Jîjîe Grigoriu Alexandra (Alexe)

Gr. 404

Proceduri administrative contencioase

Condițiile acțiunii directe în Contencios administrativ

Pentru a analiza condițiile acțiunii directe în Contencios administrativ, se impune cu

necesitate a se porni de la obiectul acțiunii care îl reprezintă actul administrativ.

În tratatul său de drept administrativ, Domnul Profesor Antonie Iorgovan, defineste

actul administrativ ca reprezentând forma juridică principală a activității organelor
administrației publice, care constă într-o manifestare unilaterală și expresă de voință
de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații în realizarea puterii
publice, sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătorești.

În același timp, actul administrativ este definit și în art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca reprezentând actul unilateral cu
caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care
dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Premisele exercitării acțiunii directe în contencios administrativ se regăsesc în

Constituție în art.52 care reglementează dreptul persoanei vătămate de autoritate
publică prevazând ca persoana vătămată într un drept al sau ori intr un interes
legitim de o autoritate publică printr un acti administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal al unei cereri este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului
preetins sau a interesului legitiom,anularea actului și repararea pagubei. In aliniatul
al 2 lea se prevede că, condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin
lege organică.

In doctrina administrativă au fost identificate o serie de condiții ale acțiunii directe la

instanța de contencios administrativ calificată drept condiții de admisibilitate ale
acțiunii în instanță.

Din perspectiva fundamentelor constituționale și legale actuale ale instituției

următoarele condiții trebuie îndeplinite pentru introducerea acțiunii:

1. Actul atacat să fie un act administrativ

2. Actul să vatăme un drept sau un interes legitim

3. Actul se emană de la autoritate publică

1
 Jîjîe Grigoriu Alexandra (Alexe)

Gr. 404

4. Sa fie îndeplinită procedura administrativă prealabilă

5. Acțiunea să fie introdusă la instanță într un anumit termen

6. Actul să nu fie emis anterior intrării în vigoare legii contenciosului administrativ

Referitor la prima condiție ca actul atacat să fie un act administrativ potrivit, art. 52
alin. 1 din Constituție acțiunea îăn justiție poate fi introdusă și împotriva
nesoluționării în termenul legal alunei cereri care subânțelege că poate să intervină
fie ca urmare a refuzului de a soluționa, fie ca urmare a tardivității în soluționare
ceea ce echivalează cu tăcerea administrației.

Potrivit Legii contenciosului administrativ se asimilază actele administrative

unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept a unui
interes legitim sau faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, situație
cunoscută în doctrină sub denumirea de tăcererea administrației.

Nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită în art.2 alin.1 lit. h) a legii
ca faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea
cererii dacă prin lege nu se prevede alt termen.

In ceeace privește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, acesta este definitit în

art.2 alin.1 lit.i ) ca fiind exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu
rezolva cererea unei persoane, fiind asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în
executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii
sau după caz a plângerii prealabile.

Astfel, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere ewste refuz nejustificat, ci

acesta va avea caracter nejustificat doar atunci câînd se întemeiază pe excesul de
putere. Excesul de putere este definit în lege ca fiind exercitarea dreptului de
apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de
lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Legea asimilează actelor administrative și contractelor încheiate de auritățile publice

care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea
lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice.

In felul acesta precum s-a arătat în doctrină s-a impus instituțiua contractelor
administrative.

In ceea ce priveste condiția ca actul atacat să vatăme un drept sau un interes

legitim t rebuie menționat ca introducererea criteriului interesului legitim a fost
realizată la revizuirea Constituției în octombtrie 2003.

2
 Jîjîe Grigoriu Alexandra (Alexe)

Gr. 404

Dreptul vătămat este definit în art.2 alin.1 li.to) din Legea contenciosului
administrativ ca f iind orice drept prevăzut de Constituție de lege sauj de alt act
normativ, căruia i se aduce atingere printr un act administrativ.

Interesul legitim este o noțiune ce ține de dreptul substanțial, iar interesul de a

promova o acțiune ține de dreptul procesual, prin urmare orice interes legitim ce
face obiectul unei acțiuni în justiție, presupune și justificarea interesului procesual.

Interesul legitim poate fi atât personal cât și public. Interesul legitim public este
definit de legea contenciosului administrativ ca fiind interesul care vizează ordinea
de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și
îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacererea nevoilor comunitare,
realizarea competenței autorităților publice. Interesul legitim privat reprezintă
posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept
subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

In ceea ce pivește condiția ca actul atacat să emane de la o autoritate publică, când

vorbim de autoritate publică ne referim atât la autoritățile administrației publice
centrale cât și la autoritîțile administrației locale, precum și regiile autonome,
instituțiile sau după caz societățile comerciale cu capital de stat în măpsura în care
potrivit normelor de organizare și funcționare aceste organe dispun și de
capacitatea de a emite acte administrative.

Noțiunea de autoritate publică este definită în Legea contenciosului administrativ ca

repreezentând orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care
acționrează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim
public, fiind asimilată autorităților publice, persoanele juridice de drept pricat care,
potrivit legii, au obținut statutul de utilitate publică sau sunt autorizare să presteze
un serviciu public în regim de putere publică.

Putem concluziona că reglementarea în vigoare a lărgit sfera autorității publice,

asimilând acesteia și structurile de sorginte private care sunt atrase fie printr-o
dispoziție expresă alegii, fie printr-o autorizație dată de autoritatea administrației
publice competente în baza legii la prestarea diferitelor servicii publice cu aceleași
efecte juridice ca autoritățile publice.

In ceea ce privește condiția îndeplinirii procedurii prealabile, în doctrina

administrativă se face distincție între recursul grațios constând în plângerea
adresată de un particular, persoană fizică sau juridică, autorității emitente și recursul
ierarhic constând în plângerea adresată autorității ierarhic superioare cu privire la
conținutul actului administrativ.

3
 Jîjîe Grigoriu Alexandra (Alexe)

Gr. 404

Legea contenciosului administrativ a impus caracterul obligatoriu al procedurii

prealabile. Potrivit art.2, alin.1 lit.j) din lege, plângerea prealabilă reprzintă cererea
prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după
caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în
sensul revocării sau modificării acestuia.

plângerea prealabilă se soluționează în termenul de 30 de zile de la înregistrarea

cererii dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

Dispozițiile privind plângerea prealabilă din Legea contenciosuluiu administrativ

trebuie coroborate cu dispozițiile Codului de procedură în vigoare conform cărora
sesizarea instanței se pote face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile,
dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile
se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neân deplinierea procedurii
prealabile nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare sub sancțiunea
decăderii. Prin urmare excepția neândeplinirii procedurii prealabile nu mai este o
excepție absolută, ci relativă, putând fi invocată doar de către pârât îăn fața primei
instanțe, prin întâmpinare, adică cel târziu la primul termen de judecată la care a
fost legl citat.

Prin art.7 alin.7 al Legii contenciosului administrativ, s-a prevăzut posibilitatea

introducerii plângerii prealabile în cazul actelor administrative unilaterale pebtru
motive temeinice și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai tâîrziu de 6 luni de la
data emiterii actului, termenul de 6 luni fiind termen de prescrtipție, ceea ce
înseamnă că va fi susceptibil de întrerupere și de suspendare.

In cazul actului administrativ normativ plângerea plealabilă poate fi introdusă

oricând.

In cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,

Agențuia Națională a Funcționarilor Publici sau a celor care privesc cererile celor
vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe precum și în cazul refuzului
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, ori al
nesoluționării în termenul legal a unei cereri, dar și în cazul acțiunilor care au ca
obiect excepția de nelegalitate, nu este obligatorie procedura prealabilă.

In ceea ce privește condiția ca acțiunea să fie introdusă în termen, ea este o

consecință logică a obligativității îndeplinirii procedurii prealabile, referindu-se la
termenul în care acțiunea poate fi introdusă în insatanță.

Art.11 din Legea contenciosului administrativ stabilește un termen general de 6luni

pentru introducerea acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ
individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea

4
 Jîjîe Grigoriu Alexandra (Alexe)

Gr. 404

pagubei cauzate, termen calificat expres ca fiind de prescripție. Acest termen curge
de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării
nejustificat de soluționare a cererii, data expirării termenului de soluționare a
plângerii prealabile, respectiv, data expirării termenului legal de soluționare a cererii,
data expirării termenului de 30 de zile calculat de la comunicarea actului
administrativ emis în soluționarea favorabile a cererii sau după caz a plângerii
prealabile, data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, în
cazul contractelor administrative.

În cazul acțiunilor formulate de Prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a
cunoscut existența actului nelegal.

Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale,

precum și actele administrative cu caracter normativ, care se consideră a fi nelegale
pot fi atacate oricând.

În anumite cazuri, prin legi speciale pot fi prevăzute alte termene pentru
introducerea acțiunii împotriva unor acte administrative considerate nelegale sau
împotriva refuzului nejustificat al unei autorități publice.

În ceea ce privește condiția ca actele administrative să nu fie anterioare intrării în

vigoare a legii contenciosului administrativ, potrivit art. 27 din actuala reglementare
cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătoreși la data intrării în vigoare a legii vor
continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.

5
 Jîjîe Grigoriu Alexandra (Alexe)

Gr. 404

BIBLIOGRAFIE

1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, ed. 4, Ed. All Beck,
București 2005

2. Legea Contenciosului administrativ 554/2004

3. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ, vol. II, ed. 3, Ed. C.H.Beck, București
2015