are la bază concepţia pedagogică şi antropsofică a lui Rudolf Steiner despre om şi lume, despre

existenţa unor elemente suprasensibile constitutive ale fiinţei umane, dincolo de corpul fizic.

Potrivit concepţiei antroposofice (gr.anthropos=om, sofia=înţelepciune, cunoaşterea omului) în afară

de lumea naturală există o lume spirituală, la fel de reală ca cea naturală.

Natura ascunsă a omului are umătoarele elemente: corpul fizic (legile lumii fizice-minerale), corpul
vieţii-corpul eteric (purtător al forţelor vieţii), corpul senzaţiei-corpul astral (purtătorul durerii, al
plăcerii şi pasiunilor) şi corpul Eu-lui (propriu omului, purtătorul sufletului omenesc superior).

Steiner considera că trupul este supus legilor eredităţii, sufletul e supus destinului şi spiritul e supus
legilor reîntrupării. Pedagogia Waldorf „ îl ajută pe educator să vadă ce este, de fapt individul: un
trup purtător de viaţă care conlucrează cu un suflet purtător de spirit, iar pe elev, să găsească relaţiă
potrivită dintre trupesc şi sufletesc, dintre individualitatea proprie şi mediul natural.”

Pedagogia Waldorf porneşte de la copil şi are ca obiectiv dezvoltarea potenţialului individual al

fiecărui copil, din interior întrucât “omul nu poate trăi decât în activitatea interioară”(Albulescu I.,
2009, pg.384).

Prin introspecţie, studiu şi observaţie practică, fiecare om îşi poate descoperi propria natură
interioară şi realităţile spirituale ale lumii înconjurătoare. Rudolf Steiner a explicat procesul formării
personalităţii umane din interiorul ei, observând tendinţele pozitive, impulsurile personale de acţiune
în lume, rafinarea simţurilor şi modelarea sensibilităţii sufleteşti.

Steiner abordează conceptul de personalitate pe baza teoriei temperamentului interpretată prin

prisma ştiinţei spirituale.Copilăria şi adolescenţa sunt împărţite în perioade de câte 7 ani.

La sfărşitul primei perioade de 7 ani, „forţele eterice de creştere şi reproducere care au stimulat
creşterea organismului se metamorfozează în forţe de învăţare…, iar copilul este apt să meargă la
şcoală. De la 7 la 9 ani domină tendinţa de imitare, iar de la 9 la 12 ani nevoia copilului de a se
dezvolta sub autoritateae educatorului. În perioada cuprinsă între 7-12 ani, forţele astrale pregătesc
apariţia Eului. (Albulescu I., 2009, p.386).

Principiul abordării integrale a fiinţei umane în funcţie de specificul vârstei;

Principiul educaţiei permanente ca dimensiune a existenţei omului pe parcursul întregii vieţi;

Principiul organizării ritmice a situaţiei educaţionale pe baza epocilor de studiu.

Principiul creării unui ambient adecvat obiectivelor pedagogice fixate;

Principiul asigurării echilibrului între teorie şi practică;

Principiul predării artistice şi în imagini, iar principala modalitate de a crea imagini vii este cuvântul.

Rudolf Steiner a înfiinţat în anul 1919 la Stuttgart prima şcoală Waldorf cu sprijinul lui Emil Malt,
managerul fabricii de ţigarete Waldorf-Astoria.

Educaţia este concepută ca act tămăduitor, în sensul că „prin educaţie omul se vindecă pe sine

În primii 7 ani, dezvoltarea sănătoasă a copilului are loc într-o atmosferă de căldură şi îndrumare,
care produce bucurie, uimire şi respect.

Cel mai important aspect al lucrului cu copilul mic îl reprezintă atitudinea lăuntrică a educatorului,
care este modelul pe care copiii îl imită.

Prin urmare, această activitate solicită o continuă autoeducaţie. În grădiniţele Waldorf, în grupele
preşcolare, în programele părinţi-copii şi în alte unităţi pentru educaţie ante-preşcolară şi preşcolară,
se pun bazele sănătăţii fizice şi vitalităţii, uimirii şi interesului pentru lume, dispoziţiei lăuntrice de a
învăţa şi de a cunoaşte lumea prin trăiri personale, aptitudinii de a relaţiona, precum şi ale dezvoltării
fizice, emoţionale, intelectuale şi spirituale pe tot parcursul vieţii.

O clasă Waldorf se află timp de 8 ani sub coordonarea unui profesor-diriginte, care este mentor
pentru elevi.

Dirigintele predă mai multe discipline, ghidează şi stimulează elevii prin exerciţii creative, oferă
elevilor săi modele de dezvoltare personală plecând de la exemplul personal şi de la modele
spirituale din cultură şi istorie.

Începând cu clasa a IX-a, materiile de studiu urmează să fie predate de profesori de specialităţi
diferite. Procesul didactic urmează 3 faze: experimentarea, caracterizarea, aprofundarea.
Scoala caracteriaticu
Educaţia preşcolară nu este supusă unor cerinţe intelectuale inadecvate vârstei

De regulă, un cadru didactic conduce clasa ca învăţător-diriginte până la clasa a VI-a / a VIII-a

Predarea euritmiei

Predarea în epoci, predarea orelor de specialitate şi alte forme de predare

Predarea limbilor moderne începând din clasa I

Orare alcătuite pe cât posibil în funcţie de criterii psihologico-igienice

Colectivul clasei este păstrat, indiferent de performanţele individuale ale elevilor

Nu se fac evaluări exclusiv cantitative şi nu se dau teste de dragul testării

Certificate şcolare care, pe lângă aprecierea performanţelor realizate, descriu şi apreciază mai ales
evoluţia elevului şi îi oferă sugestii pentru activitatea ulterioară.

Soluţii pedagogice la probleme de disciplină

Activităţi care formează şi întăresc comunitatea, cum ar fi serbările lunare, serbarea de an,
excursiile, stagiile de practică, piesele de teatru etc.

La solicitarea părinţilor se pot organiza ore de educaţie religioasă confesională. În caz contrar, şcolile
pot oferi ore de educaţie religioasă neconfesională.

studiul euritmiei – o arta a miscarii, un sincretism intre dans, gestica ce exprima intr-un alt fel
vorbirea si muzica. Euritmia duce in timp la o dezvoltare armonioasa, copilul devine sensibil la
calitatea gesturilor si capata o anumita gratie a miscarilor.

 desenul formelor, care reprezinta un precursor si un element ajutator al multor materii, usurand
copiilor trecerea spre litere, spre forme geometrice si spre abstractizare. Ca orice materie din scoala
Waldorf, desenul formelor reprezinta si o ocazie de manifestare a dorintei copiilor de frumos,
caietele lor devenind mici opere de arta.

În şcoala Waldorf se pune accent pe stimularea interesului copilului pentru învăţare, iar ritmul are un
rol important în educarea voinţei.

Ritmul orei împarte activităţile în 3 părţi:

1. o parte ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului;

2. o parte cognitivă, care se adresează intelectului;

3. o parte de povestire care se adresează

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia
şi desfăşurarea activităţilor artistice şi practice în partea a doua a zilei. Acest lucru face posibilă
adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică.

Ritmul lunii presupune parcugerea unor module numite epoci sau ere, discipline de bază care se
studiază între 2-5 săptămâni, zilnic, câte 2 ore.Acestea pot fi limbă maternă, matematică, fizică,
chimia, biologia, istoria, geografia, limbi străine, educaţie plastică etc. Într-o epocă se poate parcurge
materia chiar pe un an şcolar. Orarul disciplinelor este alcătuit conform desfăşurării ritmice a anului
şcolar, a săptămânii şi a zilei şcolare.

În şcolile Waldorf nu se lucrează după manuale, dar pune mare accent pe cultivarea dragostei şi a
respectului faţă de cărţi. În studiul unei teme, elevii sunt învăţaţi şi se obişnuiesc să se documenteze
din cât mai multe surse.

Elevii îşi alcătuiesc propriile manuale pentru fiecare materie studiată şi folosesc caiete fără liniatură,
ceea ce angajează din partea lor au un efort suplimentar pentru a-şi ordona scrisul.

Ca instrumente de scris, elevii din clasele primare folosesc creioane cerate, creioane colorate groase,
pana şi stiloul.

Caietele elevilor sunt puternic personalizate prin partea estetică de scriere, ilustrare şi ornamentare.

Şcoala Waldorf este o şcoală fără note sau calificative.La sfârşitul anului şcolar, elevii primesc o
caracterizare complexă despre abilităţile, competenţele şi evoluţia tânărului, dar şi îndrumări cu
privire la direcţii de aprofundare, de îndreptare a unor neajunsuri etc. Progresul elevilor este mai ales
evaluat prin portofolii şi discuţii între elevi în conferinţe cu profesorii.