– Cu siguran]`, nu [i pe mine \n orice caz, se gr`bi ea
s` protesteze, deoarece perspectiva n-o \ntânta deloc. Eu
trebuie s` r`mân aici ca s` am grij` de doamna Jewson.
– Nu fi ridicol` [i nu face pe martira refuzând s` mergi
la o petrecere care va avea loc la o sut` de metri de aici.
Katerina cu siguran]` nu va refuza s` fac` ore
suplimentare.
– Nu fac pe martira. Am \ns` oroare de petreceri unde
nu cunosc pe nimeni.
– Este absurd! Pentru \nceput, m` cuno[ti pe mine [i
pe Zeta. De asemenea, pe Colin [i pe Sally Blakemore.
Ceilal]i invita]i locuiesc to]i \n vilele din jur [i i-ai \ntâlnit
deja cu siguran]`.
|i arunc` o privire care o f`cu s` ro[easc`.
– {i apoi, \n afar` de Zeta, vei fi f`r` \ndoial` cea mai
tân`r` [i to]i b`rba]ii vor roi \n jurul t`u. Pune-]i cea mai
frumoas` rochie [i vei vedea c` nu te vei plictisi.
|i \ntoarse apoi spatele [i plec`, nu \nainte de a schi]a
un zâmbet ironic.

*
* *

|n ziua petrecerii, Victoria \[i abandon` pacienta \n


mâinile Katerinei imediat dup` cin` [i se duse \n camera
VACAN}~ |N CRETA 77

ei s` se preg`teasc`. Dup` ce-[i examin` rapid garderoba,


se hot`r\ pentru un compleu din m`tase galben`, perfect
pentru a-i pune \n valoare tenul bronzat. Corsajul
decoltat l`sa s` i se z`reasc` o p`rticic` din sâni \n timp ce
fusta ca o corol` de floare \i descoperea picioarele la
fiecare pas.
|[i l`s` buclele castanii s` cad` \n cascad` pe umeri [i se
machie discret, subliniindu-[i doar conturul ochilor cu
rimel. Alese un colier de argint pentru a-[i completa ]inuta.
Când fu gata, se duse \n camera Zetei. |n fa]a oglinzii,
fata \[i piept`na cu grij` [uvi]ele lungi, brunete, [i o
\ntâmpin` cu un suspin.
– Uf! Dac` n-am fi obligate s` mergem la afurisita asta
de petrecere! To]i sunt ni[te bo[orogi! Mi-ar fi f`cut
pl`cere s` vin` [i Andreas, dar Mike nici m`car nu m-a
l`sat s`-i telefonez Laurei ca s-o \ntreb dac` pot s`-l aduc
[i pe el.
|n vreme ce Victoria c`uta un r`spuns consolator, Zeta
se \ntoarse brusc [i fluier` admirativ.
– E[ti superb`! Dar ai grij`, sunt unii care au mâinile
mai plimb`re]e.
– |]i mul]umesc pentru sfat.
– |i detest pe b`rba]ii \n vârst`, zise Zeta \nainte de a-[i
privi din nou imaginea din oglind`. Nu le trece niciodat`
prin minte c` avansurile lor nu sunt binevenite.
Amuzat` de \nfl`c`rarea cu care-i vorbea fata, Victoria
\ncepu s` râd`.
78 CLARE LAVENHAM

– Ai avut deja astfel de probleme?


– De vreo dou` ori.
O lic`rire sclipi \n ochii ei negri.
– Dar cred c` ast`-sear` n-am de ce s` m` tem de asta.
– De ce?
Zeta p`ru s` ezite.
– Dac` \]i spun un secret, po]i s`-mi promi]i c` nu-l vei
dezv`lui?
Curiozitatea Victoriei fu imediat stârnit`, dar sim]i [i o
oarecare \ngrijorare.
– Dar dac` voi considera c` nu am dreptul s` p`strez
acest secret dup` ce \l voi afla?
– Vei fi totu[i legat` prin promisiunea pe care mi-o
faci, r`spunse Zeta cu o expresie copil`reasc`.
– |n cazul acesta, nu promit nimic.
– Ei bine, atunci nu vei afla nimic.
Apari]ia lui Michael le \ntrerupse discu]ia. V`zându-l
venind \n lumina aurie a amurgului, nu se putu ab]ine
s`-l admire. Era mai seduc`tor ca niciodat`. Purta un
elegant costum gri-deschis [i ultimele raze ale soarelui \i
accentuau blondul [uvi]elor rebele pe care se str`duise
evident s` le disciplineze.
– Ar trebui s`-]i pui `sta pe umeri, zise el ar`tând [alul
pe care Victoria \l ]inea \n mân`. S-ar putea ca seara s` fie
r`coroas`.
F`r` s`-i lase timp s` fac` un gest, prinse e[arfa brodat`
pe care ea \ncerca s-o resping`, protestând.
VACAN}~ |N CRETA 79

– Dar nu-mi este frig!


– N-o s` spui acela[i lucru dup` ce vom ie[i din
ad`postul gr`dinii.
Pe pielea bronzat` a umerilor, mâinile lui i se p`rur`
reci [i puternice când \i a[ez` [alul [i Victoria abia \[i
st`pâni un frison care n-avea nimic de-a face cu aerul rece
al mun]ilor.
– S` mergem! \i gr`bi Zeta, aruncând o ultim` privire
\n oglind` ca s`-[i admire rochia indian`. Este aproape
opt [i jum`tate.
– {i ce dac`! Nimeni nu vine niciodat` la fix \n
asemenea situa]ii.
– Mama spunea \ntotdeauna c` punctualitatea este
polite]ea regilor.
Remarcând uimirea din privirea lui Michael, Zeta se
gr`bi s` adauge:
– Oricum, mie \mi este egal. Pentru cât o s` m` distrez...

*
* *

Vila familiei Pemberton era puternic luminat`. Prin


copacii din gr`din` [i pe marginea terasei fuseser`
atârnate lampioane [i din fiecare \nc`pere lumina se
rev`rsa \n valuri.
Primii invita]i sosiser` deja [i discu]iile erau \n toi \n
jurul somptuosului bufet organizat \n sufrageria ce se
80 CLARE LAVENHAM

deschidea spre teras`. La \nceput intimidat`, Victoria se


sim]i foarte repede \n largul ei datorit` primirii
c`lduroase care i se f`cu.
Pe de alt` parte, Zeta p`rea fericit`. |n ciuda
remarcelor pe care le f`cuse \naintea plec`rii lor, acum
p`rea s` aprecieze compania domnilor care ar fi putut
s`-i fie tat` [i râsul ei tineresc r`suna peste h`rm`laia
conversa]iilor.
– Este o [treng`ri]`, [opti o doamn` \n vârst` la
urechea Victoriei. Cel mai bun lucru pe care Michael l-ar
putea face ar fi s` se rec`s`toreasc`, pentru a-i da o mam`.
Pentru un b`rbat de vârsta lui, nu-i prea potrivit s`
trebuiasc` s` se ocupe de o adolescent`... [i am impresia
c` habar n-are cum s` procedeze. Nu crezi?
– Cred c` ia prea \n serios modul de a-i face educa]ie.
Zeta spune c` este prea sever, dar \l ador` [i nu-i place
s`-l nec`jeasc`.
De ce se apucase s` fac` astfel de confiden]e? Oare de
vin` era uzo care-i dezlegase limba? Se sim]i u[urat` când
gazda le invit` s` pofteasc` la bufet. Intrar` \n vasta
sufragerie, foarte luxoas` [i r`coroas`.
Luându-[i farfuria plin` cu bun`t`]i, Victoria se retrase
\n lini[tea verandei. O obosea tr`nc`neala asta
ne\ntrerupt` cu oameni pe care nu-i cuno[tea.
|n afar` de John Pemberton care veni s`-i aduc` de
b`ut, p`rea c` nimeni nu-i observase dispar]ia [i Victoria
se bucur`, dorindu-[i chiar ca acest lucru s` dureze pân`
VACAN}~ |N CRETA 81

la sfâr[itul petrecerii. Se sim]ea bine a[a. |ncetul cu


\ncetul, muzica, zgomotul conversa]iilor [i clinchetul
tacâmurilor se mai estompar`. Pleoapele i se \ngreunar`,
apoi se \nchiser` [i fotoliul de r`chit` \n care \[i g`sise
refugiul o cuprinse \ntre bra]ele lui de parc` ar fi fost
propriul ei pat.
– Nu-i adev`rat! exclam` brusc o voce care o trezi din
toropeal`. Nu-mi spune c` ai adormit!
Victoria deschise ochii [i se \ndrept`, confuz` [i
indignat` \n acela[i timp.
– M` odihneam, atâta tot. Sper c` nimeni nu [i-a
\nchipuit c` am adormit.
– Nu, n-a observat nimeni. Eu ]i-am remarcat absen]a
doar pentru c` se \ntâmpl` s` m` interesezi, r`spunse
Michael a[ezându-se pe marginea balustradei. Sunt atent
la tine.
– Te interesez? E[ti atent la mine? De ce?
– Din dou` motive. Primul, pentru c` ast`-sear` \mi
place s` te privesc, rochia \]i vine de minune, [i e[ti foarte
frumoas`.
– Mul]umesc, [opti Victoria. {i al doilea?
– Al doilea, nu este un compliment, iart`-m`. M`
\ntrebam doar dac` [tii cumva unde este Zeta.
– Oh!
Brusc, Victoria reveni cu picioarele pe p`mânt.
– Nu... nu [tiu, bâigui ea. N-am v`zut-o cam de mult,
dinainte de cin`, cred.
82 CLARE LAVENHAM

– Da, ultima oar` când am z`rit-o, vorbea cu Colin. Era


exact dup` venirea noastr` aici.
– Poate c` s-a retras pe undeva.
– Glume[ti! Zeta n-ar p`r`si scena când este \n
prim-plan!
Ea \i ar`t` un scaun.
– Uit` de ea câteva clipe, Michael, [i ia loc. Probabil c`
s-o fi plictisit [i a plecat acas`.
El nu se clinti. Cu privirea pierdut` \n \ntunericul
gr`dinii, p`rea chiar s` fi uitat de prezen]a ei.
– Poate c` se plimb` [i se gânde[te la Andreas?
murmur` el la un moment dat, ca pentru sine. M-a
\ntrebat ieri dac` poate s-o roage pe Laura s`-l invite. Iar
eu bine\n]eles c` i-am r`spuns c` este o idee foarte
proast`.
Victoria r`mase t`cut` [i tres`ri când Michael \i lu`
mâna.
– Vino, o s` m` aju]i s-o g`sesc.
– Nu cred c` este \ntr-adev`r nevoie.
– Poate, dar acesta poate fi m`car pretextul s` ne
plimb`m prin aceast` gr`din` minunat`.
Pl`cut surprins`, Victoria se ridic` f`r` s` mai spun` un
cuvânt. {i când degetele lungi ale lui Michael \i cuprinser`
mâna, nu f`cu nici un gest s` se fereasc`. |n timp ce
mergeau al`turi pe o potec` \ntortocheat`, rochia i se
ag`]` u[or de un tufi[ \nflorit care r`spândea \n jur o
mireasm` \mb`t`toare.
VACAN}~ |N CRETA 83

– Este un rozmarin, murmur` el. Când simt acest


parfum, parc` v`d toat` Creta. Cre[te peste tot pe aici.
– Credeam c` o c`ut`m pe Zeta. Nu m` a[teptam la o
lec]ie de botanic`.
Vocea \i tremura f`r` voia ei.
– M-am s`turat s` vorbesc despre Zeta, zise el.
|n ciuda surprinderii, Victoria nu f`cu nici un
comentariu. Continuar` s` mearg` \n lini[te [i pl`cutul
sentiment de bine pe care-l resim]ise mai devreme pe
verand` o cuprinse din nou. Cufundat` \ntr-un vis cu
ochii deschi[i, privi spre cerul \nstelat [i se \nfior` sub
mângâierea brizei nocturne.
Exact \n clipa aceea mâna lui Michael se strânse pe
bra]ul ei. O \ntoarse u[or spre el [i-[i cufund` privirea
\ntr-a ei. O privea, dornic parc` s` g`seasc` un r`spuns la
o \ntrebare pe care doar el o [tia. Victoria nu-[i putu
st`pâni un tremurat u[or [i avu impresia c` [i el tremura.
Apoi o apropie [i o strânse cu pasiune la piept. |i
sim]ea inima b`tând la unison cu a lui. Buzele \i atinser`
tandru obrazul, apoi gura, s`rutând-o cu \nfl`c`rare.
Victoria avu atunci sentimentul c` [i emo]iile lui, la fel ca
ale ei, se n`scuser` \n adâncul sufletului.
Capitolul 7

Sfâr[itul petrecerii decurse \ntr-un mod ireal.


Asemenea unui automat, Victoria se \ntoarse \n mijlocul
invita]ilor, amestecându-se \n grupurile vesele, râzând cu
poft` la glume [i r`spunzând politicos la fiecare \ntrebare.
Era \ns` aproape absent` [i retr`ia \n fiecare secund`
amintirea arz`toare a buzelor lui Michael.
Cu inima strâns`, \l observ` f`r` \ncetare, c`utând cu
disperare s`-i ghiceasc` gândurile. El p`rea atât de
relaxat, \ncât fu aproape convins` de indiferen]a lui. Nici
m`car o dat`, el nu \ncerc` s`-i capteze privirea,
ignorând-o cu cea mai perfect` dezinvoltur`. F`r`
\ndoial`, interludiul magic din gr`din` nu \nsemna nimic
pentru el. F`cea parte probabil din acest gen de petreceri,
când te po]i abandona o clip` \n cazul \n care ai b`ut un
pic mai mult...
VACAN}~ |N CRETA 85

Victoria \n]elese cu adev`rat acest lucru atunci când, o


or` mai târziu, Laura Pemberton \l atrase spre locurile de
refugiu oferite de bosche]ii \nflori]i [i el se l`s` \n voia ei,
zâmbitor [i \ncântat.
Ultima jum`tate de or` fu cea mai grea de suportat [i
cu o real` u[urare \i v`zu pe primii invita]i luându-[i la
revedere de la gazdele lor. Se preg`tea [i ea s` fac` acela[i
lucru când auzi \n spate o voce tinereasc`.
– Mul]umesc pentru aceast` petrecere minunat`, auzi
ea. A fost formidabil.
Ca prin farmec, Zeta tocmai ap`ruse.
Radia de fericire, ceea ce trezi dintr-o dat` b`nuielile
Victoriei. Dar poate c` totu[i nu min]ea [i apreciase \ntr-
adev`r aceste câteva ore... Dar \i trecu prin minte un lucru
neb`nuit pân` acum [i care i se p`rea evident: Zeta \[i
petrecuse \n alt` parte timpul. |n compania lui Andreas.
|i reveni \n memorie secretul pe care fata vrusese s`
i-l m`rturiseasc` \nainte de plecare.
De \ndat` ce se putu, Victoria o prinse pe Zeta de bra]
[i o conduse spre gr`din`.
– Au! M` doare! protest` adolescenta.
– |mi pare r`u.
Cu un zâmbet vag, Victoria \[i sl`bi strânsoarea.
– N-aveam chef s` te v`d iar`[i disp`rând. Unde ai fost?
– Ce te intereseaz`?
– Pe mine nu m` intereseaz`, dar [tiu c` Michael a fost
\ngrijorat.
86 CLARE LAVENHAM

– A observat c` am plecat?
– Ar trebui s` [tii c` nu uit` niciodat` de tine.
Presupun c` ai fost cu Andreas?
– Da. {i toate astea se \ntâmpl` numai din vina lui
Mike! N-are decât s` m` lase s` m` \ntâlnesc liber cu el.
|n fond, Victoria era de acord cu ea, dar o anumit`
reticen]` o \mpiedica s` recunoasc`.
– Sper, cel pu]in, c` nu l-ai dus la vil`?
– Bine\n]eles c` nu, drept cine m` iei? L-am v`zut,
este adev`rat, dar doar \n gr`din`. Apoi m-a luat cu
ma[ina [i ne-am plimbat. Eram atât de ferici]i c` ne
putem vedea.
Victoria d`du din cap.
– Zeta, sunt sigur` c` \]i vei atinge scopurile. Dar s` nu
faci prostii. Ai câ[tigat deja jum`tate din b`t`lie
smulgându-i lui Michael permisiunea s`-l aduci pe
Andreas la vil` [i...
– Poate c` ai dreptate, dar vreau s` poat` veni f`r`
invita]ie. De ce este Mike atât de \nc`p`]ânat?
Amintindu-[i dintr-o dat` de sora lui Michael, Victoria
se \ntreb` dac` Zeta \i cuno[tea povestea [i ajunse la
concluzia c` asta n-ar avea de fapt nici o importan]`.
– Oricum...
Zgomote de pa[i pe asfaltul aleii o \ntrerupse brusc.
Zeta o lu` la fug` imediat.
VACAN}~ |N CRETA 87

– Spune-i c` m-am dus la culcare! exclam` ea \nainte


s` dispar` \n noapte.
Câteva secunde dup` aceea, Michael ap`ru lâng`
Victoria care \[i strânse [alul \n jurul umerilor ca pentru a
se proteja.
– De ce ai plecat atât de repede? o \ntreb` el.
– Voiam s` vorbesc cu Zeta. Cred c` ai v`zut-o [i tu venind.
– Ar fi fost greu s` n-o v`d.
Continu` apoi pe un ton provocator:
– O s`-mi spui probabil c` sunt demodat dac` afirm c`
felul ei de a se purta nu este potrivit...
– Nicidecum... {i eu sunt un pic demodat`, dar la
vârsta ei, nu te \mpiedici de principii.
Chiar dac` nu-[i lua ochii de la drum, Victoria \i sim]i
privirea a]intit` asupra ei. Curând vocea grav` a lui
Michael r`sun` din nou \n noapte:
– |n orice caz, se pare c` [tii mai multe despre
adolescen]i decât mine.
– Am [i eu doar dou`zeci [i patru de ani, murmur` ea
râzând.
U[urat` c` ajunseser` la vil`, urc` prima treptele
peronului când Michael o prinse de mân` cu fermitate.
– Zeta s-a \ntâlnit cu Andreas, nu-i a[a?
Con[tient` c` este inutil s` nege, Victoria \ncuviin]`
din cap.
88 CLARE LAVENHAM

– Vrei s` [tii p`rerea mea?


– Te ascult.
– Andreas ar fi trebuit s` vin` la petrecere. Cu
siguran]` c` Laura [i so]ul ei n-ar fi v`zut nici un
inconvenient \n asta.
Se \ntoarse spre el s`-i vorbeasc` [i r`maser` câteva
clipe privindu-se fa]`-n fa]`.
– A[adar, te-ai aliat cu Zeta \mpotriva mea?
– Dac` o iei a[a...
Contrar oric`rei a[tept`ri, el schi]` un zâmbet \nvins.
– |n cazul acesta... depun armele. Va afla [i ea asta
când se va trezi. E[ti mul]umit`?
– Dat fiind starea ta de spirit... gestul mi se pare mai
degrab` elegant.
– Nu-]i cer chiar a[a un compliment, zise el urcând
cele câteva trepte care \i desp`r]eau. A[adar... cred c`
merit un mic s`rut \n loc de „noapte bun`”. Un fel de
recompens`, dac` vrei...
Foarte sigur pe el, se apropie [i-i atinse u[or buzele.
Victoria se feri imediat. F`r` s`-i pese de ce-ar putea el s`
cread`, refuza s` cedeze acestei ispite [tiind c` ar regreta
chiar de a doua zi diminea]`. Avea \nc` \n minte un alt
s`rut...
Fugi a[adar \ntr-un fo[net delicat al fustei sale de
m`tase [i nu se lini[ti decât când intr` \n camera
VACAN}~ |N CRETA 89

Elizabethei. B`trâna doamn`, proasp`t` [i cu obrajii roz,


era a[ezat` pe pat. P`rea perfect treaz` [i ner`bd`toare s`
afle pove[ti de la petrecere.
Victoria evit` cu grij` s` intre \n detalii.
– A fost minunat [i mâncarea excelent`, zise ea
aranjând cuvertura [i pernele. Acum \ns`, trebuie s` v`
culca]i, v` voi povesti totul mâine.
– Familia Pemberton d` \ntotdeauna recep]ii reu[ite,
coment` Elizabeth, deloc descurajat` de \ndemnul
Victoriei de a se culca. Crezi c` la urm`toarea voi putea
participa [i eu?
Victoria izbucni \n râs.
– |n orice caz, nu dac` va avea loc \nainte de opt zile.
|n`bu[indu-[i un c`scat, b`trâna doamn` se l`s` s`
alunece pe perne.
– P`cat, oft` ea. Voi \ncerca totu[i s` adorm. Noapte
bun`, draga mea.
Când intr` \n camera ei, Victoria z`ri la orizont primele
lic`riri ale zorilor [i cântecul p`s`rilor izbucni exact când
se culc` \n sfâr[it \n pat.
Dup` aceast` noapte prea scurt`, trezirea fu destul de
dificil` [i \ndreptându-se spre buc`t`rie ca s`-i
preg`teasc` Elizabethei micul dejun, nu se putu ab]ine s-o
invidieze pe Zeta, a c`rei camer` era cufundat` \nc` \n
\ntuneric. Când v`zu vesela murdar` z`când \n chiuvet`,
90 CLARE LAVENHAM

ghici c` Michael trebuie s` se fi sculat. Afar`, soarele


str`lucea cu putere inundând buc`t`ria \n lumin`.
Ap`ru \n sfâr[it [i el, zâmbitor.
– Ast`zi o s` fie foarte cald, zise el pe un ton vesel. Ce-ai
zice s` coborâm la mare dup`-amiaz`?
Propunerea lui nea[teptat` o l`s` pe Victoria f`r` glas.
Nimic nu i-ar fi f`cut mai mare pl`cere dar cum s` plece
de la vil` când trebuia s` aib` grij` de Elizabeth?
– Ai uitat c` nu sunt \n vacan]`?
Michael \[i umplu un pahar cu suc de portocale pe
care-l b`u cu sete.
– Con[tiin]a ta profesional` este remarcabil`, zise el
punând paharul pe mas`. Dar lucrurile s-au schimbat.
Prezen]a ta era vital` când ai sosit aici, e[ti de acord cu
mine?
– Da...
– De mai bine de zece zile, n-ai p`r`sit vila. Apreciez
deci c` ai dreptul la pu]in` relaxare. Cu atât mai mult cu
cât sunt sigur c` adori s` \no]i.
– Bine\n]eles...
– A[adar, nu mai discut`m. Plecarea dup` prânz, ai
\n]eles?
– Am \n]eles, dar... cine \i va spune doamnei Jewson?
Tu sau eu?
– Eu. De altfel, m` duc chiar acum.
Cu mâna pe clan]a u[ii, se mai \ntoarse o dat`.
VACAN}~ |N CRETA 91

– Bine\n]eles, o lu`m [i pe Zeta cu noi... Presupun c`


o s` fac` \n a[a fel \ncât s`-[i dea \ntâlnire cu Andreas.
|ncântat` s` constate c` promisiunea lui din ajun nu
fusese vorb` goal`, Victoria oft` a u[urare.
– Formidabil! R`mâne doar s` se trezeasc` mai curând,
ca s`-i anun]`m vestea cea bun`.
– M` bucur c` e[ti de acord cu mine.
|i zâmbi [i disp`ru pe coridor.
Se f`cuse ora unsprezece [i Zeta \nc` nu se trezise.
Venind [i ea \n salon, Victoria \i suger` lui Michael s`
treac` s-o vad`.
– Vrei s` m` duc eu \n camera ei? \ntreb` ea. Poate c`
o doare capul, poate c`...
– U[a este \ncuiat` cu cheia. Tocmai am trecut pe acolo.
– M` duc s` arunc o privire pe fereastr`.
Soarele era deja sus pe cer [i Victoria clipi des când ie[i
\n lumina din gr`din`. Merse de-a lungul potecii
m`rginit` de m`slini care f`cea \nconjurul vilei [i se opri
\n dreptul ferestrei larg deschise. Draperiile trase o
\mpiedicau s` vad` ce se petrece \n`untru. Strig` o dat`...
apoi strig` mai tare. Nici un r`spuns nu tulbur` lini[tea.
Doar un vânticel cald mi[ca ramurile pinilor.
{i dintr-o dat`, Victoria se \nfior`, cuprins` de o nelini[te
nedefinit`. Incapabil` s` lupte cu panica, f`cu un efort s` se
ca]`re pe pervazul ferestrei. D`du la o parte draperiile cu o
mân` tremur`toare [i se l`s` s` alunece \n interior.
92 CLARE LAVENHAM

Zeta, perfect nemi[cat`, se odihnea \n pat [i Victoria,


\ngrozit`, descoperi pe noptier` un tub de aspirin` pe trei
sferturi gol. Sim]i un nod \n gât [i se repezi la ea s`-i ia
pulsul. |nc` mai b`tea, dar foarte slab! Dac` ar putea [ti
m`car câte pastile \nghi]ise...
Trebuia s`-l anun]e pe Michael! F`r` s` mai piard` nici
o secund`, ie[i din camer` ca o nebun` [i-l g`si pe acesta
pe verand`. Auzind zgomotul pa[ilor ei, se \ntoarse.
– Ei? Ce este?
Expresia de pe chipul Victoriei \l f`cu s` p`leasc`.
– Ce se \ntâmpl`?
Ea \i povesti repede ce descoperise [i citi [i \n ochii lui
propria ei spaim`. Livid, trecu pe lâng` ea f`r` s` spun`
un cuvânt [i intr` \n cas`. Câteva clipe mai târziu, se aflau
amândoi la c`p`tâiul Zetei.
Aruncând o privire spre tubul de pe noptier`, Michael
r`sufl` cât de cât u[urat.
– Slav` Domnului c` \nc` mai sunt multe tablete
\n tub.
– Ce-o s` facem? \ntreb` Victoria, \ngrijorat`. Dac` am
fi \n Anglia, am duce-o imediat la spital dar...
– }i-am mai spus c` n-am nici o \ncredere \n spitalele
de aici, \i t`ie vorba Michael. O s` ne descurc`m singuri.
Aplecat asupra Zetei, \ncepu s-o strige, \ncercând s-o
ridice mai sus. Apoi \i trase câteva palme, o scutur` cu
toat` puterea, ajutat curând [i de Victoria, care \n]elese c`
VACAN}~ |N CRETA 93

era f`r` \ndoial` singurul mijloc de a o salva. Erau deja


amândoi transpira]i, n-ar fi putut spune cât timp se
\nver[unaser` s` lupte pân` s` primeasc` primul semn de
via]`.
– |[i revine! strig` el ca o victorie. Victoria, adu repede
ni[te cafea, te rog. Cafea neagr`!
Cu pleoapele \ntredeschise, Zeta murmur` cuvinte de
ne\n]eles. Adunându-[i toate puterile, Michael ridic`
trupul inert \n bra]e, plimbând-o \n sus [i-n jos prin
camer`, vorbindu-i f`r` \ncetare pentru a o \mpiedica
s`-[i piard` din nou cuno[tin]a. Dar ceea ce o aduse la
via]`, fur` cuvintele despre Andreas.
– Ce...?
O lic`rire trecu prin ochii tulburi ai Zetei.
Cu sufletul plin de bucurie, el repet` ceea ce-i spusese.
Fiecare parte \[i d`du seama c` b`t`lia era câ[tigat`.

*
* *

Mai târziu, \n timp ce ea se odihnea \n gr`din` la


umbra pinilor, veni [i Michael. R`maser` clipe lungi
t`cu]i, ochi \n ochi, apoi Michael o \ntreb` de ce f`cuse un
asemenea lucru.
– Eram prea trist`, m`rturisi Zeta re]inându-[i
lacrimile... M` gândeam \ntr-una la Andreas [i la refuzul
94 CLARE LAVENHAM

t`u \nc`p`]ânat de a-l accepta. Nu reu[eam s` m`


obi[nuiesc cu ideea de a-l vedea \ntotdeauna pe ascuns.
– Când m` gândesc c` tocmai asear` am luat hot`rârea
de a ridica aceast` interdic]ie, oft` Michael.
– Problema este c` eu nu [tiam nimic. Mi-am amintit
c` aveam un tub de aspirin` \n dul`piorul meu de toalet`.
Am \nceput s` iau ca s` m` calmez [i... am continuat.
{tiam c` este o nebunie ce fac, dar nu puteam s` m`
opresc [i nu-mi mai p`sa dac` m` mai trezeam sau nu.
Cu ochii sc`lda]i \n lacrimi, Michael \ntinse mâna [i
prinse degetele fragile ale adolescentei.
– Cred c` \n sfâr[it am \n]eles, [opti el, dar te rog, s`
nu mai faci niciodat` a[a ceva. Via]a este prea pre]ioas`.
|nc` foarte palid` \n ciuda bronzului care-i colora
pielea, Zeta d`du din cap.
– Nu-]i face griji, am \n]eles [i eu.
O flac`r` \i lumin` ochii negri.
– {i acum c` accep]i s`-l vezi pe Andreas, nu mai am
nici un motiv.

*
* *

|n zilele care urmar` acestui teribil incident, tân`rul


urc` adeseori la vil` [i via]a \[i relu` cursul, lini[tit [i
senin. |ntr-o diminea]`, când Victoria nici nu se mai
VACAN}~ |N CRETA 95

gândea, Michael \[i repet` propunerea de a merge la


plaj`. De data asta, ea accept` f`r` nici o ezitare.
Plecar` de la vil` dup` prânz [i drumul abrupt pe care
nu-l urcase decât o dat`, i se p`ru [i mai impresionant
acum, la coborârea spre coast`. |ncetul cu \ncetul,
peisajul se modific` [i curând p`r`sir` muntele, resim]ind
imediat c`ldura umed` a câmpiei.
Dup` lini[tea de la Idras, \ntoarcerea la civiliza]ie i e
p`ru dificil` [i se bucur` când \l v`zu pe Michael luând-o
pe un drum ce ducea spre mare. La cap`tul unei poteci
pr`fuite ars` de soare ap`ru plaja cu nisipul ei fin. La
orizont, marea de culoare turcoaz se contopea cu cerul
f`r` nori.
F`r` s` piard` o clip`, Victoria \[i scoase rochia de plaj`
[i, fericit` c` \n curând va intra \n ap`, nu remarc` privirea
admirativ` a lui Michael când ]es`tura u[oar` a rochiei \i
alunec` la picioare.
Ajungând [i el \n apa \n care ea se repezise ca un copil
cu strig`te de bucurie, \i ar`t` un ponton aflat la vreo sut`
de metri de mal. Sosit primul, \i \ntinse o mân` ca s-o
ajute s` ias` din ap` [i Victoria se l`s` \n voia acestei
strânsori ferme.
Apoi, se pr`bu[i pe scândurile umede, sim]ind
imediat mângâierea soarelui pe pielea ce scânteia sub
pic`turile de ap`. Cu ochii \nchi[i, savur` ging`[ia
96 CLARE LAVENHAM

acestei clipe prea efemere din p`cate, l`sându-se


cuprins` de emo]ii pe care nu fu \n stare s` le \nfrâneze,
\n ciuda eforturilor ei.
Cu câteva seri \n urm`, Michael o ]inuse \n bra]e [i
amintirea aceasta nu \ncetase s-o bântuie. Ast`zi, el era
aici, al`turi de ea, mai frumos chiar decât acei efebi ale
c`ror statui le admirase \n muzeele cretane. Dar dac`
trupurile acestora erau din marmur`, cel al lui Michael
era viu, bronzat, vibrând de o c`ldur` interioar` care-i
a]â]a dorin]a abia re]inut`.
Cu inima b`tându-i nebune[te, se ridic` brusc,
nea[teptat.
– Eu m` \ntorc acas`, zise ea cu o r`suflare
precipitat`.
Dup` ce prima clip` de surprindere trecu, Michael se
ridic` la rândul lui [i plonj` \n apa c`ldu]` a m`rii.
– Pun pariu c` ajung \naintea ta la mal!
Fiind un \not`tor excelent, nu-i fu greu s` câ[tige o
curs` la care ea practic nu participa decât cu gândul.
R`maser` apoi ore \ntregi pe aceast` plaj` aproape pustie,
jucându-se ca doi copii. Dar oricât de minunat` fu aceast`
dup`-amiaz`, nu f`cu decât s` r`scoleasc` \n sufletul
Victoriei o tulburare n`scut` f`r` voia ei.
Capitolul 8

Ce se \ntâmpl`?
Michael deschise ochii [i nu se mi[c`. |n lini[tea nop]ii,
zgomotul neobi[nuit care-l trezise se auzi din nou. Era o
b`taie u[oar` \n geamul camerei sale. Aparent, cineva
c`uta s`-i atrag` aten]ia f`r` s`-i trezeasc` pe ceilal]i
locatari ai vilei.
D`du cear[afurile la o parte, se duse la fereastr` [i
tres`ri. |n lumina palid` a lunii ap`ru chipul Katerinei.
F`r` \ndoial` alergase, pentru c` r`suflarea \i era
\ntret`iat` [i lui Michael \i fu greu s`-i \n]eleag` cuvintele.
Presim]i \ns` c` doar o urgen]` o \ndemnase s` vin` \n
fug` pân` la vil` \n mijlocul nop]ii.
Când \n sfâr[it \n]elese ce se chinuia s`-i spun`,
reac]ion` foarte repede.
– Voi fi acolo \n câteva minute. Pune s` fiarb` cât mai
mult` ap`, [i gr`be[te-te!
98 CLARE LAVENHAM

De \ndat` ce femeia plec`, Michael se \ndrept` spre


camera Victoriei, care s`ri din pat când auzi u[a
deschizându-se.
– Este o urgen]` \n sat, \i explic` el scurt. Nu trebuie
s` pierdem nici o secund`. Vreau s` vii cu mine.
– Ce fel de urgen]`?
– O na[tere.
Era deja \n prag când se \ntoarse [i insist`:
– |mbrac`-te cât mai repede!
Imediat, Victoria \[i puse blugii [i un tricou, apoi se
gândi la doamna Jewson. Era foarte probabil s` se
trezeasc` \ntre timp a[a c` Zeta trebuia s` [tie c` este
singur` cu ea.
Intr` \n camera fetei [i se str`dui s-o trezeasc`. Când \n
sfâr[it reu[i, \i spuse \n câteva cuvinte ce-i povestise
Michael.
– Dar dac` Elizabethei i se face r`u, habar n-o s` am ce
s`-i fac, protest` Zeta trezindu-se acum de-a binelea.
– N-are nici un motiv s` i se fac` r`u. Dar dac` exist`
vreo problem`, pastilele ei sunt \n dulapul din baie, ai
\n]eles?
– Hmm... cred c` o s`-mi fac o cafea ca s` nu adorm la
loc. Sper totu[i c` nu ve]i \ntârzia mult?
– Nu [tiu.
Instalat deja la volanul ma[inii, Michael o a[tepta
ner`bd`tor [i deschise portiera de \ndat` ce o v`zu
ap`rând \n prag.
VACAN}~ |N CRETA 99

– }i-am luat eu un halat, zise el pornind motorul.


– Mul]umesc...
Cauciucurile scrâ[nir` pe pietri[ul aleii, apoi ma[ina
]â[ni pe [oseaua pustie la acea or`.
– Cum ai aflat de urgen]`? N-am auzit s` sune
telefonul.
– Nici n-a sunat. Katerina m-a anun]at. A urcat \n goan`
pân` la vil`...
– Oh! Dumnezeule! Este vorba despre sora ei, nu-i a[a?
– Da... Se pare c` travaliul a \nceput asear` [i dup` un
timp s-a oprit, n-a mai avut contrac]ii. Sper doar s` m` fi
chemat la timp...
Vocea i se frânse, l`sând loc unei t`ceri pe cât de
ap`s`toare pe atât de \ngrijor`toare.
Primele case ale satului se ivir` din \ntunericul nop]ii
[i Victoria se \nfior`. Dar nu era timpul s`-[i piard`
sângele rece. O fiin]` uman` avea nevoie de ei [i trebuia
s` fie curajoas`. Meseria ei \i cerea asta.
Cu toate acestea, nu se putu \mpiedica s` se simt`
oarecum derutat` de incidentul care avu loc \n pragul
modestei c`su]e albe. Când Michael vru s` deschid` u[a,
o b`trân` \mbr`cat` \n negru le bar` calea. De pe buzele
ei se rev`rsau valuri de cuvinte ne\n]elese [i Victoria avu
nepl`cuta senza]ie c` \i erau destinate. |nainte s` se dea la
o parte ca s`-i lase s` treac`, o fulger` cu privirea apoi
disp`ru trântind u[a cu violen]`.
100 CLARE LAVENHAM

– Este furioas` c`-[i pierde salariul, \i explic` Michael


cu voce sc`zut`. Este cunoscut` ca „moa[a comunal`”.
Mica \nc`pere \n care intrar` era plin` de lume [i aerul
era irespirabil. Dup` r`coarea de afar`, Victoriei aproape
c`-i veni r`u. |n afara socrilor Mariei, a p`rin]ilor ei, mai
erau de fa]` [i nepo]i [i nepoate. Era chiar [i un bebelu[
de vreo [ase luni care scâncea \n bra]ele unei tinere
femei.
Michael \[i croi drum cu un pas hot`rât. Aflat` \n
spatele lui, Victoria observ` mai bine camera \n care se
aflau [i \n mijlocul c`reia trona un pat imens. |ntre o
mul]ime de perne, biata Maria abia dac` reu[ea s`
r`spund` \ncuraj`rilor so]ului ei, a c`rui fa]` crispat`
exprima toat` \ngrijorarea lui.
Dup` ce-l salut`, Michael deschise geanta cu care
venise [i scoase un bec mult mai puternic decât cel ce
lumina \nc`perea.
– Numai de n-ar s`ri siguran]ele, \i zise el Victoriei
ridicând bra]ele spre tavan ca s`-l \nlocuiasc`.
– Ce ne facem dac` sar?
– N-o s` avem decât s` c`ut`m ni[te lumân`ri. N-ar fi
pentru prima oar`.
Cu un gest discret, \i f`cu semn Katerinei s` se apropie,
apoi se \ntoarse spre Victoria.
– O s`-]i arate unde s` te speli pe mâini.
Obi[nuit` cât de cât cu principiile de igien` ale
str`inilor, Katerina f`cuse tot posibilul s` urmeze
VACAN}~ |N CRETA 101

instruc]iunile lui Michael. Ligheanul pe care Victoria \l


g`si \n buc`t`rie era perfect curat, ca [i prosopul pus
al`turi.
– Este ap` fiart`, o anun]` cu mândrie fata ar`tându-i
o oal` mare pus` pe aragaz.
Câteva clipe mai târziu, \mbr`cat` cu un halat prea
mare pentru ea, cu m`nu[i de cauciuc [i cu masc`,
Victoria a[tepta lâng` pat ca Michael s` se \ntoarc` la
rândul lui de la buc`t`rie. Niciodat` de la sosirea ei \n sat
nu-[i dorise atât de mult s` fi putut s` vorbeasc` limba
greac`.
So]ul Mariei disp`ru \n camera al`turat`, astfel \ncât
acum se afla singur` cu femeia care se chinuia s` nasc` [i
turba de furie c` nu era \n stare s`-i adreseze cuvinte
\ncurajatoare.
Dar biata Maria nu remarca nimic din toate astea.
|ntins` \n patul ei, cu ochii \nchi[i, p`rea istovit`.
– Totul este gata?
Victoria tres`ri. |n spatele ei, Michael tocmai \nchisese
u[a.
– Gata? Oh! Scuz`-m`, eu...
– N-ai preg`tit instrumentele? Unde \]i este gândul?...
– Nic`ieri... Eu...
– Credeam c` ai lucrat \n obstetric`. Trebuia doar s`
\ntinzi pânza alb` [i s` a[ezi instrumentele.
Cu un ton exasperat, ad`ug`:
102 CLARE LAVENHAM

– Nu \n]elegi c` n-avem timp de pierdut?


Privirile li se \ntâlnir` pe deasupra m`[tilor
chirurgicale [i Michael \ntoarse capul. Poate c` ea nu
practicase acest gen de interven]ii de mai mul]i ani [i ar fi
trebuit s`-i explice ce are de f`cut?
– Nu-i nimic, relu` el pe un ton mai blând. Am s` m`
ocup eu.
|ncordat la maximum, se \ntreba dac` Victoria \[i
d`dea seama cât de importante erau orele ce vor urma. |n
sat, toat` lumea [tia c` Maria fusese la el la dispensar
pentru consulta]ie [i dac` s-ar \ntâmpla o nenorocire s`
piard` copilul, vina i se va atribui \n \ntregime.
Respir` adânc, \ncerc` s`-[i goleasc` mintea de alte
gânduri [i s` se gândeasc` doar la Maria. Primul lucru de
f`cut era s`-i administreze un anestezic pentru a-i calma
durerile, ceea ce \i va permite mai apoi s` se concentreze
asupra unei na[teri ce se anun]a lent` [i dificil`.
Timpul p`rea s` se fi oprit \n loc [i h`rm`laia
discu]iilor din \nc`perea al`turat` se calm` ca prin
farmec. Nu mai exista parc` decât c`m`ru]a
supra\nc`lzit`, tân`ra mam` epuizat` care \ncerca s`-[i
adune ultimele puteri pentru na[terea copilului [i o
minunat` complicitate care-i unise brusc pe Victoria [i pe
Michael.
Incapabil` s`-[i st`pâneasc` emo]iile, Victoria sim]i
lacrimile umplându-i ochii când \l v`zu pe Michael
VACAN}~ |N CRETA 103

apucând bebelu[ul cu mâinile lui mari [i pricepute,


dând dovad` de o blânde]e pe care nu i-o ar`tase pân`
acum.
B`ie]elul, u[or cianozat, p`rea la fel de sl`bit ca [i
mama lui. Acum conta fiecare secund`. Dar \n sfâr[it,
strig`tul izbucni [i nici unul nici cel`lalt nu \ncerc` s`-[i
ascund` bucuria.
Un zâmbet radios lumina chipul lui Michael când se
\ntoarse spre ea.
– Ai grij` de el pân` m` ocup de mama sa, zise el
\ntinzându-i bebelu[ul.
Victoria lu` un scutec, \nveli copilul [i verific` dac`
fusese bine legat cordonul ombilical. Scâncetele
micu]ului care se zb`tea \n bra]ele ei \i povoc` un râs elib-
erator. Reu[iser`!
Maria \ncerca deja s` se ridice, dar era \nc` prea
obosit`. C`zu din nou pe perne [i-i puse lui Michael o
\ntrebare al c`rei r`spuns \i transfigur` chipul emaciat.
– Cred c` este \ncântat` c` are un b`iat, \i [opti
Michael. D`-i-l \n bra]e, \l merit`.
|n timp ce Victoria \l punea cu delicate]e \n bra]ele
tinerei mame, u[a se deschise brusc [i intr` so]ul, a c`rui
ner`bdare nu mai putea fi st`pânit`. Chiuind de bucurie,
se repezi spre so]ia lui pe care o acoperi cu s`rut`ri
\nainte de a se apleca, ne\ncrez`tor [i stângaci, spre
copilul lui.
104 CLARE LAVENHAM

|n vreme ce restul familiei se \nghesuia \n pragul u[ii,


b`rbatul o \mbr`]i[` pe Victoria cu c`ldur` [i-l strânse pe
Michael cu putere \n bra]e, mul]umindu-le ne\ncetat, cu
o volubilitate nest`pânit`.
|n clipa aceasta magic`, aveau amândoi impresia c` fac
parte din familie [i Victoria reu[i chiar s` comunice,
r`spunzând \n englez` la \ntreb`ri puse \n greac` f`r` s`
se gândeasc` nici o clip` c` nimeni n-o \n]elegea.
Dup` ce primele momente de emo]ie trecur`, Michael
\i scoase pe to]i din \nc`pere ca s` termine de f`cut
toaleta tinerei l`uze.
– Trebuie s` cur`] copilul? \ntreb` Victoria, când Maria
se odihnea deja \n patul curat, schimbat.
– Nu, sarcina aceasta \i revine bunicii. Copilul se simte
foarte bine [i este preferabil s` le respect`m tradi]iile.
Este n`scut la Idras [i-[i va petrece probabil o mare parte
din via]` aici.
Plin` de entuziasm, Victoria i-ar fi pl`cut s` r`mân` mai
mult aici, dar nu mai aveau nici un motiv s`-[i
prelungeasc` [ederea. Dup` ce-[i adunar` instrumentele,
\ntreaga familie \i \nso]i pân` la poart`, luându-[i
\ndelung la revedere de la ei.
– Am petrecut cea mai frumoas` noapte din via]a mea,
murmur` Victoria urcându-se \n ma[in`.
– Adev`rat?
– Da, n-a[ fi vrut s-o pierd pentru nimic \n lume...
Dar... crezi c` Maria [i-a dat seama ce noroc a avut?
VACAN}~ |N CRETA 105

– Nu cred. Sunt chiar sigur c` toat` lumea ar fi


preferat-o pe moa[`.
– B`trâna vr`jitoare pe care am \ntâlnit-o la sosire?
La aceast` amintire, Victoria se \nfiro`.
– Ce oroare! Pre] de o clip`, m-am \ntrebat dac` nu
cumva m-a blesemat!
Michael schi]` un zâmbet amuzat. Primele lic`riri ale
zorilor luminau cerul [i spre surprinderea Victoriei, el
trecu de poarta vilei [i merse pân` la virajul urm`tor care
domina faleza.
– Priveli[tea de la r`s`ritul soarelui este minunat` de
aici, zise el oprind motorul.
Deschise portiera, apoi se \ntoarse spre ea.
– Nu vii?
Victoria [ov`i. Dup` aceast` noapte istovitoare, nu [tia
cum va face fa]` unei emo]ii suplimentare. Pentru c` a
privi r`s`ritul soarelui de la fereastra camerei ei era un
lucru, [i a-l admira dintr-un loc de o frumuse]e s`lbatic`,
al`turi de un b`rbat a c`rui particularitate era aceea de a
o tulbura era altceva.
Totu[i, Victoria nu avu puterea s` refuze [i-l urm` pe
poteca abrupt` a falezei. Valea era cufundat` \nc` \n
\ntuneric. Victoria era atât de aproape de el \ncât bra]ele
li se atingeau. Primele raze de soare str`punser` cerul din
spatele mun]ilor ale c`ror creste se colorar` \n purpuriu,
de parc` s-ar fi aprins un rug uria[.
106 CLARE LAVENHAM

– Ce minun`]ie!
Vocea Victoriei era doar o [oapt`, ca [i cum s-ar fi
temut ca vorbele ei s` nu distrug` m`re]ia spectacolului.
Degetele lui Michael le atinser` pe ale ei, apoi mâna lui
cald` i le cuprinser` cu totul. Nelini[tit`, Victoria \[i sim]i
pulsul accelerându-se.
– Vii adeseori aici \n zori? bâigui ea.
R`spunsul lui Michael veni odat` cu un hohot de râs.
– Nu obi[nuiesc s` m` trezesc atât de devreme.
Redeveni serios [i continu`:
– Dar mi s-a \ntâmplat de vreo dou`-trei ori s` fiu treaz
[i am coborât aici... ca \n noaptea \n care Zeta nu s-a
\ntors acas`.
Victoria r`mase t`cut`. I se p`rea c` noaptea aceasta
apar]inea unor vremuri \ndep`rtate, când singura ei
dorin]` era s` plece din Idras pe când ast`zi se \nfiora
numai la gândul de a p`r`si ace[ti mun]i. {i totu[i... nu
era oare mai \n]elept s` \nceap` s` se gândeasc` la
posibilitatea unei plec`ri?
O adiere de aer rece o f`cu s` tremure ceea ce nu sc`p`
aten]iei lui Michael.
– Tremuri? murmur` el cuprinzând-o cu bra]ul pe
dup` umeri.
– |mi este... un pic frig.
– Cred c` este timpul s` mergem la culcare.
|n timp ce vorbea, o conducea spre ma[in` [i o ]inea
strâns lâng` el, ca pentru a-i transmite c`ldura lui. Victoria
VACAN}~ |N CRETA 107

era atât de tulburat` \ncât era incapabil` s` reac]ioneze.


Când \n sfâr[it ajunser` la vil`, pinii r`sunau de ciripitul
p`s`relelor. Doar casa era \nc` adormit` [i calm`.
|n vârful picioarelor, Victoria merse pe culoarul pustiu
pân` la camera Zetei, unde fata dormea bu[tean. La fel ca
[i Elizabeth, pe care evenimentele de peste noapte
p`reau s` n-o fi tulburat deloc.
– Totul e-n regul`?
Vocea grav` a lui Michael r`sun` \n spatele ei.
– Da, slav` Domnului.
– Vrei s` bei ceva \nainte s` te duci la culcare?
– Nu, nu, nu-mi este sete.
Cu palma \n dreptul gurii, \[i \n`bu[i cu greu un
c`scat. |n lumina palid` a zorilor, se privir` cu intensitate
[i \ncordarea dintre ei era la fel ca \n gr`dina familiei
Pemberton, cu câteva nop]i \nainte.
Dar \n diminea[a aceasta, totul era altfel.
Miresmele delicate ale nop]ii se risipiser` [i Victoria nu
mai era \mbr`cat` \n cea mai frumoas` rochie de m`tase
a ei. |n diminea]a aceasta, era \mbr`cat` \n blugi, ochii \i
erau \ncerc`na]i [i p`rul ciufulit. Iar min]ile lor nu mai
erau \nce]o[ate de aburii alcoolului.
Totu[i, intui]ia \i spunea c` nimic nu se schimbase [i c`
singura dorin]` a lui Michael era s-o s`rute.
Când o trase violent spre el, Victoria nu-i opuse nici o
rezisten]`. |[i abandon` buzele s`rutului lui [i pre] de o
clip`, vis` s` se lase condus` \n camera lui.
108 CLARE LAVENHAM

Apoi, la fel ca [i \n gr`dina Laurei, totul \ncremeni. El se


\ndep`rt` u[or [i-i adres` un zâmbet care o f`cu s` se \nfioare.
– A fost felul meu de a-]i mul]umi, zise el f`r` s`-[i
desprind` privirea de a ei. Sper c` ]i-a pl`cut, la fel cum
mi-a pl`cut [i mie.
Cu inima b`tându-i nebune[te, Victoria abia se ab]inu
s`-i spun` c` acest s`rut \nsemnase pentru ea mult mai
mult decât o simpl` mul]umire.
|n ciuda oboselii cumplite pe care o resim]ea, adormi
destul de greu [i când \n sfâr[it o cuprinse somnul,
hot`rârea ei era luat`. Va pleca din Idras.

*
* *

Când se trezi, fu fericit` s` constate c` era la fel de


hot`rât`. Ar fi fost atât de u[or s` renun]e, s` pretind` c`
noaptea trecut` fusese prea epuizat` ca s` gândeasc`
limpede.
Dup` ce servi micul dejun [i-i f`cu toaleta Elizabethei,
porni \n c`utarea lui Michael pe care-l g`si la buc`t`rie,
\ntr-o discu]ie aprins` cu Katerina. Z`rind-o, el \i zâmbi
[i-[i abandon` interlocutoarea.
– Voiai s`-mi vorbe[ti?
– Da, te rog... Dup` ce termini cu Katerina.
– Am terminat. Mi-a spus c` sora ei [i copilul se simt
excelent.
VACAN}~ |N CRETA 109

– Formidabil!
Cu inima strâns`, \l urm` pân` \n salon [i se a[ez` pe
bra]ul unui fotoliu. Acum c` sosise momentul s`-i spun`
despre plecarea ei, ap`reau regretele [i trebui s` fac` un
efort imens ca s` poat` vorbi.
– Vrei s` pleci? o \ntrerupse el imediat. Dar este o prostie!
Elizabeth nu este \nc` ref`cut` [i cea mai mic` gre[eal` i-ar
putea provoca o rec`dere. Ar trebui totu[i s` [tii asta!
– Are nevoie doar de odihn` [i de medicamente.
– Are nevoie de mult mai mult de atât. N-a f`cut \nc`
niciodat` un du[ f`r` ajutor [i...
– N-am spus c` voi pleca ast`zi, protest` ea.
Michael p`ru s` nici n-o aud`.
– |n plus, are nevoie lâng` ea de cineva cu autoritate [i
Katerina nu este cea care s` poat` s`-i reziste. Gânde[te-te
numai cum a reu[it s` m` conving` s-o duc la Knosos...
– Pe vremea aceea, nu [tiai c` este atât de bolnav`.
Sunt sigur` c` de acum nu vei mai ceda atât de u[or.
– Dar cum crezi c` voi putea avea grij` de ea, a[a cum ai tu?
V`zând-o c` tace, ad`ug` pe un ton victorios:
– Vezi! Vreau s` r`mâi pân` când va fi destul de
puternic` \ncât s` se poat` \ntoarce \n Anglia... ceea ce nu
va dura prea mult timp... [i atunci, vei putea pleca
\mpreun` cu ea. Este ordinul doctorului!
Victoria \l privi [i protestele i se topir` pe buze. |[i
dorise sincer s` plece, dar „\nfrângerea” ei de acum,
departe de a o dezam`gi, \i provoc` o pl`cere pe care
[i-o \n`bu[i f`r` s` \ndr`zneasc` s-o analizeze.
Capitolul 9

Cu ajutorul ei, doamna Jewson \ncepuse s` fac` vreo


câ]iva pa[i, \nc` [ov`itor. Tocmai traversase culoarul [i se
l`sase s` cad`, obosit`, pe un fotoliu instalat lâng`
fereastr`.
– A[az`-te o clip`, \i zise ea Victoriei cu o expresie
ciudat` \n ochi. Vreau s`-]i vorbesc.
Uimit` de tonul autoritar al b`trânei doamne, se a[ez`
pe marginea patului.
– M-am gândit bine, vreau s` plec.
– S` pleca]i? Vre]i s` spune]i la vila dumneavoastr`?
– Nu. Vreau s` m` \ntorc la Londra, acas`.
Pre] de o clip`, Victoria fu prea uluit` ca s` reac]ioneze:
– Am crezut c` vre]i s` sta]i pân` la sfâr[itul vacan]ei...
– M-am r`zgândit.
– Nu sunt sigur` c` Michael va fi de acord dar, oricum,
pute]i s`-l \ntreba]i...
VACAN}~ |N CRETA 111

– Sunt mai bolnav` [i mai obosit` dac` stau numai la


pat [i nu fac nimic. Asta nu \nseamn` c` nu v` sunt
recunosc`toare amândurora, se gr`bi s` adauge
Elizabeth. Numai c` am ajuns \n stadiul \n care simt c`
trebuie s` plec. |n]elegi ce vreau s` spun?
– Oh!... da, dar...
– La Londra, voi putea s`-mi primesc prietenii \n vizit`
[i s` duc o via]` mai distractiv`.
|[i d`du capul pe spate [i-[i cufund` privirea \n ochii
limpezi ai Victoriei.
– Vre]i... vre]i s`-l \ntreb eu pe Micahel dac` pute]i pleca?
– Nu. |l voi anun]a chiar eu, fie c` o s`-i plac` sau nu.
Elizabeth se opri s`-[i trag` r`suflarea, apoi spuse
zâmbind:
– {tiu c` vei avea grij` de mine \n timpul c`l`toriei.
F`r` tine, n-a[ fi \n stare s` c`l`toresc.
Plecându-[i privirea, Victoria \[i ascunse \n spatele
genelor lungi adev`ratele sentimente. Nu mai departe
decât ieri dorea s` plece, dar acum, când acest lucru
devenea realitate...
Fu obligat` s` mint`.
– Voi fi foarte bucuroas` s` v` \nso]esc, doamn`
Jewson, cu asentimentul lui Michael, fire[te.
– {i dac` refuz` s` te lase s` pleci?
Con[tient` de \ntors`tura nepl`cut` a unei discu]ii ce-i
sc`pa de sub control, Victoria f`cu un efort s` nu se
tr`deze.
112 CLARE LAVENHAM

– Vom vorbi despre toate astea la timpul potrivit, zise


ea pe un ton ferm. Acum, o s` v` ajut s` face]i un du[.
Schi]ând un zâmbet, Elizabeth p`ru s` accepte s`
abandoneze subiectul, dar când Michael veni s` le vad`,
primele ei cuvinte fur` despre planul pe care [i-l f`cuse.
El ascult` r`bd`tor, f`r` s` zic` nimic. Apoi vorbi cât se
poate de calm:
– N-ar trebui s` fii atât de gr`bit`, Elizabeth. De ce nu
a[tep]i pân` vom pleca [i noi, Zeta [i cu mine? N-o s` mai
dureze mult.
– Vreau s` m` \ntorc acas`, acum.
Michael se a[ez` la rândul lui pe marginea patului [i o
privi pe Elizbeth, ai c`rei obraji erau \nc` foarte palizi.
– Ai vorbit despre asta cu Victoria?
Ea \ncuviin]`, având grij` s`-i evite privirea.
– {i?
– N-a fost de acord.
– Nu este de mirare.
– Dar, Michael, protest` ea, nu a f`cut asta pentru c`
ar crede c` nu sunt \n stare s` c`l`toresc singur`. Cred c`
mai degrab` n-are nici un chef s` plece acum din Creta.
La urma urmei, acest sejur for]at n-a fost decât o
prelungire a vacan]ei ei, deoarece cred c` n-am fost un
bolnav prea deranjant. Pân` ast`zi, ad`ug` ea cu un
zâmbet complice.
VACAN}~ |N CRETA 113

Michael se ridic` [i se apropie de fereastra lâng` care


era fotoliul Elizabethei. Z`ri pe peluza din gr`din` un
aspersor care r`spândea \ntr-un vârtej mii de pic`turi
scânteietoare.
– Nu exagera, Elizabeth. Eu n-am impresia c` este
fericit` aici.
– Glume[ti, Michael! Dimpotriv`. Este foarte fericit`.
Dar nu ne afl`m aici ca s` vorbim despre ea. O s`-mi dai
sau nu voie s` plec? Toat` vorb`ria asta nu-mi face bine [i
apoi, oricum, hot`rârea ta nu m` va face s` m`
r`zgândesc.
– M` [antajezi?
– Nu. Vreau s` [tii ce gândesc.
Brusc, Michael avu sentimentul nepl`cut c` este
\ncol]it. De ce nu-l prevenise Victoria despre gândurile
pacientei sale?
– Nu pot s`-]i dau un r`spuns f`r` s` m` gândesc,
spuse el \n sfâr[it. {i din moment ce se pare c` hot`rârea
mea tot nu va schimba nimic, cred c` n-o s` te superi dac`
a[tep]i pân` dup`-amiaz`.
Oftatul b`trânei doamne \i d`du impresia c` aceasta
nu-[i mai dorea s`-l \nfrunte.
– M` tem atât de tare c`, dac` te gânde[ti prea mult,
vei refuza s`-mi dai acordul, m`rturisi ea. Din acest motiv
te-am luat repede. M-ar \ntrista foarte mult dac` ar trebui
s` plec f`r` binecuvântarea ta, dar vreau s` m` \ntorc
acas`, Michael. Te rog, nu fi ne\nduplecat cu mine!
114 CLARE LAVENHAM

– Iar`[i m` [antajezi!
Cu un zâmbet cald, puse o mân` pe um`rul
Elizabethei, apoi ie[i din camer` plecând \n c`utarea
Victoriei.
Aceasta era \n buc`t`rie, ocupat` cu sp`latul câtorva
[ervete [i n`vala lui Michael fu atât de brusc` \ncât tres`ri,
storpind pardoseala cu spum`.
– De ce nu mi-ai spus c` vrea s` plece? Nu crezi c` una
din datoriile unei infirmiere este s`-l informeze pe medic
despre dorin]ele pacien]ilor s`i? Dac` a[ fi [tiut, mi-a[ fi
putut preg`ti r`spunsul.
Stânjenit`, Victoria sim]i c` ro[e[te. Cu toate acestea,
ripost` destul de vehement:
– Dac` vrei s` [tii, mi-a cerut s` nu-]i spun. A zis c`-]i
spune personal. P`rea c` nu mai dore[te s` facem planuri
f`r` [tirea ei.
– Oh! |n]eleg... Sper totu[i c` nu vei refuza s` vorbe[ti
cu mine. P`rerea ta m` intereseaz`, \nchipuie]i.
De la anun]ul Elizabethei c` vrea s` plece, Victoria nu
\ncetase s` se gândeasc` la modul cum s` procedeze, f`r`
s` reu[easc` totu[i s` g`seasc` o solu]ie. Lucrul cel mai
r`u \n toat` aceast` poveste era faptul c`, \n loc s` se
gândeasc` la s`n`tatea pacientei ei, \[i asculta propriile
sentimente. Ceea ce n-o ajuta deloc s` ia o hot`râre.
Trebuia oare s` mai r`mân` \nc` dou` s`pt`mâni la vil`...
sau s` termine mai repede cu povestea asta?
VACAN}~ |N CRETA 115

F`r` \ndoial`, a doua solu]ie era cea mai \n]eleapt`, dar


dorea oare s` fie \n]eleapt`?
– Pentru Dumnezeu, Victoria, ce se \ntâmpl`? Nu s-ar
putea spune c` \mi e[ti de mare ajutor!
– |mi pare r`u. Nu... nu [tiu ce s`-]i r`spund.
– De obicei, ezi]i mai pu]in s`-]i spui p`rerea!
Auzindu-i tonul ironic, \[i rec`p`t` siguran]a de sine.
– Este pentru prima oar` când \mi ceri p`rerea [i te
miri?
|l privea, furioas`.
– Cred sincer c` doamna Jewson poate suporta
c`l`toria dac` este supravegheat`. Nu este un drum atât
de lung. Pe de alt` parte \ns`, sunt convins` c` mai mult`
odihn` i-ar fi salutar`, \n cazul \n care aceast` inactivitate
n-o apas` prea mult.
– Mul]umesc foarte mult! Eu nu m-a[ fi gândit, o
ironiz` el. Problema este c` ne-am \ntors de unde am
plecat. Va trebui s` m` descurc singur.
Oft` prelung [i se \ndep`rt`.
– Cobor la dispensar s` v`d dac` este cineva, \i arunc`
el peste um`r. Când m` voi \ntoarce, voi lua o hot`râre.
U[a se \nchise \n urma lui [i Victoria, \ngândurat`, se
\ntoarse la treab`. Ce va hot`r\ oare? Dac` va refuza s`-i
dea \ncuviin]area, doamna Jewson va trece peste
interdic]ia lui?
116 CLARE LAVENHAM

|n timp ce \ntindea [ervetele sp`late \n gr`din`, fu


obligat` s` recunoasc` faptul c` a[tepta verdictul cu
acea[i ner`bdare ca Elizabeth [i nu-[i ascunse
surprinderea când, mai târziu, afl` c` Zeta nu numai c`
era la curent cu planul plec`rii, dar se [i opunea cu
\nver[unare.
Putea citi \n ochii adolescentei repro[ul.
– O s`-mi lipse[ti, spuse fata.
Un fel de re]inere o \mpiedic` s` continue.
Victoria not` cu \ngrijorare c` vorbea ca [i cum
hot`rârea era deja luat`.
– Credeam c` \n inima ta nu mai este loc pentru
nimeni, \n afar` de Andreas... [i Mike, fire[te.
– Ei bine, te \n[eli. O ador pe Elizabeth, dar sincer` s`
fiu nu mai este prea tân`r`. Era atât de minunat s` fii [i tu
\n cas`. {i \]i jur c` nu voi uita niciodat` ce ai f`cut pentru
mine. F`r` interven]ia ta, Michael n-ar fi cedat.
– Nu uita c` \n curând va trebui s` te \ntorci \n Anglia.
Poate c` nu este o idee prea bun` s` te dedici trup [i
suflet acestei pove[ti cu Andreas.
Expresia bosumflat` a Zetei \i d`du de \n]eles c` era
inutil s` discute acest subiect [i, cu strângere de inim`,
pricepu s` nu era treaba ei.
Se \ntoarse \n gr`din` [i adun` [ervetele. Soarele dup`-
amiezii era atât de fierbinte \ncât fu bucuroas` s`
VACAN}~ |N CRETA 117

reg`seasc` r`coarea din cas`. Tocmai intrase \n salon


când pe pietri[ul de pe alee se auzir` pa[i gr`bi]i, urma]i
de intrarea gr`bit` a lui Michael.
– E[ti ocupat`?
– N... nu. Doamna Jewson \[i face siesta [i m` \ntrebam
dac` trebuie s` \ncep s` fac bagajele.
– Nu-i nici o grab`. Am hot`rât s-o las s` plece, dar
peste trei zile.
– Oh!
Victoria se str`dui s` par` entuziasmat`.
– Este o idee foarte bun`...
– M` bucur c` e[ti de acord. Dar nu pentru asta am
urcat pân` aici. Vreau s` vii cu mine pân`-n sat.. imediat.
|]i aminte[ti de Nana, feti]a pe care am \ncercat s-o
vaccinez contra febrei tifoide?
– Bine\n]eles. Este bolnav`?
– A[a se pare. Mama ei vrea s-o examinez, dar nu se
simte atât de bine \ncât s` vin` la dispensar [i voi fi
obligat s` m` duc acas` la ea. M-am gândit c` ar fi o idee
bun` s` vii cu mine. Altfel, feti]ei s-ar putea s`-i fie fric`
de mine.
Victoria \ncuviin]` cu un semn din cap.
– De acord. S` pun la loc [ervetele astea [i sunt gata.
Când se \ntoarse, motorul ma[inii era deja pornit.
Str`b`tur` repede drumul scurt care ducea \n sat, apoi se
oprir` pe o alee \ngust` din fa]a bisericii. C`su]ele care \n
118 CLARE LAVENHAM

cea mai mare parte fuseser` zugr`vite recent cu var alb


scânteiau \n soarele dogoritor. F`r` s` spun` un cuvânt,
Michael opri \n fa]a uneia dintre ele, protejat` de c`ldur`
de umbra unui copac cu flori stacojii.
Poarta se deschise imediat [i tân`ra femeie pe care
Victoria o recunoscu, \i \ntâmpin`. |n ciuda palorii ei [i a
\ngrijor`rii evidente, le adres` un zâmbet cald, dup`
care-l bombard` pe Michael cu o ploaie de cuvinte. Acesta
o \ntrerupse, \i spuse ceva, dup` care ea r`spunse doar la
\ntreb`rile lui. Apoi se \ntoarse spre Victoria [i-i traduse
discu]ia.
– Nu are poft` de mâncare, o doare capul, este apatic`.
Tu[e[te, are febr`. Poate s` fie orice. Vino, s` mergem s`
vedem.
Dup` ce traversar` sufrageria de o cur`]enie
impecabil`, intrar` \n vârful picioarelor \n camera \n care
domnea o c`ldur` sufocant`. |n semiobscuritate, z`rir`
\ntr-un col] patul Nanei. P`rul ei negru era r`spândit pe
pern` [i p`rea minuscul` \n mijlocul cuverturii
multicolore pe care o pusese mama ei.
Deschise \nceti[or ochii, privindu-i cu o curiozitate
care se transform` curând \n spaim` când \l recunoscu pe
Michael.
Cu un zâmbet lini[titor, \i [opti câteva cuvinte \n
grece[te, apoi scoase termometrul pe care i-l \ntinse
Victoriei.
VACAN}~ |N CRETA 119

– Te las pe tine.
Feti]a nu opuse nici o rezisten]`.
– Treizeci [i nou`, zise Victoria.
– Hmm!
Expresia lui r`mânea absolut impenetrabil`.
– Trebuie s-o examinez.
Cu gesturi de o mare blânde]e, Victoria desf`cu u[or
c`ma[a de noapte a copilei. Prea bolnav` ca s` mai
protesteze, Nana nu reac]ion`, dar \n privirea ei se putea
citi teama. Michael nici m`car nu trebui s-o ating`.
Pe piept [i pe abdomen se \ntindeau pete ro[iatice
suficient de evidente \ncât s` poat` fi v`zute dintr-o
privire.
– Acoper-o.
Mama feti]ei, care \n tot acest timp r`m`sese retras`, le
f`cu semn s-o urmeze \n sufragerie. Cu ochii \n lacrimi,
\nchise u[a \n urma ei [i Victoria, cu un gest impulsiv de
compasiune, \[i puse mâna pe bra]ul ei.
– Presupun c` te-ai gândit la un diagnostic, murmur`
aproape \n [oapt` Michael.
– Este pentru prima oar` când v`d un asemenea caz...
Continu` apoi cu voce sc`zut`:
– Seam`n` cu febra tifoid`.
– M` tem c`, din p`cate, ai dreptate.
– Exist` vreo speran]` ca epidemia s` fie oprit`?
– Numai prin vaccinare, ceea ce va fi foarte greu.
120 CLARE LAVENHAM

Victoria \i arunc` o privire \n]eleg`toare mamei copilei,


care-i ascultase cu o expresie \ngrijorat` \n privire. Când
Michael \i explic` faptul c` feti]a ei va trebui transportat`
la spital, izbucni \n plâns. |[i reg`si \ns` destul de repede
calmul [i astfel putu s`-i dea primele indica]ii \nainte s`
ajung` la ma[in`.
– Doctorul din Heraklion va trebui s` se ocupe de
transport, \i explic` el Victoriei mergând \naintea ei pe
alee. Dar cred c` nu se va sup`ra dac` m` voi ocupa de
vaccinare \n locul lui. |]i dai seama c` va trebui s`
vaccin`m tot satul?
– Crezi c` vor refuza?
– Nu to]i. Cei mai \n vârst`, cu siguran]`. Cei mai tineri
au fost deja vaccina]i, cum sunt mama Nanei [i Katerina
noastr`.
Când \l asculta vorbind, Victoriei \i venea greu s`
cread` \n plecarea ei. Nu-i mai r`m`seser` decât trei zile!
Trei zile care vor trece cu viteza fulgerului.
Dar dac` Michael se gândea [i el la aceste ultime zile,
o f`cea dintr-un cu totul alt punct de vedere.
– Vreau s` m` aju]i, \i spuse el când intrar` pe aleea
umbroas` a vilei. Nu cred c` vor veni mul]i oameni la
dispensar [i f`r` \ndoial` va trebui s` mergem la câmp
s`-i c`ut`m pe unii. Nu va fi u[or, ]i-am mai spus, va fi
nevoie de mult timp.
VACAN}~ |N CRETA 121

– Dar doamna Jewson? obiect` Victoria. Am fost


angajat` ca s` am grij` de ea! Poate c` n-o s` aprecieze
faptul c` va fi l`sat` balt`...
– |i voi spune ce se \ntâmpl`. Sunt sigur c` va \n]elege.
Opri motorul [i oft` prelung, a descurajare.
– Dac` se simte atât de bine \ncât vrea s` se \ntoarc` \n
Anglia, va putea r`mâne câteva ore pe zi singur`. |n ceea
ce te prive[te, vreau s` te schimbi [i s` faci un du[. Nu
trebuie neglijat` nici o precau]ie.
– Presupun c` Zeta nu risc` nimic?
– I-am spus s`-[i fac` rapelul \n urm` cu pu]in timp.
Dar prefer totu[i s` stea departe de sat.
– De fapt, nici nu se duce prea des acolo.
– Numai atunci când vrea s`-[i cumpere ciocolat`!
|[i rec`p`tase zâmbetul. Disp`ru rapid pentru a-i face
o vizit` Elizabethei [i a-i da r`spunsul pe care aceasta \l
a[tepta \nc` de diminea]`.
– |]i mul]umesc c` ai fost atât de \n]eleg`tor, Michael.
Acum, nu-mi mai pas` dac` mai trebuie s` a[tept trei zile.
Bucuroas` de verdict, b`trâna doamn` nu f`cu nici o
obiec]ie la cererea lui [i jur` c` va putea s` se descurce
singur` pân` la plecare. Dar Victoria, stânjenit` la gândul
c`-[i abandona prea mult timp pacienta, f`cu tot ce-i
st`tea \n putere ca s` r`mân` cât mai mult timp la vil`,
profitând de aceste clipe pentru a \ncepe s` fac`
bagajele.
122 CLARE LAVENHAM

Restul timpului [i-l petrecea \n sat [i pe câmpurile


cultivate din jur, unde discuta la nesfâr[it cu ]`ranii
pentru a-i convinge s` se lase vaccina]i. |n acest ritm
infernal de munc`, ultima zi sosi foarte repede.
Era \n mijlocul unei p`[uni, cople[it` de ar[i]a soarelui
[i cur`]ând bra]ul unui tân`r cioban pentru a-i face
vaccinul, când o cuprinse un val de melancolie. Era
ultimul act medical pe care-l \ndeplinea \n Creta [i de
asemenea, ultima oar` când lucra al`turi de Michael.
– |]i mul]umesc pentru tot, \i zise el \n timp ce se
\ntorceau la vil`. Mi-ai fost de un mare ajutor.
– Mi-a f`cut pl`cere.
Cu o mân` obosit`, \[i [terse pic`turile de sudoare de
pe frunte.
– Du-te [i f` o baie bun`, o sf`tui Michael. {i pune-]i o
rochie frumoas`. Ai s` vezi c` te vei sim]i mai bine.
Victoria izbucni \ntr-un râs cristalin. Nici nu \ndr`znea
s`-[i \nchipuie \n ce hal o fi ar`tând.
– Sunt de acord s` fac o baie, dar nu v`d nici un motiv
s` m` \mbrac elegant...
– Nu? Poate c` am uitat s`-]i spun c` te invit la cin`...
o mas` de adio, \ntr-un fel. Gr`be[te-te, \]i acord o or`.
Capitolul 10

Victoria era gata. Arunc` o ultim` privire \n oglind` [i


fu cuprins` de \ndoieli c` alese rochia potrivit`. Cum deja
\[i aranjase totul \n valize, o luase pe cea care r`m`sese
ag`]at` \n [ifonier. Era de un bleu pal, cu un decolteu
asimetric care-i dezvelea un um`r, ceea ce-i d`dea un
farmec de necontestat.
– Ar`]i perfect, o lini[ti Zeta. Sunt o mul]ime de turi[ti
\n Heraklion, [i cu siguran]` Mike te va duce la un
restaurant foarte elegant.
– M` tem c` tu vei fi nevoit` s` stai pân` târziu „de
gard`”.
– Nici o problem`.
Fata zâmbi \ncântat`, un zâmbet care Victoriei nu-i fu
greu s`-l interpreteze.
F`r` \ndoial` c` \i va telefona lui Andreas... [i poate
chiar \l va chema la vil`. Dar ast`zi, Victoriei nu-i mai p`sa
124 CLARE LAVENHAM

de toate astea. Povestea de dragoste a Zetei n-o mai


privea [i \n orice caz nu voia s`-[i strice seara cu discu]ii
inutile.
Seara aceasta \i apar]inea [i avea de gând s` savureze
fiecare clip`. Michael o invitase doar ca s`-i mul]umeasc`
pentru ajutorul acordat, [tia asta, dar nu-i p`sa. |n orele
care vor urma, va fi fericit`. Cu orice pre]!
Michael o a[tepta pe verand`, \ntâmpinând-o cu o
privire mai elocvent` decât toate cuvintele. Cu obrajii \n
fl`c`ri, ea \[i feri privirea.
– E[ti... \ncânt`toare.
– Mul]umesc.
Cu un râs u[or un pic cam for]at, \[i ridic` ochii imen[i
spre el.
Michael se d`du la o parte ca s-o lase s` treac` [i s`
coboare treptele peronului. Doar dup` câteva minute,
ma[ina intr` sub pinii \nmiresma]i ai aleii. |n timp ce
mergeau pe [oseaua \ntortocheat`, soarele alunec` \n
spatele mun]ilor, \nv`luindu-i \n reflexe purpurii [i
cufundând câmpia \ntr-o penumbr` misterioas`. |n
preajma ogoarelor cultivate, c`ldura dup`-amiezii p`rea
s` fi \nte]it parfumul intens al lavandei [i rozmarinului.
Dup` ce ie[ir` \ns` dintre dealuri, farmecul se risipi [i
miresmele pl`cute l`sar` locul mirosului de benzin`.
Circula]ia era atât de aglomerat` \n Heraklion, \ncât
Michael ajunse cu greu \n cartierele ora[ului vechi [i g`si
un loc de parcare abia la vreo sut` de metri de restaurant.
VACAN}~ |N CRETA 125

– Vom cina afar`. Am rezervat o mas` \n gr`din`. Sper


s`-]i plac`.
Când \i deschise u[a, Victoria r`mase f`r` glas. Din
spatele unor imense u[i de sticl` r`s`rea un decor de
poveste. Felinare atârnate de crengile de m`slin
\mpr`[tiau peste mesele risipite pe sub copaci o lumin`
aurie la fel de romantic` precum lumina lumân`rilor.
Ascunse prin boschetele de iasomie, difuzoare invizibile
transmiteau o muzic` discret` de pian.
Un chelner \i conduse la masa lor. Victoria era parc`
\ntr-un vis. Deasupra capetelor lor ramurile unei iedere
c`deau \n cascad`.
Michael \i \ntinse meniul decorat cu gravuri fine.
– Ce ai vrea s` m`nânci? |]i recomand o musaca... este
o mâncare tradi]ional` cum n-o s` mai m`nânci \n alt`
parte.
– Te las s` alegi, r`spunse vesel` Victoria. Cuno[ti mai
bine decât mine buc`t`ria greceasc`. {i apoi, de cele mai
multe ori nu-mi place s` [tiu ce m`nânc.
Totul i se p`rea minunat [i refuz` s` se gândeasc` la
ziua de mâine, când va trebui s` p`r`seasc` aceast` insul`
fermecat` [i s` se \ntoarc` \n \nce]o[ata Anglie.
Michael fu acela care-i reaminti, la sfâr[itul acestei cine
magice.
– Ce vei face dup` ce te vei \ntoarce? o \ntreb` el când
u[ile restaurantului se \nchiser` \n urma lor.
126 CLARE LAVENHAM

Mergeau unul lâng` altul, atingându-[i bra]ele din


când \n când [i Victoria trebui s` fac` un efort ca s`-[i
pun` ordine \n gânduri.
– Voi locui la p`rin]ii mei câteva zile, pân` voi lua
leg`tura cu o agen]ie ca s`-mi g`sesc un nou loc de
munc`.
– Presupun c` speri s` g`se[ti unul mai greu, murmur`
el f`cându-i ironic cu ochiul.
– Este adev`rat c` mi-ar pl`cea s` fac ceva unde s`-mi
pot folosi toate cuno[tin]ele.
– Problema este c` nu vei avea probabil prea multe de
ales.
– Pot oricând s` refuz ce nu-mi place, chiar dac` n-am
f`cut asta pân` acum.
– Nu m` mir`, coment` vis`tor Michael. Nu mi te
\nchipui spunând nu cuiva. Te-ar \mpiedica fire[te
con[tiin]a profesional`.
– |]i ba]i joc de mine.
– |n nici un caz. }i-am admirat mult devotamentul \n
decursul ultimelor s`pt`mâni, chiar dac` adeseori te-am
luat cam tare. {i dac` \ntr-o zi vei avea nevoie de referin]e,
s` nu ezi]i s` vii s` mi le ceri.
Se \ntrerupse [i \ncepu s` râd`.
– Cum naiba am ajuns s` vorbim despre lucruri atât de
serioase?
Ea se str`dui s` râd` \mpreun` cu el, dar avea inima
frânt`, \[i d`dea seama c` Michael nu v`zuse niciodat` \n
VACAN}~ |N CRETA 127

ea altceva decât o infirmier` care are de \ndeplinit o


sarcin` [i speran]ele ridicole pe care se \nc`p`]ânase s` le
nutreasc` se evaporau cu brutalitate. |[i re]inu un oftat [i
se strecur` lâng` el \n ma[in`, cu mâinile crispate pe
po[et`, ca s` nu se vad` c` tremur`.
– Presupun c` [i tu vei fi fericit s` pleci din Idras ca
s`-]i \ncepi munca la noul spital, spuse ea ca s` rup`
t`cerea stânjenitoare.
– Nici nu [tii cât` dreptate ai. A[ da orice s` pot pleca
mâine cu voi.
– {i de ce n-o faci? Din cauza Zetei?
– Da. Am fost deja destul de dur cu ea [i nu m` pot
hot`r\ s-o despart de Andreas cu dou` s`pt`mâni mai
\nainte decât era prev`zut. Ea [tie când trebuie s` plec`m
[i nu cred c` m-ar ierta dac` am pleca imediat.
– |n]eleg.
Tocmai ie[iser` de pe [oseaua principal` [i se
\ndreptau spre dealuri. Cu privirea a]intit` spre asfaltul
luminat de faruri, Michael se \nchise \ntr-o t`cere pe care
Victoria nu mai \ncerc` s-o rup` de data asta. Tulburat` de
prezen]a lui atât de apropiat`, se str`dui s`-[i \ndrepte
aten]ia spre mun]ii pe care-i urca pentru ultima oar`.
Era aproape miezul nop]ii când ajunser` la Idras, dar
\n casele din jur erau \nc` multe lumini aprinse [i din
mica \nc`pere a singurei cafenele din sat se auzeau râsete.
Era greu s` crezi c` localnicii tr`iau sub amenin]area real`
a unei grave epidemii.
128 CLARE LAVENHAM

Brusc, Michael \ncetini. De obicei, mergea \ntotdeauna


repede [i Victoria se mir` de pruden]a lui. |n ma[in`,
astmosfera devenise dintr-o dat` ap`s`toare [i ea \[i
\mpreun` mâinile \n poal`.
|n clipa urm`toare, el opri ma[ina la câ]iva metri de
intrarea vilei.
– Victoria... \ncepu el cu o voce r`gu[it`.
Cu mâinile crispate pe volan, se \ntoarse spre ea cu o
brusche]e ce o f`cu s` tresar`.
– Vreau s` te s`rut \nc` de \nainte de cin`... Erai atât
de frumoas` \n lumina lumân`rilor...
Dorin]a lui se potrivea atât de bine cu a ei \ncât nu
putu s`-i reziste. |nchise ochii [i se abandon` cu toat`
fiin]a \mbr`]i[`rii bra]elor lui Michael.
– Este sfâr[itul ideal al unei seri delicioase, zise el
\ndep`rtându-se \n sfâr[it. Mul]umesc, Victoria,
mul]umesc pentru tot.
Ea [tia c` s`rutul lui nu \nsemna nimic \n plus [i refuza
s` fie atât de proast` \ncât s`-[i \nchipuie altceva. Dar \n
ciuda hot`rârilor ei, \[i d`du seama cu groaz` c` era gata
s` izbucneasc` \n plâns.
Cu un nod \n gât, \l \mpinse u[or, cu stâng`cie.
– Este... este foarte târziu. Ar trebui s` mergem acas`.
– Ai dreptate.
Cu un gest sec, demar` [i curând cl`direa alb` a vilei
ap`ru \n lumina farurilor. |n fa]a intr`rii era parcat` o
ma[inu]` galben` devenit` deja familiar` \n ultimele dou`
s`pt`mâni.
VACAN}~ |N CRETA 129

– S-ar zice c` Zeta are un oaspete, bomb`ni Michael cu


un aer \ntunecat.
– Ar fi trebuit s` b`nuie[ti c` a[a va fi.
– S-ar putea, dar n-am nici un chef s`-l v`d la ora asta!
Opri motorul [i ie[i trântind cu putere portiera.
Imediat, Victoria se apropie de el [i-i t`ie calea.
– Te rog, Michael, nu te enerva... N-o face chiar \n
ultima mea sear` aici.
– O s` fac tot posibilul. Dar dac` a \ndr`znit cumva s`...
– Au avut [i alte ocazii.
– Poate, dar nu m` intereseaz`. Ea nu trebuia s`-l
cheme f`r` permisiunea mea!
Ea ]inu pasul cu el pân` ajunser` la verand`, pe sub u[ile
c`reia se strecura o raz` de lumin`. Apoi intrar` \n salon.
Zeta [i Andreas dormeau tandru \nl`n]ui]i pe canapea.
Victoria \l v`zu pe Michael mai \ntâi descump`nit. Apoi
inspir` adânc [i se aplec` peste ei ca s`-i trezeasc`.
Prima care deschise ochii fu Zeta, care nu p`ru deloc
stânjenit` s`-l vad` pe tat`l ei vitreg \n fa]a ei.
– Oh! Voi era]i? A]i petrecut bine?
– Da, mul]umesc.
Se vedea bine c` Michael nu prea [tia ce atitudine s`
adopte. Zeta se a[ez` [i se \ntinse c`scând.
– Nu-mi place s` fiu trezit` a[a, brusc. Victoria, ai vrea
s` ne faci un pic de cafea? I-ar face bine lui Andreas
\nainte s` plece.
Tr`s`turile lui Michael se crispar`, dar nu-[i l`s` furia
s` izbucneasc`.
130 CLARE LAVENHAM

– De ce ar trebui ca Victoria s` v` fac` o cafea? Sunte]i


destul de mari amândoi ca s` v-o face]i singuri.
Aruncându-i o privire enigmatic` lui Michael, Zeta se
ridic`, târându-l dup` ea [i pe Andreas, care avea
dificult`]i cu trezitul.
– Bun, acum o s` m` culc, sunt obosit`, zise Victoria
f`cându-le semn cu mâna.
Tocmai se \ntinsese \n pat când auzi plecând ma[ina
lui Andreas. R`mase mult` vreme treaz`, retr`ind
ne\ncetat \n gând evenimentele care marcaser` ultimele
s`pt`mâni. Avea inima frânt` la gândul c` pleca din acest
sat \n care sosise \ntr-o atât de proast` dispozi]ie. Nu voia
s` se \ntoarc` \n Anglia, s`-[i reg`seasc` via]a banal` care
pân` la urm` o va face s` uite magia ultimelor zile. Dup`
cum se va estompa [i amintirea unui b`rbat pe care nu-l
va mai revedea niciodat`.
Lacrimile prea mult timp re]inute izbucnir` [i Victoria
\[i ascunse fa]a \n pern`. R`mase astfel, \necat` \n
suferin]a ei [i, pân` la urm`, epuizat`, c`zu \ntr-un somn
f`r` vise.
A doua zi diminea]` trebui s` se machieze pentru a
[terge ravagiile de azi-noapte [i nimeni nu-i remarc` ochii
\nro[i]i de plâns.
Doamna Jewson f`cea tot ce-i st`tea \n putere pentru a
nu ceda enerv`rii care o cuprinsese, \n timp ce Michael
p`rea \nchis \n sine.
Cât o privea pe Zeta, era \ntr-o dispozi]ie ucig`toare de
când insistase s` le \nso]easc` la aeroport.
VACAN}~ |N CRETA 131

– Am oroare de desp`r]iri!
– Va fi mult mai u[or acolo decât aici. {i dac` vrei,
dup` aceea vom merge s` facem o baie \n mare.
– E[ti dr`gu], dar n-am chef.
|ncruntat, el o privi cu oarecare \ngrijorare.
– Nu prea \]i st` \n fire s` refuzi o baie. Te sim]i bine?
– Oh! Da... foarte bine. Doar c` am chef s` lenevesc
un pic.
– Vreau totu[i s` vii cu noi la Heraklion. O s`-mi ]ii
companie la \ntoarcere.
Mirat`, Zeta accept` f`r` tragere de inim`. Niciodat`
pân` acum nu-i solicitase prezen]a cu o asemenea
insisten]`.
Capitolul 11

– S` nu ui]i s`-mi dai adresa ta.


Rupând brusc t`cerea ce domnea \n ma[in`, Michael o
trezi din visele ei posomorâte.
– Adresa mea? De ce?
– Nu vrei s` ]i se trimit` coresponden]a?
– Ce coresponden]`? P`rin]ii mei [tiu c` m` \ntorc
ast`zi [i \n afar` de Cathy, nimeni nu [tia c` sunt la Idras.
– S-ar putea, dar prefer totu[i s-o am, zise el pe un ton
ferm. Nu se [tie niciodat` ce se poate \ntâmpla.
– Dac` ]ii neap`rat...
|n ciuda eforturilor de a p`rea deta[at`, Victoria se
sim]ea cuprins` de o triste]e cumplit`. Nimeni \ns` nu
p`rea s`-i fi observat suferin]a. Absorbit` de propriile-i
gânduri, Zeta nu deschisese gura de la plecarea lor de la
vil`. Cât despre Elizabeth, aceasta era instalat` confortabil
pe bancheta din spate, al`turi de ea. P`rea s`-[i menajeze
puterile pentru c`l`toria ce va urma.
VACAN}~ |N CRETA 133

|n apropiere de Heraklion, circula]ia deveni din ce \n


ce mai aglomerat` [i când intrar` \n ora[, Victoria se
str`dui s` priveasc` doar [oseaua din fa]a ma[inii. Pentru
nimic \n lume nu voia s` revad` str`du]ele ce duceau spre
minunata gr`din` \n care fusese cu Michael la cin`,
asear`. Toate astea i se p`reau acum atât de \ndep`rtate...
Trebuia s` se concentreze asupra Elizabethei. La urma
urmei, era cel mai bun mijloc de a-[i alunga amintirile. De
altfel, ajunseser` la aeroport. O ajut` pe b`trâna doamn`
s` coboare, apoi mâzg`li \n grab` pe un petic de hârtie
adresa ei [i i-o d`du lui Micahel. Pre] de o clip`, mâna ei
r`mase captiv` \ntr-a lui, dar nici m`car o dat` privirile nu
li se \ntâlnir`.
Apoi, totul decurse foarte repede. Dup` ce se termin`
\nregistrarea bagajelor, veni [i clipa fatidic` a desp`r]irii
când doar Zeta \[i dezv`lui emo]ia aruncându-se de gâtul
ei cu toat` \nfl`c`rarea tinere]ii.
– O s`-mi lipse[ti atât de mult!
– O s` v` \ntoarce]i [i voi curând. Sper ca, pân` atunci,
lucrurile \ntre voi... s` se rezolve.
Zborul spre Londra fu anun]at \nainte ca fata s` aib`
timp s`-i r`spund` [i abia \n acest ultim minut Victoria
\ndr`zni s`-[i ridice ochii spre Michael. De \ndat` ce \[i
cufund` privirea \n ochii lui, toat` mul]imea din jurul lor
disp`ru, nu mai auzi nici un zgomot.
Pre] de o clip`, se reg`sir` singuri \n acest spa]iu imens
care nu mai vibra decât prin intensitatea privirilor lor.
134 CLARE LAVENHAM

Victoria n-ar fi fost \n stare s`-i interpreteze expresia [i


nici m`car nu \ncerc`, preocupat` s` memoreze chipul
bronzat pe care str`luceau ochii alba[tri cu privirea lor de
nep`truns.
Vraja fu brusc risipit` de un grup de copii g`l`gio[i
care alergau râzând printre ei doi.
Imediat, Victoria redeveni con[tient` de agita]ia din
aeroport [i de prezen]a Elizabethei. Sarcina ei era de a o
\nso]i pân` la Londra, unde o a[tepta o alt` via]`. Poate c`
\ntr-o zi amintirea acestei vacan]e „prelungite” se va
[terge, l`sând-o lini[tit`, dar [tia c` pentru asta va fi
nevoie s` treac` ni[te luni bune.

*
* *

Coastele insulei disp`rur` foarte repede [i dup` o


c`l`torie f`r` probleme, avionul \[i \ncepu coborârea spre
aeroportul Heathrow. Cu fruntea lipit` de hublou,
Victoria privea c`su]ele minuscule de la periferia Londrei
\nconjurate de gr`dini multicolore [i se lupta din
r`sputeri cu durerea care-i sfâ[ia inima. Se \ntorsese \n
Anglia, unde nimic nu se schimbase. Nimic, \n afar` de ea,
ale c`rei sentimente nu mai aveau nimic de-a face cu ale
tinerei fete f`r` griji care zburase cu dou` luni \n urm`
spre Creta.
VACAN}~ |N CRETA 135

|ncântat` c` ajunsese \n sfâr[it, Elizabeth vorbi


necontenit pe drumul ce ducea \n ora[, se extazia \n
fiecare clip` la farmecul Londrei. {i \ntr-adev`r, la acest
\nceput de var`, capitala era toat` \nflorit` dar Victoriei i
se p`rea totul \ntunecat. |ncepând cu albastrul atât de
palid al cerului incomparabil cu azurul cretan. Chiar [i
florile [i frunzele i se p`rur` mai pu]in str`lucitoare.
Totu[i, când intr` \n salonul Elizabethei, ale c`rui
ferestre se deschideau spre Hyde Park, nu-[i putu re]ine
o exclama]ie admirativ`.
– Ce priveli[te minunat`! Privi]i to]i ace[ti copii care se
joac` pe peluz`. Aici, n-ar trebui s` v` sim]i]i singur`
niciodat`!
– Te \n[eli, oft` b`trâna doamn`. Mai ales acum. O
s`-mi lipse[ti enorm. {i Michael... Consider c` d` dovad`
de mult curaj, vrând s` se ocupe singur de Zeta. De curaj
dar [i de incon[tien]`. Va trebui s` se rec`s`toreasc`, este
evident c` fata simte nevoia unei prezen]e feminine.
Stânjenit`, Victoria schimb` vorba, pref`cându-se c`
nu aude.
– Sunte]i obosit`. Odihni]i-v` pân` când desfac
bagajele.
Urma s` petreac` noaptea [i a doua zi diminea]a \n
casa b`trânei doamne, pân` când venea cea care-i va
prelua \ndatoririle.
Se culcar` foarte devreme, dar la fel ca \n ajun, Victoria
nu-[i g`si somnul. Dup` lini[tea din Idras, Londra i se
136 CLARE LAVENHAM

p`rea incredibil de zgomotoas` [i, f`r` s` cread` c` este


chiar a[a, puse pe seama traficului necontenit, motivul
insomniei sale.
Desp`r]irea de Elizbeth, care reprezenta ultima ei
leg`tur` cu Creta fu dureroas`, chiar dac` se sim]ea
lini[tit` c` o las` pe mâini bune.
Ajunse acas` la ea, unde p`rin]ii o \ntâmpinar` cu
c`ldur` [i chiar \n seara aceea, \i telefon` lui Cathy.
– Victoria! exclam` tân`ra auzindu-i vocea. Credeam
c` n-am s` te mai rev`d vreodat`!
Ner`bd`toare, \[i d`dur` \ntâlnire pentru a doua zi [i
convenir` s` se \ntâlneasc` la spital, spre sear`, pe la ora
cinci.
– Cred c` te bucuri s-o revezi, \i spuse mama ei. Ai
atâtea s`-i poveste[ti...
Cu un zâmbet for]at \n col]ul gurii, Victoria d`du din
cap. De fapt, ce-i va povesti prietenei sale? Din teama de
a \nfrunta realitatea, nu se gândise \nc` [i nu [tia
r`spunsul nici a doua zi spre sear`, când ajunse la Saint-
Clement.
– Ar`]i superb! exclam` Cathy. Ce bronz! Când m`
gândesc c` eu deja m-am albit. Dar este normal, din
moment ce, \n timp ce eu munceam din greu, tu te
pr`jeai la soare.
– Exagerezi. Am muncit [i eu, s` [tii.
Fata izbucni \n râs.
VACAN}~ |N CRETA 137

– Dac` spui tu! Oricum, o s`-mi poveste[ti totul la


cin`. Am rezervat o mas` la Antoine.
O jum`tate de or` mai târziu, intrau \ntr-o sal` mic` de
restaurant cu decor rustic.
– Este nou? Am impresia c` n-am mai fost aici.
– Este ultimul local la mod`. Rezervat pentru ocazii
speciale!
– Mul]umesc.
A[ezate la o mas` dintr-un col] lini[tit, ascuns` dup` o
perdea de plante verzi, examinar` meniul [i Victoria v`zu
cu u[urare c` nici un fel de mâncare nu-i amintea de
ultima ei cin` \n Creta. De \ndat` ce f`cur` comanda,
\ncepu prima s-o chestioneze pe Cathy, amânând astfel
cât se poate povestirea ei.
– |]i las onoarea s` \ncepi tu, frumoaso. Poveste[te-mi
ce ]i s-a mai \ntâmplat de când ne-am desp`r]it.
– Multe lucruri, r`spunse Cathy cu un zâmbet
misterios. |]i aminte[ti de doamna Howson?
– Nu poate fi uitat` atât de u[or.
Intrigat`, Victoria remarc` exaltarea ce str`lucea \n
ochii prietenei sale.
– Dac` \mi amintesc bine, trebuie s` ias` \n curând la
pensie?
– Exact! Pleac` peste trei luni [i ghice[te cine o s-o
\nlocuiasc`? Eu!
– Grozav!
Ciocnir` un pahar \n cinstea promov`rii lui Cathy,
\nainte s` \nceap` o discu]ie \nsufle]it` despre via]a de la
138 CLARE LAVENHAM

spital [i \n cursul discu]iei, Victoria se l`s` cuprins` de un


val de nostalgie. Parc` niciodat` spitalul Saint-Clement
nu-i lipsise atât.
Având parc` al [aselea sim], Cathy \i ghici repede
gândurile.
– De ce nu te \ntorci [i tu la spital? o \ntreb` ea brusc.
– S` m` \ntorc? Dar... este imposibil. Am f`cut deja o
alegere, [i...
– Ziceam [i eu a[a. |n fond, faci ce vrei.
Cathy lu` un meniu [i cu nasul ascuns dup` lista de
deserturi, abord` subiectul de care Victoria se temea atât.
– Acum, poveste[te-mi despre sejurul t`u for]at.
Cu o privire mali]ioas`, se aplec` [i ad`ug`:
– Frumosul t`u doctor, a meritat s`-l cuno[ti?
Din fericire, chelnerul alese tocmai acest moment s`
umple paharele [i Victoria beneficie de câteva clipe de
r`gaz. |nc` nu [tia ce s`-i m`rturiseasc` prietenei sale
despre Michael, nici chiar dac` \i va spune c` principalul
motiv al refuzului ei de a se \ntoarce la spital era numirea
lui \n fruntea serviciului de obstetric`.
– S-a \ntâmplat ceva?
Stânjenit`, Victoria se str`dui s` zâmbeasc`.
– M` \ntrebam cum s` r`spund la \ntrebarea ta. Cred...
cred c` p`rerea mea despre Michael s-a schimbat \n ziua
când am descoperit c` are un dispensar \n sat. S` [tii c`
face o munc` fantastic` acolo.
VACAN}~ |N CRETA 139

|[i uit` stânjeneala [i se lans` \ntr-o descriere pasionat`


a micului cabinet \nfiin]at de Michael.
– N-am s` uit niciodat` noaptea \n care am fost
chema]i pentru o na[tere dificil`... A fost o experien]`
de-a dreptul extraordinar`.
– B`nuiesc c` a[a a fost. Presupun c` ai lucrat adeseori
cu el?
F`r` ca nimic s` prevesteasc` asta, ochii Victoriei se
umplur` brusc de lacrimi. Vru s` se st`pâneasc`, dar era
prea târziu, Cathy le v`zuse deja umezindu-i genele.
– Asta era deci, murmur` ea, consternat`. Am sim]it eu
c` nu mai e[ti aceea[i.
|i mângâie mâna [i [opti:
– |l iube[ti, nu-i a[a?
Victoria r`mase cu privirea plecat`. R`spunsul era
evident [i cuvintele ar fi fost inutile.
– {i el?
– Habar n-am.
Cu degete nervoase, \ncepu s` se joace cu firimiturile
de pâine de pe fa]a de mas`.
– M-a s`rutat de vreo dou`-trei ori... a[a... Cred c`
nu-l intereseaz` decât munca [i fiica lui vitreg`. Face tot
ce poate pentru ea.
– Probabil c` nu-i este u[or, spuse Cathy. Poate c` ar
trebui s` se rec`s`toareasc`.
Victoria \ntoarse capul f`r` s` comenteze.
140 CLARE LAVENHAM

– Cum te-ai \n]eles cu... cum o cheam` pe fat`?


– Zeta. Pare s`-i plac` de mine, dar presupun c` numai
pentru c` [i eu am fost dr`gu]` cu ea.
Vocea i se frânse [i Cathy o v`zu cu uimire
\mbujorându-se sub bronzul frumos.
– Dac`... dac` \]i \nchipui c` o s` m` m`rit cu el numai
pentru c`-[i dore[te o mam` pentru fiica lui, te \n[eli!
izbucni ea. Oricum, n-am s`-l mai rev`d niciodat`. Nu mai
este cazul s` vorbim despre el.
– Dac` insi[ti...
Cu diploma]ie, Cathy schimb` subiectul [i curând
plecar` de la restaurant f`r` s` mai fi pronun]at vreodat`
numele lui Michael.
– |]i telefonez eu, promise Victoria dup` ce prietena
ei o l`s` acas`. |n principiu, trebuie s` stau la p`rin]ii
mei vreo s`pt`mân` \nainte s` contactez agen]ia de
plasare.
|n cursul nop]ii, vremea se stric` [i Victoria se trezi sub
un cer cenu[iu [i o ploaie fin` care nu erau lucrul cel mai
potrivit pentru a-i ridica moralul. |n speran]a de a o mai
\nveseli, mama ei o scoase la cump`r`turi [i chiar dac`
Victoria \i aprecie gestul, nu reu[i s`-[i alunge gândurile
negre.
Istovite [i \nc`rcate de pachete, se \ntoarser` acas` pe
la sfâr[itul dup`-amiezii. Tat`l Victoriei, care tocmai
preg`tea un ceai \n buc`t`rie, \[i \ntâmpin` fiica
\mbr`]i[ând-o c`lduros.
VACAN}~ |N CRETA 141

– Tocmai te-a c`utat cineva la telefon, \i zise el.


– Oh nu! S` nu-mi spui c` a fost de la agen]ie?
– Nu... Ceva mai grav.
O expresie pe care Victoria o cuno[tea bine ap`ru pe
chipul tat`lui s`u. Acestuia \i pl`cuse \ntotdeauna s` lase
oamenii \n a[teptare [i nu le anun]a vestea decât cu
pic`tura, pentru a le a]â]a curiozitatea.
– De altfel, dac` a[ fi \n locul t`u nici nu m-ar interesa.
– Tat`! {tiu c` te amuz` s` m` faci curioas`, dar spune-mi
cine a fost.
– Dac` vrei tu... A fost un telefon din Creta, draga mea.
Doctorul acela... vrea s` te duci imediat acolo, pentru c`
fiica lui este bolnav`. Mi-a spus foarte ferm c` te va a[tepta
la zborul de la miezul nop]ii la... cum \i zice ora[ului
acela? Ah, da... la Heraklion. Sper c`-i vei r`spunde c` e[ti
\n vacan]` [i c` poate g`si pe altcineva.
|ncremenit`, Victoria \[i \ncle[tase degetele pe
speteaza unui scaun [i pentru o clip` se temu c` nu-[i va
st`pâni emo]ia. Inspir` profund [i \ncerc` s`-[i potoleasc`
b`t`ile inimii.
– Nu ]i-a spus ce i s-a \ntâmplat Zetei? \ntreb` ea dintr-o
r`suflare.
– Nu. Dup` ce mi-a dat „instruc]iunile”, a \nchis.
|ncruntat, tat`l s`u o \ntreb` din priviri.
– Doar n-o s` te \ntorci acolo?
Brusc, apatia pe care i-o provocase [ocul se risipi [i
Victoria reveni la via]`.
142 CLARE LAVENHAM

– Bine\n]eles c` m` voi \ntoarce!


– Dar abia ]i-ai desf`cut valizele! exclam` mama ei.
– {tiu, dar Michael n-ar fi sunat dac` n-ar fi fost vorba
de ceva grav. {i apoi, ]in la fiica lui. Nu pot s-o las dac`
este bolnav`.
Indiferent` la protestele p`rin]ilor s`i, Victoria ie[i din
buc`t`rie [i urc` \n fug` \n camera ei. Nu cumva s`-[i uite
ceva. Pa[aportul, cecurile de c`l`torie nefolosite... dar \n
rest? Ce-ar mai trebui s` ia cu ea? De data asta, cât va
r`mâne acolo?
|ntoarcerea aceasta atât de neprev`zut` [i de rapid` o
f`cea atât de nervoas` \ncât se sim]i realmente u[urat`
când plec` \n sfâr[it la aeroport.
O dat` instalat` \n avion, se trezi cuprins` de
sentimente contradictorii [i n`p`dit` de \ntreb`ri c`rora
nu era \n stare s` le g`seasc` r`spuns. Era \ntr-o asemenea
stare \ncât la sosirea \n Heraklion nu mai era decât o
palid` imagine a infirmierei calme [i eficace chemat` \n
ajutor de Michael.
Z`rindu-l \ns` livid [i cu o expresie \ncremenit` prin
mul]imea care se gr`bea la ie[ire, \[i rec`p`t` reflexele
profesionale [i nu se mai gândi decât cum ar putea s`-l
ajute \n clipa aceasta când avea nevoie de ea.
Capitolul 12

– Este formidabil c` ai putut veni.


F`r` s` piard` nici o secund`, \i lu` geanta de voiaj
[i-[i croi drum prin mul]ime.
– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` Victoria, str`duindu-se s`
]in` pasul cu el. Nu i-ai spus nimic tat`lui meu.
R`spunsul lui Michael o \nghe]`:
– Zeta s-a \mboln`vit de tifoid`. Se pare c` n-a luat \n
seam` când i-am spus s`-[i fac` rapelul [i iat` rezultatul.
A[tept` ca Victoria s` termine controlul pa[aportului
ca s` continue.
– Nu exist` nici un motiv s` nu scape, dar va avea
mult` nevoie de tine.
– {i Andreas?
Un zâmbet trist ap`ru pe buzele lui.
– Este prea bolnav` ca s` se mai gândeasc` la el. {i ar
fi probabil pentru prima oar` când nu m-ar agasa dac` a[
144 CLARE LAVENHAM

auzi-o vorbind despre el, oft` Michael. |n fine... Dac` ai [ti


ce u[urat m` simt c` e[ti aici.
Victoria sim]i o strângere de inim`. O va \ngriji pe
draga de Zeta [i, \n schimb, el o va pl`ti pentru asta... f`r`
ca vreodat` s`-i mai poat` apropia ceva. Pentru a evita
orice dezam`gire, [tia c` va trebui ca de acum s` se aga]e
de acest gând.
De \ndat` ce p`r`sir` aeroportul, aerul cald al nop]ii
cretane o \nv`lui [i prin geamurile \ntredeschise ale
ma[inii p`trunse curând parfumul delicat de lavand` [i de
rozmarin.
– Este minunat c` m-am \ntors aici, nu se putu ea
ab]ine s` murmure.
– N-ai plecat de prea mult` vreme.
– Poate, dar mie mi s-a p`rut mult.
– Este adev`rat, \ncuviin]` Michael cu o voce
\ngândurat` care o surprinse. Cum te-ai desp`r]it de
Elizabeth?
Profitând cu bucurie de oportunitatea unui subiect
neutru, Victoria \i f`cu un raport detaliat al ultimelor ore
petrecute cu b`trâna doamn` apoi, \ncheindu-[i relatarea,
\l \ntreb` despre vaccin`ri.
– N-am mai f`cut de când ai plecat. Se poate spune c`,
amândoi, am fost foarte eficien]i. Printre cei nevaccina]i,
sunt mai multe cazuri de tifoid` printre care [i b`canul.
{tii bine c` boala este foarte contagioas`.
VACAN}~ |N CRETA 145

– Crezi c` \n sfâr[it autorit`]ile sanitare vor introduce


ap` curent`?
– Sper. De aceea, am hot`rât s` m` retrag o vreme.
N-a[ vrea ca din cauza mea doctorul din Heraklion s` aib`
probleme.
– Dar vei redeschide cabinetul! exclam` ea. Faci o
treab` foarte bun` aici.
– Crezi?
Victoria t`cu, o t`cere pe care el nu c`ut` s-o \ntrerup`.
|n dep`rtare se z`reau serpentinele stâncoase ce duceau
spre Idras, ale c`rui case scânteiau cu albul lor \n lumina
palid` a lunii. Nu se z`rea nici o lumin` aprins`, nici chiar
\n vilele \nvecinate.
– Cei mai mul]i dintre locatarii vilelor au plecat, \i
explic` Michael.
Victoria \ns` nu-l asculta. Se apropiau de vila lor [i
amintirile o n`p`deau. I se \ntâmplaser` atâtea lucruri \n
decursul primului ei sejur aici. Ce-i va aduce acesta?
Cu inima strâns`, \[i \n`bu[i un oftat, pentru c`
eviden]a r`spunsului \i s`rea \n ochi. Nu-i va aduce nimic
altceva decât o munc` obositoare la c`p`tâiul unei
adolescente bolnave.
Când intr` \n camera ei, Zeta deschise ochii [i peste
obrajii sl`bi]i de boal` \ncepur` s` se preling` lacrimi.
– Oh! Victoria, articul` ea cu o voce slab`, m` bucur
atât de mult s` te rev`d.
146 CLARE LAVENHAM

– Totul o s` fie bine de acum, o lini[ti Michael dând la


o parte [uvi]ele lungi [i brune care-i \ncadrau fa]a livid`.
Acum, Victoria este aici ca s` aib` grij` de tine, s` te faci
bine.
Strângându-[i pumnii, Victoria se rug` Cerului ca
vorbele lui s` se adevereasc`. Nu mai fusese niciodat`
confruntat` cu o boal` atât de serioas` [i spera ca
manualele pe care le adusese \n valiz` s-o ajute s`-[i
\ndeplineasc` sarcina.
– O s`-]i aranjez patul, murmur` ea aplecându-se spre
Zeta. Te vei sim]i mai bine dup` aceea.
Era trecut de ora dou` [i jum`tate când \n sfâr[it
Victoria se \ntinse \n patul ei [i abia era [apte diminea]a
când se trezi pentru a-[i \ncepe ziua de munc`.
|mbr`cat` \n uniforma ei alb`, arunc` o privire
satisf`cut` imaginii pe care i-o reflecta oglinda. Pentru
prima oar` dup` multe s`pt`mâni, sem`na \n sfâr[it cu o
infirmier`.
Preg`tit` astfel, ie[i pe culoarul ce ducea la camera
Zetei [i aproape imediat se \ntâlni cu Michael, ale c`rui
cearc`ne dovedeau c` nu \nchisese ochii. Cu o privire
critic`, o m`sur` din cap pân`-n picioare.
– Chiar te crezi obligat` s` por]i uniforma aceasta? O
s` mori de cald \n ea.
– Nu-]i face griji, m` simt mai bine a[a. O s`-mi ridic
doar mânecile.
VACAN}~ |N CRETA 147

|n zilele urm`toare \ns`, Victoria \n]elese ce vrusese el


s` spun` [i regret` rochiile u[oare pe care le purtase \n
decursul primului ei sejur aici.
Febra Zetei p`rea s` se transmit` [i corpului ei [i
ventilatorul care mi[ca aerul nu aducea nici o und` de
r`coare.
|n spatele jaluzelelor l`sate, lumina l`ptoas` care
domnea \n vil` era aproape ireal` [i amândoi sem`nau cu
ni[te fantome ce bântuiau \nc`perile pustii.
Nimeni nu venea \n vizit`. Nici chiar Katerina, c`reia
Michael \i ceruse insistent s` r`mân` \n sat. Cât prive[te
frigiderul, era plin cu atâtea provizii \ncât ar fi putut face
fa]` [i unui asediu. Cu atât mai mult cu cât nici unul nici
cel`lalt nu aveau poft` de mâncare.
– Am impresia c` tr`iesc un vis, zise \ntr-o zi
Victoria, ocupat` s` prepare o b`utur` r`coritoare
pentru Zeta.
– A[ zice mai degrab`, un co[mar.
Cu bra]ele \ncruci[ate, Michael se pr`bu[ise pe un
scaun.
– |]i dai sema c` trebuie s` m` \ntorc \n Anglia peste
dou` zile?
– Poftim?
Victoria fu cât pe ce s` se sufoce.
– Dar... exclam` ea, explic`-le ce se \ntâmpl` aici. Cu
siguran]`, \]i vor permite s`-]i amâni \ntoarcerea!
148 CLARE LAVENHAM

– Este imposibil.
|[i \ntinse picioarele [i o grimas` \i deform` chipul.
– Am \ncredere total` \n tine, relu` el masându-[i
mu[chii durero[i de oboseal`. {i Zetei \ncepe s`-i fie mai
bine. Doar nu ]i-e fric` s` r`mâi singur`?
– N... nu... Dar dac` va trebui s`-]i cer un sfat, eu...
– Victoria, nici mie nu-mi place, dar sunt obligat s`
plec. Zeta nu mai este atât de bolnav` \ncât s` justifice
\ntârzierea mea la noul loc de munc`. {i \]i promit c` voi
telefona \n fiecare sear`.
{tergându-[i cu o mân` pic`turile de sudoare de pe
frunte, ea d`du din cap.
– Bine. Te voi ]ine la curent cu tot ce se petrece,
promise ea.
|nainte de plecare, Michael \i f`cu o list` lung` cu
indica]ii, insistând \n mod deosebit asupra imensei
oboseli pe care o va resim]i Zeta dup` ce \i va sc`dea tem-
peratura. Era un lucru normal \n evolu]ia bolii [i nu tre-
buia s` se \ngrijoreze.
|n ziua plec`rii, când soarele era deja sus pe cer, el \[i
\ncuie \n sfâr[it portbagajul ma[inii. Veni apoi spre
Victoria [i-i lu` \n palme mâinile fragile.
– Dac` ai vreo problem`, nu ezita s`-mi telefonezi...
la orice or`. Dac` n-am s`-]i pot r`spunde chiar \n
momentul acela, te voi suna cât pot de repede,
promit.
VACAN}~ |N CRETA 149

Luptându-se cu un teribil sentiment de singur`tate,


ea privi ma[ina \ndep`rtându-se pe sub pini, apoi se
\ntoarse la c`p`tâiul pacientei sale.
|n primele zile, Zeta nu p`ru s`-[i dea seama de
absen]a lui Michael dar, pe m`sur` ce starea s`n`t`]ii i se
ameliora, regreta acest lucru.
– Data viitoare când va telefona, \i zise ea \ntr-o zi
Victoriei, \ntreab`-l când are de gând s` se \ntoarc`.
La fel de ner`bd`toare ca tân`ra ei pacient`, \i puse
chiar \n seara aceea \ntrebarea lui Michael.
– Dac` a[ putea s`-]i r`spund...
Oftatul lui ajunse la ea peste miile de kilometri care-i
desp`r]eau.
– Din p`cate, continu` el, unul din chirurgii mei este
bolnav [i \mi este imposibil s` las serviciul \n acest
moment. Sunt sigur c` \n]elegi...
Mai vorbir` câteva clipe, apoi Michael \nchise
telefonul. |ntorcându-se \n camera Zetei, Victoria se
\ntreb` cum \i va anun]a vestea cea proast` [i hot`r\ s`
joace pe cartea sincerit`]ii.
– M` tem c` nu va veni nici weekendul acestea, zise ea
a[ezându-se pe marginea patului.
|i repet` ce-i spusese Michael, dar Zeta nu crezu o iot`
din scuzele lui.
– Sunt sigur` c` nu-i nici un chirurg mai bolnav decât
e[ti tu.
150 CLARE LAVENHAM

Bosumflat`, se \nchise \ntr-o t`cere din care ie[i cu o


brusche]e surprinz`toare.
– Când voi putea s`-l v`d pe Andreas?
Luat` pe nepreg`tite, Victoria nu g`si nimic de spus
decât adev`rul.
– Nu mai e[ti contagioas`, dar nu cred c` este \nc`
momentul s` prime[ti vizite.
– Andreas nu este un vizitator ca oricare altul, protest`
Zeta.
Victoria o privi, zâmbind. P`rul ei atât de str`lucitor de
obicei \i \ncadra acum fa]a palid` [i sl`bit` cu [uvi]e \ncâlcite
[i terne. Cât prive[te ochii de un negru de c`rbune, \[i
pierduser` str`lucirea, la fel cum [i trupul s`u tân`r nu
p`rea s`-[i p`streze liniile armonioase din cauza sl`birii.
Nu era nici o \ndoial` c` Andreas ar fi fost [ocat s-o
vad` \n starea asta.
– Dac` \]i dau voie s`-i telefonezi dup` vreo dou`-trei
zile, \ncepu ea cu pruden]`, [i s`-l chemi aici, \mi promi]i
c` o s`-l rogi s` nu stea prea mult?
– De acord, dar promite-mi [i tu c` nu-i vei spune lui
Michael. Ar fi \n stare s` refuze.
– N-am s`-i spun nimic dac` nu m` \ntreab` [i cum nu
telefoneaz` \n fiecare zi, poate c` ai noroc.
– |]i mul]umesc, murmur` Zeta strângând-o de mân`.
Cel pu]in tu, m` \n]elegi. Nu ca el. Am impresia c` m`
consider` \nc` un copil.
VACAN}~ |N CRETA 151

Chiar dac` Victoria \i zâmbi, nu-[i putea \n`bu[i


remu[c`rile care deja o cople[eau. |i era ru[ine de
sl`biciunea ei, dar dac` faptul c` \[i va vedea prietenul va
putea s` amelioreze starea Zetei, Michael nu putea s-o
blameze. Oricum, era prea târziu, \i promisese fetei [i nu
putea s` revin` asupra deciziei.

*
* *

|n vinerea urm`toare, o ajut` pe Zeta s` se a[eze \ntr-un


fotoliu de lâng` fereastr`. |mbr`cat` \n cel mai frumos
capot al ei [i cu obrajii colora]i discret \n roz, adolescenta
\[i rec`p`tase farmecul.
Andreas nu se l`s` a[teptat. Ultimele raze de soare se
prelingeau peste mun]i când ma[ina lui ap`ru pe alee.
Cauciucurile scrâ[nir` pe pietri[ [i mica ma[in` galben`
se opri \n fa]a treptelor verandei.
Victoria \i ie[i \n \ntâmpinare [i fu foarte mirat` s`
constate lipsa de entuziasm a lui Andreas când acesta
cobor\ din ma[in`. |n loc s`-l vad` urcând \n fug` treptele,
ner`bd`tor, el r`mase \ncremenit, cu privirea ridicat`
spre ea.
– Crede]i c` nu mai exist` nici un risc? \ntreb` el cu o
voce \ncordat`. Nu mai este molipsitoare?
152 CLARE LAVENHAM

– Bine\n]eles c` nu, fii f`r` grij`.


Cuvintele Victoriei nu p`reau s`-l fi convins.
– Prefer totu[i s` r`mân \n gr`din`. Zeta poate s` stea
la fereastr`.
Victoria nu \n]elegea. Aplecat` peste balustrada
verandei, \l privea f`r` s`-[i ascund` surprinderea.
– Nu este cazul s` fii atât de prudent, ]i-am spus c` nu
mai este contagioas`...
– V` rog, \i t`ie vorba Andreas \ntr-o englez`
aproximativ`. Prefer s`... Vre]i s` v` duce]i s`-i spune]i?
– Este deja la fereastr`, \i replic` ea cu r`ceal`. A[a c`
du-te [i spune-i singur.
|ntâlnirea atât de a[teptat` de Zeta fu scurt`. Dup`
doar un sfert de or`, Andreas se \ntorcea \n fug` [i ma[ina
lui demar` atât de repede \ncât Victoria abia avu timp s-o
z`reasc` printre pini.
|mp`r]it` \ntre curiozitate [i team`, [ov`i o clip`, apoi
cu un mers hot`rât intr` \n vil` [i se duse la Zeta. Fata era
a[ezat` acolo unde o l`sase, cu capul dat pe spate [i ochii
\nchi[i. Auzind pa[i, \i deschise \ncet.
– Sper c` nu e[ti prea obosit`, \ncepu cu blânde]e
Victoria.
– Nu mai mult ca de obicei.
O schi]` de zâmbet \i lumin` chipul.
– A fost nostim, nu-i a[a? Andreas \n gr`din` [i eu aici...
|i era atât de fric` s` se apropie... Când m-am aplecat spre
el, s-a tras repede \napoi, gata s` cad` \n tufa de trandafiri.
VACAN}~ |N CRETA 153

Cu privirea pierdut` peste vârfurile pinilor, mângâiate


de razele apusului de soare, scutur` din cap, \ngândurat`.
Dup` o vreme, spuse cu o voce frânt`:
– Ciudat, n-am sim]it nimic deosebit v`zându-l.
Credeam c`-l iubesc, [i iat`, n-am sim]it nimic.
Inima Victoriei tres`ri. A[adar, riscul pe care [i-l
asumase se solda cu o victorie. Acum, Michael nu avea de
ce s` se mai supere pe ea când va afla.
– De altfel, cred c` sentimentul este reciproc, ad`ug`
Zeta cu un râs amar. Teama de a se \mboln`vi de tifoid`
era mai mare decât dorin]a de a m` vedea.
– Dup` tot ce-mi spui, se pare c` nu-i chiar o tragedie,
conchise repede Victoria, \ncântat` de finalul acestei idile.
M` duc s`-]i aduc ceva de b`ut.
Abia ie[ise din camer` când \i atrase aten]ia zgomotul
unui motor. O ma[in` urca dealul. Poate c` se \ndrepta
spre o alt` vil`, dar... Victoria \ncremeni, atent` la
zgomotul care se apropia \ncetul cu \ncetul. Acum, era
sigur`, ma[ina intrase pe alee vilei lor.
Se \ntoarse brusc din drum [i alerg` spre verand`,
unde fascicolul luminos al farurilor o orbi. |[i duse o
mân` la ochi tocmai când acestea se stinser` [i o portier`
se \nchise cu zgomot.
Din ma[in` ie[i un b`rbat \mbr`cat \ntr-un costum de
culoare \nchis`. }inea \n mân` o geant` de voiaj [i, o
frac]iune de secund`, nu-l recunoscu. Dar când privirile li
154 CLARE LAVENHAM

se \ntâlnir` \n semi\ntunericul care se l`sase, Victoria se


crisp`, cu inima brusc inundat` de un val de fericire.
– Ce surpriz`, reu[i ea abia s` articuleze. Zeta va fi
foarte bucuroas`.
– |mi pare r`u, zise Michael apropiindu-se. N-am avut
timp s` te anun]. Am plecat de la spital direct la aeroport.
– Chirurgul t`u se simte mai bine?
– Poftim? Ah... da, mult mai bine.
Cu mersul lui vioi, urc` treptele verandei.
– Dar aici? Totul e-n regul`?
– Lucrurile se rezolv`, \ncetul cu \ncetul.
– Hmm... Nu credeam c` starea Zetei \i permite deja s`
primeasc` vizite. Crezi c` a fost prudent s`-l la[i pe
Andreas s` vin`? I-am v`zut ma[ina când urcam.
O privi cu o expresie de \ndoial`, de parc` s-ar fi temut
c` exagerase, c` se amestecase \n ceva ce nu-l privea.
V`zându-i expresia derutat`, Victoria izbucni \ntr-un râs
limpede ce detension` atmosfera.
– A[teapt` numai s` afli rezultatul \ntâlnirii lor.
M`rturisesc c` mi-am asumat un risc dar... du-te [i
vorbe[te cu ea.
Aparent prea pu]in convins, disp`ru \n vil` f`r` s`-i
mai spun` ceva Victoriei, care profit` de r`gaz [i se duse
s`-i preg`teasc` un suc tinerei sale paciente [i s` arunce
o privire prin frigider ca s` poat` stabili un meniu
pentru cin`.
VACAN}~ |N CRETA 155

*
* *

Se a[ezar` la o mas` improvizat` \n camera Zetei, care


adormi de \ndat` ce termin` de mâncat. Apoi Michael
plec` s` fac` un du[ [i Victoria r`mase singur`.
Dup` ce f`cu ordine \n buc`t`rie, se \ntreba ce urma s`
fac` acum, când el ap`ru \n spatele ei pe treptele verandei
unde Victoria se retr`sese s` se odihneasc`.
– Cred c`-]i datorez scuze, \i zise el strecurându-se
al`turi de ea ca s-o ia de mân`. Zeta mi-a povestit
\ntâmplarea cu Andreas.
Cu o umilin]` pe care nu i-o cunoscuse niciodat`, el
ad`ug`:
– Ar fi trebuit s` te ascult de la bun \nceput. Asta ne-ar
fi scutit de multe necazuri.
O strânse mai cu putere de mân`, apoi o oblig` s` se
ridice [i pornir` spre gr`din`. Ea \l urma ca o
somnambul`.
– Trebuie s` [tii de ce m-am \ntors.
Vocea lui i se p`ru nefiresc de grav`.
– De când am plecat, n-am \ncetat s` m` gândesc la
tine, relu` el dup` o scurt` pauz`. Am sim]it c` \mi lipse[ti
enorm [i mi-am dat seama cât de prost am fost când am
fost aici.
156 CLARE LAVENHAM

– Nu... nu \n]eleg.
– Chiar a[a?
|n lumina lunii, ea \i z`ri expresia plin` de gravitate a fe]ei.
– Singurul lucru care m-a ajutat \n aceste ultime dou`
s`pt`mâni a fost faptul c` te [tiam aici, cu Zeta. {i am
\n]eles \n sfâr[it de ce aveam nevoie.
Se \ntrerupse [i când \[i termin` fraza, vocea \i
tremura.
– Victoria, vrei s` te m`ri]i cu mine?
– S`... s` m` m`rit? repet` ea f`când ochii mari.
– Ai auzit bine... Nu-mi spune c` este un [oc atât de mare.
– Dar... nu mi-am imaginat niciodat`... Vreau s` spun...
Este ultimul lucru la care...
|n efortul de a p`rea coerent`, d`du brusc frâu liber
tensiunii care o sufoca.
– E[ti sigur c` \]i dai seama ce-mi ceri?
– Evident!
F`r` \ndoial`, ar fi cuprins-o \n bra]e dac` ea nu s-ar fi
ferit destul de violent.
O privi cu \ngrijorare, \ncruntat.
– Victoria, te implor, r`spunde-mi.
Nemi[cat`, ea inspir` adânc, apoi izbucni \n plâns.
– Cum po]i s` crezi c` m-a[ m`rita cu un b`rbat al c`rui
singur scop este de a-[i \ntemeia un c`min pentru fiica
lui! explod` ea. Pentru c` asta este, nu-i a[a? }i se pare
mult mai u[or s` m` ai al`turi ca s` am grij` de ea! |n]eleg
foarte bine lucrul acesta! Problema este c` nu te-am auzit
VACAN}~ |N CRETA 157

nici m`car o dat` spunându-mi c` m` iube[ti. Poate c`


sunt mai demodat`, mai romantic`, sau cum vrei s`-i spui,
dar ceea ce tocmai mi-am propus nu este altceva decât un
aranjament. A[a c` r`spunsul este nu, ai auzit? Nu!
Cu un gest brutal, \[i trase mâna [i fugi spre [oseaua pe
care o travers` alergând pentru a ajunge la poteca \ngust`
ce ducea spre falez`.
Luna \nv`luia mun]ii \n reflexe argintii [i stelele
str`luceau pe un cer de catifea dar, pentru prima oar`,
Victoria nu fu sensibil` la frumuse]ea peisajului.
Cu ochii \n lacrimi, se a[ez` pe o stânc` [i-[i l`s`
suferin]a s` izbucneasc`. La fel ca \n ajunul plec`rii \n
Anglia, când realitatea unei desp`r]iri definitive de
Michael era iminent`.
De ce trebuise s` reapar` \n via]a ei?
|[i [tergea lacrimile când un zgomot o f`cu s` ridice
capul. |n lini[tea no]ii, auzi zgomot de pa[i, pa[i ce se
\ndreptau spre ea.
Trebuia cu orice pre] s` scape de el [i-[i aminti de o
c`rare ce cobora spre culturile \n terase. Se repezi \ntr-
acolo exact când auzi vocea lui Michael.
– Aten]ie!
Dar era prea târziu! |n graba ei, piciorul \i alunec` pe
marginea falezei [i sim]i cu groaz` cum cade \n gol.
– Dumnezeule!
Michael alerg` c`tre locul \n care disp`ruse. Dac` nu-i
amortizase nimic c`derea...
158 CLARE LAVENHAM

Cu inima b`tându-i nebune[te, se ag`]` de marginea


stâncoas`, apoi se aplec` spre peretele abrupt, l`sând
imediat s`-i scape un oftat de u[urare. Peste frunzi[ul
\ntunecat al unei tufe de rozmarin s`lbatic, z`ri pata alb`
a rochiei ei. F`r` s` ezite vreo clip`, se l`s` s` alunece
spre rambleul aflat la trei-patru metri mai jos.
– Totul este \n regul`?
– Da, \n afar` de câteva zgârieturi.
Cu ajutorul lui, ea reu[i s` se a[eze.
– M-ai speriat \ngrozitor!
– Ah da? zise ea pe un ton amar.
– Fire[te, Victoria. Doar... te iubesc. Dac` te-a[ fi
pierdut, ar fi fost...
– M` iube[ti?
– Cum po]i s` te \ndoie[ti de asta?
– Dar... de ce nu mi-ai spus mai demult?
– Victoria... cum ai putut s` te gânde[ti c` m-a[ fi
c`s`torit cu tine f`r` s` te iubesc? murmur` el tr`gând-o
la piept. |n ceea ce prive[te c`s`toria, sunt la fel de
romantic ca [i tine...
Auzind ni[te trosnituri sinistre, el o ajut` s` p`r`seasc`
repede acest ad`post precar al tufei salvatoare [i, câteva
clipe mai târziu, ea se c`]`r` pe marginea falezei.
Când amândoi fur` \n siguran]`, \ncepur` s` râd` \n
hohote.
– Ce loc neobi[nuit pentru a face o cerere \n c`s`torie!
Dac` am mai \ncerca o dat`?
VACAN}~ |N CRETA 159

|nc` nedumerit`, Victoriei \i venea greu s` cread` \n


aceast` fericire venit` atât de brusc. Doar cu câteva
momente \n urm`, fusese atât de trist` [i acum, era atât
de fericit`.
– Da, Michael, s` mai \ncerc`m o dat`...
– Victoria... te iubesc. Cee ce \mi doresc cel mai mult
pe lume este s` m` c`s`toresc cu tine.
Vocea lui, cu o not` de infinit` tandre]e, o f`cu s` se
\nfioare. Se strânse lâng` el [i r`spunsul ei se topi \ntr-un
s`rut p`tima[.
{i \n noaptea aceea, minunatul spectacol al colinelor
fermecate nu se putea compara cu frumuse]ea
dragostei lor.

Sfâr[it
Solicitan]ii la

„CARTEA PRIN PO{T~“


se pot adresa
„S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“

Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1


tel. 021-223.63.07. sau C.P. 41-129.
Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii:
str. Panait Istrati 62, sector 1
tel/fax 021-224.16.98.
tel.: 021-665.45.65

Tip`rit la

TIPOGRAFIA ALCRIS
Str. Panait Istrati, Nr. 62, Sector 1
Bucure[ti
Tel: 021 224 16 98
021 665 45 65