Curs nr.

7 - continuare

Scurt istoric a legislației privind regimul apelor. Aspecte legislative privind

rețelele hidrografice din România, cerințe de tratare și epurare ape/ape uzate

Un scurt istoric al legislației privind regimul de protecție al apei este sintetizat în

tabelul 1.

Tabel 1 – Scurt istoric al legislaţiei naționale de mediu privind regimul și protecția apelor

Date de identificare Denumire și prevederi

Iunie 1924 Legea regimului apelor, prima Lege dedicată protecției apelor
Prevederi: ‘Toate apele care produc forță motrice ca și cele care pot fi folosite în
interes obștesc sunt bunuri publice.’
Decretul nr. 39/1956 Decretul cu putere de lege pentru reglementarea apelor teritoriale
Legea nr. 8/1974 Legea Apelor
Legea nr. 5/1989 Legea privind gospodărirea rațională, protecția și asigurarea calității apelor
Legea nr. 17/1990 Legea privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale și al zonei
continue ale României
Constituția României Legea fundamentală
Prevederi constituționale: Art. 136, al. 3 – ‘Bogățiile de interes public ale subsolului,
spațiului aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele,
marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental,
precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății
publice’
Art.135 alin.2 lit.e - „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea
echilibrului ecologic trebuie să fie asigurate de către stat”
Art.135 alin.2 lit.d - “statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în
concordanţă cu interesul naţional”
Legea nr. 265/2006 O.U.G. (aprobat prin Legea nr. 265/2006)- Capitol IX – Protecția apelor și a
de aprobare a ecosistemelor acvatice, aprobată prin Legea Protecției Mediului
O.U.G. nr. 195/2005 Prevederi: Art. 55 – ‘Protecția apelor de suprafață și subterane și a ecosistemelor
acvatice are ca obiectiv menținerea și îmbunătățirea calității și productivității
biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului,
sănătății umane și bunurilor materiale, iar conservarea, protecția și
îmbunătățirea calității apelor costiere și maritime urmărește reducerea
progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe
periculoase/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate în
Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării‘.
Art. 58 – stabilește obligațiile persoanelor fizice/juridice precum:
(a) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a
migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în
avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu
şi să monitorizeze zona de impact;
(b) să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine,
cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor
uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
(e) să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce
impurificarea apelor de suprafaţă;
(f) să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid
menajere, substanţe petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
(g) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede
şi de coastă deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive,
tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.
Legea nr. 107/1996, Legea Apelor
modificată și Prevederi: Art. 80, al.1 – Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică
completată prin în toate formele sale de utilizare. Conservarea, refolosirea și economisirea apei
Legea nr. 310/2004, sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei care
Legea nr. 112/2006, manifestă o preocupare constantă în protejarea cantității și calității apei, precum și
precum și prin aplicarea de penalități celor care risipesc sau poluează resursele de apă.
H.G. nr. 1854/2006, Art. 12, al.1 – prevede că până în 2010, politica promovată a fost de recuperare a
O.U.G. nr. 3/2010, costurilor în domeniul apei care să stimuleze folosințele și să utilizeze în mod
1
aprobată prin eficient resursele de apă. Al.2 – menționează mecanismul economic specific
Legea nr. 146/2010 domeniului gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă care include
sistemul de contribuții, plăți, bonificații și penalități ca parte a modului de
finanțare a dezvoltării domeniului și de asigurare a funcționării Administrației Naționale
‘Apele Române’.
Art. 15 – Poluarea de orice fel a resurselor de apă este interzisă.
Art.84 - (1) - Se constituie un fond special denumit Fondul apelor constituit pentru
finanţarea investiţiilor în lucrări şi măsuri de îmbunătăţire a asigurării surselor de
apă, protecţia calităţii apelor, cheltuieli de întocmire de studii şi cercetări
aplicative în domeniul apelor. Este folosit și pentru realizarea sistemului naţional
de supraveghere cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, dotarea reţelelor de
laboratoare, de transmisiuni informaţionale aferente, realizarea şi modernizarea
staţiilor de epurare ape uzate, lucrări publice pentru prevenirea inundaţiilor,
calamităţilor naturale etc.
Legea nr. 404/2003 Legea pentru aprobarea OG 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale
"Apele Române"
Legea nr. 311/2004, Legea privind calitatea apei potabile
de modificare și Prevederi: art.1 - Prezenta lege reglementează calitatea apei potabile, având ca
completare a obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de
Legii nr. 458/2002, contaminare a apei potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă.
modificată și Art.4 – (1) - Apa potabilă trebuie să fie sanogenă şi curată, îndeplinind următoarele
completată prin condiţii: (a) să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care, prin număr
O.G. nr. 11/2010 sau concentraţie, pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană; (b) să
întrunească cerinţele minime prevăzute în Anexe (să nu depășească valorile maxime
admisibile pentru parametrii/indicatorii de calitate vizați).
Art 6 – (1) – Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite
sunt conforme, în următoarele puncte de prelevare a probelor: (a) la robinetul
consumatorului şi la punctul de intrare în clădire, în cazul apei potabile furnizate
prin reţeaua de distribuţie; (b) la punctul de curgere a apei din cisternă, în cazul
apei potabile furnizate în acest mod; (c) în punctul în care apa se pune în sticle sau
în alte recipiente, în cazul apei potabile îmbuteliate; (d) în punctul din care apa este
preluată în procesul de producţie, în cazul apei utilizate în industria alimentară.
Art.7 – (1) - Monitorizarea calităţii apei potabile se asigură de către producător,
distribuitor şi de autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti. Producătorii şi distribuitorii de apă potabilă asigură
conformarea la cerințele de calitate şi finanţarea monitorizării de audit şi de
control a calităţii apei potabile.
Art. 141 - (1) - Sursele ce asigură apa potabilă în mediul rural, respectiv fântâni,
puţuri de mică adâncime şi captări de apă, exploatate în sistem local, vor fi
controlate, la un interval de 1-3 luni, prin prelevare de probe de apă şi analize de
laborator. Costurile de prelevare şi analiză a probelor de apă prelevate sunt suportate
de către proprietarul sursei de apă.
H.G. nr. 53/2009 Hotărârea Guvernului privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a
O.M. nr. 137/2009 deteriorării
H.G. nr. 88/2004 Hotărârea Guvernului privind aprobarea normelor de supraveghere, inspecţie
sanitară şi control a zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere
H.G. nr. 459/2002 Hotărârea Guvernului privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele
H.G. nr. 836/2007 naturale amenajate pentru îmbăiere amendat prin Legea 311/2004 - Legea privind
H.G. nr. 546/2008 calitatea apei potabile și alte hotărâri guvernamentale.
H.G. nr. 476/2003 Hotărâre de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în
aplicare a prevederilor Codului internaţional de management al siguranţei - Codul
I.S.M. amendat, a Normelor metodologice privind procedura de eliberare a
certificatelor de management al siguranţei în conformitate cu cerinţele codului I.S.M.
amendat şi a Normelor metodologice pentru mandatarea auditorilor
H.G. nr. 367/2002 Hotărârea Guvernului privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a
Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” şi a componenţei nominale a
Consiliului ştiinţific
H.G. nr. 311/2002 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor
piscicole din zonele domeniului public de interes naţional aflate în perimetrul
Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”
H.G. nr. 202/2002 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor
H.G. nr. 563/2006 de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole
H.G. nr. 210/2007
H.G. nr. 201/2002 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea unor Norme tehnice privind calitatea apelor
pentru moluşte

2
H.G. nr. 527/2001 Hotărârea Guvernului privind stabilirea gradului minim de biodegradabilitate a
agenţilor de suprafaţă conţinuţi în detergenţi, produse de întreţinere şi produse de
curăţat
H.G. nr. 1300/2000 Hotărârea Guvernului privind reconstrucţia ecologică a râului Ialomiţa şi afluenţi în
judeţul Ilfov
H.G. nr. 964/2000 Hotărârea Guvernului privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia
H.G. nr. 1360/2005 apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
H.G. nr. 472/2000 Hotărârea Guvernului privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de
apă
O.U.G. nr. 846/2010 Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului privind evaluarea și gestionarea riscurilor de
inundații
O.U.G. nr. 3/2010 Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului privind standardele de calitate ale mediului în
domeniul apei
O.U.G. nr. 15/2000 Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului pentru aderarea României la Protocolul din 1992
pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind raspunderea civilă pentru
pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27
noiembrie 1992
O.U.G. nr. 53/1999 Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului privind aderarea la unele protocoale şi
acceptarea unor amendamente la Convenţia internaţională din 1973 pentru
prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17
februarie 1978

A fost stabilit că 97,8% din rețeaua hidrografică a României este cuprinsă în

bazinul fluviului Dunărea, în condițiile în care ca 38% din lungimea Dunării se află pe
teritoriul românesc. De asemenea, s-a constatat că România se situează în categoria
statelor sărace în resurse de apă din Europa.
Numai 52% din populația României beneficiază atât de servicii de alimentare
cu apă, cât și de canalizare, iar în resursele naturale de apă ajung ape uzate
neepurate sau insuficient epurate care le poluează (i.e. modicarea calității resursei
de apă și implicit afectarea biodiversitații, cu necesitate de readaptare sau migrare a
unor specii acvatice de viețuitoare existente, în general de migrare/readaptare specii de
pește, alge, etc.).
Regimul de folosință al apelor de suprafață sau subterane, inclusiv a celor
arteziene, se stabilește prin autorizația de gospodărire a apelor și se exercită potrivit
prevederilor legale, incluzând și evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din
desecări sau drenaje, ape meteorice, ape de mină sau de zăcământ, după utilizare.
Apele de suprafață sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor
sanitare și de protecție a calității apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat și
alte trebuințe gospodărești dacă nu se folosesc instalații sau se folosesc instalații de
capacitate mică de până la 0,2 litri/secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităților
gospodărești proprii.

Aspecte legislative privind regimul cursurilor de apă transfrontaliere și de

protecție a fluviului Dunărea

În acest context, încă din 1911, Institutul de Drept Internaţional a dat o

rezoluţie în care se arată că „orice alterare a apei şi evacuarea în ape a
substanţelor dăunătoare este interzisă”. Această afirmaţie are la bază principiul
„indivizibilităţii bazinului hidrografic” care trebuie discutat şi tratat împreună cu
„principiul bunei vecinătăţi”.
Un obiectiv important al Convenției privind cooperarea pentru protecția și
utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenția pentru protecția fluviului
Dunărea, semnată la Sofia în data de 29 iunie 1994, ratificată prin Legea nr. 14/1995)
are în vedere promovarea și coordonarea gospodăririi apelor într-un mod durabil și
echitabil. În acest context, a fost stabilită strategia UE pentru regiunea Dunării,
3
considerat ca un proiect regional de cooperare (parteneriat între statele riverane)
promovat la nivelul UE de către România și Austria, începând cu anul 2008 și
implementată începând cu prima jumătate a anului 2011, împreună cu un Plan de
Acțiune, având ca axe prioritare:
(1) conectivitatea (transport durabil și rețele de energie),
(2) protecția resurselor de apă și managementul riscurilor,
(3) dezvoltarea socioeconomică (cultură, educație, cercetare, turism,
dezvoltare rurală, piață internă) și
(4) îmbunătățirea sistemului de guvernare (capacitate instituțională și
securitate internă).
Câteva legi elaborate pentru protecția fluviului Dunărea sunt prezentate în tabelul
2.

Tabel 2 – Legislaţia naţională privind protecția apei și regimul fluviului Dunărea

Date de identificare Denumire și prevederi

Legea 454/2001 Legea pentru aprobarea Ordonaţei de Urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei
Biosferei „Delta Dunării”
Legea 22/2001 Legea pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în
context transfrontier, adoptată la Espoo, la 25 februarie 1991
Legea 228/2000 Legea pentru aprobarea O.G. nr. 95/2000 pentru ratificarea Protocolului privind apa şi
sănătatea, adoptat la Londra la 17 iunie 1999, la Convenţia privind protecţia şi
utilizarea cursurilor de apă tansfrontieră şi a lacurilor internaţionale, adoptată la
Helsinki la 17 martie 1992
Legea nr. 30/1995 Legea pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă
transfrontiere şi a lacurilor internaţionale, încheiată la Helsinki la 17 martie 1992
Legea nr. 14/1995 Legea pentru ratificarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi
utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului
Dunărea), semnată la Sofia la 29 iunie 1994
Declarația 2007 Declarația privind protecția apelor, semnată la București, de 16 tări riverane
Dunării și Mării Negre la 23 februarie 2007
H.G. Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Programului de redimensionare ecologică şi
Proiect economică în sectorul românesc al Luncii Dunării şi a finanţării acestuia

Aspecte legislative privind regimul mediului costier marin și al Mării Negre

Printre reglementările naţionale de protejare a mării teritoriale se inscriu

următoarele:
- un grup de norme care reglementează operaţiile de amestecare a petrolului cu
apa în situaţiile de balastrare sau curăţare, împreună cu restricţiile în operaţiile de
descărcare şi transferare a hidrocarburilor din tancurile petroliere;
- norme care stabilesc zone prohibitive pentru operaţiunile de descărcare şi
transfer de produse poluante de la o navă la alta sau de la navă la uscat;
- norme care reglementează dreptul de inspectare al navelor bănuite a fi adus
prejudicii mediului marin, drept recunoscut organelor statului riveran în spaţiul marin
suspus jurisdicţiei sale şi reglementat ca obligaţie de a reclama navele vinovate
tuturor statelor în marea liberă;
- norme referitoare la pescuit şi conservarea resurselor vii ale mării.
În România s-au derulat şi se derulează programe de cercetare pe termen lung
de către Institutul Român de Cercetări Marine (I.R.C.M.), în laboratoarele de
Oceanografie fizică şi chimică, Biochimie marină, Ecologie marină, Radioecologie
marină, Reconstrucţie ecologică, Resurse pescăreşti oceanice, Tehnologie marină etc.
(de exemplu, subprogramul – Mediul marin) şi s-au derulat programe internaţionale
care urmăresc printre altele și extinderea plajei românești în anumite zone litorale
4
(programe derulate cu ajutor financiar, tehnic și tehnologic internațional, ca de exemplu,
a Guvernului Olandei).
În tabelul 3 sunt sintetizate principalele acte legislative care sprijină protecţia
juridică a mediului marin în România.

Tabel 3 – Legislație naţională privind regimul de protecție al mediului marin (Marea Neagră)

Date de identificare Denumire și prevederi

Legea nr. 280/2003 Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a
zonelor costiere
Legea nr. 224/2002 Legea pentru aprobarea O.G. nr. 38/2000 privind implementarea standardelor
internaţionale pentru siguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurarea condiţiilor
de muncă şi de viaţă la bordul navelor maritime care navighează în apele naţionale
Legea nr. 72/2003 Legea pentru acceptarea Codului internaţional pentru construcţia şi echipamentul
navelor pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase (Codul IBC),
adoptat de Org. Maritimă Internaț. prin Rezoluţia MSC 4(48) a Comit. Securităţii
Maritime din Londra la 17.06.1983 şi, respectiv, prin Rezoluţia MEPC 19(22) a
Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 5.12.1985, modificată prin
amendamentele ulterioare, precum şi pentru acceptarea amendamentelor din 1990,
1999 şi 2000 referitoare la acesta
Legea nr. 68/2003 Legea privind acceptarea Codului pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru
transportul în vrac al produselor chimice periculoase (Codul BCH), adoptat de
Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.20(22) a Comitetului
pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 5 decembrie 1985, modificată prin
amendamentele ulterioare, precum şi pentru acceptarea amendamentelor din 1990,
1996, 1999 şi 2000 referitoare la acesta
Legea nr. 573/2002 Legea pentru acceptarea Amendamentelor la anexa Protocolului din 1978 referitor la
Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate
de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia 95(46) a Comitetului pentru
Protecţia Mediului Marin, la Londra, 27 aprilie 2001
Legea nr. 224/2002 Legea pentru aprobarea O.G. nr. 38/2000 privind implementarea standardelor
internaţionale pentru siguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurarea condiţiilor
de muncă şi de viaţă la bordul navelor maritime care navighează în apele naţionale
Legea nr. 36/2002 Legea privind regimul juridic al apelor maritime interioare al mării teritoriale şi al
zonei contigue a României, de completare şi republicare a Legii nr. 17/1990
Legea nr. 777/2001 Legea pentru ratificarea Acordului privind constituirea Grupului de cooperare navală
în Marea Neagră, semnat la Istambul la 2 aprilie 2001
Legea nr. 750/2001 Legea pentru aprobarea O.G. nr. 38/2001 privind acceptarea anexei nr. III,
amendată, şi a unor amendamente la Convenţia internaţională din 1973 pentru
prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17
februarie 1978 (MARPOL 73/78)
Legea nr. 746/2001 Legea pentru ratificarea Acordului privind privilegiile şi imunităţile acordate Comisiei
pentru protecţia mediului marin al Mării Negre, semnat la Istambul la 28 aprilie 2000
Legea nr. 597/2001 Legea privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de
coastă a Mării Negre
Legea nr. 85/1997 Legea privind acceptarea de către România a Codului internaţional de management
pentru exploatarea în siguranţă a navelor şi pentru prevenirea poluării (Codul
internaţional de management al siguranţei - codul ISM) adoptat de catre Organizaţia
Maritimă Internaţională prin Rezoluţia A741(18) din 4 noiembrie 1993
Legea nr. 110/1996 Legea privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii
încheiată la Monte Bay la 10 decembrie 1982 şi aderarea la Acordul referitor la
aplicarea părţii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la
New York la 28 iulie 1994
Legea nr. 6/1993 Legea pentru aderarea României la Convenţia internaţionala din 1973 pentru
prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17
februarie 1978
Legea nr. 98/1992 Legea pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva
poluării, semnată la Bucureşti, la 21 aprilie 1992
Legea nr. 17/1990 Legea privind regimul juridic al apelor maritime interioare al mării teritoriale şi al
zonei contigue a României, completată şi modificată prin Legea 36/2002 şi
republicată
H.G. nr. 476/2003 Hotărârea Guvernului privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în
aplicare a prevederilor Codului internaţional de management al siguranţei – Codul
5
 I.S.M. amendat, a Normelor metodologice privind procedura de eliberare a
certificatelor de management al siguranţei în conformitate cu cerinţele codului I.S.M.
amendat şi a Normelor metodologice pentru mandatarea auditorilor
H.G. nr. 246/2003 Hotărâre de Guvern privind aprobarea închirierii plajei Mării Negre - proprietate
publică a statului, aflată în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"
O.U.G. nr. 71/2010 Ordonanţa de Guvern de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul
politicii privind mediul marin (Strategia pentru mediul marin)
O.G. nr. 38/2000 Ordonanţa de Guvern privind implementarea standardelor internaţionale pentru
siguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurarea condiţiilor de muncă şi de viaţă la
bordul navelor maritime care navighează în apele naţionale
O.G. nr. 15/2000 Ordonanţa de Guvern pentru aderarea României la Protocolul din 1992 pentru
amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele
produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
O.G. nr. 53/1999 Ordonanţa de Guvern privind aderarea la unele protocoale şi acceptarea unor
amendamente la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de
către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17 februarie 1978
O.M. nr. 779/2002 OM privind instalaţiile de recepţie portuare pentru deşeurile generate de navă
şi reziduul mărfii
O.M. nr. 581/1999 Ordin al Ministerului Transporturilor privind cerinţele minime pentru navele maritime
care transportă mărfuri periculoase poluante

Aspecte legislative privind apele uzate și cerințe de evacuare / descărcare în

diferiți receptori

Până în 2018, România trebuia să se conformeze cu prevederile Directivei nr.

91/271/CE privind epurarea apelor uzate urbane, iar costurile estimate pentru imple-
mentare sunt importante, fiind repartizate între investiții pentru modernizare, eficien-
tizare și/sau construcție stații de epurare și sisteme de canalizare ape uzate.
În acest context, România a declarat prin H.G. nr. 352/2005 întregul său
teritoriu drept zonă sensibilă, aspect care presupune obligația ca toate aglomerările
umane cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenți (populație echivalentă; 1 p.e. = 60
g CBO5/zi) să fie prevăzute cu stații de epurare cu nivel avansat de epurare,
respectiv treaptă terțiară (pentru eliminarea azotului și fosforului total).
În jur de 79% din apele uzate (la nivelul anului 2005) au ajuns în receptori
naturali, în special râuri, neepurate sau insuficient epurate, situație critică generată
de vechimea mare a rețelelor de canalizare și a instalațiilor de epurare, de
modificarea capacității de epurare fără adaptarea la parametrii constructivi, de slaba
sau ineficienta capacitate managerială, precum și de situația financiară precară a
operatorilor de utilități publice.
Câteva acte legislative privind regimul de gospodărire al apelor uzate sunt
prezentate în tabelul 4.

Tabel 4 – Legislație privind regimul de gospodărire al apelor uzate

Date de identificare Denumire și prevederi
HG nr. 352/2005 Hotărâre de Guvern privind abrogarea H.G. nr. 188/2002 pentru aprobarea unor
norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate
(NTPA-001/2005) și rețeaua de canalizare urbană (NTPA 002/2005)
Prevederi:
Art.1 - Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor se poate
face numai în baza acordului de racordare scris, dat de unitatea de gospodărire
comunală care administrează şi exploatează sistemul de canalizare, şi al
contractului-abonament de preluare la canalizarea localităţii, încheiat cu acesta;
cerându-se şi avizul inspectoratelor de sănătate în acord cu Planul de acţiune
privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate urbane, precum şi
epurarea şi evacuarea direct în mediul natural a apelor uzate biodegradabile
provenite din anumite sectoare industriale (cunoscut și ca NTPA 011)

6
 Art.4 - Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este
permisă numai dacă prin aceasta: (a) nu se degradează construcţiile şi
instalaţiile reţelelor de canalizare şi ale staţiilor de epurare; (b) nu se
diminuează capacitatea de transport a canalelor prin depuneri sau obturări;
(c) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de
exploatare; (d) nu se perturbă procesele de epurare din staţiile de epurare sau
nu se diminuează capacitatea acestora; (e) nu se creează pericol de explozie.
Art.5 (1) (Colectarea apelor uzate urbane) - Aglomerările umane trebuie să fie
prevăzute cu reţele de canalizare, astfel: (a) până la data de 31 decembrie 2013,
zonele de aglomerări umane cu mai mult de 10.000 l.e.; (b) până la data de 31
decembrie 2018, zonele de aglomerări umane cuprinse între 2.000-10.000 l.e.;
Art.6 (1) - Deţinătorii de locuinţe individuale sau colective ori de incinte în care se
desfăşoară activităţi socioeconomice, ale căror ape uzate nu pot fi epurate
separat, au obligaţia să se racordeze la reţelele de canalizare ale localităţilor.
Art.7 (1) - Apele uzate urbane care intră în reţelele de canalizare ale localităţilor
trebuie ca înainte de a fi evacuate în receptorii naturali să fie supuse unei
epurări corespunzătoare, şi anume: (a) epurare terţiară, pentru toate evacuările
ce provin din aglomerări umane cu peste 10.000 l.e., până la data de 31
decembrie 2015; (b) epurare biologică, pentru toate evacuările ce provin din
aglomerări umane cuprinse între 2.000 şi 10.000 l.e., până la data de 31
decembrie 2018.
Art.11 - Monitorizarea receptorilor naturali în care se evacuează apele uzate
urbane sau industriale aprobă următoarele: (1) Autoritatea în domeniu monitori-
zează receptorii naturali în care se evacuează apele uzate urbane sau industriale,
direct sau din staţiile de epurare. Monitorizarea se realizează prin intermediul
Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor - S.N.S.C.A. Secţiunile
de control reprezentative pentru apele de suprafaţă, lacuri şi pentru apele
subterane se aprobă prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor. (2)
S.N.S.C.A. va fi reactualizat anual, adaptat prevederilor prezentei hotărâri şi
cerinţelor de monitorizare cuprinse în alte norme din domeniul protecţiei calităţii
apelor.
Art.12 (Raportări) - Pestatorii/operatorii de servicii publice care administrează
şi/sau exploatează reţelele de canalizare, staţiile de epurare a apelor uzate
urbane, staţiile de epurare a apelor uzate industriale şi evacuările directe au
obligaţia să efectueze automonitorizarea calităţii apelor uzate, iar în cazul
staţiilor de epurare, aceasta se va face pe fiecare treaptă de epurare. Lunar şi,
respectiv, anual, prestatorii/operatorii de servicii publice vor prezenta autorităţii
competente un raport tipărit şi pe format electronic privind situaţia cantitativă şi
calitativă a evacuărilor de ape uzate. Datele conţinute în acest raport servesc la
elaborarea raportului anual privind situaţia epurării apelor uzate urbane şi
industriale evacuate în receptorii naturali şi a sintezelor anuale de gospodărire
a apelor.
HG nr. 351/2005, modifi- Hotărâre de Guvern privind aprobarea Programului de eliminare treptată a
cată și completată prin evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase (de
H.G. nr. 783/2006, exemplu, mercur, cadmiu, hexaclorhexan, tetraclorură de carbon, diclordifenil
H.G. nr. 210/2007 și tricloretan (DTT), drinuri (aldrin, dieldrin, endrin, isodrin), hexaclorbenzen,
H.G. 1038/2010 hexaclorbutadienă, chloroform, EDC - substanțe care distrug sistemul endocrin,
tricloretilenă, tetracloretilenă, triclorbenzen)
Prevederi: Art.1 - Se aprobă Programul de eliminare treptată a evacuărilor,
emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, prevăzut în anexa
care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2 - Se abrogă H.G. nr. 118/2002 privind aprobarea Programului de acţiune
pentru reducerea poluării mediului acvatic şi a apelor subterane, cauzată de
evacuarea unor substanţe periculoase.
H.G. nr. 188/2002 Hotărâre de Guvern pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare
(amendat / abrogat) în mediul acvatic a apelor uzate - NTPA-011 - Norme tehnice privind colectarea,
epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti (Anexa 1) NTPA-002/2002 -
Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate din reţelele de canalizare
ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare NTPA-001/2002 privind stabilirea
limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la
evacuarea în receptorii naturali
O.M. nr. 965/2003 Ordin Ministerial al MTCT pentru aprobarea reglementării tehnice "Ghid privind
investigarea stării tehnice a rezervoarelor, decantoarelor şi metantancurilor in
exploatare" indicativ GT-052-02
O.M. nr. 640/2003 Ordin Ministerial al MTCT pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ pentru

7
 proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti" -
Partea a III-a: Staţii de epurare de capacitate mică (5 < Q < 50 l/s) şi foarte mică
(Q < 5 l/s), indicativ NP-089-03
O.M. nr. 639/2003 Ordin Ministerial al MTCT pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ pentru
proiectarea constructiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti" -
Partea a II-a: Treapta biologică indicativ NP-088-03
O.M. nr.103/705/ Ordin Ministerial al MIR/MAPM/MLPTL privind aprobarea Normelor pentru
1.292/2002 proiectarea, execuţia şi exploatarea iazurilor de decantare din industria minieră
O.M. nr. 1097/1997 Ordin Ministerial al MAPPM de aprobare a Normelor tehnice privind metodologia
de conducere şi control a procesului de epurare biologică cu nămol activ în
staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti, industriale şi din zootehnie (NTPA-
003/1997), a Normelor tehnice privind Ghidul de stabilire a programelor de
recoltare şi analizare a probelor de apă uzată (NTPA-004/1997), şi a Normelor
tehnice privind metodologia de prelevare a probelor de ape uzate din efluenţii
finali (NTPA-005/1997)

Calitatea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare

În prezent, în cazul României, se constată o creștere a numărului de utilizatori

racordați la rețelele de apă curentă (de la 29% la 65% din totalul țării). Doar 73% din
lungimea totală a străzilor sunt dotate cu rețele de canalizare în mediul urban, iar
populația care beneficiază de serviciul de canalizare (total populație de 11,5 milioane
de locuitori) este de 90% din populația din mediul urban și 10% din populația din
mediul rural.
Măsurile impuse în legislația națională în domeniul apelor au ca obiectiv
general conformarea cu cerințele UE în domeniul calității apei, gospodăririi integrate
a resurselor naturale de apă, prin îndeplinirea obligațiilor asumate prin Tratatul de
Aderare la UE și documentul: Poziția Comună a UE (CONF-RO 52/04), Bruxelles, 24
noiembrie 2004, capitolul 22 : Mediu. De asemenea, sunt avute în vedere atât planurile
de implementare ale directivelor europene în domeniul apei, cât și documentele
strategice naționale care asigură cadrul de realizare al acestora, dintre care cele mai
importante sunt:
- Planul de implementare pentru Directiva 98/83/CEE privind calitatea apei destinate
consumului uman;
- Planul de implementare pentru Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate
orășenești modificată prin Directiva 98/15/CE ;
- Planul de implementare pentru Directiva 96/61/CE privind prevenirea și controlul
integrat al poluării;
- Planul de implementare pentru Directiva 76/464/CEE și directivele fiice referitoare la
poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al
Comunității;
- Planul de implementare pentru Directiva 91/676/CEE privind protecția apelor
împotriva poluării cauzate de nitrați proveniți din surse agricole;
- Planul de implementare pentru Directiva 96/61/CE privind prevenirea și controlul
integrat al poluării amendată prin Directiva 2003/35/CE și Directiva 2008/1/CE;
- Planul de implementare pentru Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor
(în mediul acvatic).
Din datele statistice ale autorităţilor locale de mediu se constată că
tehnologiile convenţionale de tratare a apelor în România nu mai sunt eficiente şi
apare necesitatea folosirii de noi şi moderne tehnologii de tratare, mult mai
energice şi eficiente, dar şi mai costisitoare (de exemplu: osmoza, procese de
schimb ionic, ozonizarea, adsorbţia pe cărbune activ etc.). Uneori, trebuie să se
renunţe la resursa de apă şi să se găsească alta cu cheltuieli suplimentare de
transport sau captare.
8
 Nivelul poluării apelor a crescut mult în ultimele decenii şi ca urmare a
dezvoltării economice şi a creşterii rapide a populaţiei pe glob. De aceea, se
recomandă la nivelul fiecărei zone administrative o serie de acţiuni precum:
1) Deversările de ape uzate să fie monitorizate în conformitate cu autorizaţiile
emise pentru verificarea implementării cerinţelor incluzând valorile limită pentru anumiţi
indicatori de calitate ai apei uzate evacuate. În caz de neconformare, trebuie identificate
motivele, trebuie luate în consecinţă măsuri legale şi monitorizarea de către autorităţi
trebuie întărită spre a ameliora neajunsurile.
2) Monitorizarea de către autorităţi să se efectueze cel puţin de 1-12 ori pe an
favorizându-se intervale de timp neregulate. Monitorizarea de către autorităţi poate fi
înlocuită prin monitorizare de către laboratoare comerciale sau de consultanţi care
trebuie să fie autorizaţi de autorităţi.
3) Auto-monitorizarea să se execute de către personalul folosinţei de apă care
evacuează sau care gestionează resursa de apă, sau de către un laborator sau de un
consultant care este contractat de beneficiarul folosinţei şi este autorizat de autorităţi.
Frecvenţa auto-monitorizării pentru analiza parametrilor trebuie să fie de la zilnic la
săptămânal pentru folosinţe de apă mari şi de la săptămânal la lunar pentru folosinţe de
apă mici şi mijlocii. Beneficiarul folosinţei va raporta autorităţii rezultatele auto-
monitorizării cel puţin o dată pe an, dar imediat în caz de neconformare.
4) Pentru a identifica poluatorii în cazul poluării accidentale a apelor,
probele de apă trebuie să se păstreze cel puţin 7 zile pentru verificare ulterioară în
contradictoriu.
5) Ori de câte ori sunt disponibile să se folosească metode standardizate pentru
prelevarea probelor, analize şi asigurarea calităţii (de exemplu: standarde CEN,
standarde ISO, ghiduri OECD).
6) La evacuări de ape uzate urbane să se analizeze în mod regulat CCO sau
COT, CBO5, NH4-N, N-total (suma Kjeldahl-N, NO2-N, NO3-N) şi P total. Dacă există
instalaţii industriale care evacuează în staţia de epurare a apei uzate urbane, s-ar putea
să fie necesară analizarea de indicatori de calitate suplimentari.
7) Pentru evacuări de ape uzate industriale să se analizeze acei indicatori de
calitate care reprezintă producţia instalaţiei industriale şi poluanţii existenţi în apa uzată.
În general, monitorizarea de către autoritate include indicatori de calitate de grup
chimic (CCOCR sau COT, AOX, suspensii), indicatori de calitate chimici singulari
(metale grele, compuşi ai azotului şi alte substanţe organice) şi în cazuri speciale
indicatori de calitate biologici, prin teste de determinare a toxicităţii (de exemplu:
teste pe peşti, dafnia, alge, bacterii luminiscente şi teste pentru urmărirea efectelor
mutagene) (Zaharia, 2006).
8) Sistemul de canalizare şi staţia de epurare a apelor uzate în zonele
urbane trebuie privite ca o unitate comună atunci când se iau în considerare
încărcările de substanţe poluante evacuate.
9) Limitele de emisie pentru ape uzate urbane trebuie să se bazeze pe
aplicarea cel puţin a treptei biologice sau a unei alte metode echivalente. Principalii
poluanţi în apele uzate urbane sunt substanţele organice (măsurate de exemplu prin
CBO5), azotul şi fosforul total. Concentrațiile maxime admisibile ale acestora în apa
uzată epurată sunt după cum urmează: CBO5 = 25 mg/l sau 70-90 % procent minim de
reducere; CCOCr = 125 mg/l sau 75% procent minim de reducere; Fosfor total = 2
mg/l P (10.000-100.000 p.e.) sau 1 mg/l P (peste 100.000 p.e.) sau 80 % procent
minim de reducere; Azot total = 15 mg/l N (10.000-100.000 p.e.) sau 10 mg/l N
(peste100.000 p.e.) sau 70-80 % procent minim de reducere (Azot total înseamnă
suma NH4-N, NO2-N, NO3-N şi N organic).
10) Îndepărtarea fosforului şi azotului a fost găsită necesară în epurarea
apelor uzate urbane în condiţiile deversării în toate părţile bazinelor hidrografice şi
9
implicit a bazinului hidrografic al fluviului Dunărea pentru a îmbunătăţi starea ecologică
a apelor sale şi a Mării Negre. În cazul lipsei de investiţii pentru treapta terţiară de
epurare a apelor uzate urbane, priorităţile se vor îndrepta mai întâi spre eliminarea
fosforului, începând cu instalaţii mai mari de 100.000 p.e. Eliminarea azotului trebuie
luată în considerare cel puţin în schema generală de amenajare.
11) Nămolul care rezultă la epurarea de ape uzate trebuie refolosit ori de câte
ori este posibil. Depozitarea de nămol în ape de suprafaţă trebuie treptat eliminată.
Depozitarea de nămol se va conforma regulilor generale sau autorizaţiei de mediu (plan
de conformare).
12) Datele monitorizate trebuie să fie păstrate în bănci de date. Datele relevante
trebuie să fie accesibile publicului, de exemplu: prin rapoarte anuale despre
monitorizarea evacuărilor de ape uzate sau situaţia încărcării cu poluanţi a resurselor
de apă.
Se recomandă să se implementeze Ghidul ICPDR pentru monitorizarea
evacuărilor de ape uzate (ENV-2001-00061-00-00-RO-TRA-TLC) şi să se raporteze
despre implementarea acestor recomandări la fiecare cinci ani.

HG nr. 352/2005 privind modificarea şi completarea HG nr. 188/2002 pentru

aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic
a apelor uzate
Aceasta hotărâre de Guvern a fost publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 398
din 11.05.2005 şi cuprinde normativele NTPA-001 privind condiţiile de evacuare a
apelor uzate industriale şi urbane în receptori naturali şi NTPA-002 privind condiţiile de
evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de
epurare.
Trebuie făcute următoarele precizări în ceea ce privesc cerinţele de evacuare a
apelor uzate în diferiţi receptori:
 Cerinţele privind calitatea apelor uzate evacuate în resursele de apă (receptori
naturali) sunt cu mult mai severe decât în privinţa celor evacuate în reţeaua de
canalizare sau staţii de epurare. Acest lucru este uşor sesizabil prin concentraţiile
maxime admisibile ale unor principali poluaţi vizaţi (40 poluanţi) în cele două Normative
nr.001 şi 002/2005 (Anexe).
 Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este permisă
numai dacă prin aceasta (art.4):
a) nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare şi ale staţiilor de
epurare;
b) nu se diminuează capacitatea de transport a canalelor prin depuneri sau obturări;
c) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de exploatare;
d) nu se perturbă procesele de epurare din staţiile de epurare sau nu se diminuează
capacitatea acestora;
e) nu se creează pericol de explozie.
Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor se poate face
numai în baza acordului de racordare scris, dat de unitatea de gospodărire comunală
care administrează şi exploatează sistemul de canalizare, şi al contractului-abonament
de preluare la canalizarea localităţii, încheiat cu acesta; cerându-se şi avizul
inspectoratelor de sănătate în acord cu Planul de acţiune privind colectarea,
epurarea şi evacuarea apelor uzate urbane, precum şi epurarea şi evacuarea direct
în mediul natural a apelor uzate biodegradabile provenite din anumite sectoare
industriale (art.1).
10
 În art.3(1) (Declararea teritoriului României ca zonă sensibilă), în aglomerările
umane cu peste 10.000 l.e. trebuie să se asigure colectarea apelor uzate urbane prin
sisteme de canalizare şi epurarea lor avansată, la nivel de treaptă terţiară, pentru
îndepărtarea azotului şi fosforului, înainte de evacuarea în receptorii naturali. Apele
uzate urbane epurate vor corespunde cerinţelor prevăzute în NTPA-011 şi în anexa cu
NTPA-001/2005 (Anexa IV)
Aglomerările umane dotate cu reţele de canalizare şi epurare a apelor uzate vor
fi stabilite şi evidenţiate în Planul de Amenajare a Teritoriului la nivelul judeţului (art.4 -
(1)). La întocmirea noilor documentaţii de urbanism şi amenajarea teritoriului, ca şi la
reactualizarea celor existente, la capitolul privind reţeaua de alimentare cu apă, reţeaua
de canalizare şi staţiile de epurare a apelor uzate se va ţine seama de prevederile
prezentei hotărâri. Pe plan se vor figura zonele din cadrul aglomerărilor umane care
sunt şi vor fi deservite de reţeaua de canalizare şi/sau de staţia de epurare, precum şi
zonele unde este necesară echiparea cu sisteme individuale de epurare. Pentru
localităţile care cuprind mai multe aglomerări umane se întocmeşte un plan unic de
urbanism, conform reglementărilor în vigoare. Planurile de urbanism şi amenajare a
teritoriului cuprinde un capitol special privind analiza situaţiei mediului şi propuneri
pentru protecţia acestuia, potrivit Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi
urbanism, cu completările ulterioare.
În art.5-(1) (Colectarea apelor uzate urbane) se specifică faptul că aglomerările
umane trebuie să fie prevăzute cu reţele de canalizare, astfel:
a) până la data de 31 decembrie 2013, zonele de aglomerări umane cu mai mult de
10.000 l.e.;
b) până la data de 31 decembrie 2018, zonele de aglomerări umane cuprinse între
2.000-10.000 l.e.;
În art.6-(1) se specifică că deţinătorii de locuinţe individuale sau colective ori de
incinte în care se desfăşoară activităţi socioeconomice, ale căror ape uzate nu pot fi
epurate separat, au obligaţia să se racordeze la reţelele de canalizare ale localităţilor, în
condiţiile prevăzute în anexa la hotărârea HG nr. 352/2005, respectiv NTPA-011, sau,
după caz, în anexa la hotărâre, NTPA-002/2005. La normele tehnice de evacuare ape
uzate în mediu acvatic, termenul "fosă septică" se înlocuieşte cu termenul "bazin
etanş vidanjabil".
Apele uzate urbane care intră în reţelele de canalizare ale localităţilor trebuie ca
înainte de a fi evacuate în receptorii naturali să fie supuse unei epurări
corespunzătoare, şi anume (art.7 - (1)):
a) epurare terţiară, pentru toate evacuările ce provin din aglomerări umane cu peste
10.000 l.e., până la data de 31 decembrie 2015;
b) epurare biologică, pentru toate evacuările ce provin din aglomerări umane cuprinse
între 2.000 şi 10.000 l.e., până la data de 31 decembrie 2018.
Apele uzate urbane colectate prin sisteme de canalizare trebuie epurate corespunzător
înainte de a fi evacuate, până la data de 31 decembrie 2018, în următoarele situaţii:
a) dacă provin din aglomerări umane cu mai puţin de 2.000 l.e.;
b) dacă provin din aglomerări umane cu mai puţin de 10.000 l.e. şi sunt evacuate în ape
costiere.

11
 Monitorizarea receptorilor naturali în care se evacuează apele uzate urbane
sau industriale aprobă următoarele (art.11):
(1) Autoritatea în domeniu monitorizează receptorii naturali în care se evacuează apele
uzate urbane sau industriale, direct sau din staţiile de epurare. Monitorizarea se
realizează prin intermediul Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor -
S.N.S.C.A. Secţiunile de control reprezentative pentru apele de suprafaţă, lacuri şi
pentru apele subterane se aprobă prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi
apelor.
(2) S.N.S.C.A. va fi reactualizat anual, adaptat prevederilor prezentei hotărâri şi
cerinţelor de monitorizare cuprinse în alte norme din domeniul protecţiei calităţii
apelor.
Art.12 (Raportări) specifică faptul că prestatorii/operatorii de servicii publice care
administrează şi/sau exploatează reţelele de canalizare, staţiile de epurare a apelor
uzate urbane, staţiile de epurare a apelor uzate industriale şi evacuările directe au
obligaţia să efectueze automonitorizarea calităţii apelor uzate, iar în cazul staţiilor
de epurare, aceasta se va face pe fiecare treaptă de epurare. Lunar şi, respectiv, anual,
prestatorii/operatorii de servicii publice vor prezenta autorităţii competente un raport
tipărit şi pe format electronic privind situaţia cantitativă şi calitativă a evacuărilor de ape
uzate. Datele conţinute în acest raport servesc la elaborarea raportului anual privind
situaţia epurării apelor uzate urbane şi industriale evacuate în receptorii naturali şi a
sintezelor anuale de gospodărire a apelor. Procedura legală de raportare va fi transmisă
operatorilor de către autoritatea competentă în domeniu.
La fiecare doi ani autoritatea competentă elaborează şi face public un raport
privind calitatea apelor uzate urbane evacuate în receptori naturali.
NTPA-002 - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de
canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare
Dispoziţiile prezentului normativ se referă la calitatea apelor uzate care
urmează să fie evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor, sau, după caz, în
cele ale unor agenţi economici industriali la care sunt racordate localităţile. Normativul
se referă şi la apele uzate care se descarcă direct în staţiile de epurare (art.1-(1)).
Obţinerea avizului de racordare, încheierea contractului de
branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de
canalizare şi obţinerea acceptului de evacuare între prestatorii, furnizorii/operatorii de
servicii publice care au în administrare şi în exploatare sistemul de canalizare vor fi
denumiţi în continuare operatori de servicii publice, şi utilizatorii de apă vor fi denumiţi în
continuare utilizatori.
Verificarea respectării prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor şi,
respectiv, a prevederilor contractuale cu privire la condiţiile de evacuare cantitative şi
verificarea respectării prevederilor acceptului de evacuare cu privire la condiţiile de
evacuare calitative de încărcare cu substanţe poluante a apelor, în reţelele de
canalizare ale localităţilor este esenţială în eficientizarea epurării şi colectării apelor
uzate.

12
 Principalii parametri/indicatori de calitate care trebuie să caracterizeze apele
uzate sunt prevăzuţi în anexă. Tabelul prezintă şi limitele maxime admisibile,
exprimate în mg/dm3, ce se măsoară în punctele de control.
Utilizatorul de apă are obligaţia epurării locale a apelor uzate, astfel încât în
punctul de control să fie asigurată respectarea condiţiilor prevăzute în contractul de
branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare
şi în avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor.
În situaţia în care apele uzate industriale sunt evacuate direct în reţeaua de
canalizare, se interzice descărcarea de substanţe prioritare şi prioritar periculoase,
prevăzute în anexă.
Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare (art.7) sau în staţiile de epurare
se face în baza acceptului de evacuare dat în scris de operatorul de servicii publice
care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare şi staţia de epurare, precum şi
a contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu
apă şi canalizare, încheiat cu acesta. Pentru utilizatorii de apă cu potenţial major de
poluare, după obţinerea acceptului de evacuare este necesară obţinerea
avizului/autorizaţiei de gospodărire a apelor. Pentru evacuările din unităţi este necesară
şi obţinerea avizului inspectoratelor teritoriale de sănătate publică.
Prin acordul de racordare şi avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor se pot
stabili, ca valori admisibile, valori mai mici decât cele prevăzute în anexă, pe baza
încărcării deja existente cu poluanţi a apei uzate din canalizare.
La solicitarea avizului de racordare, a contractului de branşare/racordare şi
utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi a acceptului de
evacuare, în vederea evacuării apelor uzate provenite de la un nou utilizator de apă şi
de extindere a capacităţilor de producţie şi a instalaţiilor de preepurare, acesta va pune
la dispoziţie operatorilor de servicii publice datele asigurate de proiectant/utilizator,
respectiv estimări ale debitelor şi compoziţiei apelor uzate care urmează să fie
descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţia de epurare (art.10).
Avizul de racordare, contractul de branşare/racordare şi utilizare a
serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, acceptul de evacuare şi
autorizaţia de gospodărire a apelor se revizuiesc potrivit reglementărilor în vigoare
(art.12).
Pentru orice schimbare privind debitul şi/sau calitatea apelor uzate
descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţiile de epurare, ca
urmare a modificării capacităţilor de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie sau a altor
cauze, utilizatorul de apă are obligaţia de a solicita un nou accept de evacuare şi un
nou aviz/autorizaţie de gospodărire a apelor, precum şi de a încheia un nou contract de
branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare
(art.13).
Dacă pe colectorul reţelei de canalizare a localităţii, în punctul de racord al
sursei de ape uzate, curge în permanenţă un debit care asigură diluarea
corespunzătoare a acestora, operatorul de servicii publice care exploatează şi
administrează reţeaua de canalizare poate stabili condiţiile de evacuare ţinând
seama de diluţia realizată. În aceste situaţii utilizatorii de apă care se racordează la
reţeaua de canalizare din localitate sunt obligaţi să amenajeze căminul de racord
13
corespunzător necesităţilor de protejare a construcţiei şi cu respectarea condiţiilor de
salubritate şi de igienă a mediului.
În cazul în care în apa uzată se găsesc mai multe metale grele din categoria
Cu, Cr, Ni, Mn, suma concentraţiilor lor nu trebuie să depăşească valoarea de 5,0
mg/dm3; dacă se găsesc doar metale grele, precum Zn şi/sau Mn, suma concentraţiilor
acestora nu poate depăşi valoarea de 6,0 mg/dm3.
Pentru descărcările de ape uzate epurate în Marea Neagră, în zone stagnante
cum sunt golfurile, este obligatorie realizarea unor conducte de descărcare în larg,
prevăzute cu posibilităţi de dispersie. La avizarea/autorizarea acestor descărcări nu
se aplică prevederile prezentului normativ pentru indicatorul reziduu filtrabil uscat la
105C, la care valoarea maximă admisibilă se corelează cu cea a fondului Mării
Negre, de regulă mai mică decât aceasta.
În cazuri speciale - după probe tehnologice, la amorsarea treptelor biologice
din staţiile de epurare, la reviziile periodice sau pe parcursul execuţiei unor lucrări de
retehnologizare ori extindere a capacităţii staţiei de epurare - este permisă depăşirea
valorilor-limită ale indicatorilor de calitate, dacă prin aceasta nu se pune în pericol
sănătatea populaţiei, a ecosistemelor acvatice sau nu se produc pagube materiale, şi
numai cu avizul autorităţilor bazinale de gospodărire a apelor şi, după caz, al
inspectoratelor teritoriale de sănătate publică. Avizul se solicită de către utilizatorul de
apă cu cel puţin 30 de zile înainte de data programată pentru începerea reviziilor,
reparaţiilor, lucrărilor, probelor tehnologice ori pentru amorsarea staţiilor de epurare
biologică. Prin avizul respectiv se stabilesc depăşiri, dar nu mai mari de 30 de zile,
precum şi valorile maxime admisibile ale indicatorilor de calitate pentru această
perioadă.
Pentru utilizatorii existenţi, care realizează capacităţi de epurare în conformitate
cu programul de etapizare aprobat, în autorizaţia de gospodărire a apelor, emisă pe o
perioadă limitată, se înscriu valori ale substanţelor poluante care nu depăşesc valorile-
limită din anexa hotărârii, NTPA 002/2005.

14